Titu Maiorescu - Despre Scrierea Limbii Române

_ _
DESPRE S CRIEREA .
LIMBEI RUMANE.
DE
TITU MAIORESCU.
IASSI.
EDITIUNEA I. DIPRIMERIA SOCIETATEI
JUNIMEA
1866.
www.dacoromanica.ro
DESPRE SCRIEREA
LIMBEI RUMANE.
DE
TITU MAIORESCU.
I A S 8 I.
EDITIUNEA 8I IMPRIMERIA. SOCIETATEI JUNIMEA.
1866.
www.dacoromanica.ro
PREFATI.
In Iassi s'a formatu o Societate literark Ju-

nimea", pentru a arei scopuri era neapIrat de
trebuintd a se stabill o ortografie a limbei ru-
m4ne. Dupg, discutiuni prelungite far sistemu,
.
toti membrii ne amu convinsu, ai, prin opiniuni

fragmentare asupra diferitelor experimente orto-
grafice, ce s'au ivitu On . acum in scrierile auto-
rilor rumlini, nu se aduce nici unu folosu, ci a
intrebarea trebuesce odat5, cercetata, in modu sis-
tematicu §i completu , a§a incdt sa, se astige
criteriul adev&atu pentru judecarea materiei in-
tregi.
Sub impresiunea acestei cerinte furl schitate pa-
ginele urmätoare. Publicarea lor provine mai AntAi
din datoria de a presinta publicului cetitoru justi-
ficarea ortografiei adoptate.i apoi ne a conduit
credinta, ca ele vor putt contribui la aplanarea
www.dacoromanica.ro
dificultittilor alfabetice, ce ocupg., intr'unu gradu
a§a de mare atentiunea autorilor rumäni.
Dacä din aceastg, causa, tractatul ortograficu de

fatA va afla lectori, §i lectori critici, ii rugänm
sl observe, a desvoltarea ideilor cuprinse in elu
procede pe cale demonstrativ'g, prin deductiuni
din principiul scrierei analizatu la inceputu. Fie-
care opiniune i§i afla, dar intelesul §i justificarea
numai in legaturd cu cele ce o precedu §i ce o
urmeaza, §i de aceea o critica, care aru despicA
cAteva frase isolate, ar fi injustA. .Principiis obsta.
Cu aceast6, reservti primimu or ce dis-
613.se"
cutiune asupra materfilor propuse §i vomu ur-

m4r1 cu luare aminte toate observärile , ce ni
s'aru face. In deosebi suntemu datori a sustine
discutiunea cu scoala etimologia §i cix cea foneti-
el, daca voru respunde objectiunilor ce le facemu ;
pana cg,nd in fine se va limur1 valoarea tuturor
argumentelor §i se va putè pronunti o judecatA
iu cunoscint4 de causa.
lassi, in Innie 1866.
T. Malorescu.
www.dacoromanica.ro
DESPRE
SCRIEREA LIMBEI RUMANE
www.dacoromanica.ro
CUPRINSII.
PARTEA I. Principiul Scrierei . . Pag. 1
Note la partea I. . . . 71
19
PARTEA II. Cercetäri fonetice asupra

alfabetului latinu . . . /, 34
PARTEA III. Despre scrierea lui c, g, f,

f, cl, a, 6, i 0 o criticA a
sistemului foneticu . . 77
66
PARTEA IV. CercetAri limbistice si cri-

tica sistemului etimologicu 121
www.dacoromanica.ro
Partea antaia.
Principiul scrierei.
Secululu al XIX se va numi in Istorie cu

dreptu cuvèntu seculul nationalitatilor. In elu s'a
lamuritu si se realizeaza idea ca popoarele sunt
chiemate a se consolida in cercuri etnografice, spe-
cializandu '§i fie-care misiunea istorica dupa, pro-
pria sa natura. Pe IiingA tesaurul comunu alu po-
poarelor civilizate, mai are fie-care tOremul seu
aparte, in care i§i desvoalta, in modu specialu in-
dividualitatea §i, separandu-se aci de toate cele-
lalte, i§i constitue natiotalitatea sa. Astfel se cere
ca poporul modernu se'ei aiba o forma, de statu
nationalk o impartire a societatei nationall, o des-
voltare scientifica a sa §i mai ales o literatura pi
o 1imb nationala.
A fostu dar urmarea cea mai justa a ideiloru
tirnpului in care traimu, daca, i intre Rumani s'a
desceptatu in seculul acesta consciinta nationalita-
tei lor §i a ctigatu astaqi valoarea mini adeveru
&Hero& limbei mm. 1
www.dacoromanica.ro
2 PARTEA ANTAIA.
MOW i inradacinatu iii poporu. Fie-care Rumanu

scie cit e Romania, si in ori ce va face elu de
acum inainte, va cauta cu necesitate a se pune in
legiitura pe cat va pute mai nemijlocith cu tra-
ditiunea latina de la care insusi a primitu viata
sa intelectuala. Noi suntemu vi latiiueaca pun-
tul de plecare al civilizatiunei noastre, eaca adeve-
rul ce este menitu a devout eel mai importantu in
(lioa in care pe toate sferele desvoltarei noastre
vom sci a'i trage consecintele practice.
Pana acum acestu adeveru avü numai iii limba
si in scrierea noastra o consecinta mai practica,
aceasta cu totu dreptul. Fiind ca pentru Rumani
limba este cea mai scumpa remäsita de la stra-
mosii latini, care asta4i intr'unu timpu de deca-
denta le amintesce anca o nobila antichitate si ca-
re tot-deauna le a fost busola tithed dar sigura
spre a le pastra justa directiune si a'i preserva
de ratacirea i perderea in mijlocul valurilor de
popoare immigrante ce bantuirit Dacia lui Traianu.
Dupa limba Anse se indrepteaza i scrierea. In
momentul in care Rumanii s'au petrunsu de ade-
verul ca limba lor este o limba romana, in aceln
momenta si forma esterioara sub care avea sit se
presinte aceasta, adeca scrierea sau, esprimata prin
elementele ei, literile trebuiau sit fie luate tot de
la Romani. i astfel alfabetul slavonu, care hive--
lea mai mult, decal- revela limba rinnauli si pc
www.dacoromanica.ro
PIONCINUL SCRIEREI. 3
care iln primisemu numai dintr'o oarbA inhimpla-
re esternA, fu alungatn din scrierea noastrA cea
nouA Si fu inlocuitu prin alfabetul latinu. Aceasta
innoire este o consecintk asa de naturalA a lati-
nitAtei poporului nostru, incat nu noi trebue sti
demonstrAmu, pentru ce acum scriemu cu litere
latine, ci adversarii aru trebui sA ne probeze, pen-
tru ce sit imprumutamu de la straini literile lor,
dupA ce scimu crt avemu pe ale noastre ?
Desi dar primirea alfabetului latinn iii scrierea
rumank nu are trebuirttA de nici o altrt justificare
decAt de faptul crt noi suntemu de origine latina,
totusi vomu aduce in favoarea'i unu argnmentu
non de o logicA asa de riguroasa incitt none
ne pare mai presus de controversA. Argumen-
tul este: cA numai cu literile latine insemnate
dupti trcbuintele flegiunei noastre, se potu inçe-
lege schimbtirile gramaticale in limba runtänd si
prin urmare numai cu acele litere se poate scrie
aceastä limbil. Eaca tesa ce o vomu demonstra
in paginele urmAtoare, stabilindu mai antiii prin-
cipiul scrierei i castigAndu astfel m6sura ratio-
nala pentru a judeca toate controversele respective.
Ce conditiune are sA implineasca or ce alfabetu?
Precum vorbirea chiarifica, gAndirea scotindu-o din
starea nebuloasit in care se aflA i esprhuandu-o
inteo formA sensibila pentru aiu,iu, asa scrierea la
rendul sett cbiarificii pe amèndoue, intrupandu-le
ilK
www.dacoromanica.ro
4 PARTEA ARTAIA.
in litere si facendu-le sensibile pentru velu. Dacl

deja vorba trebue sä fie o imagine justA a into-
ligintei, desi ea face prima transitiune din lumen
idealä spre cea materiald, cu cht mai mult se va
cere de la scriere 81 fie imaginea cea mai logiel
a gandirei, and ea se afla pe acelasi teremu de
sensibilitate cu vorbirea si stramutg, in sfera ve-
clului ceea ce se aflä tradusu in sfera auclului.
Tocmai aceasta operatiune mijlocitoare a scrie-
rei de a descepta prin velu amintirea sunetului
cuvintelor spre a ajunge la gändirea intelesului
lor, cere cu necesitate forma cea mai chiarA pentru
ochi spre a fi perceputa cu cea mai mare iuteala.
Cáci litera in sine, intruat este unu lucru ye-
clutu, nu are pentru mintea mea nici o valoare, ci
are valoare numai intrucAt imi reproduce intelesul.
Noi intelegemu mai Antaiu si apoi vorbimu, noi
vorbimu mai Ant6.1 si apoi scriemu, Anse nu vor-
bimu si nu scriemu decat numai pentru a intelege.
Prin urmare timpul ce milu ocupa simpla vedere
a scrisoarei, este unu timpu perdutu. Litera nu
are altä treabb. deat a me goni pe cat se poate
mai iute dal% din sine spre auclu si intelesu, si
este evidentu ca, cu cat me va occupft mai mult
litera ca semnu veclutu, cu atat mi-amu intarcliatu
mai mult scopul scrierei, adeca intelegerea, si cu
atät idea comunicata prin scrisu se aflä mai im-
pedicata si mai inlantuitä in elementul stainu firei
www.dacoromanica.ro
PRINCIPIIIL sciantn. 5
sale, in care a Viri trebuinta de sensibilitate a
oamenilor. *) De aci resultk, ck, acea scriere va fi
cea mai bunk care va representa mai chiar, mai
iute 0 mai complet natura logick a limbei.
Anse' natura logick a limbei o aratk, vorbirea
gramaticalk. Omul a esprimat prin cuvinte gän-
dirile sale, ean l. toate nu continu alta deck rela-
tiunile intre lucruri precum i paru lui, §1 asa
mai kmotali in vorbire a trebuitu s arete depen-
dinta unui cuventu de altul conform dependintei
lucrurilor din idea lui. Clnd a clisu Rumlnul cu-
vintele omul casa si a vrutu sä arete prin ele unu
raportu intre aceste doue gIndiri, a fostu silitu sä
modifice unul din aceste cuvinte ca snit arete de-
pendentu, adeck legatu de ceralalt in idea sa; si
astfel a gisu: omul easel sau casa omului, adeck
a declinatu substantivul. Gand a vrutu acelasi Ru-
4') Acestu adeve-ru ne demonstreazg, tot deodatg, crtt de
falsg este in privinta alfabetului or ce argumentatiune
rcoas1 din frumusetea sau din uriciunea lui, precum
d. e. la noi so audu de multe ofi criticgndu-se sedilele
sub t, d i s, fiindeg sunt urite". Chiemarea literei nu
este de a A frumoasg sau uritg, 0 nu se poate intru
nimic judeca din acestu puntu de vedere esterioru.
Litera trebue sg fie pe cgt se poate mai indiferentli
ca seninu vclutu, pentru a servi de ceit mai repede
transitiune spre gAndire. Numai caluerii evului de
mijlocu se ingrijau de frumuseta literelor 0'0 puneau
patienta a le ilustra cu desenuri i colori. Pe atunci
trgiau semnele si mureau ideile,
www.dacoromanica.ro
6 PARTEA ANTAIA.
111A1111 sa arete ea, face ceva, si a vedutu it alta

este daca face elu si alta -dacii. face altul, si ea-
rasi alta dacit face elu unu lucru acum i alta
daca l'a facutu mai uainte, a disu: eu facu, Anse
tu fad ; eu fact'. acum, Anse en faceam atunci.
fi asa a conjugata verbal. Etc.
Astfel s'au introdusu schimbarile cuvintelor sau
flectiunile lor, si de aci s'au distinsu asa numitele
pal* a le cuventului. Pe aceste Anse' ni le espli-
ea gramatica..Prin urmare, cum diseramn mai sus,
Gramatica area' natura logick a limbei. Asa dar
cea Wheal cerinVt, pentru scriere o vomu formula
astfel: Scrierea trebue set fie gramaticalii, adeca
sa ne arete cit cea mai mare chiaritate posibila
euvintele in schimbarile br, fiindca in ele e con-
tinutei toatei logica unei limbi, adeca toata arata-
rea raporturilor intre idei.
Prin esprimarea lor in scrisu facemu transitiu-
nea cca mai nemijlocita spre insasi gandire, ceea
ce este scopul intelectualu alu scrierei, i asa de
mare a fostu trebuinta esprimarei flectiuuilor pentru
vedu incat numai din ea ni se esplica Istoria scrie-
rei in omenire.
Cu eat cultura intelectuald a oamenilor este mai
inapoita, cu atat scrierea esprima numai objecte
fariti raporturi subjective. Proba hieroglifele. La
inceputu scrierea lor era numai iconica, adeca imi-
www.dacoromanica.ro
PRINCIPIIIL SCRIEREI. 7
ta objectele. *) Cand vrea s ict omu, desena

sau sculpta o figura de omu; cand vrea sa qica
piramidd, representa deadreptul o piramida, etc.
Primul defectu ce se simti in acest felu de scriere,
fu imposibilitatea de a esprima objectele nesensi-
bile, adeca ideale, d. e. aria, curagiul. Pentru
aceste se facii unu pasu mai departe in cultura
grafica: se intrebuintara icoane de objecte mate-
riale i infeleset simbolicu pentru a esprima objecte
ideale. Astfel leul ea hieroglifa simbolica, insemna
la Egipteni curagiul, **) albina iusemna asculta-
rea supusilor, etc.
Este ans6 o clasa de lucruri pentru a caror espri-
mare arta grafica trebuia sa faca un progresu si mai
mare in abstractiune, si aceste sunt nmnele pro-
prii. Diferinta Mr specifica, consista in aceea ea
toata natura Mr e eontinuta in sonu. Necesitatea
de a esprima numele proprii a silitu dar pe
Egipteni a siniboliza sonurile, §i de cand cu des-
coperirea petrei de la Rosetta si in urma in-
genioasei demonstratiuni a lui Champollion (ju-
nior) se scie, ca Egiptenii aveau hieroglife fonetice
prin cari se Oa d. e. esprimate numele Ptolemeu,
Cleopatra, etc. corespunlend fie-carui sonu, celu
putin fie-carei consune, unu semnu osebitu.
Ansë aceasta scriere egipteana era o consecinta
Hieroglifele ,,ehiriologice", dupa terminologia stabilke.
**) Ve4i nota I la finele acestei
www.dacoromanica.ro
8 PARTEA ANTAIA.
a aceleasi directiuni care se manifestase si in hie-

