STELUȚA

"...O, floarea mea dulce, dulcea mea stea,

lumina lumii fie a ta,
inima lumii fie a ta…

Lumina lumii amare să fii,

inima dulce a lumii să fii,
inima dulce
a lumii
să fii…"

... Steluța este iapa bătrână și cuminte a vecinului meu, care, acum câteva zile, nu s-a
mai putut ridica de jos dimineața...A chemat medicul veterinar, i-a făcut un tratament trei zile,
însă azi verdictul a fost descurajator: s-ar mai putea face ceva, însă costă mult, cu șanse de
recuperare minime...Astfel că soarta bietei iepe a fost pecetluită…

...Este seară Revelionului, peste câteva ore vom trece în Anul cel nou 2020…Iapa este la
doi pași, la câteva zeci de metri, iar eu n-o mai pot ajuta cu nimic... Toată bucuria trecerii în
Anul cel nou s-a stins... Toată ființa mea este numai jale…Iapa a petrecut finalul toamnei în
grădina noastră, cu alți cai din vecini... Îi dădeam, când aveam, o mână de coji de mere, ori
de cartofi, astfel că se obișnuise și venea drept la mine când treceam prin grădină...Țineam
la ea ca la o soră bună și cuminte, însă am fost în toamna aceasta parcă mai lipsit ca
oricând; anul fusese ploios, mere aveam puține; eram plin de datorii, plăteam lunar un
modest abonament la pâine și o lună întreagă nu-mi mai rămâneau nici câțiva lei pentru un
bilet de autobuz să merg în oraș... Toți puținii bănuți îi dădeam pe lemn de foc...De două-trei
ori pe săptămână mergeam prin grădină la vecini, după pâine și biată iapă alerga după mine,
așteptând ceva, până ce ieșeam afară...Și eram atât de încolțit de propriile mele nevoi, încât
nu știam cum să mă strecor cât mai neobservat cu pâinea, la întoarcere ( este adevărat că
nu era niciodată singură - erau mai mulți cai...Ah, Doamne, dacă aș putea da vremea înapoi,
niciodată n-aș mai trece pe lângă ea fără să-i dau ceva, cât de puțin…)

...Lunile noiembrie și decembrie aduseseră valuri de ploi îndelungate și reci de toamnă

târzie; noaptea îngheța pământul, dimineața era brumă până târziu și cele două iepe ale
vecinului adeseori veneau zgribulite la poartă... Și fiind deobicei mai mulți cai, nu mă
înduram să le deschid, să intre înăuntru, unde aveam șopronul cu lemne, deschis în față...nu
știu câtă nevoie aveau de un acoperiș deasupra capului, dar sunt convins că aveau, iar
acum, când iapa este pierdută, plânge tot sufletul in mine de regret și de durere...Că
întotdeauna, înțelegerea vine prea târziu, când lucrurile au apucat pe o cale fără întoarcere
și nu rămâne altceva decât o imensă părere de rău…

... În ultimii ani, biată iapă slăbise mult… Mă obișnuisem s-o urmăresc întotdeauna cu
teamă și îngrijorare când pleca undeva, înhămată la căruță, ori vara, când urca la munte cu
toți ceilalți cai: Doamne, oare se mai întoarce Steluța acasă cu bine?
...Și înapoierea ei era un prilej de mare și frățească bucurie…
 …A venit momentul festiv al trecerii în noul An: răsună muzica, pocnesc petarde, se aud
chiuituri… Toată lumea petrece...Iar biata, nefericita Steluța stă întinsă pe podeaua grajdului
ei modest și-și așteaptă moartea…
...Îmi imaginez, copilărește, cum toată energia nemăsurată a Soarelui coboară din înalt cu
infinită gingășie peste bietul ei corp dezarticulat... îi repară toate defectele, îi înnoiește toate
organele, și ca prin minune, Steluța se ridică pe picioare, plină de vigoarea și frumusețea
tinereții...
...Afară, lumea sărbătorește un nou An, un nou început…

...De ani întregi o urmăream și mă gândeam cât aș fi fi de fericit să-mi pot permite s-o
cumpăr pe Steluța și să-i asigur o bătrânețe lungă, frumoasă și liniștită…

...O Doamne, cât mi-aș dori ca lumea umană să fie destul de evoluată, încât să
imagineze și să amenajeze mici paradisuri pentru animalele domestice care au servit omul o
viață întreagă, cu credință de rob, unde să fie îngrijite cu nesfârșită compasiune, în care
acestea sa trăiască anii finali ai vieții în libertate, înflorire și bucurie, așa cum ar trebui să fie
toată viața și toate viețile (chiar dacă viața naturală este pe Pămînt o mare " mașină" de
nimicire reciprocă a speciilor și indivizilor…)
...Pentru a nu muri de milă și depresie, cred că trebuie făcut ceva pentru umanizarea
vieții...

...P.S. ...Este 1 Ianuarie 2020...O zi frumoasă, însorită ca primăvara…

...Acum câteva ore, Steluța a plecat pentru întotdeauna din această lume, într-o un mod
atât de dureros…

... Steluța dragă, soră înțeleaptă și minunată, iartă-ne, iartă-ne, iartă-ne…

...Ne-am născut prea devreme...trebuia să mai așteptăm o mie de ani...sau, poate, zece
mii…

... Soră fără asemănare, născută cu stea în frunte, cu stea în frunte…adio pentru
veșnicie…