Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fizica 2 2 - 1 - PDF
Fizica 2 2 - 1 - PDF
Pentru a descrie miscarea unei particule in spatiu si in timp este necesar sa gasim
o ecuatie diferentiala ale carei solutii sa reprezinte miscarea particulei. Aceasta ecuatie nu
poate fi dedusa, ci trebuie postulata si confruntata cu rezultatele experimentale.
Ecuatia lui Schrodinger sau ecuatia de unda este ecuatia fundamentala a mecanicii
cuantice in acelasi sens in care legea a doua a dinamicii este ecuatia fundamentala a
mecanicii newtoniene. Ecuatia lui Schrödinger are mai multe forme depinzand de
conditiile externe in care se afla microparticula : daca este particula libera, daca se misca
nintr-un camp extern de forte, daca se misca nerelativist sau relativist etc.
Desi ecuatia lui Schrodinger este o ecuatie fundamentala si forma cea mai
generala a acesteia este postulata, o forma a acesteia se poate deduce in cazul particulei
r
libere. Functia de unda asociata unei particule libere, de energie E si impuls p , este o
unda plana de forma:
rr i rr
r − ( Et − p r )
ψ ( r , t ) = A ⋅ e −i (ω t − k r ) = A ⋅ e h (2.24)
∂ψ
i rr
i − ( Et − pr ) i
= A p x ⋅ e h = ⋅ p x ⋅ψ
∂z h h
2
∂ 2ψ i p2 x
= p x ⋅ψ = − ⋅ψ
∂x 2 h h2
Analog
∂ 2ψ p 2y ∂ 2ψ p z2
= − ⋅ψ , = − ⋅ψ
∂y 2 h2 ∂z 2 h2
iar
∂ 2ψ ∂ 2ψ ∂ 2ψ p x2 + p 2y + p z2 p2
∆ψ = 2 + 2 + 2 ⋅ψ = − 2 ⋅ψ (2.25)
∂x ∂y ∂z h2 h
Pe de alta parte
∂ψ i
= − Eψ (2.26)
∂t h
1
Tinand cont ca pentru particula libera, putem considera energia egala cu energia
totala, rezulta:
p2
E=
2m
sau
∂ψ i p2
=− ⋅ψ (2.27)
∂t h 2m
h2 ∂ψ
− ⋅ ∆ψ = i ⋅ h ⋅ (2.28)
2m ∂t
Pentru o particula materiala aflata intr-un camp de forte extern, energia ei totala
se compune atat din energia cinetica cat si din energia potentiala
p2
E= + U (r ) (2.29)
2m
2
unde U(r) reprezinta energia potentiala a particulei. Se constata ca ecuatia lui
Schrödinger temporala
r
h2 r ∂ψ (r , t )
− ⋅ ∆ψ (r , t ) = ih ⋅
2m ∂t
reprezinta traducerea cuantica a ecuatiei clasice
p2
=E
2m
daca impulsul si energia sunt reprezentate prin operatorii
∧
r p2 r2
∧ r ∂
p = −i h∇ ; = E ; p = −h 2 ∆ ; E = ih . (2.30)
2m ∂t
∂ ∂
E → ih ; p → −ih (2.32)
∂t ∂q
si scriind ca cele doua marimi considerate ca operatori dau rezultate identice cand se
actioneaza asupra lui ψ .
Ecuatia obtinuta este ecuatia Schrödinger a sistemului cuantic corespunzator
∂ ) ∂ ∂
(h ⋅ ψ ( q1 ...q N ; t ) = H ( q1 ..., q N ,−ih ,...,−ih ; t ) ⋅ψ ( q1 ..., q N ; t ) (2.33)
∂t ∂q1 ∂q N
Regula (2.32) se poate aplica numai daca coordonatele sunt coordinate carteziene.
Dupa stabilirea operatorilor in coordinate carteziene, se poate trece apoi la orice alete
coordinate (sferice, cilindrice etc.).
Principalii operatori ai mecanicii cuantice sunt prezentate in tabelul I.
3
Tabelul I.
Relatia (2.34) reprezinta una din ecuatiile fundamentale ale mecanicii cuantice, ea
reprezentand ecuatia Schrödinger pentru o particula aflata in campul de forte caracterizat
r
prin potentialul U( r ) . Ea joaca in mecanica cuantica acelasi rol ca si ecuatiile lui Newton
in mecanica clasica si descrie ecuatia de miscare a unei particule cuantice.
i
r − Et r
ψ (r , t ) = e h ⋅ψ (r ) (2.35)
Inlocuind aceasta solutie in relatia (2.28) rezulta, ecuatia Schrödinger atemporala
pentru o particula libera
h2 r r
− ⋅ ∆ψ ( r ) = E ⋅ψ ( r ) (2.36)
2m
Prin inlocuirea relatiei (2.35) in ecuatia (2.34) se obtine
4
h2 r r r r
− ⋅ ∆ψ ( r ) + U ( r ) ⋅ψ ( r ) = E ⋅ψ ( r ) (2.37)
2m
care reprezinta ccuatia lui Schrödinger pentru o particula ce se misca intr-un camp de
r
potential conservativ U( r ) . Aceasta ecuatie determina dependenta functiei de unda
numai de coordonate, in timp ce dependenta de timp este data de ecuatia (2.35).
Relatia (2.37) este uneori numita si ecuatia Schrödinger pentru starile stationare,
deoarece:
r 2 r 2
ψ ( r , t ) = ψ ( r ,0 )
Problema fundamentala a mecanicii cuantice este aflarea functiilor de unda
r
proprii ψ ( r , t ) si a valorilor proprii ale energiei, prin rezolvarea ecuatiei
Schrödinger aplicata sistemului cuantic respectiv.
Pentru a obtine legea de miscare a unei particule cuantice, pe langa functia de
r
unda ψ ( r , t ) mai trebuie cunoscute conditiile initiale si conditiile la limita ale functiei de
unda. Deoarece ecuatia lui Schrödinger este o ecuatie cu derivata de ordinul I in raport cu
r
timpul, este necesar sa cunoastem valoarea la momentul initial de unda ψ (r ,0) . Adica ,
daca se cunoaste valoarea initiala a functiei de unda, atunci pentru orice t > 0 se poate
r
gasi functia de unda a sistemului ψ ( r , t ) .
r
Functia de unde ψ ( r , t ) trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii standard:
r
1) ψ ( r , t ) trbuie sa fie finita in tot spatiul si cel putin de patrat integrabila, adica
2
∫ ψ (r, t)
∞
dV = finit
b) Daca E> U, ecuatia (2.37) poate fi rezolvata pentru orice valoare a lui E.
Energiile pozitive formeaza un spectru continuu. Functiile de unda proprii
corespunzatoare nu se anuleaza la infinit. Particula nu ramane localizata intr-un domeniu
finit. In acest caz partcula se afla intr-o stare nelegata.
5
Determinarea energiilor cuantificate revine la a calcula valorile proprii ale
ecuatiei lui Schrödinger. Pentru anumite cazuri particulare ale hamiltonianei ecuatia lui
Schrödinger poate fi rezolvata in mod riguros. In cazuri complexe, se recurge la metode
aproximative de rezolvare.
2
) 1 e
H = − − ih∇ − A ( r , t ) + eφ ( r , t ) (2.40)
2 c
iar ecuatia lui Schrödinger atemporala
) ∂ψ
Hψ = ih
∂t
devine:
1 e
2
∂ϕ ( r , t )
− ih∇ − A + eφ ⋅ψ ( r , t ) = ih ⋅ (2.41)
2m c ∂t
2
e e e
− ih∇ − A ψ = − ih∇ − A − ih∇ψ − A ψ =
c c c
2
e e e
= −h 2 ∆ψ + ih A ⋅ ∇ψ + ih ∇A ψ + 2 ( A )ψ =
c c c
e e e2
= −h 2 ∆ψ + 2ih ( A ⋅ ∇ψ ) + ih ψ A + 2 A 2ψ
c c c
Deoarece:
∇( A ψ ) = A ∇ψ + ψ∇A
6
In acest caz, ecuatia Schrödinger (2.41) devine
1 2 e 2
2
he e ∂ψ
− h ∆ψ + +2i ( A ⋅ ∇ψ ) + (ih ∇A + A )ψ + eφψ = ih (2.42)
2m c c c ∂t
N
p 2i N
H =∑ + ∑ U 1 ( ri ) + U int (2.43)
i =1 2m i =1
h2 2 N
N
H = −∑ ∇ i + ∑ U 1 ( ri ) + U int (2.44)
i =1 2m i =1
N h2 N
∂ψ
− ∑ ∆ i + ∑ U 1 ( ri ) + U int ψ = ih (2.45)
i =1 2m i =1 ∂t
N
h2 N (2.46)
∑ 2m i ∑ U1 (ri )ψ + U int (ri ,..., rN )ψ = Eψ
− ∆ +
i =1 i =1
7
Se cauta o functie ψ de forma unui produs de functii care depinde de
coordonatele fiecarei particule
ψ = ψ 1 (ri )ψ ( r2 )........ψ N ( rN )
N
h2
∑ψ i ( ri )....ψ i −1 ( ri −1 ) ψ i +1 ( ri+1 )...ψ N ( rN ) − ∆ i + U1 ( ri ) ψ 1 ( ri ) = Eψ
i =1 2mi
N
1 h2
∑ −
i =1 ψ i ( ri ) 2mi
∆ i + U 1 ( ri ) ψ 1 ( ri ) = E (2.48)
In partea dreapta a acestei ecuatii E este o constanta. In partea stanga este facuta
suma de termeni, in care fiecare este o functie de variabilele sale independente. Pentru ca
ecuatia sa fie valabila pentru toate variabilele independente trebuiesc realizate
urmatoarele conditii:
h2
− ∆ ψ ( r ) + U ( r ) ⋅ψ ( r ) = E ψ ( r
2mi i i i i i i i i i)
N (2.49)
∑ E =E
i
i = 1
unde Ei sunt constante, care reprezinta energiile individuale ale fiecarei particule. Energia
totala a intregului sistem este suma energiilor particulelor individuale ale acestuia.
8
Postulatul I
“Orice stare n, a unui sistem dinamic alcatuit din N particule este descrisa – atat
cat se poate de complet – de o functie ψ n ( q1 , q2 ,....q3 N , t ) de coordonate si timp numita
functie de unda. Functia ψ n este in general complexa, marimea ψ n∗ψ n dυ reprezinta
3N
probabilitatea ca particula sistemului sa se gaseasca in elementul de volum dυ = Π dq la
1
un moment dat t » .
Pentru a descrie sistemele cuantice reale, functiileψ n rebuie sa satisfaca conditiile
standard: sa fie continua, uniforma si marginita. Toate aceste conditii sunt impuse de
necesitatea ca densitatea de probabilitate reprezentata produsul
2
ψ n∗ψ n = ψ n
sa fie perfect definita. Discontinuitatile si lipsa uniformitatii functiilor ψ n duc la
2
ambiguitati in ce priveste valoarea probabilitatilor descrise de ψ n in anumite puncte sau
domenii, iar nemarginirea duce la valori infinite ale probabilitatii, cu care nu se poate
lucra.
Probabilitatea de a gasi particula reala undeva in spatiu este egala cu certitudine
incat
∫ψ ψ
∗
n n dυ = 1
reprezinta conditia de normare.
Functiile de unda trebuie sa fie si normate, incat
0 pentru m ≠ n
∫ψ ψ
∗
dυ = δ mn = normata, daca este patrat
1 pentru m = n
n n
integrabila, atunci
∫ψ ′ ψ ′ dυ = A
∗ 2
n n
Postulatul II
’’Oricarei variabile dinamice din mecanica clasica (coordonata, impuls, energie, moment
cinetic etc.) ii corespunde in mecanica cuantica un operator liniar hemitic bine
determinat, care actioneaza asupra functiei de unda ψ ( q, t ) si se admite ca intre acesti
operatori au loc aceleasi identitati ca si intre marimile corespunzatoare din mecanica
clasica ’’.
9
Pentru fiecare variabila F a unui sistem cuantic stationar exista un operator liniar hemitic
F̂ , care admite un set complet de functii de unda proprii ψ , astfel incat
Fˆψ = Fψ
In general expresia unui operator F̂ asociat unei observabile F se obtin astfel:
- se scrie expresia clasica a observabilei in functie de coordonate (q), impulsuri
(p) si timp (t) ;
- coordonatele si timpul raman neafectate, iar impulsurile se inlocuiesc cu
expresiile
∂
p j = −ih (3.1)
∂q j
Forma operatorilor nu este in mod unic determinata, ci depinde de ’’reprezentarea
’’ folosita. De obicei se foloseste reprezentarea Schrödinger in care orice coordonata de
pozitie qi sau timpul t este reprezentata prin operatorul q̂ i respectiv t. Impulsul pj asociat
coordonatei qj este reprezentat prin operatorul (3.1). In alte reprezentari (a impulsului, a
energiei) opratorii au forma diferita.
