IPSOSERIE

1. Care este principalul ingredient al ipsosului?

Ipsosul este o pudră albă care, atunci când este amestecată cu apă pentru a forma o pastă, se
întăreşte în câteva minute. Această substanţă este adesea folosită pentru repararea pereţilor sparţi,
pentru fixarea instalaţiilor electrice, de porţelan sau marmură, pentru învelirea mulajului din ceară a
danturii făcut de către dentişti, pentru turnarea unor statuete mici, pentru mulaje chirurgicale şi pentru
multe alte scopuri.
Ipsosul este obţinut prin prelucrarea gipsului, o rocă alcătuită din sulfat de calciu şi apă. Când
apa este scoasă din sulfatul de calciu, gipsul se calcinează şi devine o pudră. Când se adaugă apă în
această pudră, o parte din ea se recombină cu sulfatul de calciu şi materialul redevine o substanţă albă,
similară în compoziţie cu gipsul original.
Turnarea şi finisarea ipsosului îşi au originea în zilele străvechi, fiind folosite de către greci şi
romani în scopuri ornamentale. De asemenea, ipsosul a fost cunoscut de către evrei, gipsul putând fi
găsit în terase de-a lungul râului Iordan şi a văii Mării Moarte şi este menţionat de mai multe ori în
Vechiul Testament (Ezechiel 13,10-11; 13,14-15; 22,28).
Astăzi, turnarea ipsosului îi provoacă pe meşteşugarii creativi să dorească să facă ceva frumos
şi durabil. Ipsosul poate fi finisat astfel încât să imite lemnul, marmura, perla, aurul învechit etc.
Materialele sunt uşor de procurat şi relativ ieftine.

2. Prezintă paşii turnării unui obiect din ipsos şi modul în care se pregăteşte
pentru pictat.

Există mai multe tipuri de ipsos, cu întărire mai rapidă sau mai lentă, dar toate se amestecă în
acelaşi mod.
Orice poate fi folosit ca recipient pentru amestec. Poţi să foloseşti o găleată de plastic de 5 litri
sau orice alt vas, a cărui posibilă deteriorare nu te îngrijorează. Dacă foloseşti ceva ce vrei să
recuperezi, trebuie să cureţi ipsosul când ai terminat lucrul.
Ca matriţă poate fi folosit orice, dar, dacă vrei să poţi îndepărta piesa fără a strica matriţa,
aceasta din urmă trebuie să fie făcută dintr-un material flexibil. Dacă foloseşti matriţe solide, trebuie
să le ungi cu ulei pentru a putea îndepărta ipsosul. Matriţe pot fi găsite şi în comerţ, în magazinele cu
jucării.
În continuare, este dat un sumar al paşilor necesari turnării ipsosului:
1. Alege modelul pe care-l vei face.
2. Pregăteşte tiparul.
3. Amestecă şi toarnă ipsosul.
4. Lasă să se întărească bine şi curăţă asperităţile.
5. Etanşează ipsosul.
6. Colorează sau vopseşte obiectul.
7. Aplică deasupra un strat de protecţie.
Multe modele mari sau cu părţi fragile pot fi consolidate prin înserarea în obiect a unei funii de
cânepă, a unui fir de nailon, a unei sârme neruginite sau a unei fâşii de tifon, după ce ipsosul a fost
turnat în matriţă. Nu scufunda prea adânc, căci ceea ce s-a înserat se va vedea din partea opusă.
Poate vei dori să suspenzi unele obiecte. Plăcile, amprentele palmelor şi măştile pot fi foarte
bune ca decoraţiuni. Foloseşte o buclă dintr-un fir care nu rugineşte sau agrafe pentru hârtie pe care să