roglifele chiriologice fg simbolice : adech de a es-
prima objectul, fie deadreptul fie prin simbolu, pi
prin urmare remanea radical diferith de alfabetu.
Chci chnd este vorba a scrie unu nume propriu ea
nume si nu ea persoana realh, objectul scrierei este
insusi sonul, i prin urmare tot numai reproduce-
rea lucrului silise pe Egipteni s introduch hiero-
glifele fonetice, or OA de mare a fostu intinderea,
ce le au dat'o apoi in timpul din urmh.
Cu unu cuventu resumätoru : hieroglifele erau o
scriere objectiva%
De aci hasè se vede ch o lume intreagh de Om-
diri erau imposibile de incorporatu prin semnele
egiptene: ideile noastre subjective asupra objecte-
lor. S. chiarifichmu mai Anthi prin chteva esem-
ple populare acestu puntu cam dificilu. Chnd vor-
bimu de objectulu materialu masei, ne putemu es-
prima prin insusiri a le lui, i licemu d. e. o ma-
sh auritä, o mash mare, o mash colorath, etc.
Aceste erau esprimabile prin hieroglife. Ne mai
putemu Anse" esprima numai prin cuvinte subjec-
tive a le impresiunei noastre : d. e. ce mai mash !
sau mescioarh, sau din contra miisoaie. Cum s'ar
fi insemnatu prin hieroglife espresiunile din ur-
? Imposibil ; chci hieroglifa acolo unde dims
eu mescioarh, mi-aru fi pututu numai desemna o
mash mica lhngh o persoana mai mare. Ans6 este
www.dacoromanica.ro
PRINCIPTUL SCRTEREI. 9
evidentu, c alta este o masa mica, i alta o me-

scioarA sau o mesutA. Intelesulu proprin al cuvin-
telor mAsoaie i mescioarA nu este de a arAta atAt
märimea rclativA a objectului, cat din contra im-
presiunea mea subjectivA de placere sau neplä-
cere la vederea acestei mArimi.
SA luamu acum altu esemplu mai importantu,
sa privimu multele cuvinte cari toate insemneazA
aproape acelasi lucra. Despre naturA potu dice
cA este placutA, Anse potu dice prin gradatiune cA
este frumoasA, sau sublimA, sau admirabila, sau
delicioasA, etc. etc., potu in fine intrebuintA In ori
ce objectu marea suma de calitAti care se referu
la impresiunea mea: subjectivA despre acelu ob-
jectu. Toate aceste erau i remAneau neesprima-
bile prin hieroglife.
SA trecemu acum la esemplul finalu i celu
mai importantu. Or ce lucru, or ce lucrare, or ce
insusire sunt in opiniunea noastrA diferite dupl
diferinta persoanei, timpului, numerului, etc. prin
care se manifesteaza. Aci este, dupa cum atin-
sergmu si mai sus, isvorul flectiunilor, a declina-
rei, conjugarei, derivArei. Eu scriu, eacA o lucrare
materiall usor de representatu. Anse ea nu re-
mAne identicA in opiniunea noastrA, dacA o face
altul cleat eu, d. e. tu, sau elu, sau daca o facu
mai multi, d. e. noi, voi ; sau clack' se face acum
sau s'a facutu mai nainte sau se va face mai
www.dacoromanica.ro
10 PARTEA ANTAIA.
tardiu, d. c. cH, mane. De aceea limba noastra

dice: en scriu, Anse' nu (Pee: tu scriu, noi scrin,
etc., de §i lucrarea, objective vorbind, este aceeasi ;
nu dice eu scriu eri, eu scriu mane. Ci, simtind
profunda diferinta, ce esistä in opiniunea subjectiva
asupra aceluea§i objectu rand persoanele sau tim-
purile sau numerele sunt diferite, modified insu§i
cuv'entul §i'lu face ast-fel tum organu fidelu pentru
manifestarea sensibila a osebirei ideale, §i dice: eu
scriu, tu sera, elu scrie, noi scriemu..., eu scriamu
eri, eu van scrie mline.... Hieroglifa, reproduce'n-
du-mi pentru toate casurile aceste numai imaginea
objectiva a scrisului, imi lasa neesprimate aceste
diterinte multe si fine ce le a observatu subjectul
meu. Limba rumana dice : unu omu, dar nu
dice: doi omu, ci doi oameni, si prin aceasta arata,
ca dupti opiniunea ei and se afla iudividii in
societate cu mai multi, nu se sehimba numai cifra,
ei se modifica si natura lor proprie. Noi dicemu:
unu barbatu bunu, dar tin iceinu : unu femee
bunu, ci o femee buna, fiindca alta este dupa fineta
limbei noastre bunatatea in barbatu si alta buna-
tatea in femee, etc. etc.
Toate flectiunile : genu, numeru, easu, persoana,
timpu, modu, comparativu, superlativu, radicalu, de-
rivatu, diminutivu, augmentativu... sunt o mina de
modificari introduse in unul i acelasi cuve-nta
pentru unul i acelasi objectu spre a esprima in-
www.dacoromanica.ro
PRINCIPTIM SCRIEREL 11
tr'o forma' din ce in ce mai adecuatii prodigioasa
lume de impresiuni interioare diferite cu care im-
podobesce i inviazA subjectul simpla perceptiune
a lucrurilor esterne. Pentru toate aceste, pentru
acestu microcosmu idealu infloritu in mijlocul rea-
litAtii objectelor scrierea egipteanl era mita,
semnele lor erau in principu si in aplicare impo-
sibile.
De aceea la popoare cu o mai puternia des-
voltare intelectuald nu s'au pututu introduce hie-
roglifele in nici unu modu ; ci din capul locului
trebuia O. se schimbe sistemul de a marca giii-
dirile in modu vidibilu. Pentru Fenicieni, pentru
Greci, pentru Romani nu sta importanta in ail-
tarea brutA a objectului, ci era vorba sA, se aritite
ideile lor despre aceste objecte. Ans7! aceste idei
sunt intrupate in cuvinte i infinita lor varietate
este manifestata prin modificarile sonurilor gi ter-
minarilor in cuvinte, adeca prin flectiuni. Astfel
scrierea lor a trebuitu set se adapteze sonurilor ci
pentru a corespunde mobilitatei cuvintelor in flee-
tiuni, a trebuitu sa fie compusa din elemente mo-
bile 0 stramutabile dupa libera impulsiune a ideei
ce aveau s o realizeze. Eaca aci originea logicg, a
alfabetului, care, in oppositiune radicalA *) cu hie-
roglifele egiptene, se poate numi o scriere subjectiva.
Vecli i nota lila finele acestei pgrti.
www.dacoromanica.ro
12 PARTEA A.NTAIA.
Revenindu acum la sirul demoustratiunei noastre

de mai nainte, vomu constata, ea necesitatea de a
esprima in scrisu ideile subjective cu toata mobi-
litatea Mr a silitu pe oameni, si mai Antal. pe Fe-
nicieni (Semiti), a introduce senme corespundeloare
cuvintelor cu flectiunile Mr, si cä prin urmare
misiunea caracteristicei a literilor noastre nu este
de a ne ardta numai simplu sonurile brute a le
euvëntului, ceici aceasta o fdceau deja hieroglifele
fonetice, ci de a ne aretta sunetele cuvC-ntului ca
formele flecfiunei mi. i acum avemu dreptu a dice :
acelu alfabetu este mai bunu pentru o limbd, care
Claratd mai bine schimbeirile cuvintelor, i numai
in acestu puntu de vedere se poate a/7a m'esura
rafionalei pentru o preferinfei intre doue alfabete
diferite. Revenindu dar la cercetarea noasträ de
mai sus in privinta aptitudinei alfabetului latinu
alfabetului slavonu, ne vomu intreba : care din
aceste doue alfabete va esprima mai bine prin
semnele sale vidibile relatiunea cuvintelor, adeca
flectiunile kr? Pentru a resolvi aceastA intrebare
intr'unu modu necontestabilu, nu avemu decat a
compara esprimarea grafied din partea amendoue
alfabetelor in privinta :acelorasi cuvinte caracte-
ristice :
vëdu 1316 d
Tecli sezi
vedere Hedepo
www.dacoromanica.ro
PRINCIPIUL SCRIEREI. 13
veclaidu 'mend
veclutu; B'lAtit;
fact' laa
fAceam FT.meani
flandu ckbivbIld
facere; (Eagepe;
carte Eapte
carp. Rimy
articica etc. Impti.liftl, iri. 11. A.
Intrebare: intruclt putemu simti literile

cg,
vklu, IrOënd 119 vilchlt11, aratä raporturi de depen-
dintA a uneia i aceleiasi idei? Respunsu: numai
intruat scimu c vklu, v6Ondu, vklutu, sunt
forme schimbate a acelueasi cuvèntu vedere, sau
vorbind gramaticalicesce: numai intrucAt ne adu-
cemu aminte Ca' verbul in chestiune este vedere
si cg, TM-a, ye'clèndu, luta, sunt timpuri §i
moduri din conjugarea lui. *) Alfabetul latinu ne
v) Aci privimu lucrul numai din puntu de vedere alu

grabnicei intelegeri, ear nu alu studiului filologicu.
Dup'd principiele acestuia intrebarea noastrl ia altA
fatg. Participiele v&pend, fe'clutu, presentul vgdu si in ge-
nere flecOunile de conjugare precum i casurile declina-
thmei nu se referl la infinitive sau la nominative. Ci
aat infinitivul i nominativul, cut i celelalte forme
de conjugare i declinare se referti toate impreunl la
o elating primitivii comutA a cuvuntului. In fie-
www.dacoromanica.ro
14 PARTEA ANTAIA.
esprimä indala stfensa legtituril intre persoana,

timpul i modul de conjugatiune a cuvintelor vedu,
vendu, aclutu i provenirea lor din infinitivul ve-
dere, aratändu-ne sonurile de flectiune prig acelea§i
litere, insemnate numai cu o trasurd pentru a le
sci modificarile. Ear alfabetul slavonu nu ne es-
prima aceasta, ci ne strica toatii fisionomia cuvên-
tului, schimbAndu'i literile, pare e'ara fi altul la
infinitivu i altul la indicativu sau la participiu. Cand
scriu vqendu, intelegu indath c amu a face cu o
dependintA logia, a ideei esprimate prin semnele
care substantivu si in fie-care verbu se afig o formg

radicalg care este mai vechig de cat flectiunile lui
din, care s'au format sau mai bine Igngg care s'au
lipitu toate sonurile caracteristice de declinare si con-
jugare. Acea forma radicalg este purtgtorul comunu
a acestoru sohimbgri declinative si conjugative, ea este
vechia tulping, nu din care s'au ramificatu, ci in care
s'au altuitu diferitele crengi mai tinere.
De acestu principiu etimologicu nu este vorba in
tecstul de mai sus i nici nu trebue sg fie vorba la
o stabilire de alfabetu, precum vomu arata mai pe
largu la critica etimologismului." In casul nostru este
yorba de partea cea mai importantg a alfabetului, de
partea lui psichologicg,'. adecg de transitiunea de la
semnele vgclute spre intelesul cuvgntului, or care aru
fi ad'acina lui etimologicg. Dacg grabnica intelegere
a casurilor i numerului unui substantivu atgrng, de
la compararea nominativului, nominativul trebuesce
pe cgt se poate se' fie amintitu prin semnele scrise,
desi altu casu aru fi mai aproape de rgdgcina eti-
mologicg.
www.dacoromanica.ro
PRINCIPIUL SCRIEREL 15
vedere, dar cand scriu 6azin3 nu intelegu indata ca
amu a face cu unu modu de conjugare a verbuhd
eedepe fiindca, amendou6 nu au mai nici o Met%
comuna, i d. e.eenipe dupa literile sale imi
pare mai in legatura cu eeaepe decat propriul seu
participu eazind.
Aceea§i intrebare pentru toate esemplele, Intru-
cat scimu cä literile carti arata unu pluralu? Nu-
mai intrucat simtimu ca avemu aci o declinare de
substantivu, a(1eca cä euve"ntul carp: este acela§i
cuventu care in singularu se scrie carte. Alfabetul
latinu ne o arata indatä; nu avemu decal sa, ye-
demu literile ctir(i pentru a iutelege pe ken ca,
ele suut o declinare a substantivului carte. Alfa-
betul slavonu din contra ne incurca reminiscent&
Elu ne scrie pe icopgi cu nisce semne care ne potu
aduce aminte multe alte cuvinte ce n'au a face
cu kapte, d. e. cand cetescu 1E81)10 semnele m'aru
indemna tot a§a de bine a me gandi la mapte pre-
cum me indeamna icpt. Or ce declinatiune este
o schimbare de Casa i numèru. Ansè pentru a
simi o schimbare, se ceru doue lucruri: 1) re-
presentarea starei neschimbate, 2j representarea
starei schimbate. Intrucat imi lipsesce una din
aceste, eu nu'mi potu gandi cu chiaritate schim-
barea, i prin urmare nu' mi potu gandi cu chia-
ritate nici declinatiunea nici conjugatiunea.
Instructiva este o privire asupra scrierei altor
www.dacoromanica.ro
L6 PARTEA ANTAIA.
limbe. Cand Germanul vedc: Yliter simte ca are