Postulatul III
Aˆ ψ = a nψ n (3.2)
Postulatul IV
∫
∗
ψ Fˆψ dV
F = (3.3)
∫ψ ψ dV
∗
∫ψ ψ dV = 1
∗
10
< F > = ∫ ψ ∗ Fˆ ψ dV (3.4)
Postulatul IV
Aˆ ψ n = a nψ n (3.5)
Se spune ca in aceste cazuri avem de-a face cu stari pure. Acest postulat face
legatura cu experiente precizand conditiile in care se obtin valori precise ale variabilelor
dinamice. Intr-o stare pura orice masuratoare a observabilei va da precis valoarea exacta
acesteia: an.
2
ψ dV = ψψ ∗dV
Se deriveaza aceasta relatie in raport cu timpul
∂ 2 ∂ ∂ψ ∂ψ ∗
ψ dV = ψψ ∗dV = ψ ∗+ dV (3.6)
∂t ∂t ∂t ∂t
11
∂ψ h 1
= ∆ψ + Uψ
∂t 2mi ih
∂ψ ∗ h 1
= ∆ψ ∗ − Uψ ∗
∂t 2mi ih
incat :
∂ψ ∗ ∂ψ ∗
∂t
ψ +ψ
∂t
=
h
2mi
(
ψ∆ψ ∗ − ψ ∗∆ψ ) (3.7)
sau
∂
∂t
ψ
2
=
h
2mi
(
ψ∆ψ ∗ − ψ ∗∆ψ ) (3.8)
r
Introducand vectorul J numit flux al densitatii de probabilitate
r ih
J =
2m
(ψ∆ψ ∗ − ψ ∗∆ψ ) (3.9)
relatia (3.8) devine
∂P r
+ ∆J = 0 (3.10)
∂t
ce reprezinta ecuatia de continuitate a probabilitatii in mecanica cuantica. Deoarece
ψψ ∗ = P se interpreteaza ca densitatea de probabilitate de prezenta a particulei intr-o
r
zona data, J reprezinta probabilitatea ca o particula sa traverseze unitatea de suprafata
in unitatea de timp in sensul normalei pozitive la suprafata minus probabilitatea ca
particula sa traverseze unitatea de suprafata de timp in sens invers.
Din relatia (108) se constata ca daca ψ este o functie de unda reala, desitatea
fluxului de probabilitate este zero.
In concluzie, ψψ ∗ se poate considera ca un ’’fluid’’ fictiv care ocupa intregul
spatiu si satisface legea de conservare a continuitatii. Daca la un moment dat densitatea
de probabilitate ψψ ∗ creste intr-o anumita zona din spatiu, putandu-se considera ca
aceasta probabilitate ’’se scurge asemenea unui fluid’’.
12
4. Aplicatii ale ecuatiei lui Schrodinger
0 pentru 0 ≤ x ≤ a
U(x)= (4.1)
∞ în rest
U(x)
a x
Fig. 1
Aşadar particula se mişcă liber în interiorul gropii, dar nu poate ieşi afară din ea
(cazul electronilor liberi în metale). Soluţia ecuaţiei Schrödinger va fi scrisă pentru
regiunea din interiorul gropii, deoarece particula nu se poate afla în interiorul gropii, deci:
d 2 Ψ 2m
+ 2 EΨ = 0 (4.2)
dx 2 h
Notând:
2m
E = k2 (4.3)
h2
relaţia (2) devine:
d 2Ψ
2
+ k 2Ψ = 0 (4.4)
dx
13
şi are soluţia:
Ψ = Asin (kx + ϕ ) (4.5)
Constantele k şi ϕ se obţin din condiţiile la limită:
Ψ(0)=0 şi Ψ(a)=0
deci:
Asinϕ=0, rezultând ϕ=0
şi
nπ
Asinka=0, de unde se obţine: k = (4.6)
a
Cunoscând k se obţin imediat valorile energiei particulei pe baza relaţiei (3)
h2 π 2
E n = n 2 2 (4.7)
2m a
Aşadar condiţiile standard ale problemei sunt satisfăcute doar pentru un şir discret
de valori ale energiei En. Starea în care particula are cea mai mică valoare se numeşte
stare fundamentală, iar toate celelalte stări sunt stări excitate.
Se poate arăta că aspectul cuantic este pus în evidenţă atunci când particula
cuantică se află într-o groapă de dimensiuni cuantice, în cazul în care particula se află
într-o groapă de dimensiuni clasice comportarea cuantică nefiind sesizabilă. Astfel în
cazul unui electron ( m = 9,1 ⋅ 10 −31 kg) aflat într-o groapă de lăţime clasică (a=1cm),
energia stării n este:
E n = n 2 ⋅ 10 −15 eV
iar distanţa dintre două nuvele succesive este:
∆E n = (2n + 1) ⋅ 10 −15 [eV] (4.8)
acest interval energetic fiind extrem de mic, ceea ce face să se considere că particula se
comportă ca în cazul clasic (spectrul energetic fiind continuu). Dacă însă se consideră că
electronul se află într-o groapă de dimensiuni cuantice (a=10A°), atunci se obţine:
∆E n = (2n + 1) ⋅ 10 −1 [eV] (4.9)
aceasta fiind o diferenţă sesizabilă, ceea ce înseamnă că energia este cuantificată.
Funcţia de undă asociată particulei dată de relaţia (5) poate fi complet determinată
utilizând condiţia de normare:
a
∫0
Ψ * Ψ dx = 1 (4.10)
sau
a nπ
∫
2
A sin 2 xdx = 1 (4.11)
0 a
de unde rezultă
2
A=
a
Încât în funcţiile proprii asociate valorilor proprii ale energiei vor fi
2 nπ
Ψ= sin x (4.12)
a a
14
Dacă din punct de vedere clasic o particulă se poate afla cu egală probabilitate în
orice punct al gropii, în cazul cuantic, probabilităţile de a găsi într-un punct al gropii este
dată de Ψ ( x ) . In figura 2 este reprezentată Ψ ( x ) pentru dieferite valori ale lui n. Se
2 2
n=3
n=2
n=1
Fig. 2
15
4) pentru valori foarte mari ale numarului cuantic n relatiile din mecanica
cuantica, trec in relatiile fizicii clasice (cazul particular al principiului de corespondenta).
Consideram cazul unei particule inchise intr-o groapa de potential de forma unei
cutii paralelipipedice de dimensiunile a, b, c in care potentialul are forma :
0 ≤ x ≤ a
U ( x, y, z ) = 0 pentru 0 ≤ y ≤ b
0 ≤ z ≤ c
∞ pentru restul domeniului
Ecuatia Schrödinger atemporala, scrisa pentru interiorul cutiei, unde energia potentiala
este nula are forma :
∂ 2ϕ ∂ 2ϕ ∂ 2ϕ 2mE
+ + + 2 ϕ =0 (4.13)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 h
Folosim metoda separarii variabilelor in ecuatia si scriem functia de unda sub forma:
ϕ ( x, y , z ) = ϕ1 ( x ) ϕ 2 ( y ) ϕ 31 ( z )
∂ 2ϕ 1 ∂ 2ϕ 2 ∂ 2ϕ 3 2m
ϕ 2ϕ 3 + ϕ ϕ
1 3 + ϕ ϕ
1 2 + 2 Eϕ1ϕ 2ϕ 3 = 0 (4.15)
∂x 2 ∂y 2 ∂z 2 h
16
sau
1 ∂ 2ϕ1 1 ∂ 2ϕ 2 1 ∂ 2ϕ 3 2mE 2m
⋅ 2 + ⋅ 2 + ⋅ 2 = − 2 = − 2 (E + 1 E 2 + E 3 ) (4.16)
ϕ1 ∂x ϕ 2 ∂y ϕ 3 ∂z h h
unde
E = E +1 E 2 + E3
Se obtin ecuatiile:
d 2ϕ1 2m
+ 2 E1ϕ1 = 0
dx 2 h
d 2ϕ 2 2m
+ 2 E 2ϕ 2 0
dy 2 h
d 2ϕ 3 2m
+ 2 E3ϕ 3 = 0
dz 2 h
Notam
Dar
17
ϕ1 ( a ) = A sin k1 x = 0 ⇒ k1a = n1π ; n1 = 1,2,3...
ϕ 2 (b) = C sin k 2 b = 0 ⇒ k 2 b = n2π ; n2 = 1,2,3... (4.17)
ϕ 3 ( c ) = E sin k 3c = 0 ⇒ k 3c = n3π ; n3 = 1,2,3...
π 2 h 2 n12 n2 n3
E n1n2n3 = 2 + 22 + 32 (4.19)
2m a b c
cu n1 , n2 , n3 = 1, 2, 3, ......
n1π
ϕ1 ( x ) = A sin x
a
nπ
ϕ 2 ( y ) = A sin 2 y
b
nπ
ϕ 3 ( z ) = A sin 3 z
c
incat
n1π n2π n3π
ϕ = ϕ1ϕ 2ϕ 3 = ACE sin x sin y sin z (4.20)
a b c
Din conditia de normare
2
∫ϕ
∞
dxdydz = 1
2 n π n π n π
a b c
∫0 A sin a1 x dx ∫ C 2 sin 2 2 y dy ∫ E 2 sin 2 3 z dz = 1
2
0 b 0 c
Sau prin integrare
8
ACE =
abc
18
8 nπ n π n π
ϕ n n n ( x, y , z ) = sin 1 x sin 2 y sin 3 z (4.21)
1 2 3
abc a b c
Concluzii :
).
b) Daca raportul lungimilor a cel putin doua laturi este un numar rational, toate
nivelele energetice sunt nedegenerate.
c) Daca a = b = c apare degenerarea, adica unei valori proprii a energiei îi
corespund mai multe functii proprii.
In cazul degenerarii, valorile proprii si functiile proprii sunt :
h2 π 2 2
En1n2n3 = ⋅ 2 (n1 + n22 + n33 )
2m a
2 2 n1π n2π n3π
ϕn n n = sin x sin y sin z
1 2 3
a 3/ 2 a b c
n1 n2 n3 E n1 n2 n3 ϕ n1 n2 n3
3h π 2
2 2 πx πy πz
E111 = ⋅ ϕ 111 = sin sin sin
1 1 1 2m a 2 a 3 a a a
2 2 πx πy 2π z
ϕ112 = sin sin sin
1 1 2 h π
2 2
a 3 a a a
E112 = E121 = E 211 = 6 ⋅
1 2 1 2m a 2 2 2 πx 2π y πz
ϕ 421 = sin sin sin
2 1 1 a3 a a a
2 2 2π x πy πz
ϕ 211 = sin sin sin
a 3 a a a
19
2 2 1 h2 π 2 2 2 πx πy 2π z
E 211 = E 212 = E122 = 9 ⋅ 2 ϕ112 = sin sin sin
2 1 2 2m a a3 a a a
1 2 2 ϕ 212 = .....
ϕ122 = .....
Nivelul energetic cel mai de jos (E111) nu este degenerat, el corespunde unei
singure functii de unda ( ϕ111 ) . Nivelele urmatoare au gradul de degenerare trei
deoarece fiecarui nivel ii corespund trei functii de unda diferite.
Pentru valori mari ale numerelor n1 , n2 , n3 , diferenta energetica dintre doua nivele
vecine devine foarte mica, fata de valorile energiei acestor nivele, caci
5. Bariera de potenţial
Avem de-a face cu o treaptă de potenţial. Atât din punct de vedere clasic cât şi cuantic se
pot considera două situaţii dacă se ţine seama de mărimea energiei totale a particulei (E)
în raport cu mărimea energiei barierei (U0). Astfel dacă E> U0, în cazul clasic, particula
va pătrunde în mediul al doilea, micşorându-şi viteza deoarece o parte din energia sa este
transformată în energie potenţială a câmpului de forţe pe care îl întâlneşte. Tot în cazul
clasic, o particulă ce întâlneşte o barieră a cărei energie potenţială depăşeşte energia
particulei nu va pătrunde în interiorul barierei, întrucât acest lucru ar presupune ca
particula să aibã o energie cinetică negativă, ceea ce nu este posibil.