1
le introduci în ipsosul umed. Când eşti gata pentru a suspenda obiectul, agaţă efectiv bucla în cuiul din
perete.
Este important ca ipsosul să fie uscat înainte de etanşare şi pictare. Într-o zi călduroasă,
foloseşte-te de soare. În zilele umede, poţi folosi o cameră încălzită sau o cutie de maturare. Pentru a
face o cutie de maturare, foloseşte o cutie de carton şi pune un bec în ea. Nu lăsa becul să atingă
laturile cutiei, pentru că aceasta poate lua foc. Pune ipsosul înăuntru şi lasă-l să se întărească.
Pentru a şlefui ipsosul înainte de a-l picta, foloseşte şmirghel uscat sau de apă nr. 400.
Şmirghelul uscat are suport de hârtie, iar cel de apă are suport de pânză. Şlefuieşte orice muchie
ascuţită care poate fi crestată uşor.
Ca etanşator poate fi folosit lacul, şelacul (un lac preparat dintr-o răşină naturală sau sintetică),
plasticul lichid, dar cel mai bine este să foloseşti o amorsă de aracet (aracet diluat cu apă), dacă vrei să
prindă mai bine vopseaua. Este foarte important să etanşezi obiectul înainte de a încerca să-l colorezi.
Trebuie să laşi obiectul la uscat cel puţin 24 de ore înainte de a-l etanşa. Lacul, şelacul sau plasticul
lichid pot fi de asemenea aplicate la sfârşit, peste culoare, ca strat de protecţie.
Atenţie! Nu se aplică etanşatorul până când obiectul din ipsos nu este perfect uscat. Ipsosul
întărit nu este neapărat şi uscat. Obiectul bine uscat este mai uşor şi are o culoare deschisă (aproape
alb).

Amestecarea ipsosului
Există trei căi de a amesteca ipsosul. Vei avea cele mai bune rezultate şi vei munci mai puţin
dacă foloseşti ultima metodă: absorbţia. Oricare dintre metode le vei folosi, instrucţiunile pentru
agitare sunt aceleaşi. Pentru a obţine un mulaj foarte neted, adaugă o cantitate mică de aracet în apă,
înainte de amestecarea ipsosului. De asemenea, în oricare dintre aceste metode, poţi să adaugi, dacă
vrei, un produs din comerţ, care să facă ipsosul mai rezistent la sfărâmare. De asemenea, se găsesc şi
pot fi adăugate produse ce ajută la îndepărtarea aerului din ipsos.
Amestecare prin încărcare: Foloseşte 67% din greutate ipsos şi 33% apă.
Amestecare după volum: Foloseşte 1 parte apă şi 1,5 parte ipsos.
Amestecare prin absorbţie: Foloseşte puţin mai multă apă decât este necesară pentru a umple
matriţa. Pune apa în recipientul pentru amestecat. Uşor, toarnă în ploaie ipsosul în apă, până ce mica
„insulă” care a început să se formeze în centru capătă o crustă din ipsos uscat. Lasă ipsosul să se aşeze
în apă timp de aproximativ 2 minute. Mişcă încet amestecul. Prin amestecarea înceată se urmăreşte
evitarea blocării oricăror bule de aer în ipsos. Bulele de aer pot strica obiectul final. Lasă amestecul să
se odihnească încă un minut sau două. Toarnă ipsosul în matriţă până la 0,5 cm sub marginea
superioară. Loveşte uşor matriţa sau mişc-o, astfel încât bulele de aer să se ridice la suprafaţă. Când la
suprafaţă nu mai apar bule de aer, nivelează partea superioară a matriţei cu ipsosul rămas. Poţi să
încastrezi nişte întărituri de sârmă, dacă obiectul este mare. Dacă intenţionezi să suspenzi obiectul,
introdu o buclă de sârmă în ipsosul moale.

Îndepărtarea piesei turnate

Ipsosul devine călduţ când se întăreşte şi trebuie lăsat să se răcorească înainte de a se încerca
îndepărtarea lui din matriţă. Dacă matriţa este flexibilă, poţi să o dai jos de pe piesa turnată. Dacă nu,
încearcă să presezi în centrul matriţei cu degetele mari, până ce piesa este eliberată printr-o
„pocnitură”. De asemenea, pentru a îndepărta piesa din matriţă, fără a o strica, trebuie să procedezi în
felul următor: ţii matriţa întoarsă invers în mână şi o loveşti uşor. Astfel, piesa va cădea în mână. Când
vei scoate piesa din matriţă, ipsosul va fi destul de moale. Lasă-l să stea la aer, până ce va fi complet
întărit. Piesele turnate care sunt mari sau complicate trebuie lăsate la întărit 24 de ore.

3. Înlătură bulele de aer dintr-un obiect turnat.

După ce ai turnat ipsosul în matriţă, loveşte matriţa de masă de câteva ori, uşor, pentru a ajuta
la eliberarea bulelor, sau foloseşte un şpaclu, cu care să „baţi” uşor ipsosul de-abia turnat. Ai grijă să
nu loveşti matriţa cu colţurile şpaclului. De asemenea, poate fi cumpărat un spray care este făcut

2
anume pentru prevenirea formării bulelor. Acest spray trebuie aplicat înainte ca ipsosul să fie turnat în
matriţă.