pluralul de la Vater intrucat litera t prin forma
ei vecluta ei amintesce pe a din care s'a schimbatu,
si astfel pluralitatea se simte din literile vedute
prin ofpositiune cu singularul reprodusu. Tipul unei
mare parti a flectiunei germane (bazate pe ceea
ce numescu ei Umlaut", nu Ablaut") s'aru strica,
and sunetele a, 6, ii, s'aru scrie prin alte kmne.
Cu cea mai mare rigoare se observa acestu prin-
cipiu psichologicu in ortografia" conjugarei
declinarei francese. Lon6, louée, 1ou6s louées9
je 1ouai. aceste ciuci cuvinte au toate aproape
acelaci sunetu. Anse celu] d'intai arata. ca lone
este unu barbatu, cel de al doilea a este o femeie,
cel de al treilea c. sunt mai multi barbati, celu
de al patrulea cä suut mai multe femei, celu de
al cincilea ca este vorba de o actiune personala
in perfectu, etc. Sit ne inchipuimu acum, cum aru
trebui sit scriemu aceste cuvinte numai dupa sune-
tul lor (foneticesce" curat). Pentru toate intelesu-
rile lor osebite, pentru aceasta abundanta variatiune
de declinare, de conjugare, de genu, de numeru
acu scrie numai loué, loué, louC, louC, louó !
Or eine simte ca in aceasta monotonie ni s'a stinsu
lumina intelesului. In aceste semne identice ne a
remasu numai cinci cadavre din cari a disparutu
viata intelectuath,. Cu cat Francesii au stricatu
prin pronuntiarea lor modulatiunea schimbarilor
www.dacoromanica.ro
PRINCINUL SCRIERE T. 17
gramaticale, cu eat mai mult trebue sa o pas-
treze in scrierea bor. Este dar o profunda logica, ca-
re silesce pe Francesi sail sustina in esinta, scrie-
rea cum o au, desi nu se mai potrivesce cu vor-
birea, si mai eurend se va aduce societatea culla
a Frantei sa vorbeasca mane cum scrie asta4i,
decal s scrie mane cum vorbesce asta,c1i.
Cat de indiferentä aru parè sus pomenita adap-
tare a scrierei cu flectiunile vorbirei intr'unu casu,
in doue, in trei: atat de importanta i chiar de o
importanta vitalä devine, dud cuprinde forma ge-
neralei sub care se presintei toatei logica unei limbi.
Atunci scimu, ca de aci aferna scrierea raportu-
rilor intre cuvinte, de aci chiaritatea intelegerei
gramaticale, de aci repejunea de transitiune de la
semnul ve'clutu spre justa gandire, de aci cu unit
cuir6ntu : ratiunea de a fi a alfabetulni.
Ne resumamu : Toata esprimarea unitatei ace-
luiali cuv6ntu in diferitele sale raporturi, a immue-
rei i intarirei sonurilor, a geniului armonicu din
limba rumäng, intreaga chiaritate a declinatiunei
conjugatiunei in scrierea rumänit stä i cade cu
alfabetul latinu, si se intuned, si se ucide prin
alfabetul slavonu.
Conchidemu aceasta parte a cercetilor noastre
en propus6ciunea finala Alfabetul latinu este aqa
de necesaru pentru scrierea limb ci rameine, incat,
www.dacoromanica.ro
18 PARTEA ANTXIA.
dacei prin o catastrofei istoricci ni s'aru fi perdutu

or ce urmet" a lui, noi astadi cu desceptarea cuno-
scinfelor limbistice amu fi silifi prin, insa0 raOunea
limbei noastre sei inventeimu unu alfabetu analogu
celui latinu.
Si aceasta ne este o proba mai mult i chiar o
proba decisivA pentru esentiala latinitate a lira-
bei rumAne.
www.dacoromanica.ro
Note la partea ibitidit
NOTA I. (La pag. 7.)
Transitiunea de la insemnarea simpla iconica

(/7cbiriologica") spre cea simbolica este naturala lo-
gicei omenesci si nu se aflä numai la Egipteni, ci
d. e. si la vechii locuitori din Mexico cafi poa-
te nu an statu in legatura intima cu Egiptul.
Al. Humboldt iu Vues des Cordilleres et Monu-
ments des peuples indigenes de l'Amerique" ne ara-
ta crt in serierea iconica a Mexicanilor diregiunea
miscarei se esprima twin urine de picioru, rangul
regilor si alu preotilor prin imbracaminte si colofi,
nobilimea persoauelor prin lungimea nasului, etc.
Ulm esemplu nou foarte interesantu si totdeo-
data autentiett pentru scrierea pitoresca-simbolica
este petitiunea ce au adresat'o cativa capi ai se-
mintiei Indianilor selbatiei Cipive" Presedintelui
Statelor-Unite din America in anul 1849. Petitiu-
ma, scrisa pe coaje de mesteacanu, avea de scopu
www.dacoromanica.ro
20 NOTE LA PARTEA I.
a al-Ma vointa acestor Indieni de a se civiliza iii

de a se aseda langd Lacurile mici pe terito-
riul Statelor-Unite. Aceastd ided, a kr este re-
presentatd, in urnadtorul modu: Pe coaje sunt mai
Antdi desemnate septe figuri de animale diferite;
fiecare corespunde numelui unei ginti de Indieni
si ei tine ken de pajurd (totem"). Din ochiul
animalului celui mai inaintatu sunt trase sese linii
spre ochii celor lalte animale, pentru a simboliza
egalitatea intentiunilor. In fiecare din animale,
colorate dupd naturd, se mai afld desemnatd, cdte
o inimä rosid i toate inimele sunt eardsi impreu-
nate cu ate o Enid, pentru a ardta unitatea sim-
timintelor. Din ochiul celui d'intdiu animalu pur-
cedu dna done linii, una inainte pentru a ardta
directiunea cAldtoriei, alta inddrat peste capetele
animalelor spre patru lacuri mici (desemnate sub
animalul celu din urmä i colorate in albastru) pen-
tru a ardta regiunea unde voiau Indienii sa'si fic-
seze locuinta kr. Pe o and, scoartd de mesteacdnu a
aceleiasi petitiuni sunt desemnati mai multi vulturi,
dintre care celu mai d'inainte prin lungimea cio-
eului seu se aratd, a fi cdpitanul misiunei. Inain-
tea lui se afld representatu Presedintele Statelor-
Unite in locuinta sa oficiald, din Washington.
Ochiul seu este unitu printr'o lini cu ochiul cä-
pitanului indianu i amèndoi ii dau mdnele in
semnu de amicitie. Subt vulturi Bunt desemnate
www.dacoromanica.ro
NOTA I. 21
trei case midi, simbolul aseclarei in locuinte ficse in
oppositiune cu viata nestatornica de mai nainte.*).
Adese asemene simbolizari sunt foarte departate
de la legatura naturalä, cel putin dupa intelegerea
modern6,, intre objectul idealu i celu materialu
prin care se esprimd. La Egipteni penele ea hie-
roglift simbolica insemneaza ura, locusta insem-
neaza pietatea initiata in misterele divine ; drep-
tatea se esprimä prin pana de pgunu, slabiciunea
spiritului care se pleacd altora, prin o scoica in
care sade unu racu etc. **) De aci lipsa de pre-
cisiune in aratarile hieroglifice i divergente de
opiniuni in privinta intelesului kr, nu numai in
timpii moderni, ci si in antichitate. Diodor Sicu-
lul ***) d. e. ne spune, ea in monumentul regelui
Osimandias pe paretele d'intai se vedea desemnatu
acestu rege obseclèndu unu zidu incungiuratu de
unu run, i anume luptändu-se in frunte i insotitu
de unu leu in contra unor adeversarii, dar c o
parte a interpretilor acestui monumentu erau de
opiniune a se intelege subt hieroglifa leului unu leu
adevèratu, pe care l'aru fi domesticitu regele si
care apoi 'i -ara fi ajutatu in resboiu, pe cand altii
*) Schoolcraft, Historical and statistical information of
the Indian tribs of the United States. Citatu in Stein-
thal, Entwicklung der Schrift, pag. 64, 65.
**) W. v. Humboldt, Opere complete, voL VI, pag. 457,
***) BtAtoJ. iar. I, 48. Edit. Firmin Didot 1842, vol.
I, pag. 40.
www.dacoromanica.ro
22 NOTE LA PARTE1 1.
credeau ea sub hieroglifa leului trebue sa se inte-

leaga dispositiunea energica i aroganta a regelui.
Deja de la sine se intelege, ca prima confusiune
in astfel de scriere se va nasce din indoiala, dad,
objectul desemnatu trebue luatu in intelesul sett
naturalu sau in intelesul simbolicu ca representare
a unei gndiri immateriale. D. e. dacg, leul arata
taria, cum sa se arete animalul lett ? Egiptenii
ajunsesera pan g. acolo incat simbolizau i objectele
materiale prin alte semne, flincica reproducerea Mr
naturala avea deja intelesul stabilitu de a simbo-
liza substantive ideale. Consecuenta a fostu, ca
adev6rata scriere hieroglifica era inteleasa numai
de preoti prin traditiune secreta de la OHO ( r&
ice& {A)Cg.ttlawce] stu3vov5 ytyvc6o-xetv 'vas' iEqeig 7rae&
vcav Trarigwv av eur*iii-otc. ticoVevovra. Diod.
Sicul. III, 3. pag. 128 in edit. citata).
NOTA II. (La pag. 11.)
Amu insistatu cu preferinta asupra diferintei intre

hieroglife i litere, flindca nu amu aflat'o enuntata
en chiaritate in nici unul din autorii consultati.
Din cele dise in tecstu se va intelege cä Egip-
tenii pe calca hieroglifelor nu puteau sä ajunga
nici odata la alfabetu si ca viceversa alfabetul nu
este unu progresu graflcu, resultand din hieroglife.
Din contra : alfabetul i hieroglifele, i auume si
www.dacoromanica.ro
NOTA II. 23
hieroglifele fonetice, sunt radical osebite. Hiero-
glifa din capul locului are de principiu : de a imita
objectul prin semne fegute. Cand objectul este ma-
terialu vkjibilu, ii desemneaza deadreptul ; cand
este immaterialu, ilu materializeaza in simbolu ;
cand este materialu audibilu, ca sonurile numelui
propriu, ilu traduce in sfera ochiului i ilu deseamna
prin semne materiale ved.ute. Din contra scrierea al-
fabetica din capul locului nu imiteaza objectele, ci nu-
mai cuvintele noastre despre objecte ; ea nu deseamnd
d. e. objectul masa, ci scrie sonurile m-a-s-ei, prin
cari se esprima subjectul meu asupra acelui objectu.
Astfel, desi objectul este acelasi, scrierea lui va-
riazd dupa diferinta limbelor, Nemtii ilu scriu
Tisch, Francesii table, etc., pe cand ca hieroglifa
chiriologica elu aru remane identicu la toate po-
poarele *). Pentru hieroglifa fonetica, la numele
*) In aceasta voru fi fedutu i Egiptenii valoarea scrierei

kr. Hieroglifele chiriologice sunt o adevgrata pasigrafie, o
scriere universala inte1igibib pentru toata lumea i cand
toata lumea nu aru vol sA'si comunice alto, prin scriere cleat
numai objecte, hieroglifele egiptene cu perfecta fineta a
ecsecutarei lor aru fi idealul or carei scrieri. Anse' aceasta
treapta objectiva deabia corespunde starei selbatice a
oamenilor. Popoarele cu ce incepu a se desvolta mar
mult, cu slat ii inavutescu lumea kr subjectiva, cuge-
tarile kr asupra objectelor esprimate in limba. Limba
atunci cu necesitate se desbina si se individualizeaza
dupa individualitatea popoaxelor, si in urma." ei se indi-
vidualizeaza i scrierea. Be aceea este o idee necoapta de
www.dacoromanica.ro
proprii sonul era scopul finalu alu hisernnärei ; pen-

tra scrierea alfabeficg sonurile inseinnate suut nu-
mai lum mijlocu de transitiune spre gandirea objec-
tului realu, pe and pentru insemnarea sonului ca
objectu s'au introdus notele musicale. Egiptenii
prin scrierea Mr voiau Wi represinte deadreptul
objectul; noi prin scrierea noastrg desi voimu a
ne aminti objectul, dar nu voimu a ni'lu representa
deadreptul, ci numai trecutu prin filtratitmea sub-
jectului marcat in euvëntu. Prin urmare lucrul
stg asa c, dupa gradul ingltimei iutelectuale a
limbei, in unele popoare scrierea a trebuitu sä lie
de la inceputu alfabetica, pe cnd in alte popoare
ea a fostu de la inceputu i pang la sfirsitu hie-
roglifica. Aci se vede intima legatura intre vor-
bire i scriere, si se intelege usor, pentru ce lira-
bele monosilabe, d. e. cea chinesa, nu au alfabetu,
ci numai insemnari ideografice, fie ele or cat de
amestecate cu elemente fonetice.
Aceastg amestecare cu elemente fonetice este
foarte insemnata si in scrierea egipteand, si nu
trebue su credemu cu hieroglifele fonetice erau
marginite numai la nume proprii. Ele in timpul
din urrna se intindeau la foarte multe objecte, ansè
se ocupa de inventarea unei pasigrafii pentru limbele

Europene. Esinta limbei consistA in subjectivitatea ei
individua1 i prin urmare nu se va putea esprima nici
odatIC prin pasigrafie cosmopoliM
www.dacoromanica.ro
NOTA 11. 25
nici odatg, nu stau singure, ci totdcauna insoOte de
hieroglifele simbolice ale objeetelora. Ace lasi lucru
se esprima dar in acelasi timpu in doue moduri :
prin sonu i prin figurii. In oppositiune cu alti
autori, si mai ales cir Steinthal, noi credernu
cä aceasta impreunare trebue sä se esplice ast-
fel : Partea cea slabit a scrierei egiptene, ab-
stragènd. chiar de la imposibilitatea de a arata
irnpresiunile subjective, remanea totdeauna con-
fusiunea simbolizarei. Cu cat cercul cunoscinte-
kr kr se intindea mai mult, cu atilt si confu-
siunea devenea mai mare, fiinda numerul sim-
boalelor celor usor de intelesu era cu necesitate
foarte marginitu. 0 prima incercare de a invinge
dificultatea a fostu intrebuintarea mai multor fi-
gure pentru unu lucru ce nu s'ar fi putut simbo-
liza in modu simplu. Asa mierea se arata prin
2 figure, prin o albina i unu vasu ; setea prin
apa i unu vitelu in fuga ; verbal a conduce se
scria prin unu bratu i unu biciu, etc. Aceasta
compunere de semne a ajunsu la o culme clasica
iu scrierea chineseascd, unde mai toate conceptele
se esprima prin impreunarca figurativa a tuturor
partilor kr simple, asa ineat scrierea devinea oare
cum o definitiune aualitica desemnata.
Lacrima se esprima chinesesce prin ochitt i apit,
pica prin ininzä i alba, caracterul prin iui,ni i
nascuta, a iabi priu jnjnia i ascansu, pedeapsct
Scrierea limbei runl. 2
www.dacoromanica.ro
prin crimd, judeeatti bi eseciOote (euv6ntu §i sabiA),