Analiza unei particule ce se comportă cuantic în cele două situaţii de mai sus duce
la cu totul alte rezultate. Vom analiza cele două situaţii:
20
d 2 Ψ2 2m
+ 2 ( E − U 0 )Ψ2 = 0 (x ≥ 0) (5.3)
dx 2 h
Notând
2mE 2m
k1 = şi k 2 = 2 ( E − U 0 )
2
2
(5.4)
h h
d 2 Ψ1
+ k1 Ψ1 = 0
2
(5.5)
dx 2
d 2 Ψ2
+ k 2 Ψ2 = 0
2
2
(5.6)
dx
unde k1 şi k2 sunt numerele de undă asociate particulelor în cele două regiuni. În relaţia
(5.7) termenul A1 exp(ik1 x ) reprezintă unda de Broglie incidentă de amplitudine A1, iar
B1 exp( −ik1 x ) este unda de Broglie reflectată de barieră. Termenul A2 exp(ik 2 x ) din (5.8)
reprezintă unda de Broglie care se deplasează în direcţia x-ilor pozitivi. Termenul
B2 exp( −ik 2 x) nu are semnificaţie fizică, deoarece el este de forma unei unde reflectate,
care însă nu poate exista întrucât în regiunea II nu mai există discontinuitate de potenţial.
Deci în mediul II funcţia asociată undei are forma:
Ψ2 = A2 exp(ik 2 x ) (5.9)
În continuare vom scrie condiţiile la graniţă (x=0) pentru funcţie şi prima derivată.
U(x) U(x)
E
U0 E U0
x x
Fig. 1 Fig. 2
21
Ψ1 ( x = 0) = Ψ2 ( x = 0) (5.10)
dΨ1 dΨ
= 2 (5.11)
dx x =0 dx x =0
deci:
A1 + B1 = A2 (5.12)
ik1 A1 − ik1 B1 = ik 2 A2 (5.13)
2 k1
A2 = A1 (5.14)
k1 + k 2
şi
k1 − k 2
B1 = A1 (5.15)
k1 + k 2
astfel încât funcţiile de undă se scriu acum:
k − k2
Ψ1 = A1 exp(ik1 x) + 1 A1 exp(−ik1 x) (5.16)
k1 + k 2
2 k1
Ψ2 = A1 exp(ik1 x) (5.17)
k1 + k 2
Diferenţa dintre cazul cuantic şi cel clasic este evidentă, în cazul clasic existând şi
o undă reflectată în regiunea I ( B2 ≠ 0) deşi energia particulei este superioară celei a
barierei de potenţial. Faptul acesta se datorează comportării ondulatorii a particulei
cuantice. Calculăm în continuare reflectanţa (R) şi transmitanţa (T) ale barierei de
potenţial.
Reflectanţa reprezintă probabilitatea ca particula să fie reflectată la frontiera
dintre cele două domenii, fiind dată de raportul dintre densitatea fluxului de particule
r r
reflectate J r şi densitatea fluxului de particule incidente Ji . Transmitanţa T reprezintă
probabilitatea ca particulele să treacă în mediul II şi este egală cu raportul dintre
densitatea fluxului de particule transmise şi densitatea fluxului de particule incidente.
Deci:
r
Jr
R= r (5.18)
Ji
Jt
T= r (5.19)
Ji
unde densităţile sunt date de relaţii de forma:
r ih
J=
2m
(
Ψ∇Ψ * − Ψ *∇Ψ ) (5.20)
22
In cazul unei paticulei libere vom avea:
i
Ψ = Ψ0 exp− (Et − px ) (5.21)
h
i
Ψ * = Ψ0 exp− (Et − px )
*
(5.22)
h
Prin introducerea relaţiilor (5.21) şi (5.22) în (5.20) se obţine:
r pr
J = ΨΨ * (5.23)
m
unde
2
ΨΨ * = Ψ0 (5.24)
Ţinând seama de relaţiile (5.23) şi (5.24) se obţin uşor expresiile densităţilor fluxurilor de
particule:
r r
pi 2 2E 2
Ji = Ψ0i = A1 (5.25)
2m m
r r
p 2 2E 2
J r = r Ψ0 r = B1 (5.26)
2m m
r
r pt 2 2( E − U 0 ) 2
Jt = Ψ0 t = A2 (5.27)
2m m
Utilizând relaţiile (5.25)÷(5.27)obţinem expresiile reflectanţei şi transmitanţei:
r
J r B 2 k − k 2
R = r = 12 = 1 2 (5.28)
Ji A1 k1 + k2
2
E − U 0 A2 E − U 0 4k1
2
J
T= t = = (5. 29)
Ji E A1
2
E (k1 + k 2 )2
23
b) Comportarea particulei in cazul E<U0
Reflectanţa barierei va fi
B2 k k
2
r 2 2 1 + i 2 1 − i 2
Jr B 4 k1 k1
R= r 2 = 12 = 2 =1 (5.41)
Ji A B k k
1 2
1 − i 2 1 + i 2
4 k1 k1
iar transmitanţa:
T=0. (5.42)
24
2m(U 0 − E )
Ψ2 ( x) = B2 exp(−k 2 x) = B2 exp− x (5.44)
h
Deci:
2 2
PII= B2 exp− 2m(U 0 − E ) ⋅ x (5.45)
h
Se observă că deşi reflectanţa este nulă, particulele pătrund pe o distanţă mică în
domeniul II, după care are loc o reflexie totală şi se întorc în mediul I.
În figura 3 este ilustrată shematic evoluţia particulei pentru cele două cazuri
discutate mai sus.
E>U0
U0
E<U0
x=0 x
Fig. 3
Se observă că în cazul când E>U0, amplitudinea undei este mai mare în regiunea
în care viteza particulei este mai mică.
25
U(x)
II
II III
E
0 l x
Fig. 4
d 2 Ψ1 2mE
+ 2 Ψ1 = 0 (5. 46)
dx 2 h
d 2 Ψ2 2m( E − U 0 )
+ Ψ2 = 0 (5. 47)
dx 2 h2
Vom nota:
2mE 2m(U 0 − E )
k1 =
2
2
şi k 2 2 = .
h h2
26
Ψ1 = A1 exp(ik1 x ) + B1 exp( −ik1 x ) (5. 48)
Ψ2 = A2 exp( k 2 x) + B2 exp( − k 2 x ) (5. 49)
Ψ3 = A3 exp(ik1 x) + B3 exp(−ik1 x) 5. 50)
Deoarece în regiunea III, nu există vreo discontinuitate de potenţial, nu există
undă reflectată astfel încât punem B3=0.
Condiţiile de continuitate a funcţiilor şi primelor derivate la graniţă sunt
sau:
A1 + B1 = A2 + B2 (5.55)
A1 exp(k 2 l ) + B2 exp(−k 2 l ) = A3 exp(ik1l ) (5.56)
ik1 A1 − ik1 B1 = k 2 A2 − k 2 B2 (5.57)
k 2 A2 exp(k 2 l ) − k 2 B2 exp(−k 2 l ) = ik1 A3 exp(ik1l ) (5.58)
B1 A A k U0 − E
b1 = , a 2 = 2 , a3 = 3 , n = 2 = .
A1 A1 A1 k1 E
1 + b1 = a 2 + b2 (5.59)
a 2 exp(k 2 l ) + b2 exp(−k 2 l ) = a3 exp(ik1l ) (5. 60)
i − ib1 = na 2 − nb2 (5.61)
na 2 exp(k 2 l ) − nb2 exp(−k 2 l ) = ia3 exp(ik1l ) (5.62)
2
A3
T= 2
(5.63)
A1
care determină probabilitatea ca particula să pătrundă prin barieră. Înmulţim ecuaţia
(5.59) cu i, o adunăm cu relaţia (5.61) şi obţinem:
2i = ( n + i ) a 2 − ( n − i )b2 (5.64)
27
Înmulţim ecuaţia (5.60) cu i şi o scădem din (5.62):
2i (n + i ) exp(− k 2 l )
a2 = (5.66)
(n + i ) 2
exp(− k 2 l ) − (n − i ) exp(k 2 l )
2
2i (n − i ) exp(k 2 l )
b2 = (5.67)
(n + i )2 exp(− k 2 l ) − (n − i )2 exp(k 2 l )
2m(U 0 − E )
k 2l = l
h
este mult mai mare decât unitatea, ceea ce face ca termenul ce conţine exp( − k 2 l ) de la
numitor să poată fi neglijat, ţinând seama şi de faptul că numerele complexe (n+i) şi (n-i)
au aceeaşi mărime. Noi putem presupune astfel că:
4ni exp(−ik1l )
a3 ≈ − exp(− k 2 l ) (5.69)
(n − i) 2
unde n − i = n 2 + 1 .
2 16n 2
T = a3 ≈ exp(−2k 2 l ) (5.70)
(n 2 + 1) 2
unde
U0 − E U0
n2 = = −1
E E
28
16n 2
Expresia este de ordinul de mârime al unităţii (ea are un maxim egal cu 4
(n 2 + 1) 2
pentru n=1).
Se poate considera cu bună aproximaţie că:
2
T ≈ exp(−2k 2 l ) ≈ exp− 2m(U 0 − E )l (5.71)
h
2
T = T0 exp− 2m(U 0 − E ) ⋅ l (5.72)
h
unde T0 este o constantă.
Analizând comportarea unei particule cuantice ( m = 10 −24 kg) care trebuie să
treacă printr-o barieră de lăţime macroscopică (l≈1cm) se ajunge la o valoare a lui T de
~10-13, ceea ce înseamnă că la scară macroscopică probabilitatea de trecere prin efect
tunel este foarte mică.
În cazul studierii comportării unei particule cuantice cu E>U0 se ajunge la
existenţa unei reflexii, lucru ce nu se produce în cazul clasic.
Pentru cazul unei bariere de potenţial de o formă oarecare (fig. 5), calculele
conduc la o expresie a transmitanţei de forma:
2 x2
T = T0 exp− ∫ 2m(U − E ) dx (5.73)
h x1
unde: U=U(x).
U(x)
x1 x2 x
Fig.5
29
Fenomenul în urma căruia o particulă cuantică poate trece printr-o barieră de
potenţial este cunoscut ca efect tunel. Aşa cum s-a văzut acest efect este un fenomen
specific mecanicii cuantice, neavând un analog clasic.
La prima vedere s-ar părea că trecerea particulei în regiunea E<U0 constituie o
încălcare a legii conservătii energiei. Acest lucru nu este însă adevărat dacă se ţine seama
de faptul că în mecanica cuantică energia nu poate fi împăţită în energie cinetică şi
h
potenţială, întrucât relaţia de incertitudine ( ∆p x ⋅ ∆x ≥ ) ne arată că impulsul şi poziţia
2
particulei cuantice nu pot fi măsurate simultan foarte precis, ceea ce implică
imposibilitatea cunoaşterii simultane a energiei cinetice şi a energiei potenţiale. Putem
spune că la baza efecctului tunel se află comportarea ondulatorie a microparticuleleor.
Efectul tunel a fost descoperit de Gamov, Condon şi Gurney în anul 1928. Pe baza
lui pot fi explicate o serie de fenomene ca de exemplu emisia la rece a electronilor din
metale, dezintegrarea α, comportarea purtătorilor de sarcină într-o joncţiune
semiconductoare.
În continuare vom încerca să aplicăm teoria străpungerii barierei de potenţial în
cazul unei situaţii fizice reale.
Dezintegrarea alfa
30
Regiune Regiunea de respingere coulombiană
fortei de de atractie
R Rc
0 r
Fig. 6
2 Rc 2e( Z − 2)e
T = exp − ∫ 2m − E dr (5.73)
h R 4πε 0 r
unde Rc este dat de intersecţia dreptei ce reprezintă energia particulei cu curba ce descrie
potenţialul din exteriorul nucleului:
2Ze 2
Rc = (5.74)
4πε 0 E c
unde Ec este enrgia cinetică a particulei.
A fost inventat in 1981 de catre Gerd Binning so Heinrich Rocher la IBM Zurich, pe ntru
care au lua premiul Nobel in fizica 5 ani mai tarziu. A fost primul intrumenta care a
generat iamgini ale suprafetelor cu rezolutie atomic in aer.
Foloseste un varf conductor avand dimensiunea unui atom. Intre varful ascutit si proba se
aplica o tensiune o tensiune electrica. Cand varful se afla la o distant mai mica decat 10Å
de proba electronii de la atomul din varf trec prin efect tunel prin bariera de 10Å spre
proba si deasemenea de la proba spre atom. Curentul ce apare prin efect tunel variaza in
functie de distanta dintre varf si proba, iar semnalul este utilizat la crearea imaginii.