4. Reglează prin mărire sau micşorare, timpul de întărire a ipsosului.

Dacă ipsosul se întăreşte prea repede, adaugă o cantitate mică de oţet în timpul amestecării.
Dacă întărirea este prea înceată, adaugă puţină sare de masă. De asemenea, dacă se foloseşte apă
călduţă, ipsosul se întăreşte mai repede, iar dacă se foloseşte apă rece, ipsosul se întăreşte mai încet.
Când ipsosul se adaugă în cantitate mare, se întăreşte mai repede. Dacă amestecul este prea gros, nu
va lua toate formele matriţei.

5. Ce măsuri de precauţie trebuie luate când se curăţă echipamentul de

turnat şi amestecat?

Curăţă echipamentul de amestecare şi turnare înainte ca ipsosul să se întărească pe acesta.

Curăţarea se poate face afară, cu ajutorul unui furtun cu apă. Nu curăţa echipamentul în chiuvetă,
pentru că ipsosul se poate întări în instalaţie şi poate obtura ţevile.
Dacă ipsosul se întăreşte înainte de a fi curăţat, el poate fi spart pentru a fi înlăturat.

6. Când se aplică etanşatorul pe obiectul din ipsos şi de ce?

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le faci înainte de a trece la finisarea
obiectului este să-l etanşezi corect, astfel încât acesta să nu absoarbă culoarea sau vopseaua. Poţi
folosi ceva care să împrăştie amorsa de aracet sau şelacul. De asemenea, poţi lucra cu vopsea ce se
foloseşte pentru exteriorul caselor. Pot fi necesare două straturi de amorsă pentru a etanşa ipsosul cum
se cuvine, înainte ca acesta să fie vopsit sau băiţuit.
După ce obiectul este complet vopsit, se aplică deasupra un strat etanşator de spray cu plastic
lucios sau un strat de spray cu plastic lichid, cu scopul de a proteja suprafaţa finisată a obiectului de
ipsos. Acest strat ajută obiectul să respingă praful şi-l face mai uşor de curăţat cu o cârpă umedă, dacă
este necesar.
Oamenii au folosit şelac de ani de zile, ca finisaj final al ipsosului. El are proprietăţi valoroase,
dar poate şi strica obiectul, dacă nu este folosit cu atenţie. Unul dintre cele mai mari dezavantaje este
că are ceva culoare în el. Aceasta înseamnă că dacă tu încerci intenţionat să decolorezi obiectul, ai ales
mijlocul potrivit. Dar, dacă încerci să obţii un luciu pe obiectul tău, sau dacă încerci să etanşezi
finisajul de tempera, trebuie să foloseşti lustru acrilic sau plastic. De asemenea, şelacul are o viaţă
scurtă şi se poate întuneca în vreme umedă.

7. Ce tip de vopsea este cea mai bună pentru a fi folosită pe obiectele din
ipsos?

În general, vopselele acrilice sunt cele mai bune pentru a fi folosite pe ipsos. În continuare,
sunt descrise câteva căi diferite pentru finisarea obiectelor din ipsos.

Băiţuirea
După ce obiectul turnat este bine etanşat, îmbibă o pensulă moale cu baiţ. Acoperă obiectul
pentru a fi „învechit” sau băiţuit cu baiţ lichid, apoi ia o bucată de stofă moale, de flanelă sau prosop,
şi şterge baiţul unde doreşti, lăsând fisurile şi striurile întunecate şi părţile ridicate mai luminoase,

3
până ce obţii rezultatul dorit. Poţi repeta operaţia de câte ori este necesar. Ipsosul care nu este etanşat
va „bea” de tot baiţul. Pentru un aspect brut, nefinisat, nu etanşa de tot sau, mai bine, etanşează doar
pe jumătate.
La ora actuală, în magazine, există mai multe tipuri de baiţuri bune. Acestea sunt deja
amestecate şi gata pentru a fi folosite. Când baiţul este vopsit şi şters, operaţia este numită
„învechire”. Acesta este un finisaj foarte popular pentru toate tipurile de mobilier casnic. Chiar şi
obiectele cu foiţă aurită sunt învechite, pentru a le da un aspect modern. Multe obiecte sunt frumos
învechite în zonele adânci şi şterse, pentru a obţine un luciu puternic, pe suprafeţele ridicate.