etc. Astfel scrierea Chinesilor este unu tesauru
pretiosu, care contine analizate ideile loru poetice
si morale asupra diferitelor objecte a le gAndirei.
Anse unui poporu mai mobilu si mai inteligentu
decAt Chinesii nu'i puteau fi de ajunsu nici aceste
compuneri ; cAci ele sunt departe de a fi chiare.
Descompunerea analiticit a unui conceptu in ele-
mentele sale constitutive este o operatiune prea
grea i opiniunea despre aceste parti este prea di-
feritA in diferitii individi incAt sA se poata gene-
raliza ca modu de scriere a lor, ca normativu alu
cetirei i intelegerei. Nu toti ii inchipuescu
iubirea ca o pasiune aseunsh in inim, pre-
cum vrea scrierea chineseasca nu toti caracte-
rul ca o calitate innAscutd. Prin urmare i intre-
buintarea mai multor figure pentru unu singuru
lucru nu departa confusiunea, ba AncA mai adau-
ga indoiala, dacA doue semne representau doue
concepte diferite sau trebuiau sA fie unite in gandu
spre o singurA simbolizare, i astfel dificultatea
primordiala a scrierei hieroglifice remanea i pe
aceastA treaptA a desvoltärei ei.
In ce consista acea dificultate analizata mai dea-
proape ? Dificultatea sau confusiunea hieroglifelor
provenea din lipsa de transitiune necesarA de la sim-
bolul vedutu spre objectul gAndirei. SA ne esplicAmu
acestu puntu cu toatA precisiunea posibila. CAud
www.dacoromanica.ro
NOTA. II. 27
vMu eu, in esemplul nostru de mai sus, o figurit a ini-
mei si o figurd a nascerei, aceste done representatiuni
nu me conducu cu sigurantd, spre conceptul ce au a'lu
simboliza, nu me silescu en necesitate a me gandi
la caracteru. Cdci or-ce transitiune de la o gan-
dire la alta are o causd determinatd, or-ce sim-
bolizare trebue dar sit aibd o legatura. Anse in
casul nostru legAtura este ascunsa. Cand cineva,
avend idea de innascutu in inirnd, se poate gdndi
indatk si la caracteru ? Numai atunci, cand de
mai 'nainte prin o mai addnca cugetare i espe-
riintii, a lumei a dobenditu convingerea despre
radicala diferinta si neschimbare a caractelor ome-
nesci, care ne silescu a le atribui unei fatalitati
de la nascere. Intrucal dar ne amu gAnditu de
mai nainte la aceste lucruri, intrucat identitatea
earacterului si a insusirilor inndscute in inimd ne
a fostu de mai nainte cunoscutd, intratitt s'a for-
matu prin coecsistentd o legdturd de aducere amin-
te intre aceste doue lucruri i numai intratal ve-
Ondu unul din ele ne putemu gi-indi la celalaltu.
Anse nu toti au fiicutu aceeasi esperientit, nu toti
au aceasi opiniune despre caracteru, prin urmare
nu in toate capetele ecsistd aceeasi conecsitate
intro idea de inntiscutu i ideia de caracteru, gi
astfel lipsind legatura, nu poate trece giindirea de
ht unul la altul. Pentru ca aceasta sd se intern-
ple in toate casurile sau numai in majoritatea
2*
www.dacoromanica.ro
28 NOTE LA PAMEA I.
lor,, amu trebui sit presupunemu o educatiune

comund, o combinatiune hlentied a tuturorti idei-
loru in intregul poporu, lucru imposibilu din mi-
nutul in care multimea i mobilitatea ideilor le
impedicd perceperea lor din partea fiecitrui indi-
vidu §i le face proprietatea numai a critorva.
In esemplul de mai sus a fostu dar coecsistenta
causa transititmei de la unu gitindu la altuI. In
alte casuri sunt altfel de legaturi. Una din cele
mai obicinuite este comunitatea unei parti la done
concepte diferite. Pe aceasta se bazeazit toate
metaforele, comparatiunile i o mare parte a sim-
bolizarilor. D. e. daca Achilu se comparit cu unu leu,
gAndirea poate sit faca o transitiune de la Achilu
la leu fiindca amëndoue aceste concepte au o par-
te constitutivd in comunu : adecd trtria sau cura-
giul. Justitia se poate simboliza prin o sabie,
fiindcd ame:ndoue petrundu cu agerime in inima
objectelor, etc. Sa ne intrebamu acum, ce s'arn in-
templa, cand o asemene comparatiune sau simbo-
lizare ne aru fi obscura i amu voi a tie o esplica ?
Fart indoialit, pentru a pute trece cu mintea de
la simbolul vOclutu spre abjectul ce'lu represintd,
amu cduta mai Antei acea parte, care, fiindu-le
comunt, a servitu de pulite de transitiune intre
de. Odatrt aceasta aflata, simbolul este esplicatu.
Togmai aceasta au facutu Egiptenii, cand aa pusa
hieroglifele fonetice peste hieroglifelele simbolice pen-
www.dacoromanica.ro
NOTA II. 29
tru a inlesni eetirea. Ca sa intelegemu aceasta,
trebue sa scimu mai antai, care erau motivele lor
de simbolizare, adcca legaturele psichologice prin
care sä poatil trece mintea lor de la desemnul
materialu v'Cdutu spre lucrul ideala ganditu? Cu
alte cuvinte: care era sistemul scrierei hieroglifice ?
Iutrueät este permisu a ne pronunta in starea
actuala a descifritrei hieroglifelor, similitudinea in-
terioara, adeca comunitatea unei calitati constitu-
tive, era la inceputu motivul celu mai intrebnintatu
pentru simbolizarea materiala a objectelor ideale.
Scrierea egipteana era ruetaforica si metonimica.
Astfel d. e. icpurele este hicroglifa simbolica pentru
fertilitate, hipopotamul pentru impudentrt, pastirea
Ibis cu pencle sale albe si negre pentru divinitatea
jumatate manifesta si jumatate ascunsa, etc.
Pima cand cercul simbolizarilor fu restrinsu la
aseme-nari asa de palbabile precuti stint cele de
sus, intelegerea hieroglifelor nu putea presinta di-
ficultati prea mari. Ansë la multe objecte ideale
nu se putea gäsi eu usurinta vre mut objectu ma-
terialu care sa OA cu ansele o parte mai in-
semnata in comunu si astfel sit lc poatit servi de
simbolu inteligibilu. Atunci Egiptenii recursera la
untt nou isvorn de simbolizari : Represintara ob-
jectul idealu prin figura unui objectu materialu,
a carui nume era identicu cu numele celui d'intai,
asa inciit in asemene casuri sonurile egale formau
www.dacoromanica.ro
legatura de transitiune intre o gandire i alta. D. e.

in limba egipteand bufnita se nurnesce La, 4nsti
si sufletul se numesce tot ba, i astfel vedemu
bufnita intrebuintata ca hieroglifil simbolicrt pen-
tilt a serie sufletu. i in adevru in ce altu modu
ant fi pututu Egiptenii sd simbolizeze sufletul ? In
limba egipteand euvi-Mtul mas insemneazd adjecti-
vul le'nëru, ans6 iusernneaz i substantivul copilu
si verbul a nasce i unu bobocu inverdindu ; ast-
fel vedemu ca desemnul unui bobocu inverdindu
este bieroglifa simbolica pentru capilu, pentru të-
n?oc i pentru a nasty% Cosul se chiamd egipte-
nesce neb, aals6 neb insemneaza i Domnu ; astfel
figura unui cosu este hieroglifa simbolica pentru
Domnu. i alte esemple sumrt.
Egiptenii, pusi in cea mai grea posititme priu
necesitatea de a simboliza in modu usoru gandiri
ideale, trebuird sä profiteze in fine de ambiguita-
tea limbei ce o vorbeau, pentru a. continua scrie-
rea objectivit ce o adoptaserd odatd si care co-
respundea asa de bine geniului loru. Acestu es-
peditivu era cu atat mai indicatu pentru Egipteni,
cu cat limba lor in esinta monosilaba, ca toate hm-
bele monosilabe, dispunea de foarte putine cuvinte
sau silabe radicale. Cate vont fi fostu, nu se scie
ancii astddi. In or ce casu an fostu putine *), in
comparare eu multimea ideilor, i astfel ficcare
Vedi partea 1V, critica etimologismulni.
www.dacoromanica.ro
}IOTA H. 31
cuventu avea de siguru cel putin doue intelesuri
cu totul diferite. Dacà unul din acestea se rapor-
ta la unu objectu materialu, ear altul la unu ob-
jectu idealu, simbolizarea era gata. i acum ne
esplicamu pentru ce cu thate ostenelele date inain-
te de deseoperirea petrei de la Roseta, nu au fostu
in stare Europenil a descifra hieroglifelc ; ei vroiau
sit le inteleagti toate pc calca metaforica i mete-.
nimica, pe ciind sistemul scrierei multor dintre ele
era bazatu pe homonimie, adeca pe sonuri identice
la lueruri diferite. Pentra a modernisa esplicarea
noastril, putemu slice : scrierea egipteana era in
mare parte unu sint sistematicu de rebus §i de
bonsmots" ilustrate.
Dupit ce itns aceste simbolizari grafice, priu pro-
gresul limbei i prin multimea cuvintelor ce s'aru
fi potrivitu cu acela§i desemnu, deveniserl obscure,
Egiptenii utilizaril descoperirea hieroglifelor fone-
tice, pe caH poate la inceputu le intrebuintau nu-
mai pentru numele proprii, pentru a chiarifica prin
densele vechia scricre obscuriti. i astfel deasupra
hieroglifei simbolice a unui objectu vedemu scrise
hieroglifele fonetice (oare cum literele) cari repre-
gnat numele aceltilasi objectu, pentru a ariita cit
somtrile nurnelui sunt puntea de transitiune spre
gandirea ideala simbolizata. Cotul, egiptenesce ma,
este din vechime hieroglifa adeverului. Pentru ce ?
Pentru cit i adeverul se chieturt ma. Pert)ende-se
www.dacoromanica.ro
Anse in timpii din urmit simtimentul legliturei in-

tre cotu i adeveru, nesciind adecit toti Egiptenii,
dacrt care cotul nu simbolizeaet mai curend prin
metonimie lungimea sau mesurarea sau intinderea
etc., cei mai culti dintre ei an scrisu deasupra co-
tului cu hieroglife fonetice (adecit prin o secerit -----
si min bratu ---- cuventul ma §i a vrutu st7t qicd
prin aceasta: figura desemnatrt a cotului, care cotu
se numesce in limba noastrii ma aratn celu mai
insenmatu din celelalte lueruri numite totu ma, si
acesta este adeverul.
Din argumentatiunca de mai sus resulta: hiero-
glifele fonetice puse deasupra celor simbolice pentru
esprimarea aceluia0 lucru, nu sunt o scriere alfa-
betica, ci sunt numai aucsiliare psichologice secun-
dare pentru intelegerea legaturci intre desemnul
simbolicu si conceptul simbolizatu.
In aceastä ipotcs i numai in aceastil ipotesa
ne putemu acum esplica, pentru ce hicroglifele fone-
tice nu le vedemu intrebuintate in toate casurile,
ci numai in eitteva (adea imde erau ambiguitati),
ci pentru ce i in aceste casuri ele sunt totdeauna
insotite de liieroglifele primitive simbolice, pe care
aveau numai a le esplica.
Prin urmare mentinemu opiniunea enuntata in
teestu despre diferinta radicalk intre scrierea egip-
teanit i cea alfabeticil i hieroglifele fonetice,
departe de a resturna aceasta tesrt, nu facu de-
www.dacoromanica.ro
NOTA II. 33
at a o confirma, aratand ultima consecinta rigu-
roas a. a acelei scrieri obiective.
Sunt dar pentru insemnarea ideilor omenesci doue
sisteme en totul osebite si fara transiOune posibila de
la unul spre altul : or se represinta objectul, si atunci
se intrebuinteaza hieroglife chiriologice, simbolice si
fonetice, or se represinta maniera omului de a se
esprima asupra objectului, adecg, cuvintele, si atunci
se intrebiintaza literde ca semnele ve4ute a le
sonurilor. La aceste doue sisteme nu se poate
aplica aceeasi mesur g. de progresu si nu se poate
4ice : hieroglifele ocupg, o treapta inferioara, alfa-
betul o treapta superioara in aceeasi marg.. Amen-
-done sunt terminate in sine, fie-care se afla la
culmea inaltimei sale. Numai cg, proprietatile kr
sunt diametral oppuse : hieroglifa e pitoresca natu-
-ralista, litera e logica subjectiva, oppositiune cores-
puncleloare diferintei intro limbele si geniele popoa-
relor cari au admisu una sau ceilalta din aceste
doue scrieri.
www.dacoromanica.ro
Partea a doua.
Cereetiri fonetlee asupra alfabe-
tului latinu.
Primimu dar astaqi alfabetul latinu pentru scrie-

rea cuvintelor rumane.
Anse' cum? La aceastä prima, intrebare vomu
respunde apucandu lucrul de la inceputu, si in-
sistiimu asupra acestui inceputu, find ca. nu-
mai aa putemu scoate chestiunea din starea
confusA in care au adus'o ortografistil nostri prin
disputele lor asupra metoadei fonetice, etimologice,
fonetico-etimologice, si cum le mai chiamä. 0 me-
toada inainte de a fi fonetica sau etimologica sau
fonetico-etimologick, trebue O. fie simplu logica.
Pentru ca si. lurtmu dar lucrul in adeveru de la
inceputu, noi presupunemu c Ona in minutul
acesta amu scrisu numai en buchile slavone si cg,
acum pentru prima ova, ne incercAmu a introduce
www.dacoromanica.ro
CERCETARI FONETICE. 35
literele latine. Aceastd metamaorfosd va incepe &fa
indoiald cu constatarea sonurilor ce voimu a le
scrie de acum inainte cu semne rumAne.
Sonurile limbei rumäne sunt in numeru de 27,
dintre care 20 consune si 7 vocale. Consunele
sunte :
'P r
ope
X B
z
A
In
111
1.1
11
71C
Ear vocalele :
a e i 0 5 4, i
Acum vomu canta pentru fie-care din ele litera
latind corespundetoare. Aci Anse' intimpindmu pri-
ma dificultate insemnath, : adecd de a sci, cum
pronuntau Latinii literele bor. Chnd nu am ave
decht manuscriptele latine dintr'o singurd epocd
fitird, alte notite i fat% legAtura cu alte limbe,
dificultatea ar remdne neinvins g. sau cel putin nu
s'ar pute invinge cu sigurantä sciintificd. Anse
din norocire cdteva elemente aucsiliare contribu-
escu a hotdri chestiunea in parte :
1. Romanii nu au peritu cu totul, ci au läsat
descendenti in popoarele romane de astädi, in Ra-
lieni, Francesi, etc. Fie-care din aceste popoare,
pe langd diferinta lor provenitd din amestecdrile
cu diferite ginti, are o parte comunä in limba,
adecd pentru casul nostru in pronuntarea sa.
www.dacoromanica.ro
36 PARTEA A DOIIA.
Aceastä parte comunä mi poate sh" provina cleat