31
Schema simplificata a interactiei dintre varful microscopului si atomii de pe suprafata
probei
32
6. Oscilatorul cuantic liniar armonic
33
d2
2 − y 2 Ψn ( y ) = −2ε n Ψn ( y ) (6.7)
dy
d d
Vom aplica apoi succesiv funcţiei Ψn operatorii − y şi + y :
dy dy
d d d 2
+ y − y Ψn = 2 − y 2 − 1Ψn (6.8)
dy dy dy
Comparând relaţiile (6.7) şi (6.8) se ajunge imediat la:
d d
+ y − y Ψn = (− 2ε n − 1)Ψn (6.9)
dy dy
d
Prin aplicarea operatorului − y vom avea:
dy
d d d d
− y + y − y Ψn = (− 2ε n − 1) − y Ψn (6.10)
dy dy dy dy
Dacă se analizează relaţia (6.10) se observă că sunt posibile două situaţii:
d
a) − y Ψn = 0 (6.11)
dy
ceea ce conduce la o valoare a lui Ψn (obţinută în urma integrării) care tinde spre infinit
pentru y → ∞ .
d
b) − y Ψn = Ψn +1 (6.12)
dy
d
aceasta însemnând că aplicarea operatorului − y , funcţiei Ψn crează o nouă funcţie
dy
care s-a notat cu Ψn+1 din motive ce vor fi explicate ulterior. Introducând relaţia (6.12) în
(6.10) se obţine:
d d
− y + y Ψn +1 = (− 2ε n − 1)Ψn +1 (6.13)
dy dy
Daca vom aplica cei doi operatori in ordine inversa vom obtine:
d d d2
− y + y Ψn = 2 − y 2 + 1 Ψn (6.14)
dy dy dy
d d
− y + y Ψn = (− 2ε n + 1)Ψn (6.15)
dy dy
34
d
Aplicand relatiei (6.14) operatorul + y
dy
vom obtine:
d d d d
+ y − y + y Ψn = (− 2ε n + 1) + y Ψn
dy dy dy dy
d d
− y + y Ψn +1 = (− 2ε n +1 + 1)Ψn +1 (6.16)
dy dy
d d
− y + y Ψn −1 = (− 2ε n +1 + 1)Ψn −1 (6.19)
dy dy
35
Comparând relaţiile (6.19) şi (6.20) obţinem:
ε n = ε n −1 + 1 (6.21)
Din relaţiile (6.15) şi (6.21) se trage concluzia că dacă se cunoaşte Ψn căreia îii
corespunde valoarea proprie εn, atunci se pot determina valorile εn-1 şi εn+1 ale stărilor
Ψn-1 şi respectiv Ψn+1.
Ţinând seama de modurile în care o funcţie este transformată în alte funcţii
d d
utilizând operatorii − y şi + y aceştia poartă numele de operator de creere şi
dy dy
respectiv operator de anihilare.
Aplicând operatorul de anihilare stării energetice celei mai scăzute a oscilatorului
(starea fundamentală) se obţine:
d
+ y Ψ0 = 0 (6.22)
dy
deoarece nici o altă stare cu energie mai mică nu există. Dacă se scrie acum relaţia (6.10)
pentru funcţia Ψ0 rezultă:
d d
− y + y Ψ0 = (− 2ε 0 + 1)Ψ0 (23)
dy dy
Comparând relaţiile (6.22) şi (6.23) vom avea:
-2ε0+1=0
1
sau: ε 0 = (6.24)
2
Pe baza relaţiilor (6.15), (6.21) şi (6.24) se poate scrie succesiv:
1
ε1 = 1 +
2
1
ε 2 = ε1 + 1 = 2 +
2
…………………..
1
εn = n + (6.25)
2
E
Ţinând seama de substituţia ε n = n şi de relaţia (6.25) se obţine:
hω
1
E n = n + hω (6.26)
2
unde: n= 0,1,2…
şi se numeşte număr cuantic de vibraţie . Aşa cum se vede enrgia stării fundamentale a
oscilatorului este diferită de zero, iar spectrul energetic al oscilatorului este cuantificat,
nivelele energetice fiind echidistante, separate între ele prin cuanta de enegie hω .
Trecerea oscilatorului de pe un nivel pe altul se face prin absorbţie sau cedare de energie.
36
d
Operatorul de creere − y corespunde absorbţiei unei cuante hω , iar operatorul de
dy
d
anihilare + y corespunde emisiei unei cuante de energie hω .
dy
Cum în cadrul diferitelor fenomene fizice există interacţii între diferite forme de
energie şi diferite clase de particule, operatorii de creere şi anihilare vor corespunde
acestor interacţii. Astfel în cazul interacţiei dintre o undă electromagnetică şi materie,
cuanta de energie corespunzătoare operatorilor de creere sau anihilare poartă numele de
foton. Excitarea sau dezexcitarea unui set de oscilatori ai unei reţele (vibraţii ale reţelei)
se realizează prin intermediul unei cuante de energie numită fonon, iar în cazul excitării
sau dezexcitării modurilor normale în cazul unui corp magnetizat, operatorilor de creere
şi anihilare le corespunde cuanta numită magnon.
În ceea ce priveşte energia stării fundamentale este de remarcat faptul că aceasta
a fost confirmată prin experienţe în care s-a studiat împrăştierea undelor
electromagnetice pe cristale la temperaturi scăzute. S-a stabilt că intensitatea radiaţiei
împrăştiate nu tinde spre zero odată cu scăderea temperaturii spre 0K. Aceasta arată că la
zero absolut oscilaţiile în reţeaua unui cristal nu încetează. Mecanica cuantică permite să
se calculeze probabilitatea diferitelor tranziţii ale unui sistem cuantic de la o stare la alta.
Calculele arată că pentru un oscilator armonic sunt posibile doar tranziţii între nivele
adiacente. În astfel de tranziţii numărul cuantic n se schimbă cu o unitate
∆n = ±1
Condiţiile impuse asupra schimbării unui număr cuantic sunt cunoscute ca reguli
de selecţie.
1
Remarcăm de asemenea că energia stării de zero a oscilatorului E 0 = hω este
2
o necesitate impusă de relaţiile de incertitudine. Astfel dacă energia ar deveni nulă,
oscilatorul ar avea impulsul nul şi în acelaşi timp ar avea poziţia bine precizată (având
energa potenţială nulă). Incertitudinea în ceea ce priveşte determinarea simultană a
poziţiei şi a impulsului implică E0=0.
Funcţiile proprii ale oscilatorului pot fi obţinute pronind de la funcţia Ψ0, care la
rândul ei se obţine prin integrarea relaţiei (6.22). Integrând (6.22) în urma separării
variabilelor se obţine:
y2
Ψ0 = exp − (6.27)
2
Pornind de la (27) putem deduce următoarele funcţii proprii:
d y2 y2
Ψ1 ( y ) = − y exp − = −2 y exp − (6.28)
dy 2 2
d y2
( )
Ψ2 ( y ) = − y Ψ1 ( y ) = 4 y 2 − 2 exp − (6.29)
dy 2
…………………………………………………
Factorii din paranteză reprezintă polinoamele Hermite definite de relaţia:
37
[
d n exp(− y 2 )
H n ( y ) = (−1) n exp( y 2 )
] (6.30)
dy n
În acest fel se observă că funcţiile de undă pot fi scrise sub forma:
y2
Ψn ( y ) = An exp − H n ( y ) (6.31)
2
unde constanta An se determină din condiţia de normare:
∫ Ψn Ψn dy = 1
*
(6.32)
În urma calculelor se obţine
1/ 2
1 mω
An = n
(6.33)
2 n! πh
Forma funcţiilor de undă normate asociate oscilatorului liniar armonic
va fi:
1/ 2
1 mω y2 d n exp(− y 2 )
Ψn = n
exp − (−1) exp( y 2 ) (6.34)
2 n! πh 2 dy n
unde:
1/ 2
mω
y = x
h
Funcţiile de undă sunt ortogonale şi normate satisfăcând condiţia
∫ Ψm Ψn dy = δ mn
*
În figura 9 sunt date graficele câtorva funcţii proprii pentru numerele cuantice n=1,2,3.
Ψ0
Ψ1
Ψ2
Fig. 9
38
sunt numite moduri de funcţie de undă. Numărul de moduri este dat de numărul cuantic
n.
Analizând probabilităţile de a găsi particula ce oscilează în anumite puncte din
spaţiu pe un anumit nivel energetic se observă imediat deosebirea existentă între
oscilatorul clasic şi cel cuantic. În figura 10 sunt reprezentate densităţile de probabilitate
ale celor doi oscilatori, oscilatorul cuantic fiind considerat în starea fundamentală n=0.
-a +a
Fig. 10
Momentul cinetic al unui punct material clasic se defineşte prin relaţia vectorială:
r r r
L=r×p (7.1)
r r
unde r reprezintă vectorul de poziţie al punctului în raport cu o axă, iar p este impulsul
punctului material.
Componentele pe axele x, y şi z ale momentului cinetic sunt:
Lx = ypz − zp y
39
L y = zp x − xp z (7.2)
Lz = xp y − yp x
Ţinând seama de relaţia generală de formare a operatorilor în mecanica cuantică
şi utilizând operatorii asociaţi coordonatelor şi impulsurilor asociate acestora, obţinem
următoarele expresii pentru operatorii asociaţi proiecţiilor pe axe ale momentului cinetic:
∂ ∂
Lˆ x = −ih y − z
∂z ∂y
∂ ∂
Lˆ x = −ih z − x (7.3)
∂x ∂z
∂ ∂
Lˆ x = −ih x − y
∂y ∂x
Operatorul pătratului momentului cinetic este:
Lˆ2 = Lˆ x + Lˆ y + Lˆ z
2 2 2
(7.4)
Vom deduce în continuare expresia operatorului L̂z (asociat direcţiei unui câmp
magnetic) în coordonate sferice. Pentru aceasta se utilizează relaţiile de transformare:
x = r sin θ cosϕ
y = r sin θ sin ϕ (7.5)
z = r cos θ
Considerăm o particulă cuantică descrisă de funcţia de unde Ψ. Derivata funcţiei
Ψ în raport cu coordonata ϕ va fi:
∂Ψ ∂Ψ ∂x ∂Ψ ∂y ∂Ψ ∂z
= ⋅ + ⋅ + ⋅ (7.6)
∂ϕ ∂x ∂ϕ ∂y ∂ϕ ∂z ∂ϕ
∂Ψ ∂Ψ ∂Ψ
=x −y (7.7)
∂ϕ ∂y ∂x
40
Introducem relaţiile (4.8), (4.9) şi (4.10) în relaţia (4.4) şi rezultă;
1 ∂ ∂ 1 ∂2
Lˆ2 = −h 2 sin θ + 2
(7.11)
sin θ ∂θ ∂θ sin 2
θ ∂ϕ
Se notează cu Λ expreisa
1 ∂ ∂ 1 ∂2
Λ= sin θ + (7.12)
sin θ ∂θ ∂θ sin 2 θ ∂ϕ 2
care reprezintă partea unghiulară a oparatorului Laplace în coordonate sferice şi poartă
numele de operator al lui Legendre.
41
sale pot avea valori simultan determinate. Acest lucru rezultă din relaţiile de comutare
existente între operatorul corespunzător lui L̂2 şi cel corespunzător unei proiecţii a
(
momentului cinetic Lˆ x , Lˆ y , Lˆ z . )
Vom arăta în continuare că L̂2 comută cu oricare dintre operatorii asociaţi
r
proiecţiilor lui L . Multiplicăm relaţia (4.19) cu L̂ y :
Lˆ Lˆ = ihLˆ Lˆ + Lˆ Lˆ Lˆ
2
x y z y y x y (7.22)
Cu ajutorul relaţiei (4.19), al doilea termen din dreapta se scrie:
Lˆ Lˆ Lˆ = −ihLˆ Lˆ + Lˆ Lˆ
2
y x y z y x y (7.23)
încât putem scrie:
Lˆ x Lˆ y − Lˆ y Lˆ x = ih( Lˆ z Lˆ y + Lˆ y Lˆ z )
2 2
(7.24)
Multiplicăm relaţia (4.21) la dreapta cu L̂z şi aplicând din nou formula (4.21)
obţinem:
2
(
Lˆ x Lˆ z = −ih Lˆ y Lˆ x + Lˆ z Lˆ y + Lˆ z Lˆ x
2
) (7.25)
de unde:
Lˆ Lˆ − Lˆ Lˆ = −ih Lˆ Lˆ + Lˆ Lˆ
x
2 2
z z x ( y x (7.26)
z y )
Însumând (4.24) cu (4.26) rezultă:
2
( 2 2 2
) (
Lˆ x Lˆ y + Lˆ z − Lˆ y + Lˆ z Lˆ x = 0 ) (7.27)
sau
( 2 2 2 2 2
) (
Lˆ x Lˆ x + Lˆ y + Lˆ z − Lˆ x + Lˆ y + Lˆ z Lˆ x = 0
2
)
de unde rezultă:
Lˆ x Lˆ2 − Lˆ2 Lˆ x = 0 (7.28)
În mod analog se vor obţine relaţiile:
Lˆ y Lˆ2 − Lˆ2 Lˆ y = 0 (7.29)
Lˆ Lˆ2 − Lˆ2 Lˆ = 0
z z (7.30)
Relaţiile (7.28), (7.29) şi (7.30) arată că operatorul pătratului momentului cinetic
posedă funcţii proprii comune cu operatorii oricăreia dintre proiecţiile sale. Aceasta
înseamnă că momentul cinetic şi una dintre proiecţiile sale pot fi măsurate simultan în
mod precis. Această concluzie este o consecinţă a absenţei noţiunii de traiectorie pentru
particula cuantică (relaţiile Heisenberg).