Peria de sârmă
Deşi acesta nu este o tehnică de vopsire, reprezintă un tip interesant de detaliu ce poate fi
adăugat unor obiecte înainte de vopsire. În primul rând, trebuie să decizi în ce direcţie să meargă
„fibra”. Efectul final, dat prin folosirea unei perii de sârmă, va fi asemănător cu cel al lemnului. Este
important să te decizi în privinţa fibrei, deoarece, odată ce ai început, este urât să schimbi direcţia.
Dacă nu eşti atent să menţii deplasarea tuturor liniilor în aceeaşi direcţie, te poţi trezi la sfârşit cu un
obiect care arată de parcă te-ai fi gândit cum să-l faci doar până la jumătate. Exersează pe spatele
obiectului până vei avea impresia că ştii cum se lucrează cu peria de sârmă. Începe cu linii uşoare şi
apoi lucrează cu linii mai grele, pe măsură ce începi să înţelegi cum reacţionează ipsosul.
În unele cazuri, vei vrea ca liniile să urmeze conturul obiectului. Aceasta înseamnă că direcţia
liniilor se va schimba. Dar, pentru a face aceasta, trebuie să exersezi mult. Sugestia este ca atunci când
eşti gata, să desenezi cu creionul pe direcţia care vrei să o aibă fibra. Va fi mult mai uşor.

Vopseaua spray
Există multe sprayuri, disponibile într-o varietate de culori, incluzând culorile metalice sau
cele cu textură. Cea mai mare problemă cu sprayurile este că au tendinţa de a arăta chiar aşa cum sunt.
Deci, trebuie să ai mare grijă cu instrucţiunile, pentru a obţine un finisaj plăcut.
Înainte de a da cu spray un obiect, etanşează-l în totalitate. Dacă nu procedezi astfel, ipsosul va
absorbi culoarea şi vei obţine un finisaj nesatisfăcător. Ţine spray-ul la 30 cm de obiect şi, cu o
mişcare constantă şi sigură, dă cu spray peste obiect. Nu da drumul butonului în timp ce treci cu câţiva
centimetri dincolo de obiect, pe partea cealaltă. Fă aceasta astfel încât să fie colorat uniform, fără a fi
mai concentrat pe margini.
După ce ai dat cu spray întreaga suprafaţă, las-o să se usuce. Apoi, întoarce-o şi pulverizează
cu spray perpendicular pe direcţia pe care ai pulverizat prima dată. Nu-ţi face griji dacă obiectul nu
este complet acoperit după primul sau al doilea strat. Este mai rău să ai prea multă vopsea decât prea
puţină.

Vopseaua acrilică
Pentru ipsoserie, vopseaua acrilică este cea mai bună vopsea. Este o vopsea care se diluează şi
se spală cu apă, dar, după ce s-a uscat, este perfect impermeabilă. Aspectul de care trebuie să ţii cont
în privinţa vopselei acrilice constă în aceea că, odată ce s-a uscat, devine aproape imposibil de
îndepărtat. Din această cauză, trebuie să fii sigur că ai spălat imediat toate pensulele şi ai curăţat orice
loc unde a căzut vopsea, înainte ca aceasta să se usuce.
Vopseaua acrilică se aplică în acelaşi fel în care ai aplica orice vopsea lichidă. Dar, din cauză
că este o vopsea pe bază de plastic, nu trebuie să te îngrijeşti să etanşezi mai întâi obiectul. Vopseaua
acrilică acţionează ca un etanşator prin sine însăşi. Vopseşte obiectul şi lasă-l să se usuce. Se va usca şi
va avea un finisaj mat. Aşa că, dacă doreşti un finisaj lucios, trebuie să mai aplici un strat de vernis
(soluţie formată din răşini naturale sau artificiale şi dintr-un solvent, care, aplicată pe anumite obiecte,
formează la uscare un strat neted şi lucios, cu rol ornamental sau protector) sau de spray acrilic
transparent. Dacă vrei un finisaj satinat, poţi să-l obţii prin lustruirea obiectului cu o cârpă uscată.

Culorile pe bază de ulei

De obicei, folosirea culorilor pe bază de ulei pentru finisarea obiectelor nu este satisfăcătoare.
Când sunt folosite aşa cum vin din tub dau obiectului senzaţia că este pictat. Totuşi, poţi obţine câteva

4
efecte frumoase prin diluarea culorilor cu terebentină sau vernis. De asemenea, poţi dilua cu ulei de in
sicativat (fiert), pentru uscare rapidă, şi cu ulei de in crud, pentru uscare lentă. Prin diluare, culorile
vor căpăta un aspect transparent.
Dacă foloseşti culori pe bază de ulei, este important să înveţi cum trebuie să „curgă” culoarea.
Dacă permiţi tendinţei naturale de curgere a culorii să-şi facă treaba, rezultatul va fi un lucru mult mai
profesional. Una din cele mai mari greşeli în finisarea unui obiect este să mişti pensula astfel încât
aceasta să lase urme. Acest lucru este valabil pentru toate tipurile de vopsele.
Când foloseşti culori pe bază de ulei, asigură-te că ipsosul a fost mai întâi bine etanşat cu un
strat sau două de latex sau vopsea, înainte de a trece la colorarea obiectului.

