Universitatea „Alexandru Ion Cuza”, Iași

Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Specialitatea: Asistență Socială

PASCAL BRUCKNER
PARADOXUL IUBIRII
RECENZIE

Nume profesor: Nume student:

Nina Mihalache Cadăr Ana-Maria

An II, grupa 3

1
 Motivul pentru care am ales să citesc această carte a fost faptul că mi-a plăcut modul în care
Pascal Bruckner vede iubirea și celelalte componente ale ei, acesta critică dar în același timp spune
că o societate nu ar putea există fără iubire, vorbind despre cuplul modern dar și cel din timpurile
vechi. Acesta face o deosebire între aceste două părți diferite dar în același timp asemănătoare ale
iubirii, acesta fiind încă un motiv pentru care am ales să citesc care am ales să citesc această carte.

Numele cărţii: Paradoxul iubirii

Autorul: Pascal Bruckner

Traducătorul: Irina Mavrodin

Editura şi locul publicării: Trei, București

Anul apariţiei: 2015

Număr de pagini: 233

Pascal Bruckner este un romancier și eseist francez, născut la Paris în anul 1948. A fost
profesor invitat al universității californiene Saint-Diego (1986–1995), profesor la Institutul de
Studii politice din Paris (1990–1994), colaborator al cotidianului Le Nouvel Observateur, și, în
prezent, al ziarului Le Monde. Figură-cheie a intelectualității pariziene, acest filosof al actualității
este celebru în România, mai ales prin romanele sale: Iubirea față de aproapele, Hoții de frumusețe
(Premiul Renaudot 1997), Luni de fiere, etc.

Cartea ”Paradoxul iubirii” reprezintă comparația făcută de către autor față de cum era privită
iubirea în societățile din timpurile vechi și în societatea de astăzi, ea schimbându-se și adapatându-
se după placul fiecăriui individ. După ce am citit cartea am observat că autorul invocă diversi
termeni cu care este comparată iubirea, paradoxul reprezentând o părere ce este contrară adevărului
uneori fii chiar o ciudățenie.
Autorul vorbește despre iubire, sau mai bine spus despre paradoxul iubirii. Acesta face o
difeneță de cum era văzută iubirea atunci și acum, cum era percepută de către membrii societății,
aducând mai mulți termeni în discuție cum ar fii: creștinismul sau comunismul. Creștinismul
desconderând relațiile sexuale din afara căsătoriei un pacăt și cei ce întrețineau aceste relații în

2
afara căsătoriei erau considerați păcătoși ceea ce în ziua de azi aceștia nu mai unt văzuți cu ochi
așa de critici. Deși credem că iubirea nu mai e ceea ce a fost odată ne înșelăm deoarece încă suntem
moștenitorii unor tradiți, fără de care nu am ști mai nimc de iubire. Fiecare își poate găsi câte un
amant pentru a își satisface nevoile pe care uneori pertenerul nu i le pot satisface. Acest lucru era
văzut cu ochi diferiți în societățile din trecut și chiar condamnate dar în societatea modernă aceste
lucruri sunt acceptate cu ușurință de către unele cupluri, căzând de comun acord să practice acest
lucru. Bărbaților și femeilor ce fac parte din aceste cupluri se obișnuiesc făcând ca acest lucru să
devină o comoditate, fiindu-le mai bine împreună dar singuri.

Idei principale:
1. Una din ideile princpale ale cărții este aceea a percepției autorului asupra iubirii și diferența
pe care o face acesta. Diferența între societatea modernă și cea din trecut.
2. O altă idee este lăcomia care există între tineri care nu doresc să își intemeieze o familie ci
se axează mai mult pe actul în sine.
3. Tinerii nu mai prețuiesc omul așa cum ar trebui indiferent de ce reprezintă acea persoană
pentru ei, fiind foarte prezent printre noi acest fenomen.