O altă proprietatate a pătratului momentului cinetic L2 şi a compenentelor
) ) )
momentului cinetic Lx , L y , Lz este aceea că ele se conservă în cazul mişcării particulei
într-un câmp cu simetrie centrală (U=U(r)). Vom demonstra acest lucru scriind mai întâi
operatorul energiei în coordonate polare:
h2 2 ˆ h2 1 ∂ 2 ∂ 1 ˆ h2 ∂2 2 ∂ 1 ˆ
Hˆ = − ∇ +U = − r − Λ + U ( r ) = − 2 + − 2Λ + U (r )
2m 2m r ∂r ∂r r
2 2
2m ∂r r ∂r r
(4.31)
42
∂
Prin analogie cu operatorul asociat impulsului liniar p q = −ih se poate
∂q
introduce operatorul impulasului radial pr, definindu-l în modul următor
1 ∂ ∂Ψ 1
pˆ r Ψ = −ih (rΨ ) = −ih + Ψ (7.32)
r ∂r ∂r r
Putem scrie deci:
∂ 1 ∂ 1 ∂ 2 Ψ 2 ∂Ψ
pˆ r Ψ = −h 2 + + Ψ − h 2 2 +
2
(7.33)
∂r r ∂r r ∂r r ∂r
Ţinând seama că: Lˆ2 = h 2 ∇ 2 expresia (7.31) se va scrie:
1 2 1 ˆ2 ˆ
Hˆ = pˆ r + 2 L + U (r ) (7.34)
2m r
aceasta fiind forma funcţiei Hamilton pentru o particulă care se mişcă în câmp central.
În continuare considerăm relaţia;
Lˆ z Ψ = Lˆ z Ψ
unde funcţia Ψ este o funcţie de coordonatele r, θ, ϕ. Aplicăm relaţiei de mai sus
operatorul dat de (4.34) la stânga:
1 2 1 ˆ2 ˆ ˆ
Hˆ Lˆ z Ψ = pˆ r + 2 L + U (r ) L z Ψ (7.35)
2m r
) ∂
Deoarece, aşa cum s-a arătat operatorul Lz este − ih şi nu acţionează decât
∂ϕ
2
asupra funcţiilor dependente de ϕ în timp ce operatorii pˆ r şi L̂2 acţionează doar asupra
funcţiilor dependente de r putem scrie:
pˆ r Lˆ z Ψ = Lˆ z pˆ r Ψ
2 2
(7.36)
şi
pˆ r Uˆ (r )Ψ = Uˆ (r ) pˆ r Ψ
2 2
(7.37)
) 2
Dar cum Lz comută cu L̂ , rezultă imediat:
Hˆ Lˆ z = Lˆ z Hˆ (7.38)
) )
Considerând că în mos similar operatorii Lx şi L y acţionează decat asupra
funcţiilor unghiulare şi că aceşti operatori comută cu L̂2 rezultă că toţi aceşti operatori
comută cu opreratorul asociat energiei. Aceasta înseamnă că valoarea numerică a
momentului cinetic ca şi oricare dintre componentele sale se conservă în timp. Se poate
)
de asemena afirma că cei trei operatori L̂2 , Lx şi Ĥ posedă funcţii proprii comune astfel
că valoarea numerică a momentului cinetic, una dintre proiecţiile sale şi energia pot avea
valori bine determinate în mod simultan.
)
7.1.3 Valori proprii si functii proprii ale ale operatorului Lz
43
∂
Lˆ z = −ih
∂ϕ
)
Ecuaţia cu valori proprii ale lui Lz este
L̂z Φ = Lz Φ (7.39)
sau:
∂Φ
− ih
= Lz Φ (7.40)
∂ϕ
L
Notând m = z ecuaţia (7.40) devine;
h
∂Φ
= imΦ (7.41)
∂ϕ
Ecuaţia (7.41) are soluţia:
Φ(ϕ)=Cexp(imϕ) (7.42)
Φ(ϕ)=Φ(ϕ+2π) (7.43)
exp(im*2π)=1 (7.44)
deci
m = 0,±1,±2... (7.45)
În cazul momentului cinetic orbital, numărul m este numit număr cuantic orbital.
2π 2
∫0
Φ (ϕ ) dϕ = 1 (7.46)
sau
2π
∫
2
C dϕ = 1
0
deci:
1
C =
2π
şi funcţia Φ(ϕ) are forma:
44
1
Φ(ϕ ) = exp(imϕ ) (7.47)
2π
sau
d 2Φ
+ m2Φ = 0 (7.57)
dϕ 2
Ecuaţia (4.57) are soluţia;
Φ(ϕ ) = Ce imϕ (7.58)
aceeaşi cu soluţia (4.45).
45
Univocitatea funcţiei Φ(ϕ) impune:
Φ(ϕ)=Φ(ϕ+2mπ) (7.59)
Înlocuind Φ(ϕ) din ecuaţia (7.45) în ecuaţia (7.47) obţinem:
m = 0,±1,±2...
Se observă că Φ(ϕ) este o funcţie proprie pentru L̂2 şi pentru L̂z .
Ecuaţia referitoare la funcţia Θ(θ) se scrie:
1 d dΘ m2
sin θ + λ − Θ = 0 (7.60)
sin θ dθ dθ sin 2 θ
Facem schimbarea de variabilă w=cosθ şi ecuaţia (7.60) devine:
dPβm m2
d
(1 − w2 ) + λ − P = 0 (7.61)
dw dw 1 − w 2
Unde Θ trebuie să fie finită în intervalul [-1,+1]. Ecuaţia (7.49) se poate scrie sub forma:
d 2P 2w dP λ m2
− + − P = 0 (7.62)
dθ 2 1 − w 2 dw 1 − w 2 (1 − w 2 )
Ecuaţia (4.62) are singularităţi în punctele w = ±1 , unde unii coeficienţi devin infiniţi.
Pentru cazul când w = ±1 putem scrie:
2w 1 1 1
= − ≈
1− w 2
1− w 1+ w 1− w
şi
1 1
≈
(1 − w 2 ) 4(1 − w) 2
2
46
m
α =± (7.66)
2
Rezultă că ecuaţia (4.51) admite două soluţii independente:
m
P0
(1)
= (1 − w) 2
[a0 + a1 (1 − w) + ...] (7.67)
m
−
P∞ = (1 − w) 2 [a 0 '+ a1 ' (1 − w) + ...]
(1)
(7.68)
indicii soluţiilor arătând că prima tinde la 0, iar a doua la ∞ atunci când w → 1 . Deci
(1)
P0 este finită atunci când w → 1 .
Pentru un calcul similar efectuat pentru w → −1 se obţin de asemenea două
soluţii independente:
m
P0
( −1)
= (1 + w) 2
[b0 + b1 (1 + w) + ...] (7.69)
şi
m
P∞
( −1)
= (1 + w) 2
[b0 '+b1 ' (1 + w) + ...] (7.70)
( −1)
Aşadar pentru w → −1 soluţia Θ este finită. 0
În aceste condiţii vom considera soluţia ecuaţiei (4.60) de forma: ,
aceasta putând fi scrisă astfel:
m
Pλm ( w) = (1 − w ) 2 Z ( w) 2
(7.71)
Introducând (4.68) în (4.60) se obţine:
(
1 − w2
d 2Z
2
)
− 2( m + 1)w
dZ
dw
+ [λ − m ( m + 1)]Z (7.72)
dw
unde se va lua Z(w) sub forma unei serii de puteri:
∞
Z ( w) = ∑ a k w k (7.73)
k =0
Întroducând (4.71) în (4.70) se obţine o ecuaţie cu diferite puteri ale lui w. Ecuaţia va fi
valabilă dacă toţi coeficienţii puterilor lui w sunt nuli. Anulând coeficienţii lui wk vor
rezulta relaţiile:
1 ⋅ 2 ⋅ a 2 + [λ − m ( m + 1)]a0 = 0 ;
2 ⋅ 3 ⋅ a3 + {[λ − m ( m + 1)] − 2( m + 1)}a1 = 0 ;
……………………………………………..
(k + 1)(k + 2)a k + 2 + {[λ − m ( m + 1)] − 2k ( m + 1) − k (k − 1)}a k = 0
Pe baza relaţiilor de mai sus se obţine următoarea formulă de recurenţă:
(k + 2)(k + 1)a k + 2 = [(k + m )(k + m + 1) − β ]a k (7.74)
Această relaţie de recurenţă permite să se calculeze coeficienţii pari pornind de la
a0 şi pe cei impari pornind de la a1. Dacă avem o serie infinită de ak, atunci se constată că
pentru ak foarte mare vom avea a k +2 ≈ a k .
Aceasta înseamnă că în apropierea lui w = ±1 , Z(w) se comportă ca (1-w2)-1 (care
are o dezvoltare în serie asemănătoare). Deci pentru valori mari ale lui m Θ lm devine
47
divergentă. Pentru a elimina acest lucru este necesar ca Z(w) să aibă o serie finită de
coeficienţi, adică să fie un polinom. Limitând seria la ordinul k rezultă:
λ=l(l+1) (7.75)
unde l = k + m sau k = l − m . Pentru k = l − m impar, a0=0 şi soluţia Θ l (w) este un
m
1 d l ( w 2 − 1) l
Pl ( w) = (7.79)
2 l l! dw l
Pentru m ≠ 0 , se va obţine polinomul asociat de ordin l şi grad m având forma:
m l+ m
( w 2 − 1) l
m
ml d 1 2 d
Pl ( w) = (1 − w ) 2 2
m
Pl ( w) = l (1 − w ) l+ m
(7.80)
dw 2 l! dw
1
Factorul este un factor de normare ales astfel ca:
2 l l!
+1 2
∂4
1 − w2
= 4 (6w − 12w + 6w) = ... = 15w(1 − w )
5 3 2
∂w
48
Ţinând seama de substituţia w=cosθ vom avea:
48
P32 (cosθ ) = 15 sin 2 θ cosθ
Pentru câteva cazuri particulare simple prezentăm mai jos polinoamele Legendre
asociate:
l m Pl m (cosθ )
0 0 1
1 1 sinθ
1 0 cosθ
2 2 3sin2θ
2 1 3sinθcosθ
2 0
1
2
( )
3 cos 2 θ − 1
3 3 15sin3θ
3 2 15cosθsin2θ
3 1
3
2
( )
5 cos 2 θ − 1 sin θ
3 0
1
2
(
5 cos 3 θ − 3 cosθ )
Tabelul 1
În aceste condiţii se pot scrie funcţiile sferice Y(θ,ϕ), care satisfac ecuaţia (7.52):
2l + 1 (l − m )!
Ylm (θ , ϕ ) = (−1) k ⋅ exp(imϕ ) ⋅ Pl m (cos θ ) (7.84)
2 (l + m )!
unde m are valorile date de (7.47), k=m pentru m ≥ 0 şi k=0 pentru m<0.
Funcţiile sferice formează un set complet ortonormat, adică:
π 2π
∫∫ 0 0
Ylm* (θ , ϕ ) sin θdθdϕ = δ ll 'δ mm ' (7.85)
49
Pe baza relaţiilor (7.75) şi (7.83) rezultă că fiecărei valori proprii a pătratului
momentului cinetic îi corespund (2l+1) funcţii proprii Ylm diferite, funcţii ce diferă prin
numărul cuantic m. Am văzut că acest număr cuantic cuantifică proiecţia pe axa z a
momentului cinetic. Vom arăta că acest număr cuantifică de asemenea proiecţia pe axa z
a momentului magnetic asociat momentului cinetic. Din acest motiv numărul cuantic m
poartă numele de număr cuantic magnetic. În cazul momentului cinetic orbital el se
numeşte număr cuantic magnetic orbital.
Analizând cele de mai sus se constată că funcţia Ylm(θ,ϕ) este în acelaşi timp
funcţie proprie comună a operatorilor L̂z şi L̂2 .