Foiţa aurită
Pentru a auri un obiect, folosirea foiţei aurite este mai bună decât încercarea obţinerii efectului
prin folosirea vopselelor sau sprayurilor aurite. Motivul este acela că vopselele mai ales cele metalice,
au tendinţa, de a arăta ca nişte vopsele. Dacă vrei ca obiectul să arate de parcă ar fi din metal real, cea
mai bună soluţie este foiţa aurită. Trebuie ca mai întâi să etanşezi obiectul şi să-l cureţi de toate
imperfecţiunile. După ce ai făcut aceasta, colorează-l cu o vopsea roşie. În final, aceasta îi va da
obiectului o strălucire interioară, care nu poate fi obţinută prin aplicarea foiţei peste ipsosul alb. Când
culoarea roşie s-a uscat, aplică pe obiect adezivul pentru foiţa aurită. Acesta se va comporta ca un
lipici.
Lasă adezivul să se fixeze pe obiect timp de o oră şi jumătate sau urmează indicaţiile de pe
ambalajul adezivului. Când acesta devine lipicios înseamnă că poţi aplica foiţa aurită. Alege o foiţă
aurită şi aşaz-o pe adeziv. Apoi aşază următoarea foiţă şi aşa mai departe. Nu încerca să le netezeşti.
Când ai terminat de aşezat foiţele, lustruieşte întreaga suprafaţă a obiectului cu o cârpă uscată din
bumbac şi lasă să se usuce. Aplică un strat de vernis pe obiect, pentru a-l proteja.

Stropii auriţi
Există două căi pentru a obţine un asemenea efect. Prima este să foloseşti periuţa de dinţi şi
sita de sârmă sau să dai cu lama cuţitului peste perii unui pieptene. Această metodă poate fi folosită
pentru orice culoare. Pentru a stropi în acest mod, după încărcarea periuţei cu vopsea, treci cu periuţa
peste lama cuţitului sau peste sită, astfel încât perii să arunce vopseaua pe obiect.
A doua cale pentru obţinerea acestui efect atractiv este să cumperi unul din sprayurile care
produc un efect natural. Nu vei putea obţine stropi fini, dar aceste sprayuri transparente de două culori
dau o senzaţie puternică ce nu poate fi obţinută prin alte metode. Poţi controla densitatea petelor de
culoare prin cantitatea de spray aplicată.

Ştergerea şi lustruirea
În comerţ, se găsesc diverse produse care dau suprafeţelor un finisaj metalic sau învechit.
Acestea sunt importante pentru aplicarea culorii pe partea superioară a literelor în relief şi pe alte
detalii. În primul rând, colorează literele sau detaliile şi fondul cu o culoare de bază, astfel încât
ipsosul să nu rămână alb. Apoi, stoarce o cantitate mică de vopsea pe vârful degetului sau pe o cârpă
moale şi aplic-o subţire şi uniform. Pentru zonele dificil de atins, diluează cu terebentină sau petrol
lampant şi aplică cu o pensulă. Se va usca aproape instantaneu, aşa că trebuie să lustruieşti imediat cu
o cârpă moale. O aplicare este de obicei suficientă, dar pot fi aplicate straturi subţiri suplimentare,
pentru obţinerea efectului dorit.

Culorile tempera
Unul dintre cele mai obişnuite finisaje, mai ales pentru grupurile de tineri, este finisajul
tempera. Principalul motiv pentru folosirea culorilor tempera este că sunt uşor de obţinut şi sunt
relativ ieftine. De asemenea, sunt opace şi uşor de curăţat. Nu există limită de culoare când se
foloseşte tempera. Etanşează obiectul bine şi pictează-l cu nuanţa dorită. Ai grijă să nu adaugi prea
multă apă în culoare, căci se va împrăştia peste zonele unde nu ai dorit să colorezi. Obiectele pictate
cu tempera trebuie să fie etanşate cu vopsea acrilică transparentă sau plastic lichid lucios.