de la originea comuna, de la Romani. De ad
cästigamu regula, dacä nu absolutd, eel putin
foarte probabila : Consunele 9i. vocalele a ceiror
pronuntare este identieti in toate popoarele romane
de ask*, s'au pronunfatu in acelaqi rnodu i de
Romani.
2. Multe cuvinte romane, mai ales mime pro-
prii, se aflä scrise cu literele unei limbi contim-
purane, adecti a Grecilor, i din comparatiimea
acestor semne intre ele t i cu limba greaa de
astAcli ne resulta unu nou mijlocu de a ficsa pro-
nuntarea latina.
3. Ne au remasu de la in§ii autorii romani
notite care ne esplicd destul de lämurit cum se
pronuntau cateva din literele latine. Asemene
notice se afla mai ales in Gramatistii din timpul
decadintei, Donatus (sec. IV p. Ch.), Diomedes,
Marius Victorinus (sec. IV) §1 Priscianus (sec. VI);
mai nainte 'dna in Varro de lingua latina, in
Quintilianu, c4te uncle §i in Aulus Genius, etc.
4. In fine avemu probe despre scrierea latiu
in diferite timpuri. Din compararea schimbärilor
ce se ivescu in scrierea unuia i aceluia0 cuv'entu
se poate asemene conclude asupra pronuttirei lite-
relor lui. *)
*) 0 epocii nouil, in sciinta epigraficii incepe cu investi-
grile lui Ritschl din Bonn (acum in Leipzig). Pro-
www.dacoromanica.ro
CERCETABI FONETICE. 37
Inzestrati cu aceste mijloace si regule, afidmu
cu siguranta ca urmatoarele sonuri din limba Roa-
sted se vor scrie cu urmatoarele litere latine, find-
ea' si Latinii le ceteau aproape tot asa *) :
Pentru sonul rumänu s litera romana b
77 77 77
4 >7
d
77
n n n r 7)
g
77
7, 27 77
A 77 27
1
/7 77 77
m 7/ /1
in
77 77 7, 11 77 7, li
77 7> 77
la 77 77
p
27 77 7, p 77 II r
77 77 7, e 1, 77
s
77 77 17
B 77 77
V
77 77 77
a 17 77'
a
77 77 17
o 17 /7
0
n 17 17
5 n n n
Unii din scriitorii nostri nu ne lasä nici aceasta
fiLimu de ocasiune pentru a le recomenda ca indis-

pensabile la studiul limbei rulane.
In cercet'arile fonetice ce urmeaa, ne a ajutat vol. I.
din doctrina elementaa a limbei latine de K. L. Schnei-
der (Berlin, 1819), o autoritate in aceastI materie.
Cel putin in timpul ce ne privesce, adea de and
ocupaa Dacia 0 pusea fundamentul etnograficu pen-
tru poporul rumanu de ast0i, prin urmare de la
sec. II. d. Chr. Mai in vechime se intelege c nici
sonurile nici literele latine nu erau toate ficsate,
B se confundu cu V, ,V cu U, U cu 0 ci I, etc.
www.dacoromanica.ro
38 PARTEA A DOUA.
posesiune de treispredece litere in siguranta, ci

scriu d. e. chiar sonul runanu I, cdruia in modu
necontestabilu i corespunde semnul latinu 1, cu
alte semne, cdnd cu e, Mud cu a, si asa pentru
toate vocalele i pentru multe consune. In locu
de dimineaM ei scrie demanetia, in locu de puteamu
ei scriu poteamu, etc. Acesti scrlitori sunt etimolo-
gistii. Cause le scrierei lor fiind Anse limbistice,
si nu alfabetice, nu se potu analiza acum, ci se
voru critica pe largu in partea a patra a cartei
de fatii. Aci, pentru a hu intrerupe sirul cerce-
tdrilor noastre alfabetice, anticiplmu in contra lor
regula ortograficd: acele sunete rumeine, pentru cari
se scie litera latind corespuncptoare, se scria cu acea-
std literd, abstrdgend de la considerdri etimologice.
Scimu dar sa scriemu cu litere latine 13 din
sonurile noastre; remäne ana de aflatu cum sä
esprimImu pe celelalte 14. Pentru literele fiecdrui
din ele 17011111 face unu studiu specialu.
Dupd cum se cetesce astddi limba Iatin, sonul

e are trei litere : e, ae i oe. Sa'qu scriemu i noi
cu toate trei sau numai en semnul e?
Dacd cereetanu, pentru ce Latinii scrieau dif-
tongii ae i oe, vedemu din cateva indicii sigure,
www.dacoromanica.ro
cA aceasta se fAcea fiindeä pronuntau amendoue
vocalele, a si e, o i e. Gaud genitivul de la fami-
lia se scria familiae, atunei se si cetea familia-e,
ba chiar a se audia mai mult cleat e ; cuventul
scrisu foederati se si cetea fo-edeiati ;. etc.
Probele pentru aceastA asertiune sunt cunos-
cute filologilor. Noi compilamu cele mai impor-
tante :
ae se confunda cu .ai, eeea ce nu aru fi fostu cu
putintA, dacl s'aru fi cetitu e, ei nnmai dacI se
cetea a-e. Virgilie (Aen. III, 354) scrie : Aulai
in medio libabant pocula Bacchi, in locu de aulae.
In altu ken (Aen. IX, 26) Dives equum, dives pi-
ctai vestis et auri, in ken de pictae.
In latinitatea yechiA se punea al de regulA in
ken de ae, de si se afl i ae, Aidilis, quaistor,
Aimilius, aire, in locu de Aedilis, quaestor, Aemi-
him, Acre. In inscriptiuni mai noue se aflA ace-
loi euventu scrisu cand cu ae and cu ai, d. e.
Caesaris Eg. Caisaris. Caisar in ken de Caesar
se aflä AncA in monumente din timpul lui Ves-
pasianu.
Vel. Long. (pag. 2222), vorblndu despre ortogra-
fia declinatiunei Antli, dice cA se poate sCrie ae si
ai in singularu si in pluralu (sed nihil obstat juo
minus hoc aut illo modoai aut ae scribamus in
utroque nunzero).
Cuvintele quapropter i antektc provinu din quae
www.dacoromanica.ro
40 PAKTEA. A DOUA.
propter i antehaec. Perderea lui e i mantinerea

lui a aratA nu numai ca diftongul ae nu se cetea e,
ci cl din contra e se auclia mai putin decat a si
se putea .absorbi de cAtre acesta.
Foarte lämuritu este unu pasagiu din Quintilianu:
Silaba ai, pe a carei literA a doua noi amu
schimbat'o acum in e, o pronuntau cei vechi in
man variu prin a 0 e, mill totdeauna ca Grecii,
altii numai in genitivul i dativul singularu, de unde
a introdusu Virgilie in yersurile sale pieta vestis
si aulai ; ear in pluralul acelorasi cuvinte intre-
.buintau pe e, hi Syllae, Galbae." (Ai syllabam cu-
ius secundam nunc E literam ponimus, varie per
A et I efferebant, quidam saver ut Graeci, quidarn
singulariter tantum, gum in dativum vel geniti-
vum casum incidissent, uncle pictai vestis" et au-
lai" Viryiius, amantissimus vetustatis, carminibus
inseruit. hi iisdem plurali numero E utebantur,
hi Syllae, Galbae, Quint. Inst. orat. I, 7.)
Asemene oe se aft* confundatu cu oi, ceea ce
probeitzl a nu s'a cetitu e sau 6, ci o e. Oinone
si Oenone, Coilius i Coelius, coiperit in locu de
coeperit, in Senatus consultul de Bacchanalibus foi-
deratei in loc de foederati etc.
0 confirmare mai mult ne dA faptul, cA unele
cuvinte latine, cari pe urma se scrieau (si ceteau)
cu u, la inceputu se scriau (si ceteau) cu oe. CAci
transitiunea de la oe spre u nu s'a pututu face
www.dacoromanica.ro
decal dacA in oe se audia mai ales o. Cicero (De
Leg. III, 3) citcazA o lege vechiii: Ast quando
duellum gravius discordiaeve civitm escunt, oenus
idem iuris quod duo consules teneto, unde oenus
sta in loc de unus*). i mai departe (III, 4):
at si quid erit quod extra magistratus coeratore
oesus sit, etc. in loc de curatore usus.
Din cele ariitate resultA ea, dacA gAsimu in ma-
nuscripte vechi confusiune intre ac i e, i intre
oe, e i ae, accasta provine de la confusiunea ce
esista in insasi pronuntarea cuvintebor respective,
ear nu nmnai in scrisu. Cand se scria dar sae-
culum gi swami?, coena, caena i cena, atunci se si
cetea sa-eculum i seculum, co-ena, ca-ena i cena.
0 proba definitivA ne dI Varro in aceastA pri-
vintä. ,La tarA multe cuvinte se pronunta cu e,
d. e. hedus, cArora in orasu li se adaugiti unm a,
haedus." (in Latio rurehedus quod in urbe, ut in
multeis, a addito haedus. Varro. De Lingua la-
tina, IV, 19; dupli edit. Nisard V, 97.)
Deabia in timpul din urmA, adecA in seculul de
*) De aci se vede, ce eroare comitu aceia, cari scriu ru-
mgnesce articulul femininu o cu ad, dacit motiveaza
aceasta iicind cg o vine din una, cn perderea lui n
intre done vocale lig. 0 celn rumgnescu este pre-
tioasa remii0tg a vechiului ocna latinu, i nici argu-
mentele mi A. Pumnu (la pag. 40 §i 41 din Grain.
der rum. Spr. Wien, 1864) nu trebue sg ne induplece
a pgrgsi pe 0 0 a scrie u.
www.dacoromanica.ro
42 PARTEA A DOUA.
mijlocu, cAnd nu mai triiiau Romanii, s'a latitu asu-

pra tuturor cuvintelor negligenta pronuntArei lui
ae §i oe ca e si 6, si astfel se esplIcit falsa cetire
de astAqi. Noi Ansd nu avemu a ne ocupa de
pronuntarea calug6rilor seculului de mijlocu, ci de
alfabetul latiuu diu thnpul Romanilor.
Prin urmare sonului rumdnu e corespunde o
singurei literii latina, care sa fi, fostu pronuntatii
in acelcqi modu, adeca e , i astfel se va scrie nu-
mai cu semnul C.
Sonul I are in manuseriptele latine trei semne:

i, j, y. SA eereetAinu, pe care sit'lu primim.
Litera y, imprumutatit de la Greci, nu se MIA,
din vechime in alfabetul latinu, si in genere nu se
OA in nici unu euv&itu latinescu, ci numai in
cele luate de la Greci. Cicero ne spmie eit pe
timpul lui Ennie, adecii pe la 180 a. Chr., nu se
intrebuinta y, ci e1 s'a introdus de abia in timpul
seu, adeel in seculul AntAiu inainte de Christosu.
(Burrum" semper Ennius, uunquam Pyrrhum";
Bruges", non Pliryges", ipsius antiqui declarant
libri; nec enim graecam literam adhibcbant. Nune
autem etiam duas. Orat. XLVIII).
Cuvintele en y luate din veehime de la Greci
www.dacoromanica.ro
CERCETARI EOM:TICE. 43
sau eel putin comune amendoue popoarelor, sunt
scrisei i prommtate in latinesce de regula cu u,
cateva cu i, nici odata cu y. Inlocuirca lui y prin
u a fostu cu atat mai naturala, cu cat o ginte a
Grecilor inii, Eolii, cetcau pe y de multe ori
ca u, de unde se si afla in inscriptiuni eoliee ov
in ken de v. *)
Astfel avem in latinesce: angulus (tloc), duo
(0.1;(0), clams (zi),1oc), cutis (zin-og), duo (ôLo), mul-
lus (pi;aoc), muraenu (precava) etc. Nume pro-
prii sunt foarte putine ; eu atat mai frapantu este
esemplul orasului Cumac, grecesce lapri, care era
togmai o colonie eolica. Pentru vechia schimbare
a lui v in i sunt putine esemple: stipcs din cri-1:irac,
stilus din aran,-.-, lucrima din daZeroY, Mixes din
'Odvoadc, etc.
Dupa ce astfel limba latina se formase dejit
in sericrea ei, fttr a aye PC y, Romanii intrard
in contactul literaru perpetuu cu Grecii, prin ca-
re se caracterizeazii cultura Mr de la Cesaru pa-
nä la caderea irnperiului. Cu aceastä ocasiune
audira sonul v, pe care Grccii de atunci nu'lu
pronuntau nici u, nici i, ci cu unu sonu mijlociu,
poate ü. Dovadit pentru aceasta este unu pasagin
din Quintilianu, uncle dice: noi Romanii nu avem
doue din cele mai placute sonuri ale Greciloru,
dintre earl unul este vocala v, i astfel ne ama
Boeckh, -.t..tatshaushalt der Atheuer, 11, 397.
www.dacoromanica.ro
44 PARTEA A DMA.
dedatu ale imprumuta sonul ii litera &dile ori