Funcţiile de undă Ylm(θ,ϕ) pentru stările l=0,1 şi 2 sunt prezentae în tabelul 1.
z z
r,θ,ϕ r’,θ.ϕ
x’ x’
θ
y’ y y’ ϕ’ y
50
ϕ θ
x x
z’ z’
Figura 1
d cos θ
d
în de ordinul l-m.
d [cos(− θ )]
Se va obţine în mod succesiv:
Gˆ Y (θ , ϕ ) = N P (cosθ ' ) exp(imϕ ' ) =
m
lm lm l
= N lm Pl
m
[cos(π − θ )]exp[im(ϕ + π )] =
= N lm1 Pl (− cosθ ) exp(imϕ )(−1)
m m
l− m
Dar: Pl (− cosθ ) = (−1) Pl (cosθ ) aşa încât
m m
51
+ħ
0 L = 2h
-ħ
Figura 2
z
Lz
r
L
Figura 3
r
Aşa cum s-a văzut momentul cinetic orbital L poate face cu axa Oz. Doar
anumite unghiuri obţinute pe baza relaţiei:
Lz = mh = L cosθ (4.90)
deci:
mh m
cos θ = = (4.91)
l (l + 1)h l (l + 1)
Relaţia (4.91) stabileşte numărul orientărilor posibile pe care le poate lua momentul
r
cinetic L cu axa Oz. Pentru fiecare valoare a lui L sunt permise numai 2l+1 orientări
r
diferite ale lui L faţă de axa Oz. Numărul de orientări ale lui L coincide cu numărul
valorilor pe care le poate lua proiecţia Lz a momentului cinetic. Aşa cum se vede în figura
3 vârful vectorului L execută o mişcare de precesie în jurul axei Oz. Pentru o anumită
orientare a momentului cinetic se cunoaşte valoarea proiecţiei Lz, în timp ce celelalte
două proiecţii (Lx, Ly) sunt complet nedeterminate. Aşadar în mecanica cuantică este
imposibil să se cunoască simultan mai mult de o componentă a momentului cinetic şi
52
r r
modulul său | L |. In aceste condiţii putem vorbi doar de orientarea lui L faţă de Lz, în
timp ce orientarea lui spaţială rămâne nedeterminată (necunoscându-se toate cele trei
proiecţii simultan). Situaţia privilegată a axei Oz fată de celelalte două apare din cauză că
Ylm(θ,ϕ) reprezintă o funcţie proprie comună numai pentru operatorii L̂2 şi L̂z , ea nefiind
funcţie şi a operatorilor Lx şi Ly. Evident că se poate realiza ca oricare dintre cele două
axe să fie privilegiate.
µ = Iπr 2 (4.93)
I = q/T
unde q este sarcina electronului, iar perioada T= 2 π /v, v fiind viteza electronului pe
orbita
erv
µ = Iτrr 2 =
2
Deoarece momentul magnetic apartine electronului in miscarea pe orbita, acesta
reprezinta momentul magnetic orbital µl deci se poate scrie relatia vectoriala:
r e r r e r r e r
µ l = − ( r xv ) = − ( r xmv ) = − l (4.95)
2 2m 2m
r
unde l este momentul cinetic orbital si in care s-a tinut seama de faptul ca sarcina
electronului este negativa.
53
eh
Introducand marimea µ B = = 0,927.10 − 23 J / T , numita magneton al lui Bohr,
2m
obtinem:
r µB r
µl = − l (4.96)
2h
Asadar momentul magnetic orbital este cuantificat de numarul cuantic orbital l , iar
orientarea sa este opusa celei a momentului kinetic orbital.
Vom studia miscarea unui electron de sarcina -e aflat in jurul unui nucleu
incarcat pozitiv, de sarcina +Ze (atomi hidrogenoizi). Pentru: Z = 1 se obtine atomul de
hidrogen.
Forţa care leagă electronul cu nucleul de sarcină +Ze, la distanţe de ordinul dimensiunilor
atomice (~10-8 cm) este forţa de atracţie Coulomb. Energia potenţială a electronului in
campul nucleului care îi corespunde este:
Ze 2
U =−
4πε 0 r
(5.1)
unde r este distanta electron – nucleu.
Alegand un sistem de coordonate sferice cu originea in centrul nucleului atomic,
ecuatia Schrödinger atemporala:
− h2
∆ψ + Uψ = Eψ
2m
devine
2m Ze 2
∆ψ + E + ψ = 0 (5.22)
h 2 4πr
54
unde functia de unda este:
ψ = ψ ( r, θ , ϕ )
ψ = ψ ( r, θ , ϕ ) = ψ ( r )
Aceasta stare este caracterizata prin l = 0 , adica numarul cuantic orbital este nul.
1 ∂ 2 ∂ 1 ∂ ∂ 1 ∂2
∆= ⋅ r + ⋅ sin θ + ⋅ (5.23)
r 2 ∂r ∂r r 2 sin θ ∂θ ∂θ r 2 sin 2 θ ∂r 2
1 ∂ 2 ∂ ∂2 2 ∂
∆= ⋅ r = + ⋅ (5.24)
r 2 ∂r ∂r ∂r 2 r ∂r
d 2ψ 2 dψ 2m Ze 2
+ ⋅ + (E + )ψ = 0 (5.25)
dr 2 r dr h 2 4πr
Notand
2mE mZ e2
=α ; =β (5.26)
h2 4πh 2
se obtine
d 2ψ 2 dψ 2β
+ + α + ψ = 0
dr 2
r dr γ
Cea mai simpla solutie a acestei ecuatii, care are o valoare finita pentru r = 0 si
care tinde spre zero pentru r → ∞ , este
(γ ) = A ⋅ e −γ ⋅r (5.27)
γ 2 β −γ ⋅ r
γ 2 A ⋅ e −γrr − 2 A ⋅ e −γrr + α + Ae =0
r r
sau
55
(γ 2
+ α)+
1
r
(2β − 2γ ) = 0
γ 2 +α =0
β =γ
adica
α =β2 (5.28)
Tinand cont de substitutia (5.28) si de relatia (5.26) rezulta
− 2mE m 2 Z 2 e 4
=
h2 16π 2 h 2
adica
mZ 2 e 4
E=− (5.29)
32π 2 h 2
1 mZ 2e 4
En = − 2 ⋅
n 32π 2h 2
se reduce la relatia (5.29) pentru n = 1 , adica la energia atomului de hidrogenoid aflat in
stare fundamentala.
Determinarea constantei A din expresia functiei de unda se afla din conditia de
normare
2
∫∫∫ ψ r 2 sin θ dr dθ dψ = 1
sau
+∞ π 2π +∞
Se stie ca :
+∞
1
∫e
−α x
dx =
−∞
α
+∞
1
∫ xe
−α x
− dx = −
−∞
α2
56
+∞
2
∫xe
2 −α x
dx = −
−∞
α3
incat
+∞
2
∫r e − 2γr dr = −
2
−∞ (2γ ) 3
Deci :
γ3
A=
π
γ 3 −γ r
ψ (r) = ⋅e (5.30)
π
γ 3 − 2γ r 2
2
P(r )dV = ψ (r ) dV = ⋅e ⋅ r sin θ dr dθ dϕ
π
57
Fig. 17
dP( r )
dr
[ ]
= 4γ 3 2re − 2γ r − 2γr 2 e − 2γ r = 0
incat
r1 = 1/γ
1 mze 2
γ= =β = 2
r1 h
incat
h2
rmax = = r1
mze 2
Pentru hidrogen
h2
rmax = = r1
me 2
adica, distanta la care probabilitatea norului electronic este maxima, coincide cu raza
primei orbite Bohr ( r1).
Functia P(r) fiind in general nenula, inseamna ca electronul se poate gasi oriunde
in atom, dar cu probabilitati diferite. Sunt excluse starile pentru care r = 0 si r = ∞ , dar
aceste doua stari nu mai descriu un atom de hydrogen. Pentru r = 0 electronul se gaseste
chiar in nucleu, deci sistemul nu mai este format din doua particule distincte. Pentru
r = ∞ intersectia dintre nucleu si electron este nula, deci electronul nu mai face parte din
atom.
Raza primei orbite (notiunea clasica) din nucleu Bohr nu este altceva decat
distanta de maxima probabilitate a electronului fata de nucleu. Modelul cuantic admite ca
electronul se poate gasi la orice distanta de nucleu (dar cu probabilitati diferite) ceea ce
face ca notiunea de orbita sa nu mai aiba sens ( concluzie obtinuta si pe baza relatiilor de
nedeterminare Heisenberg).
Atomul se reprezinta deci ca un sistem format dintr-un nucleu central inconjurat
de un ’’nor electronic’’ intelegand aceasta ca un ’’nor’’al densitatii de probabilitate, al
distantei in spatiu a probabilitatii de a gasi electronul.
58
Spinul electronului
Un fascicul de atomi, obtinut prin evaporarea unui metal monovalent (Cs, Ag) intr-o
incinta cu un vid suficient de inaintat, se deplaseaza pe directia y intre piesele polare ale
unui electromagnet a caror forma este aleasa astfel incat sa creze un camp magnetic
puternic neomogen pe directia z. Este necesar ca gradientul lui sa fie atat de mare incat
forta datorata acestuia sa se poata simti pe dimensiunea unui atom.
59
Schema montajul experientei Stern-Gerlach
r
r r ∂B ∂B
F=µ =µ cos α (1)
∂z ∂z
Aceasta forta determina o deviatie a atomilor pe directia z data de:
1 ∂B
z= µ cos α (2)
2m ∂z
In realitate experienta arata ca depunere este sub forma a doua urme discrete, simetrice
fata de directia initiala.
Dat fiind ca electronul de valenta se afla in starea s, descrisa de l=0 , acesta are un
moment magnetic orbital nul (ml=0), ceea ce insemna ca devierea fascicolului nu este
legata de electronul de valenta. Restul atomului are configuratia unui gaz inert (Kr) , care
este diamagnetic, deci este lipsit de moment magnetic, ceea ce insemna ca deviatia nu
este determinata nici de acest rest. Singura ipoteza admisibila este aceea a existentei unui
moment magnetic propriu asociat electronului altul decat cel orbital. In baza acestei
r
ipoteze s-a admis ca electronul are un moment cinetic de spin s , caruia ii corespunde un
60
r
moment magnetic de spin µ s , care interactioneaza cu campul magnetic, acesta interactie
determinand deviatia atomilor. Momentul cinetic de spin este cuantificat in mod
asemantor cu cel orbital.
r
s = h s( s + 1
r µB r
µ s
=−
h
s
µ s = 2 µ B ms
z
unde ms are un numar de 2s+ 1 valori. Dat fiind ca pe placa avem 2 urme iar numarul de
urme de pe placa este egal cu numarul de valori ale lui ms, se poate deci scrie:
2s + 1= 2
Deci s= ½ , de unde rezulta ca ms = +/- ½
61
Prin compunere se formează momentul rezultant al atomului, notat cu . Există două
cazuri posibile:
J = L + S, L + S – 1, …, | L - S|
Aşa cum se poate observa, J va fi un număr întreg dacă S este un număr întreg (un
număr par de electroni ai atomului), şi semiîntreg dacă S este semiîntreg (atom cu un
număr impar de electroni). De exemplu:
1) dacă L = 2 şi S = 1, valorile posibile ale lui J sunt 3, 2, 1;
2) dacă L = 2 şi S = 3/2, valorile posibile ale lui J sunt 7/2, 5/2, 3/2 şi 1/2.
62
Energia unui atom depinde de orientarea momentelui cinetic (adică de numărul
cuantic L), de orientarea momentului cinetic de spin . (adică de numărul cuantic S) şi de
orientarea reciprocă a momentelor şi . (de numărul cuantic J). Un nivel energetic
atomic sau altfel spus un termen spectral atomic se notează în general cu:
2S+1
LJ (5.39)
(5.41)
Cantitatea:
eh
µ B
=
2 me
(5.42)
este numită magnetonul Bohr şi este unitatea momentului magnetic. Semnul minus din
ecuaţia (5.41) indică faptul că direcţiile momentului magnetic şi ale momentului
unghiular mecanic sunt opuse (aspect care se datorează sarcinii negative a electronului).
63
Prezenţa semnului minus ne permite să obţinem proiecţia pe axa z a lui µL prin simpla
Când mL > 0, proiecţia lui L este pozitivă, în timp ce proiecţia lui µL este
negativă. Când mL < 0, proiecţia lui L este negativă, şi proiecţia lui µL este pozitivă.
(5.44)
(5.45)
unde
(5.46)
64
valorile L = 3, S = 2 şi J = 1). În ultimul caz, momentul magnetic al unui atom este zero,
deşi momentul unghiular mecanic diferă de zero.