5
 Pluşarea
Pentru a-l pluşa, pictează obiectul cu adeziv pentru fulgi sau aracet. Pentru a lipi fulgii, pune
obiectul într-o cutie adâncă. Scutură uşor fulgii peste întregul obiect. Aceştia se vor lipi numai unde ai
aplicat lipiciul. Când s-a uscat, scutură excesul de fulgi. Dacă vrei să improvizezi, dispozitivul de
stropit fulgi poate fi făcut din sticle de şampon sau săpun lichid. De asemenea, poţi folosi o sită pentru
făină.

Învechirea
Pentru a-i da unui obiect de ipsos un aspect foarte vechi, poţi folosi oricare dintre metodele
deja prezentate, după care îl învecheşti. Când va fi gata, obiectul poate avea aparenţa unei foarte vechi
piese de sculptură.
Vei dori să „îngraşi” culorile pe bază de ulei, ceea ce înseamnă că vei adăuga mai mult decât
adaugi de obicei la culoarea care este folosită de obicei. Vernisul este cel mai bun material care poate
fi folosit pentru a face culorile pe bază de ulei mai subţiri, pentru că prezintă avantajul uscării rapide.
Când culorile pe bază de ulei sunt amestecate cu vernisul astfel încât acestea sunt destul de
transparente, înseamnă că eşti gata pentru a aplica amestecul.
După ce obiectul este finisat în maniera aleasă de tine, etanşează-l şi treci la etapa următoare:
învechirea. Învechirea va permite finisajului de sub ea să se vadă.
Întinde cu pensula culoarea pe bază de ulei, subţiată, pe obiectul pe care-l învecheşti. Când ai
acoperit întreaga suprafaţă a obiectului, începe să ştergi culoarea. Trebuie să fii atent. Ideal este să
foloseşti o cârpă moale, pe care să o tot întorci. Culoarea va tinde să rămână în zonele adânci, cum ar
fi fisurile sau adânciturile. Îndepărtează câtă culoare doreşti. Culorile cele mai populare sunt nuanţele
lemnului şi verdele coclelii. Termină aspectul învechit prin iluminarea lui puternică cu aur. În comerţ,
există mai multe finisaje în nuanţele lemnului. Foloseşte instrucţiunile lor.

8. Pictează trei obiecte care să includă următoarele modele şi tehnici sau

echivalentul lor:
a. motiv floral, pentru a arăta nuanţarea;
b. un fruct, pentru a arăta punctul de înaltă luminozitate;
c. un animal, pentru a arăta linii sau detalii;
d. un moto religios, pentru a arăta partea luminoasă a literelor.

Nuanţarea reprezintă folosirea diferitelor nuanţe ale aceleaşi culori pentru a amesteca gradat
culoarea, de la nuanţele închise la cele deschise sau invers, ca şi în petala florii. Punctul de înaltă
luminozitate este o mică zonă de nuanţă luminoasă a culorii, care arată direcţia sursei de lumină.
Liniile fine sau detaliile, în cazul animalului, includ pictarea liniilor gurii, ochilor, nasului, ghearelor
etc. Luminozitatea literelor poate fi făcută prin procedeul ştersului şi lustruitului. Această tehnică a
fost explicată în cadrul cerinţei 7.

Amestecul culorilor
Cu un minimum de culori, poţi obţine toate culorile de care ai nevoie pentru a finisa obiectul.
Poţi folosi recomandările de mai jos, indiferent de calitatea culorilor pe care le foloseşti:
Portocaliu – foloseşte roşu şi galben.
Verde – foloseşte galben şi albastru.
Verde ca frunza – adaugă mai mult galben.
Verde jad – adaugă mai mult albastru.
Mov – foloseşte roşu şi albastru.
Violet – adaugă mai mult albastru.
Ciclamen – adaugă mai mult roşu.
Maro – foloseşte roşu, galben şi albastru.

6
 Vişiniu – foloseşte roşu şi albastru.
Roşu castaniu – amestecă alb, roşu şi maro.
Roz – foloseşte alb şi un pic de roşu.
Culoarea florii de piersică – foloseşte roşu şi puţin galben.
Culoarea pielii – foloseşte alb şi puţin maro.

9. Toarnă şi pictează încă două obiecte, cu model diferit.

Pentru a îndeplini această cerinţă, poţi alege orice model doreşti. Oricum, trebuie să torni în
mod corect ipsosul în matriţă. După aceea, vopseşte cele două obiecte.