intrebuinmu vre unu nume grecescu, d. c. Ephy-
rig. (Et jucundissimas ex Graecis literas non ha-
hems, vocalem altera»t, alteram consonantem... quas
mutuari solemus, quoties illoruni nominibus utimur...
nt in Ephyris etc. Inst Orat. XII, 10, Edit. Nisard
pag. 471, 472.)
De ce dar au introdusu Romanii in eiteva en-
vinte striiine imprumutate de la Greei, si mai ales
in numele proprii, litera y? Fiindcà accastrt Ii-
tcr avea srt insemneze o vocalit nonli, care nu
era nici u, nici i, ci nun altu sonu mijlociu, pen-
tru a ertrui sericre a trebuit srt se priimeascii Ii-
tent y. Romanii crind sedan Pyrrhus, nu cetean
nici Pirrhus, nici Purrhus, ci Piirrhus etc. Din
contra acele euvinte, eaH in grecesce se scriu en
r, pe cari rins6 Romanii lc ceteau eu u san en i,
le afhimu scrise in latinesce en u san en i Si nici
odata eu y, dupt cum arataramn mai sus.
Prin urmare noi, care nu mai aye= in limba
noastra vre unu sonu corespintdOndu lui y, flU pu-
temu introduce aceastrt literrt pentru scrierea vo-
calei i. Inii Latinii astrtdi, and aru pronunta
cuve"ntul tinorpatfiie ea noi, adecit i in prima si-
labrt, nu aru scrie nici odatii typographic, ci ti-
pografte, precum au scrisu stipes F,d nu stypes etc.
Este dar do combrautu admiterea lui y in orto-
www.dacoromanica.ro
CEIWETABI FOHETICE, 45
grafia noastra precum o incearca cativa autod din
Bucuresci. Esemplul scrierei franccse sau ger-
mane la care poate se gandescu D-lor, nu este
valabilu in casul nostru. Limba francesa are o
literatura scrisa, care tine in §iru neintreruptu de
Ia caderea Imperiului Romanu, sau cel putin de
la a. 1000, pana, astacli, ortografia lor este dar
o ortografic tradqionalii, i in fata unui obiceiu asa
de vechiu se poate pleca ratiunea. Daca intrebiimu
pe Francesi, pentru ce scriu astagi d. e. numele
Cyprien cu y, singurul lor respunsu este, cä ilu afla
scrisu cu y de sute de ani i ilu pastreaza tot aF;a.
Pentru noi ansè, cad nu avemu vre o traditiune
ortografica, ci cad introducemu acum pentru pri-
ma omit alfabetul latinu din secul II d. Chr., pen-
tru noi admiterea lui y este imposibila, fiindca
aru fi togmai in contra spiritului scrierei latine
pe care voimu a o introduce.
Atat pentru lepadarea lui y. Ce se atinge de
j, aceasta este o Medi pe care nu o cunosceau
Rornanii cei vechi. Ea s'a primitu mai tarliu in
manuscriptele lor, de catre gramatistii decadintei,
pentru a distinge celc doue nuance ce le aflamu
in pronuntarea lui i, adeca i consonans d. e. jacio,
i vocalis, d. e. fluvius. Ce mica trebue sa fi
fost diferinta pronuntarei, se vede din faptul ca,
pc cand i in jacio era consonantu si se scria de
gramatisti cu j, acel4 i in iambus era vocalu
www.dacoromanica.ro
46 PARTEA A DOUA.
§i se scria cu *). Valoarea acestei distingeri n'a

pututu dar sa esiste decilt pentru prosodia la-
tinii, care observa cu atata rigoare hiatul, pre-
cum si lungimea i scurtitnea vocalelor prin posi-
tiune, i asa vedemu c. i consonans nu produce
hiatus, de si este precesu de o vocala, si produce in
contra positiune, cand este insotitu de o conso-
nanta. Tot astfel, pe cand silaba d'intai a cu-
ve'ntului fluv ins este scurta, Virgilu o intrebuinteaza
ea lunga prin positiune, fliand pe i consonans, de
aceea gramatistii au si scrisu in asemene casuri
fluvjas. Ans6 in scricrea prosaica distingerea acea-
sta nu a avutu nici o insetnnatate, i asa Romanii
in scrierea lor n'au admisu done litere osebite pen-
tru nuantele lui i. Prin urmare nici noi nu le
vomu admite, i aceasta cu atat mai mult, cu cat
acelu i consonans in multe cuvinte rumane a de-
venit o adeverata consonanta foarte distinsii. de i,
adeca ic, i dar j va remanè intrebuintatu pentru
scrierea lui oir.
In contra acestei simplificari a scrierei lui i se
Romanii nu au cunoscutu sonul ;ft, i nici gramtistii
crind au introdusu pe j, nu s'a putut ceti ca nt, d. e.
21C Cdci )1E este o consonantA ap de pronuntatil,
incIt dacd Latinii arti fi cetitu Pompcjus =fioin ii entr,c,
atunci vocativul nu aim pute fi Pompej, ci Pompeje.
Asemene ajo nu aru pute ave in persoand 2. ais, ait,
ci ajis, ajit, cea ce nu este. Dar o repetimu : in ma-
nuscriptele latine vechi nu se aflit j de locu.
www.dacoromanica.ro
oppunu etimologistii, in frimtea lor Cipariu. Ei scriu
pe i consonans, care la noi provine din immuiarea
unci consune, de regula a lui 1, cu consuna pri-
mitivit, d. e. liertare in locu de icrtare (libertare),
copili in lout de copii, etc. Etimologismul nu ne
pare admisibilu in ortografie si de aceea trebue
sä combatemu si scrierea lui i precum se afla la
Cipariu. Ear causele pentru si contra le vomu discu-
ta pe largu in partea IV a disertatiunei de flip.
Mai mult de cause fonetice, decat etimologice,
ne pare a fi condusu unu altu filologu rumanu,
D. Circa, chud scrie pe i consonans cu y; d. e.
gayinii. Noi suntem in contra acestei scrieri. Mai
iintiii introducerea lui y pentru acestu casu ar fi
o adevijratii eroare paleograficil. In paginele pre-
cedente amu arittatu, ce insemnare a avutu y in
alfabetnl latinu si cum astaqi nu se poate admite la
noi niei ehiar in miracle, in care se afiri admisu la
Romani, fiindca astiiqi a disparutu sonul pentru care
se introdusese in vechime. Acum dacä nu intro-
(lumina pe y in cuvintele speciale, in care ilu
piistreaz . alfabetul latinu, cu ce dreptu l'amu lua
si l'am intrebuinth pentru unu sonu, pentru a carui
insemnare nu a functiouatu clu niei odata la
Romani ?
Sa nu uittimu puntul de plecare alu chestiunei.
Noi nu suntem ash* chiemafi a inventa alfabete
:ji a face projecte de crecgiuni graficc: noi avemu
www.dacoromanica.ro
48 PAIITEA DOUA.
a introduce alfabelul latinu. Din minutul in care

este constatatu, cä in alfabetul latinu y avea de
insemnatu sonul U sau unu altu sonu analogu, ear
nu i, nu ne mai este permisu a'lu intrebninta pentru
i consonans. Altfel perdemu ori ce reguliti, si in
locu de vechiul si cunoscutul alfabetu latinu, in-
troducemu fantasiile moderne a le vre unui autoru
mai mult sau mai putin ingeniosu, in or ce casu
Anse" prea individualu pentru a deveni legislatoru
ortograticu.
A doua oppositiune ce amu face-o D-lui Circa,
concedendu diferinta intre cele done pronuntAri a
le lui i, este, cb. alfabetul nu e chiematu si nici
nu e in stare a insemna toate nuantele sonurilor
unei limbi. *) i Romanii au avutu ca si Rumitnii,
amendoue sonurile lui i, si cu toate aceste s'au
multamitu cu o singura, 'Hera. Pentru ce noi s'a"
fimu mai dificili ? Totu ce am pute dar admite D-lui
Circa ca controversii de discutatu, aru fi insem-
narea lui i consonans prin dieresis sau prin doi i,
asa incilt esemplul citat s'ar scrie ginna sau gaiina
etc. In aceastä privintri ne poate sustine unu
pasagiu din Quintilianu, uude in privinta vocale-
lor sfatuesce pe gramatisti distingt pe cele
sg.
ce s'au primitu ca consonante, d. e. i in coniicit,
i apoi le spune ca Cicero avea obiceiul de a
*) Dernonstrarea acestei restrictiuui a sistemului foneticu
se aflit iu partea III.
www.dacoromanica.ro
scrie Aiio i Mai& cu doi i, pentru a esprima
acea natura consonantick a lui i (Atque etiam
in ipsis vocalibus granonatici est videre, an ali-
quas pro consonantibus usus acceperit. . . . Atqui
litera I sibi insidit; coniicit est cth illo iacit.
Sciat etianz Ciceroni placuisse Aiio Maiiamque ge-
minata I scribere: quod si est, etiamt iungetur ut
consonans. Quint. Instit. orat. 4.) Anse togmai
neprinzirea acestei maniere a lui Cicero din par-
tea celorlalti scriitori Romani ne probeaza, cat de
putin voiau Romanii sa distinga in scrisu pe i
consonans de i vocalis; §i in or ce casu chestiunea
astfel pusa, fiindca nu se mai refera la introdu-
cerea unei noue litere, ci numai la duplicarea unei
litere deja primite, ese din sfera cercetarilor alfa-
betice ce formeara obiectul cartei de fata, si de-
vine o controversa gramaticala.
Resultatul finalu al discutiunei de mai sus este :
sonului rumänu I corespunde o singurei litera. la-
6174, i, siprin urmare se va scrie numai cu sem-
nul I.
Nt
we este unu sonu necimoscutu 1ornanh1or. Cand
qicemu necunoscutu, nu intelegemu cuventul in
modu absolutu, ci clicenni numai, ca nu alimu
Scrierea limbei rum.
www.dacoromanica.ro
50 PARTEA A DOUA.
indicii sigure, cari sit ne permita a presupune

esistenta lui oic la Latini. Din contra avemu indicii
care o neaga, dupa cum ve-luramti in nota de
la pag. 46.
Consideränd Anse', ca in cuvintele adevèrat ru-
mane, o/c se nasce totdeauna dintr'unu i, sau dea-
dreptul prin intarire eonsonantica, sau dintr'unu a
care tot prin influinta lui i s'a schimbatu in sic,
precum prin aceeasi influinta din d se facuse (?,
conchidemu: ea sonul diC este o dependinta conso-
nantica a lui i i astfel un scriemu cu semnul de-
ja adoptatu in acestu casu, adeca cu i lungu sau j.
(Esemple : joeu ioco, judecu = iudico, juru= iuro,
june = iuvenis, junghiu = iugulo ; repejune din a
repedl, putrejune din a putregl, etc.)
Sonul runkinu oic se va scrie dar cu j.
In alfabetul latinu dupa pronuntarea moderna

sonul f are doue litere: f i ph. Vomu ved6 Anse",
cA aceasta pronuntare nu este potrivita cu cea
latina, care facea osebire intre f si ph.
Literele ph, ea i y, s'au introdusu de Romani
numai in cateva cuvinte grecesci, pentru a esprima
sonul q, pe care nu'lu aveau Romanii i chruia
www.dacoromanica.ro
nu'i eorespundea litera kr f, asa bleat au fostu
siliti a cireumscrie. Litera f se pronunta la ince-
putu altfel &cat o pronuntamu noi astadi. Quintili-
anu, in pasagiul suscitatu, ne spune himurit : Limba
latina este mai aspra de cat cea greceasea, i ne
lipseseu chiar doue sonuri din cele mai placute a
le Grecilor, unul vocala v i altul consuna q, pe
cari le imprumutamu de cate ori intrebuintamu
cuvintele Mr, d. e. Ephyris i Zephyris. CAM le
eetimu grecesce, pare el ne suride limba cu o gra-
tia neesprimabila ; ear and le scriemu cu literele
noastre, au unu aeru surdu i barbaru, si in locul
kr se punu nisce sonuri triste i dure pe care nu
le cunoasce Grecia. Caci litera a 6-a a alfabe-
tului nostru, adeca f, mai ca nu se pronunta eu
voce omeneasea, sau mai bine mi se pronunta cu
niei o voce, ci trebue sa fie suerata pintre dinti."
(Latina facundia est ipsis statim sonis durior;
quando et iucundissimas ex Graecis literas non
habemus, vocalem alteram, alteram consonantem, qwi-
bus nullae apud eos dulcius spirant ; quas tnutuari so-
lemus, quoties illorum nominibus utimur. Quod quum
contingit, nescio quomodo hilarior protinus renidet
oratio, ut in Ephyris et Zephyris : quae si nostris
literis scribantur, surdum quiddam et barbarum
efficient, et velut in locum earum sueeedent tristes
et horrid,ae, quibus Graecia caret. Nam et illa
quae est sexta nostra rum, paene non humana voce
3*
www.dacoromanica.ro
52 PARMA A PAHL
vel omnino non voce potius inter discrimina den-

tium efflanda est. Quint. Instil. orat. XII, 10.)
Asa dar pentru scrierea sonului cf, fiindcd f nu
se potrivea cu elu, au fostu siliti Romanii a in-
yenta pe ph. Ce se atinge de pronuntarea lui f,
filologii se ostenescu mult a o imita dupd descrie/
rea lui Quintilianu, fdrä a'si pute inchipul cu jus-
teta sonul latinu. (Spalding comae chiar eroarea
de a crede c f se cetea Ca v francesu, pe cdnd
v s'aru fi cetitu ca w englesu etc.)
Pentru noi, cari amu pestratu multe din parti-
cultiritatile ce se aflau in pronuntarea strdbunilor
nostri, descrierea lui Quintilianu este foarte chiard
§i in densa recunoascemu togmai modul cu care
o mare parte a poporului rumiinu din Transilva-
nia §i Banatu pronuntd äric astAdi pe f; ei dicu
xiu in loeu de pz (cu unit x suerdtoru), xerbinte
in locu de ferbinte, etc.
Yomu intelege acum fdr g. dificultate, cum f era
la inceputu unu felu de aspiratiune neprecisatd ca
digamma aeolicum, i cum se confunda cu h, a§a in-
cat se clicea hircus i firms, hoedus i foedus etc. *)
In timpul din urma al limbei latine Anse f se
apropie din ce in ce mai mult de pronuntarea
noastra §i se face, ca. §i la noi, distingerea intre pro-
*) Vedi citatiuni despre aceasta in Cipariu, Elemente de

imbn romana, pag. 43.
www.dacoromanica.ro
CERCETABI FONETICE. 53
nuntarea terAneascA ca X si intre cea culla, din urbe
ca f. Dar nici odatä la Romani nu a dispärutu de
totu diferinta intre fi ph sau fp 0 iinca, din secu-
lul VI, adecii dupa aderea Imperiului Apuseanu,
ne spune Priscianus: Locul lui co ilu tine la noi
f, ceea ce se vede din cuvintele luate de la Greci,
cum sunt fanza, fuga, fur. Cu toate aceste trebue
sa scimu at este oare care diferintl in pronunta-
rea lor, precum o aratN, insasi miscarea cerului
gurei, a limbei si a buzelor." (T locum apud nos
f obtinet, quod ostenclitur in his maxime dictionibus
quas a Graecis sumsimus, h. e. fama, fuga fur.
Hoc tauten scire debenius quod. . . . est aliqua in
pronuntiatione differentia, ut ostendit ipsius palati
pulsus, linguae, labrorum. Priscianus, Instit. gram.
pag. 543, 548).
.131in urmare Romanii au introdusu literele: ph
in alfabetul kr pentru c. litera f flu corespundea
souului grecescu 90; ear uncle- sonul primitivu m
devenise in limba latina f, d. e. in fuga, fanza,
etc., acolo se si scria en f, Cu alte cuvinte : ph
insemna unu altu sonu decal f.
De aceea noi astiicli, dupa ce amu perdutu di-
ferinta intre ph 0 f, (NA ce toate cuvintele aces-
te le cetimu cu f, nu mai avemu nici o causä de
a scrie ph si amu comite o eroare in contra alfa-
betului latinu, cAnd cetind, precum cetimu filosofia,
amu mai scrie philosophia.
www.dacoromanica.ro
54 PASTEA A DOUA.
Din cele demonstrate resultei lepeidarea lui ph