Prezenţa semnului minus în ec. (5.45) face posibilă obţinerea proiecţiei lui µJ pe
axa z prin simpla substituire a lui mJ pentru . Astfel,
(5.47)
Figura 5.9
Un număr de întrebări de fizica atomului îşi pot găsi răspunsuri prin folosirea aşa
numitului model vectorial al atomului. În construcţia unui astfel de model, momentele
unghiulare mecanice şi momentele magnetice sunt descrise sub formă vectorială
(lungimea liniilor direcţionale). Într-o exprimare foarte exactă, datorită incertitudinii
existente în ceea ce priveşte direcţiile vectorilor în spaţiu, o astfel de abordare este
aproximativă. De aceea, atunci când se lucrează cu un model vectorial, trebuie să ţinem
cont de natura limitelor în care se obţin construcţii relevante. Un model vectorial nu
trebuie înţeles „ad litteram”. El trebuie considerat ca o mulţime de reguli care ne permit
să obţinem rezultate al căror adevăr este confirmat de calcule stricte de mecanică
cuantică.
65
Să presupunem un câmp magnetic B, orientat în direcţia z. Momentul magnetic
este asociat cu momentul cintetic unghiular . De aceea, câmpul este exercitat de
(prin µ). Cu cât viteza de precesie a momentului faţă de B este mai mare, cu atât este
mai puternic câmpul care acţionează asupra momentului unghiular adică, mai puternic
devine B.
66
precesie va fi mult mai mare pentru că interacţiunea momentelor unghiulare între ele
depăşeşte acţiunea câmpului magnetic asupra fiecăruia dintre ele.
În al doilea caz, (fig. 5.11b), câmpul rupe cuplajul dintre momentele unghiulare
şi L2, şi fiecare dintre acestea execută o precesie în jurul direcţiei câmpului, independent,
unul faţă de celălalt. Fiecare dintre vectorii şi va fi de asemenea proiectat separat
pe direcţia câmpului.
Figura 5.12
67
vectorului µJ care este notată în figura 5.12 prin simbolul <µJ >. Să căutăm proiecţia
acestui vector pe direcţia lui MJ, pe care o vom nota simplu cu µJ. La prima vedere,
figura arată că:
(5.48)
unde |µJ| şi |µS| sunt amplitudinile vectorilor relevanţi. În conformitate cu ec 5.41 şi 5.44
(5.49)
unde
(5.50)
Pentru a găsi valoarea lui cos β, să ridicăm la pătrat relaţia: ML = MJ – MS
unde
(5.51)
68
care coincide cu ec. 5.45
5.9 Principiul lui Pauli. Distribuţia electronilor pe nivelele energetice ale atomului.
Fiecare electron din atom se deplasează într-o primă aproximaţie într-un câmp
central simetric, non-Coulombian. Starea unui electron în acest caz este determinată de
cele trei numere cuantice n, l şi m a căror semnificaţie fizică a fost stabilită în secţiunea
5.1. Datorită existenţei spinului unui electron, este necesar să adăugăm la aceste numere
cuantice, numărul cuantic ms care poate lua valori de ± 1/2 şi determină proiecţia spinului
pe o anumită direcţie. În cele ce urmează, vom folosi simbolul ml în locul lui m pentru
numărul cuantic magnetic, pentru a sublinia că acest număr determină proiecţia
momentului unghiular orbital a cărui valoare este dată de numărul cuantic l.
Astfel, starea fiecărui electron din atom este caracterizată de 4 numere cuantice:
- principal: n (n = 1, 2, 3, …)
- cinetic orbital l: (l = 0, 1, 2, …, n-1)
- magnetic orbital ml: ml = -l, …., -1, 0, +1, …. +l)
- magnetic de spin ms: (ms = + 1/2, - 1/2)
S-a demonstrat în secţiunea 5.1 că n2 stări diferite prin valorile lui l şi ml, corespund
unui anumit n. Numărul cuantic ms poate lua două valori: ± 1/2. Prin urmare, nu mai mult
de 2 n2 electroni pot fi în stări cu o anumită valoare n într-un atom:
69
de electroni într-o stare (2n2)……..2 8 18 32 50……….
Tabelul 5.2
Setul de electroni care au valori identice ale numărului cuantic n formează un strat.
Straturile sunt în continuare descompuse în substraturi care diferă prin valoarea
numărului cuantic l. Ţinând cont de valoarea lui n, straturile au primit simboluri
împrumutate din spectroscopia cu raze X:
Divizarea stărilor posibile ale unui electron dintr-un atom în straturi şi substraturi
este prezentată în tabelul 5.2, în care simbolurile ↑↓ au fost folosite în locul
denumirilor/notaţiilor care folosesc ms = ± 1/2. Substraturile, aşa cum este indicat în
tabel, pot fi notate în două moduri (de exemplu L1 sau 2s).
70
Un substrat completat în totalitate, este caracterizat de egalitatea cu zero a
momentelor unghiulare totale de spin şi orbitale (L = 0, S = 0). În plus, momentul
unghiular al unui astfel de substrat este egal cu 0 (J = 0). Să ne convingem pentru
exemplificare, că acest aspect este adevărat pentru substratul 3d. Spinul tuturor celor 10
electroni din acest substrat se compensează unul cu celălalt în perechi, şi prin urmare S
= 0. Numărul cuantic al proiecţiei momentului unghiular orbital rezultant ML al acestui
substrat pe axa z are o singură valoare mL = Σml = 0. Prin urmare, L este de asemenea
zero, L = 0.
71
La al patrulea element, beriliul, substratul 2s este umplut în totalitate. La
următoarele 6 elemente (B, C, N, O, F şi Ne), substratul 2p este umplut cu electroni. Prin
urmare, atomul de neon, are straturile în totalitate umplute, K cu doi electroni şi L cu 8
electroni, formând un sistem stabil, ca acela al heliului. Asta explică proprietăţile
specifice ale gazelor inerte (nobile).
1s22s22p63s23p63d104s24p64d105s25p66s
Prin urmare, electronul său optic în starea de bază are n = 6. Astfel, nivelele din
fig. 5.7 sunt marcate corespunzător.
72
Tabelul 5.3
73
La stabilirea termenilor posibili pentru o anumită configuraţie electronică, trebuie
să ţinem cont de faptul că principiul lui Pauli nu permite toate combinaţiile posibile ale
valorilor lui L şi S care rezultă din configuraţie. De exemplu, pentru configuraţia np2 (doi
electroni cu numărul cuantic principal n şi l = 1), valorile posibile ale lui L sunt 0, 1, 2, în
timp ce S poate avea valorile 0 şi 1. Prin urmare, sunt posibili următorii termeni:
1
S, 1P, 1D, 3S, 3P, 3D (5.59)
Pe de altă parte, în conformitate cu principiul lui Pauli, sunt posibili doar termenii
pentru care valorile a cel puţin unul dintre numerele cuantice ml şi ms pentru electroni
echivalenţi (adică electroni cu acelaşi n şi l) nu coincid. Termenul 3D, de exemplu, nu
satisface aceste cerinţe. Într-adevăr, L = 2 semnifică că momentele unghiulare orbitale ale
electronilor sunt „paralele”, şi în consecinţă, valorile lui ml pentru aceşti electroni vor
coincide. Similar, S = 1 semnifică că spinul electronilor este de asemenea „paralel” şi
astfel, şi valorile lui ms coincid. Prin urmare, toate cele patru numere cuantice (n, l, ml şi
ms) sunt identice pentru ambii electroni, aspect care contrazice principiul lui Pauli. Astfel,
termenul 3D într-un sistem cu doi electroni echivalenţi nu poate fi realizat.
Tabelul 5.4
74
conţine toate combinaţiile valorilor ml şi ms pentru ambii electroni permişi de principiul
lui Pauli. Atunci când ambele săgeţi intră într-o coloană (fapt care semnifică că ml este
acelaşi pentru ambii electroni), ele sunt opuse în mod direct (ms trebuie să fie diferit). În
următoarele două coloane ale tabelului, am introdus valorile numerelor cuantice mL şi mS
egale cu suma algebrică a numerelor ml şi ms, asociată unei combinaţii date. Setul de
valori permise ale lui mL şi mS ne permite să stabilim combinaţiile permise ale valorilor
lui L şi S. Un set de acest gen, marcat prin litera A în ultima coloană a tabelului,
corespunde combinaţiei L = 2, S = 0, adică termenului 1D; al doilea set, marcat cu litera
B, corespunde valorilor L = 1, S = 1, adică termenului 3P, şi, la sfârşit, setul marcat cu
litera C corespunde la L = 0 şi S = 0, adică termenului 1S. Astfel, din 6 termeni formali
posibil, indicaţi în expresia (5.59), doar trei nu contrazic principiul lui Pauli, şi anume, 1S,
3
P, 1D, în care termenul 3P fiind un triplet - se despică în componentele 3P2, 3P1, şi 3P0.
Acum, se pune întrebarea, care dintre termenii:
1
S0, 3P2, 3P1, 3P0, 1D2 (5.60)
corespunde stării de bază, adică stării cu cea mai mică energie. Răspunsul la această
întrebare este dat de două legi empirice ale lui Hund:
1. Dintre termenii care aparţin unei anumite configuraţii electronice, termenul cu cea
mai mare posibil valoare a lui S şi cu cea mai mare posibil valoare a lui L la acest
S, va avea cea mai redusă energie.
Din a doua regulă a lui Hund, rezultă că atunci când nu mai mult de jumătate din strat
este umplută, componenta multipletului cu J = |L – S| are cea mai redusă energie, altfel,
componenta cu J = L + S are o astfel de energie.
În conformitate cu prima regulă a lui Hund, unul dintre termenii P dintre aceia daţi în
(5.60) trebuie să aibă cea mai redusă energie (S este cel mai mare dintre aceşti termeni).
Cu configuraţia np2, substratul p este umplut la doar o treime din capacitate, adică mai
puţin de jumătate. Prin urmare, conform celei de-a doua reguli a lui Hund, termenul cu
cea mai redusă valoare a lui J, adică termenul 3P0 are cea mai redusă energie. Este exact
acest termen care este cel fundamental pentru configuraţia np2 (vz. 6C, 14Si şi 32Ge în
tabelul 5.3).
Dacă energiile electronilor care bombardează anticatodul nu sunt prea mari, este
observată doar radiaţia de frânare, care are un spectru continuu şi nu depinde de
materialul din care e realizat anticatodul. Atunci când energia electronului de
bombardament devine suficient de mare pentru a scoate electroni din straturile interioare
75
ale unui atom, încep să apară în fundalul dat de radiaţia de frânare linii ascuţite ale
radiaţiei caracteristice. Frecvenţele acestor linii depind de natura substanţei din care e
realizat anticatodul (acesta fiind şi motivul pentru care radiaţia se numeşte caracteristică).
Spectrele de raze X sunt compuse din câteva serii, notate prin literele K, L, M, N
şi O. Fiecare serie conţine un număr de linii desemnate în ordinea crescătoare a
frecvenţelor prin litere subscrise α, β, γ, ……..(Kα, Kβ, Kγ, ….; Lα, Lβ, Lγ,….., etc.).
Spectrele diferitelor elemente au o natură similară. La creşterea numărului atomic Z,
întregul spectru de raze X se deplasează spre lungimi de undă mai mici, fără a-şi schimba
structura (fig. 5.20). Explicaţia este dată de faptul că spectrele de raze X sunt produse de
tranziţiile electronilor din straturile interioare ale atomilor iar aceste părţi au o structură
similară. O diagramă care prezintă modul in care sunt obtinute spectrele de raze X este
dată în figura 5.14. Excitarea atomului constă în îndepărtarea unuia dintre electronii din
interior. Dacă unul dintre cei doi electroni ai unui strat K este eliminat, atunci poziţia
eliberată poate fi ocupată de un electron din straturile superioare (L, M, N, etc). Aici, se
produce o serie K. Alte serii apar într-o manieră similară. Seriile K sunt urmate mereu de
alte serii pentru că, atunci când liniile sale sunt emise, se eliberează nivele în straturile L,
M, etc., care la rândul lor, vor fi umplute de electroni din straturile superioare.
Fizicianul englez Henry Moseley (1887-1915) a stabilit în 1913 o lege care leagă
frecvenţele liniilor din spectrul de raze X cu numărul atomic Z al elementului care le
emite. În conformitate cu această lege, frecvenţele liniei Kα pot fi reprezentate de formula
76
a liniei Lα prin formula
5.61
(C şi σ sunt constante) şi are următorul enunţ: rădăcina pătrată a frecvenţei este o funcţie
liniară cu numărul atomic Z.
Figura 5.15
Figura 5.15 prezintă grafic (ω)1/2 faţă de Z, grafic care este obţinut pe cale experimentală
pentru liniile Kα şi Lα. Aceste grafice permit observarea preciziei cu care legea Mosely
este urmată. O examinare atentă va dovedi că graficul pentru linia Kα nu este în totalitate
liniar.
77
Legea lui Moseley face posibil să stabilim exact numărul atomic al unui element
dat, din măsurarea lungimii de undă a liniei de raze X. Această lege a avut un rol
important în aranjarea elementelor în tabelul periodic.