Citate:
 ”Suntem cu atât mai angajați, cu cât cuvintele te iubesc nu tolerează adverbul: nici cuvântul
puțin, nici cuvântul mult. „Te iubesc” este prin el însuși un absolut care tranșează și domină
totul.
 „Formula te iubesc poate să devină, într-adevăr, un paspatru care fluidizează schimburile
cotidiene, întocmai ca în acele filme hollywoodiene în care dragsotea se revarsă între
părinți, copii și amanți.”
 „Sub beția cuvintelor te iubesc se ascunde dorința de a-l prinde în capcană pe celălalt,
pentru a-l constrânge să-mi răspundă. În timp ce-mi mărturisesc tulburarea, îi pun o
întrebare: Dar tu mă mai iubești? Dacă printr-un miracol îmi răsounde că da, în sufletul
meu coboară liniștea și intru în starea de jubilație pe care ți-o dă reciprocitatea.”
 „Mai emoționantă decât aceste vanități de crai bătrâni și de cochete este moartea amanțior
bătrâni. Se întâmplă ca unele ființe să fie pătrunse una de cealaltă, să fie amestecate precum
rădăcinile unui copac, încât să formeze o singură persoană, înzestrată cu două figuri și cu

3
 două nume, un noi care nu mai poate fi rostit în două euri separate. Atunci durerea unuia
devine durerea celuilalt.”

Un lucru ce mi-a palcut în acestă carte a fost faptul că autorul a spus o față a iubirii și ceea
ce adevărat. A observat cum este văzută iubirea de către societate și a spus adevărul despre.
Iubirea nu mai este văzută sau percepută așa cum erau în societăție mai vechi, ci fiecare are
libertatea de a alege cu cine își va petrece timpul. Căsătoria nu mai reprezintă un lucru importat
pentru tineri ei axându-se pe alte lucruri cum ar fi cariera profesionala ceea ce face ca un tânăr să
nu mai aiba timp să își petreacă timpul cu cel de lângă el. acesta soun despre cuplul modern că nu
mai e cum era înainte, citez: „Iată imaginea tipică a cuplului contemporan: două persoane
îmbrățișate pe stradă sau stând la masă într-un restaurant, în care fiecare duce, pe telefonl său
mobil, o conversație cu al treilea.”

Autorul vorbește la un moment dat despre „Sinuciderea batrânilor amanți”, ceea ce reprezintă
o parte a cărții ce mi-a plăcut foarte mult. În ciuda faptului că există foarte multe relații ce nu
rezistă, autorul a arătat că sunt oameni care indiferent de influențele din jur ei iubesc persoanele
care le sutn alături până la moarte așa cum spun și jurămintele ce le spun în momentul în care au
decis să se lege unul de altul pentru toată viața. Autorul spune că: ”există ceva mai rău decât propria
moarte: moartea celor ce ne sunt apropiați, a celor câteva ființe fundamentale, ce sunt esențiale
pentru noi. Trebuie să plecăm la timp.” Autorul demonstrează aici că tinerețea poate demonstra
multe dar bătrânețea este cea care își psune cuvântul cel mai bine. Moartea acetor bătrâni amanți
este foarte tulburătoare deoarece aceși oameni se iubesc atât de mult încât foarmează o singură o
singură persoană, care se mai numește si Noi. Durerea celuilalt e și durerea partenerului, multe
cupluri spun acste lucuri.

4
 Finalul cărții este așa cum ar trebui, în care este relatat faptul că: „spre bucurie mu există o
singură cale.” Această propoziție demonstrează că indiferent de răutățile ce se întampla nu există
doar o singură cale spre fericirea nsoatră, ci există mult mai multe decât ne așteptăm. Fiecare
individ, indiferent de ceea ce își dorește el are nevoie de iubire, nu trebuie să se lase intimidați.

Ca și concluzie pot spune că chiar dacă autorul a arătat și o fața a iubirii cu lucrurile ei bune
și rele indiferent de ce se întamplă ea are și mai multe laturi frumoase așa cum concluzionează și
Pascal Bruckner în epilogul, dar pe care le văd puțini oameni. Mulți cred că dacă au suferit vreo
dezamăgire odată, că nu vor mai fii în tare să fie ca înainte și că nu o să mai fie fericiți.
Această carte cuprinde perspectiva unui critic asupra iubirii ceea ce ne ajută să înțelegem
mai bine unele situații cu care ne putem confrunta. Dacă ceea a descris autorul nu s-ar fii întamplat
și în viața de zi cu zi nu am știi cu ce ne confruntăm.