din alfabetul rumdnu i mantinerea singurei Were
latine f pentru soma nostru f.
Sonul t in scrierea latind cum se cetesce astAdi,

se aft' esprimatu in doue moduri : prin t
prin th.
Ans6 th in pronuntarea Romanilor nu era nici
odatd identicu cu t, ci avea misiunea speciald de
a insemna pe 9. grecescu, care era unu sonu a
parte al (3-recilor i osebitu de or ce literA latind.
Cänd Romanii scrieau theatrum, nu ceteau teatrum,
ci ,9-eatrum.
In limba noastrd Ansè s'a perdutu chiar din cu-
vintele grecesci sonul nimeni nu dice la noi
3-eatru sau 8eologu; prin urmare th nu mai are
nici o ratiune in ortografia rumänd, i trebue sä
fie lepadatu, precum l'au lepadatu i Latinii din
toate cuvintele, in cari n'au cetitu P (Patior
7ra.9, lateo 2.a9, triumpus ,9eiapfloc, etc.)
Compararea cu ortografia francesd sau germand
nu este admisibild, precum ardtardmu la litera y.
Noi nu suntemu chiemati a introduce in scrierea
noastrd regulele, i cu atitt mai putinu neregula-
ritatile altor popoare moderne ; noi introducemu
www.dacoromanica.ro
alfabetul latinu cu logica sa. i logica acestui
alfabetu ne ordoana a nu primi nici th, nici y,
nici ph, fiindc astJi sunt semne fara sonu.
.Prin urmare sonul t se va scrie rumänesce cu
singura liten t.
X
Literei greco-slavone x i sonului nostru x nu
corespundea litera latinä h. H celu latinu era spi-
ritus asper al Grecilor, care in timpurile vechi
se si insemna prin aceeasi figura% H, pana and
mai pe urma s'a impartitu in doue, läsandu-se nu-
mai partea stinga F pentru spiritus asper, ear par-
tea dreapta I pentru spiritus lenis.
Prin urmare h nu era, proprie vorbind, nici vo-
cal/ nici consund, ci o simpla aspiratiune a bor.
Asupra acestui puntu traditiunile autorilor sunt
chiare. Aulu Gellie scrie : Litera H, care mai
bine trebue s se numeasca aspiratiune decat li-
tera, o introduceau parintii nostri in foarte multe
cuvinte pentru a le intari pe cat se putea mai
mult si a le face sonul mai viu si mai accentuatu.
Acestu obiceiu paru a'lu fi imprumutatu din esem-
plul limbei attice. Caci este destul de cunoscutu ca.
Atticii, in contra usului celorlalte ginti grecesci, pro-
nuntau cuvintele ix9i c. si gog si multe altele de ace-
www.dacoromanica.ro
56 PARTILA A DOUA.
lasi fehi, cu aspiratiunea primei litere. Tot asa s'a

dist' la noi: lachrymae, sepulchrum, alienum, vehe-
mens, inchoare, helluari, halucinari , honera, honus-
tum. Introducendu in toate aceste cuvinte acea lite-
rA, sau aspiranta ei nu au avutu altä ratiune decat a
mari vigoarea vocei" etc. (H literam, sive illarn

spiritum magis quam literam dici oportet, insercbant
veteres nostri plerisque vocibus verborum firmandis
roborandisque, ut sonus earum esset viridior vege-
tiorquo, atque id videntur fecisse studio et exemplo
linguae atticae. Satis enim notum est, _Nacos 1,09-bv
et i'qozs, et nzulta itidern talia, citra moron gentium
Graeciae ceterarumLinspirantis primae literae dixis-
se. Sic lachrymas, sic sepuldwum, sic alienum, sic vehe-
mens, sic inchoare, sic helluari, sic halucinari, sic ho-
nera, sic honustum dixerunt. In his enim verbis omni-
bus literae seu spiritus istius uulla ratio visa est,
nisi ut firmitas et vigor vocis, quasi, quibusdam ner-
vis additis, intenderetur. A. Genius, _Nodes Atti-
eae, II, 3.)
Importantu in aceasta privinta este si urinate-
rul pasagin din QUintilianu: Cu timpul scrierea
aspiratiunei H s'a schimbatu cam des la noi. Cei
vechi o intrebuintau Pu multa reserva chiar inain-
tea vocalelor, eaci diceau oedos i ircos. Apoi s'a
observatu maltu timpu regula de, a nu se aspira
consonantele, precum in Oraccis i triumpis. Peo-
data b,"ns6 se lag usul lui h intr'unu modu asa de
www.dacoromanica.ro
CERCETARI FONETIGE. 57
exageratu inc6.t astadi ancit a remasu in unele
inscripOuni: choronae, chenturiones, praechones, des-
pre care scriere escesivä trateazA cunoscuta epi-
graml a lui Catulu. *) De aci s'a pdstratu pand
la noi scrierea vehementer si comprehendere i mihi;
'1) Sg ne fie permisu a o localiza in traducere :

DESPRE ARIESCIJ.
Ariescu avea obiceiul de a dice si de a scrie honoare
and vrea sil i1ic onoare, i historie in Mc de istorie,
apoi gIndea cg vorbise minunat de frumos, daa di-
sese din toate puterile historie. Credu cl totu asa pro-
nunta i mumg-sa i unchiu-seu Liber i mosu-seu i bu-
nica. Cand fu trgmisu in Tara Greceascg , incepurii a
se odihni urechiele tuturor, aci audiau aceIeasi cuvinte
pronuntate cu bIgndeta ce li se cuvine si nu se mai te-
meau de a le audi cu acea pronuntare selbatia : and
deodatg veni scirea teribilg a marea Jonicg, de and
s'a dusu Ariescu la (Musa, deja nu se mai chiaing Joni-
ca, ci Hionia."
(DE A1R.10.
Chommoda dicebat, si quando commoda vellet
Bicere, et hinsidias Arrius insidias ;
Et tam mirifice sperabat se esse locutum,
Quum, quantum poterat, dixerat hinsidias.
Credo sic water, sic Liber avunculus eius,
Sic maternus avus dixerit atque avia.
Hoc misso in Syriam, requierant omnibus aures,
Audibant eadem haec leniter et leviter.
Nec sibi post lila metuebant talia verba :
Quum subito adfertur nuntius horribilis:
Jonios fluctus, postquam iliac Arrius isset,
Iam non Jonios esse, sed Hionios.
Catullus, 84.)
www.dacoromanica.ro
58 PARTEA A DOUA.
in cartile vechi, maj ales ale autorilor tragici,

aflamu chiar i mehe in locu de me." (H literae
ratio mutata eum temporibus est saepius. Parcis-
sime ea veteres isi etiam in vocalibus, quum oedos
ircosque dicebant. Diu deinde servatum, ne eon-
sonantibus aspiraretur, ut in Graccis et triumpis.
Erupit brevi tempore nimius usus, ut choronae,
chenturiones, praechones adhuc quibusdam inscrip-
tionibus maneant: qua de re Catulti nobile epi-
gramma est. _rude durat ad nos usque vehementer et
comprehendere et mihi; et mehe quoque pro me apud
antiquos, tragoediarum praecipue scriptores, in vete-
ribus libris invenimus. Quintilianus, Inst. orat. I, 5).
Astfel Romanii, and voira sa esprime pe x gre-
cescu, care este o consuna precisa, Cu asprimea
lui, trebuira sa ia alte semne, fiindca h era o as-
piratiune prea blanda ; si asa au intrebuintatu pe
c aspiratu prin h. Din aceasta aspirare a resultatu
o mare apropiare a sonului ch de sonul k, fara
ca sa se fi identificatu Ana la Romani, precum
s'a identificatu in cateva cuvinte la noi.
Avemu dar urmatoarele regule :
Litera slavona-greaca x se va scrie cu h acolo
uncle este aspirare de vocala, d. e. hain, hanu,
harnicu, hada, holdã, humci, etc.; ans6 se va scrie
cu ch acolo unde nu este numai aspirare, ci se
esprima cu tarie consonantica apropiata de k, d. e.
chronologie, Christosu, choru, chaosu, archangelu,
www.dacoromanica.ro
etc.; se va scrie in fine cu c acolo unde s'a formatu

sonul curatu k perclendu-se or-ce aspiratiune, d. e.
crestinu, coardei, etc.
Tendinta pronuntdrei noastre este de a deldtura
sonul eh, schimbändu'l sau in aspirarea h sau in
consuna c. Astfel vedemu cd, pe cAnd in nume-
le propriu Christosu se mai aude unu h, deja
in creftinu se aude numai k. In genere nume-
le proprii sträine remänu dna, toate cu x, ade-
cd, cu ch, din simpla causä ca se pOstreaza pe
cat se poate cum sunt, fiind indicdri individuale ;
a§a dar scriemu §i. cetimu: Chaldea, Charonu, Cha-
ribda, Chersonesu, Chimera, Chios, Christosu, Chri-
sostomu, etc. La numele comune dnse" (afara de
cele rare: chronologie, choru, chaosu, etc.) s'a §i
schimbatu ch sau in h sau in c, d. e. hartei (in
distingere de carte, harfi §i ceirci etc.), heirtie, horei
(äns6: choru); caracteru, coardei, creftinu.
In nici unu casu änsè nu este permisu a mai
scrie pe h acolo, unde s'a perdutu cu totul in pro-
nuntare, d. e. in istorie, onoare, etc. Cine scrie
historie, honoare §i aduce de esemplu ortografia
latina, nu argumenteazd in cunoscintd de causd.
Pasagiele suscitate din Quintilianu §i Catulu ne
aratä confusiunea ce damnea §i. la Romani in pro-
nuntarea §i scrierea lui h. Aru fi lard, minte sd
o perpetueze §i Rumänii, cari nu au nici o causd
pentru aceasta. Htrebue scrisu numai unde se aude.
www.dacoromanica.ro
60 PARTEA A DOUA.
K
Pentru sonal k se afla in alfabetul latinu trei
semne: c, k i qu.
Anse noi nu putemu primi nici pe k nici pe qu.
In ceea ce privesce litera qu, traditiunile latine
sunt asa de confuse, incat este greu a da lectoru-
lui o idee chiara despre natura ei. Vel. Long.
crede Ca semnul Ini q este o irnpreunare a litere-
lor CV; Quintil. din contra ilu deriva din Soppa
celu grecescu i ilu inure astfel intre literele cele
mai vechi aduse din G-recia. Fie aceasta cum
va fi, pentru cercetärile noastre sunt numai urinrt-
toarele constatari de interesu:
1. In timpul scrierei latine mai regulate si de
siguru in seculul ce ne privesce, litera q so hare-
buinta numai cand urma unu u cu o altä vocala
dupa dènsul, asa incat toate trei sa formeze o sin-
gura silaba. Functiunea lui q era de a atAth,
unirea diftongica a lui U cu vocala urmittoare.
Mai avemu ancA litera q", scrie Quintilianu, care
face silabele dure si este de folosu numai pentru
a uni vocalele ce o urmeaza, ear incolo este foarte
de prisosu." (Dura et illa syllabas facit, quae ad
coniungendas demum subiectas sibi vocales est uti-
lis, alias supervacua ; ut equos had et equum seri-
bimus. Quintilianus, Instit, orat, XII, 10).
www.dacoromanica.ro
Probd convingetoare despre aceastd func.tiune a
lui q ne d. i faptul, cd in scrierea vechie chiar
dativul cui se alb, scrisu qui, ciind din causd pro-
sodica trebue sa se restringd intr'o singurd, si-
labd,. Vice-versa Can& silaba cu q trebuia sa;
se lungeascii in done, qu se inlocuia cu c; asa Ia
autorii comici se aflit foarte des relicuus in locu
de reliquus, §i in Plautu (Casina, II, sc. 2, versa
33 *) sau 192) dclicuum ftl loon de deliqtnon etc.
2. Sonul lui qu nu se potrivea cu nici unnl din
sonurile limbei noastre, eel putinu nu era nici cu
nici cv, ci unu sonu mijlociu. Proba despre aceasta
ne este controversa intre gramatisti asupra natu-
rei sonului urmdtoru lui q. Charisius ilu dechiard
de vocald, Yel. Long. oppune, cit atunci or ce si-
laba incepeloare cu q aru trebui sit fi'd lungd din
causa celor done vocale, ceea ce nu este (aquila,
quod, equiis etc. stint scurte), i prin urmare de-
chiara pe u de consund ; dupa d'ensii se desbind
in acelasi modu i ceiiaIi. Quintilianu, aduce"ndu
esemplul suscitatu de equum, adaugd: aceste
done vocale, uu, producu unu sunetu a parte, pre-
cum nu se Mid nici unul in limba greaca si care
de aceea nu se poate scrie cu literele bor." (Quum
etiam SC hae vocales duae scil. uu efficiant
*) La Schneider (op. cit. I, pag. 332) din eroare de tiparu

se citeaz4 2.3.
www.dacoromanica.ro
62 PARTEA A DOUA.
sonum , qualis apud Graecos nullus est ideoque