5.61
78
câmpului magnetic (efect transversal) se constată că linia iniţială se despică în trei
componente. Componenta π are aceeaşi fecvenţă ω0 ca şi linia iniţială şi este polarizată
liniar într-un plan care cuprinde vectorul B al câmpului magnetic, în timp ce
componentele σ sunt deplasate faţă de frecvenţa iniţială cu cantitatea ± ∆ω proporţională
cu B şi sunt polarizate într-un plan perpendicular pe B . Dacă observaţia se face pe
direcţia câmpului (efect longitudinal), componenta π nu apare, iar componentele σ sunt
polarizate circular. Efectul simplu apare numai pentru liniile care provin din tranziţiile de
singlet (S (numărul cuantic de spin)=0)
ms
+1
1
P1 0
-1
σ π
hω 0
1
S0
ω 0 − ∆ω ω 0 ω 0 + ∆ω
fără câmp cu câmp
79
5896 Å
(P
2
1/ 2 → 2 S1 / 2 )
M I 1z = − gµ B mI µ g
Din ⇒ z = µ B , deci
I z = mI h I z h
µ
Wˆ = + g B ⋅ B Îz .
h
Dacă se notează cu H 0 hamiltonianul sistemului neperturbat, după aplicarea
câmpului magnetic vom avea:
Hˆ = Hˆ 0 + Wˆ ,
iar ecuaţia Schrödinger atemporală se va scrie:
80
Hˆ Ψ = Hˆ 0 Ψ + Wˆ Ψ = WΨ . (A)
Figura 1
Se observă că electronul se mişcă în câmpul periodic al reţelei cristaline,
satisfăcând lipsa de electroni a ionilor pe lângă care trece fără a fi legat. Un astfel de
electron se numeşte cuasiliber. Câmpul electric al reţelei poate fi prezentat sub forma
V = V ( x + na)
81
Pentru electronii sificient de puternic legaţi de atomi energia potenţială va fi scrisă
sub forma:
V = V a + δV
unde Va este energia electronilor în atomii izolaţi. Într-un cristal Va este o funcţie
periodică cu o perioadă egală cu parametrul reţelei, deoarece există o recurenţă în
valoarea energiei câand electronul se mişcă de la un atom la altul.
δV reprezintă o corecţie care se face având în vedere efectele atomilor alăturaţi pe
energia electronilor.
Dacă se neglijează corecţia δV , aceasta fiind aproximaţia de ordin zero, se poate
considera că descrierea stării electronului se realizează prin Ψ = Ψa , iar energia este
W=W(n,l) ceea ce corespunde cazului unui electron aparţinând unui atom izolat. n şi l
sunt numerele cuantice principal şi orbital, care determină energia electronului în atom.
Diferenţa între un cristal şi un atom izolat este că într-un atom izolat un nivel de
energie specificat W(n,l) este unic, dar într-un cristal alcătuit din N atomi sunt N astfel de
nivele. Cu alte cuvinte fiecare nivel de energie într-un atom izolat este de N ori degenerat
într-un cristal. O astfel de degenerescenţă se numeşte transpoziţională.
Vom estima corecţia δV în energia potenţială. Dacă atomii izolaţi sunt puşi
împreună să formeze reţeaua, fiecare atom suferă câmpul vecinilor cu care
interacţionează. Astfel de interacţii duc la degenerescenţă transpoziţională Fiecare nivel
nedegenerat se despică în N subnivele formând o bandă de energie.
Pentru a stabili distribuţia energiei electronilor dintr-un cristal tratăm cazul cel
mai simplu al unei reţele unidimensionale – modelul Kronig-Penney.
Modelul se referă la un electron ce se mişcă într-o succesiune de gropi de
potenţial de adâncime V0 şi de lăţime c despărţite prin pereţi de grosime b. Fiecărui ion
din reţea îi corespuinde o astfel de groapă, încât a este chir constanta reţelei.
Fig.2
c V0
b
Starea unui electron cu energia W mai mică decât înălţimea barierei, situat în
câmpul reţelei, în aproximaţia de ordin zero, este descrisă de ecuaţia Schrödinger:
d 2 Ψ 2m
+ 2 (W − V )Ψ = 0
dx 2 h
82
iar pentru regiunea a II-a –b<x<0 V=V0
Ψ2 ( x ) = Ce k 2 x + De − k 2 x (3)
2m(V0 − W )
k2 =
h2
Fizicianul american Felix Bloch a arătat că soluţia ecuaţiei Schrödinger cu cazul
unui potenţial periodic are forma:
Ψk = u k (r ) exp(ikr )
unde uk( r) este o funcţie ce are periodicitatea potenţialului, adică a reţelei.
Este necesar, aşadar ca soluţiile determinate de (2) şi (3) să fie funcţii de tip
Bloch, adică
Ψ1 ( x) = u1 ( x)e ikx şi Ψ2 ( x) = u 2 ( x)e ikx
Se obţine:
u1 ( x) = Ae i ( k1 − k ) x + Be − i ( k1 + k ) x
u 2 ( x) = Ce ( k 2 −ik ) x + De − (k 2 +ik ) x
Coeficienţii A, B, C, D se determină din condiţia de continuitate a funcţiei u(x) şi
a primei derivate a ei în punctele unde potenţialul se schimbă brusc, precum şi din
condiţia de periodicitate.
Din continuitatea lui u(x) la x=0 se obţine
A+B=C+D,
du
iar din continuitatea lui in punctual x=0:
dx
Ai (k1 − k ) − Bi (k1 + k ) = C (k 2 − ik ) − D (k 2 + ik )
du ( x)
Si pentru pentru
dx
A(− ik + ik1 )e (− ik + ik1 )c + B(− ik − ik1 )e ( − ik −ik1 )c =
(− ik + k 2 )Ce (− ik + k2 )( − b ) + D(− ik − k 2 )e (− ik − k2 )( − b )
83
k 2 >> k1
V0 >> W
e k 2b − e − k 2b
sinh k 2 b =
2
Ecuaţia devine:
1/ 2
1 m(V0 b)
sin k1c + cos k1c = cos kc (4)
k1 h 2
Ecuaţia (4) este de forma
F ( k1 c) = cos kc (5)
fiind o ecuaţie transcendentă ce leagă mărimean k1 (proporţională cu W1/2) de vectorul de
undă k. Soluţiile ecuaţiei (5) permit construirea funcţiilor Bloch ce descriu starea reală a
electronilor.
F(k1c)
+1
0 k1c
-1
Fig. 3
Se obţin benzi permise de energie separate prin benzi interzise, având în vedere că funcţia
cos k1c nu poate lua valori decât între –1 şi 1. Se vede că pe măsură ce k1
( deci W) creşte lărgimea benzilor interzise scade şi cea a celor permise creşte.
Cu cât produsul cbV0 este mai mic cu atât curba F(k1c) este mai bine cuprinsă în
intervalul (-1, 1) deci lăţimea gbenzilor permise este ami mare.
Dacă cbV0 este mare benzile interzise sunt mult mai mari, iar în locul benzilor
permise se obţin stări (având în vedere că F taie perpendicular dreptele duse la –1 şi +1).
Avem astfel situaţia unei particule într-o groapă cu pereţi infiniţi.
84
Zone Brillouin
W(k)
0 k
Valorile energiei formează o secvenţă cuasicontinuă. Graficul W(k) constă din puncte
discrete. Aceste puncte sunt însă atât de dense încât vizual ele alcătuiesc o curbă
continuă.
Când câmpul este periodic dependenţa lui W de k are forma din figura 5
π π
− 0 k
a a
a doua prima zonă a doua
zonă Brillouin Brillouin zonă Brillouin
85
Se vede că există benzi în care energia se schimbă cuasicontinuu (benzi permise) ce
alternează cu benzi interzise.
Fiecare bandă constă din nivele discrete apropiate al căror număr este egal cu
numărul atomilor în cristal.
Regiunea din spaţiul k în care energia electronului se schimbă cuasicontinuu se
numeşte zonă Billouin. În figura de mai sus sunt prezentate zonele pentru un cristal
unidimensional. S-a văzut deci că spectrul valorilor posibile ale energiei electronilor de
valenţă îtr-un cristal este împărţit într-un număr de benzi permise şi interzise. Lărgimea
benzilor nu depinde de dimensiunile cristalului. Însă numărul de atomi într-un cristal
determină numărul nivelelor dintr-o bandă. Lărgimea benzilor permise are valoarea de
ordinul a zeci de eV. Dacă un cristal are 1023 atomi, atunci distanţă între nivele alăturate
bandă este în jur de 10-23 eV.
Pe fiecare nivel se pot află doi electroni cu spin opus.
Existenţa benzilor de energie face posibilă explicarea existenţei metalelor,
semiconductorilor şi dielectricilor.
Wc
Wc ∆W
∆W
Wv Wv
WWv =Wc
Banda formată din nivele pe care electronii sunt în starea de bază este banda de
valenţă. La zero absolut electronii de valenţă umplu nivelele cele mai de jos în perechi.
Benzile mai înalte sunt fără electroni.
În cazul metalului electronii umplu banda de valenţă parţial. Cu energii suficient
de mici (10-23 – 10-22 eV) ei se vor transfera pe nivele mai ridicate.
Energia de mişcare termică ce corespunde 1K este de 10-4 eV. Deci la temperaturi
apropiate de zero absolut incalzirea cu un grad face ca electronii sa primeasca suficienta
energie pentru a se transfera pe nivele superioare. Energia adiţională datorată acţiunii
unui câmp electric asupra electronului este suficientă pentru a accelera electronii ce se
pot misca cuasiliber. Banda de valenţă la un metal este suprapusa peste banda de
conducţie, astfel incat electronii pot deveni foarte usor electroni liberi.
86
Dielectricii includ solide cu benzi interzise mari. Pentru dielectric Wg>3
eV.
Pentru diamant Wg=5,2 eV.
Semiconductorii au benzi relativ înguste Wg≤1 eV.
Pentru germaniu Wg=0,66 eV
Pentru siliciu Wg=1,08 eV
87
Urmărim comportarea unui electron aflat sub acţiunea unui câmp electric extern E
impus de cristal. Asupra electronului se va exercita o forţă F = qE . În timpul dt această
F dW
dα = dt (3)
h dk
Acest lucru produce o creştere a energiei electronului în cristal: dα = dW .
dW
Ţinând seama că dW = dk şi introducând în (3) rezultă:
dk
dW F dW
dk = dt
dk h dk
de unde rezultă
dk F
= (4)
dt h
Acceleraţia electronului în cristal se obţine diferenţiind în timp (2)
dv gr 1 d dW 1 d 2W dk
= = ⋅
dt h dt dk h dk 2 dt
Înlocuind (4) rezultă:
dv gr 1 d 2W F
=
dt h dk 2 h
Formula se mai scrie:
2 dv
h
F = 2 gr (5)
d W dt
dk 2
Comparând (5) cu legea a doua a lui Newton:
dv
m =F
dt
se obţine:
88
h2
m* = (6)
d 2W
dv 2
Cantitatea dată de relaţia (6) joacă formal rolul masei faţă de forţa F=eE . De
aceea ea este numită masă efectivă a electronului în cristal. Masa efectivă m* poate diferi
de masa actuală a unui electron, în particular ea poate lua şi valori negative.
Valoarea lui m* determină natura mişcării unui electron sub acţiunea unui câmp
extern al reţelei.
Cunoscând masa m* a unui electron se poate studia comportarea sa sub acţiunea
unei forţe eE considerând electronul liber.
Urmează că relaţiile obţinute pentru cazul aproximaţiei electronillor liberi sunt
menţinute pentru electronii ce se mişcă într-un câmp periodic, dacă se înlocuieşte masa
adevărată cu masa efectivă.
În particular, pentru un câmp periodic se scrie
h2 2
W= k .
2m *
După o dublă diferenţiere cu privire la k se obţine:
d 2W h2
=
dk 2 m*
ceea ce concordă cu definiţia lui m*.
In figura de mai jos se vede cum depinde masa efectivă de “localizarea”
electronului în prima zona de benzi cu energie permisă (prima zona Brillouin).
A
π
0 k
a
89
În apropierea fundului benzii (punctul A) curba diferă puţin de curba electronilor
d 2W
liberi deci m* ≈ m . În punctul de inflexiune B: = 0 , deci m* devine infinit.
dk 2
Aceasta înseamnă că un câmp eelectric extern nu exercită acţiune pe mişcarea unui
electron într-un câmp extern cu energia WB. În apropierea vârfului benzii (punctul C)
d 2W dW
2
< 0 (cantitatea scade cu creşterea lui k). Masa efectivă este deci negativă.
dk dk
Aceasta înseamnă că sub acţiunea forţelor eE şi Fconst un electron cu energia WC primeşte
o acceleraţie opusă în direcţie forţei externe eE.
90