scribi illorunz literis non potest. Quintilianus, Instil.
orat. XII, 10.)
De aci provine confusiunea ce o vedemu in scrie-
rea greceascd, decate ori vrea sa esprime pe qu,
d. e. la numele proprii latine. .A.§a gasimu in Plu-
tarchu Kovadeavria pentru Quadrantia, in Evan-
gelia lui Marcu din contra (12, 42) 1(odeearri5
pentru quadrans ; unii scriu Koutidoc pentru Quadi,
Zr1ltovavo1 pentru Sequani, altii Kvelvog pentru
Quirinus, Taqxirtog pentru Tarquinius, ba chiar
Koivrog pentru Quintus.
Deja la Romani Anse' sonul propriu alu lui qu
dispare cu incetul §i se schimba in c. De mult
nu se mai clicea i nu se mai scriea coquus, ci
cocus, nu loquutus, ci locutus ; in seculul antäiu
dupd Christosu se schimba i quum in cum, quotidie
in cotidie, etc.
La noi aceasta, schimbare ffi-a aflatu termina-
rea ei : in limba rumand nu mai ecsista sonul qu
de locu i prin urmare nici litera nu mai poate
ecsista. Ear a o scrie, cum facu unii, in locu de
sonul Ic sau tc, (d. e. quand, querquetare), este o
eroare in contra alfabetului latinu, fiindca atunci se
primesce o literä latina pentru a esprima unu altu
sonu cleat acela pentru insemnarea caruia servea,
§i aceasta este o arbitrarietate inadmisibilit. Ro-
manii in§ii cand aru fi pronuntat cuventul cdnd
www.dacoromanica.ro
CERCETARI FONETIGE. 63
ea noi, nu l'aru fi scrisu quand. Quintilianu (sec.
I. d. Chr.) ii bate jocu de cei ce mai voiau sä
p6streze pe qu d. e. in scrierea euventului cotidie,
dice ans0, ea asemeue copilarii netrebnice" dis-
parusera pe vremea lui. Nu scrimu, de ce a mai
venitu D. Eliad i urmasii lui sa le improspeteze
pe vremea noastr'a. (Frigidiora alia ut quotidie
scriberetur, non cotidie, ut sit : quot diebus. Ye-
rum haec iam etiam inter ipsas ineptias evanuerunt.
Quint. Instil. orat. I. 7.)
A treia litera, cu care se aft, esprimatu in seri-
erea rornana sonul ce ne ocupd, este k. Tra-
ditiunile asupra lui ic sunt foarte lamurite li dupa
densele nu mai incape indoiala, cä aceastä litera
trebuesce alungata din alfabetul nostru. K s'a
iutrodusu din vechhne la Romani si s'a pestratu
catva timpu, din causa cä era singura literd care
esprima cu precisiune sonul k ; cad litera c la
inceputu se intrebuinta i pentru sonul g. Asa
cetimu pe columna rostrata leciones in bon de
legiones, macestratos in locu de magestratos, etc.
Se vede cä pronuntarea Romanilor celor vechi nu
facea dna destula distingere intre c i g. De-
abia in secolul al treilea inainte de Christosu s'a
introdus litera g, formandu-se prin o mica schim-
bare din c. Dupa spusa lui Plutarchu, Spurius
Carvilius aru fi inventorul ei. Litera g odatä in -
trodusa, c servesee esclusiv la esprimarea sonu-
www.dacoromanica.ro
64 PARTEA A DOUA.
lui k, ear litera k se perde din scrierea latinU

cu totul, remaindu intrebuintata numai ca nota
de abreviatura and o urmeaza unu a (d. e. K.
pentru Caeso, fiindca abreviatura C. insemna deja
Gaius ; K. pentru Calendae). Cei mai buni autori
sunt uniti a o respinge din scrierea atint. Quinti-
lianu clice deadreptul, ea nu trebue s intrebuin-
Oulu pe k in nici unu cuventu (k in nullis ver-
bis utenclum puto. Instit orat. I, 7); Priscianus
o numesce cu totul superflua (et k guidon penitus
supervacua est. Prise. pag 543), etc. Respinge'n-
du-o dar inii Romanii, nu avemu noi nici o causä
pentru a o introduce.
Resultatul cercetarei de mai sus este : Sonul ic
nu se va scrie nici en litera qu nici cu litera k,
ci numai eu e (respective cu ch inainte de e si
precum vomu vede la partea urmatoare).
Cu aceasta amu terminatu cercetarile fonetice

asupra acelor litere din alfabetul latinu, a caror
sonu nu era destul de lamuritu pentru a fi ele
primite fad% controlu in scrierea noastra. 0 mica
observare mai este de facutu in privinta lui x. Acea-
stä htera este o consonanta dubla pentru a esprima
es sau gs (de regula.) Ea este dintre literele none
a le alfabetului latinu, desi mai vechie cleat g,
fiindea se aflä pe Columna rostrata, unde aceasta
www.dacoromanica.ro
lipsesce. Dupa Grotefend, x este imprumutatu din
sistemul cifrelor etrusce; dupg, opiniunea comund
ansè este o impreunare grafica dintr'unu C intorsu
§i dintr'unu S JS, )(, X. Ca o asemene inles-
nire grafica se poate intrebuinta si la noi, dacd
intrebuintamu dubla consuna cs, fait ansè a fi
marcata ca litera osebita in sirul celor simple.
Recapitulandu acum resultatele cercetärilor din
partea a doua i continuandu 1isla alfabetica, in-
ceputa la pagina 37, constatamu, c urmatoarele
sonuri din limba noastra se voru scrie numai cu
urmatoarele litere latine corespund'etoare
Sonul rumitinu e cu litera latina e
77 )7 17 )7
71 )7
;li 77 17
Y) 77 71
r
77 )7 t 7) 11
17 X 77 77
h eh
7) k )7
e, respf eh,
ear literele ae, oe, y, ph, th, qu si le din alfabetul
latinu nu potu fi primite in scrierea rumäna.
Aceasta parte a disertatiunei noastre o credemu
demonstrata cu toata rigoarea scienific i prin
urmare incercarea, ce o facu cativa autori Rumani
de a introduce literele ph, y, qu etc. in scrierea
masted, nu ne mai pare o controversa, ci o eroare.
www.dacoromanica.ro
Partea a treia.
Despre serierea lui v, in, j, z, '1,9 I9
o erftiei a sistemului fonetieu.
In partea a doua a disertatiunei noastre arau

constatatu, dupd starea sciintei de astagi, cum ce-
teau Itomanii literele lor si care din ele trebuescu
sa fie adoptate in limba noastra. Pe and timse
din acestu studiu a resultatu, c unele din literele
latine nu se potu primi in scrierea rumana, ne
mai afländ in limba noastra vechiul sonu latinu
pe care 'I insemnau : in paginele urmatoare vomu
yea din contra, ca, unele din sonurile rumane
nu'si aflä litera corespuncleloare latina, fiindca in
timpurile romane aceste sonuri sau nu au ecsistatu
de locu, sau nu au ecsistatu in acea intindere ca
la noi. Prin urmare alfabetul latinu aplicatu la
scrierea rumana are pe de o parte litere prea
multe, carora trebue sa le refusamu primirea, pe
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI C. 67
de alta nu are litere destule si suntemu siliti a le in-
locui prin altele o disproportiune ce nu ne poate
mira, cAnd ne aducemu aminte, ea noi dupl desvol-
tarea limbisticA de XVII secole introducemu unu
alfabetu petrificatu din sec. II dupd Christosu.
Intre fiterele ce lipsescu Romanilor notAmu mai
Antli o liter& speciala pentru sonul nostru
9
Sonul q nu se OA in limba latina din timpul
in care o privimu noi) adecd in primii secoli dupa
nascerea lui Christosu. Litera c inainte de e si i
nu se immuia de locu, nici in q cum cetimu noi si
Italienii, nici in s cum cetescu Francesii, nici in 4
cum cetescu Germanii, ci remAnea k.
Probele sunt urmAtoarele :
1. Nici unul din vechii gramatisti latini, desi
se ocupI in detain de pronuntarea literelor, nu
aratA vre o diferinta intre pronuntarea lui c inainte
de e si i cu pronuntarea lui inaintea celorlalte
vocale si a consunelor. Dar si ceilalti autori pa-
zescu o tacere absoluta asupra sonului q ; Quinti-
lianu in suscitatul locu, unde vorbesce despre di-
ferinta intre pronuntarea latina si cea greacA
(XII, 10), l'aru fi mentionatu de siguru, data aru
fi ecsistatu.
www.dacoromanica.ro
68 PARTEA A. TREIA.
2.Toate cuvintele grecesei fära esceptiune iii

cafi se afla k inainte de e si i se transcriu
in latinesce prin c, d. e. insula Ceos (lacog), Ce-
bren (KeMv), Cecrops (Klmoo cedrus (stideo0,
centrum (zhfreov), Cimon (Kipov), etc. etc.
La numele comune cedrus, centrum etc. s'ar pute
objectar ca desi la inceputu, cand s'au primitu
de la Greci, s'au cetitu kedrus, kentrum, totusi
mai pe urma s'a immuiatu c in u ii s'a cetitu
vedrus, =centrum. Ans6 aceastä objectiune cade de
la sine, Mud vedemu alaturea numele proprii, cari
nu sunt supuse immuierei ca cele comune. Daca
c inainte de e i i s'aru fi cetitu i atunci Romanii
n'aru fi scrisu pe Kitiov cu C, ci sau Kinion sau
Chimon.
3. Constanta, este asemenea scrierea greaca cn k,
a cuvintelor latine cu c, i aceasta fara, escepti-
nue. Cicero se afla scrisu pretutindinea in scriptele
Neehi grecesci, d. e. in Appianu Alexandrinul (sec.
II. p. Chr.) ./Cix4cov, Scipio .'.-,ttit-icov (in Appianu,
in Polibie [sec. II a. Chr.] etc.), Decius .dgxw;- etc.
Sa fi fost e altfel pronuntatu in aceste nume,
aru fi incercatu eel puOn vre unul din. Greei
sd le serie atfel, cu zo- sau cu sau cu 4 sau
cu 9 etc. Unanimitatea tuturor seriitorilor greei
de a esprima pe c latinu inainte de e i i prin k
in paralela cu unanimitatea tuturor scriitorilor latini
de a esprima pe k grecescu i inainte de e i i
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI C. 69
tot priu c este o proba conving6toare c. c se
cetea k i inainte de e §i i.
4. Gramatistul Terentius Scaurus , inv'etelorul
Imp6ratului L. Verus (sec. II. d. Chr.), vroindu
in cartea sa de orthographia" s susting, scrierea
literei lc, dice; ea Anse" pretindu, cl, mai super-
flud este litera c decät k, fiinda, dupa, cum se
vede la Greci, k are chiar valoarea sonului c."
(Ego autem contenderim magis supervacuam esse c
quam k , quoniam Ic ut apud Graecos satis vim
etiam c literae exprimat. pg. 2253).
5. Quintilianu, inteunu pasagiu suscitatu, dice:
In scurtu Intrebuintarea lui h se lati in modu es-
cesivu, si de atunci ne a remasu Mica in cdteva in-
scriptiuni cuvintele coronae, praeconis i centuri-
ones scrise choronae, praechones i chenturiones."
(Erupit brevi tempore nimius usus, ut choronae,
chenturiones, praechones adhuc quibusdam inscrip-
tionibus maneant. Quintil. Instil. orat. I, 5). DacA
centuriones s'ar fi cetitu genturiones , nu s'aru fi
scrisu uici odata, ehenturiones.
6. Alte probe secundare despre aceasta, mai
mult indicii deal probe, sunt a) duplicitatea scrie-
rei latine in cuvintele decimus i decumus, deciinare
§i decumare si a altor analoage, care este usor de
esplicatu dae s cetea dekimus i dekumus, Anse"
aru fi fostu greu de admisu, dacl s'aru fi cetitu
derimus i dekumus; b) aflarea lui k san g in
www.dacoromanica.ro
70 PARTEA A TREIA.
cuvintele comune Germanilor cu Latinii. Cella =

Keller, career = Kerker, cerasunz =Kirsche, ma-
cer = mager, cista = Kiste.
Prin urmare sonul u nu se pronunta la Romani.
Cum al scriemu dar noi cu alfabetul latinu ?
Dach; cercetämu, toate cuvintele rumAnesci (nu
slavoane etc.) in care se pronuntI sonul te, consta-
tiimu nu numai cä elu s'a niiscutu din latinul c, ci ch,
pretutindinea unde acestu c se afla inainte de e
si i s'a immuiatu in, it. CAnd s'aru ved6 numai
cg, a acolo unde se aft' provine din c, atunci ti
aru fi o dependintl intemplatoare a lui c , o im-
muiare neregulata a lui i aru trebui dar sä se
anoteze poate prin c cu unu semnu espresu, d. e.
prin f. Fiindcä Anse' se constatg, mai mult, se con-
stata adeca : ea in toate cuvintele rumitine unde
c s'a aflatu inainte de e i i s'a schimbatu in v,
de aceea semnul este superfluu, Mei acum regula
generala a vorbirei i scrierei noastre este Ca inain-
te de e i i nici nu incape k, ci numai ti.
0 consonantI deja, prin natura sa de a fi con-
sonantA, adeca de a nu se putè pronunta singura,
ci in unire eu vocala urmätoare, ne silesce, inainte
de a o pronunta, a ne uita la vocala urmittoare.
Uitandu-se Rumänul, ce vocalä urmeazd dupa con-
suna c i veOnd c urmeazA e i i, prin insasi
natura limbei sale si färä altä regula trebue st
ceteasci t, fiindcPt in cuvintele sale rum äne nu su-
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI C. 71
fere k inainte de e i i; i din contrii ciind vede
altg, vocala sau o consuna, trebue sa ceteasea k.
Aru fi dar o silt impusa spiritului nostru de a
scrie, ca D. Pumnul, celtuescu §i a ceti keltuescu,
pe and pentru nine st se scrie -eine.
Objectiunea ce se va face, este: ea afltmu cu
toate aceste sonul ic i inainte de e i i i sonul
o inaintea celorlalte vocale si a consunelor. SA,
cerceMmu, unde.
K inainte de e i i se all in limba rumamit
a) in cuvinte slavone, grecesci, unguresci. Ace-
stea fiind cu totul straine naturei limbei noastre
si numai nisce imprumutari lecsicale, ear nu gra-
maticale, nu ne potu influinta in nascerea ei o re-
guth. ortograficA. Fiindca ans6 se aft i trebuescu
scrise, vomu arata escepVunea i strAinatatea lor
intitrindu sonul tt pentru a'l face earasi Ic, intro-
duandu dar intre c i vocala e sau i singurul
semnu ce l'au ficsatu Romanii pentru confirmare,
adect h. (Vedi mai sus cercetarea noasted asupra
acestei litere. Insemnarea lui ts pentru a'lu ceti k
inainte de e i i nu se poate arlta prin u sau
prin alte semne, i aceasta din simpla, dar incon-
testabila caust, cit noi nu avemu sa, inventAmu
acum unu alfabetu, ci introducemu alfabetul latinu.
Dact in alfabetul latinu semnul intarirei, dupa cum
aratar4mu mai sus, a fostu h, Rumanii sunt siliçi
a's,i arata numai prin h intArirea sonurilor lor).
www.dacoromanica.ro
72 PARTEA A TREIA.
Vomu scrie dar : eheltuescu, cliilie (Mud art'

veni din lat. cella, s'axu fi facut cealle sau ceae,
dar mt chilie; in aceasta forma este euvèntu strri-
inu), chilavu, chimiru, chindisescu, chinu, chipu,
chiru, chitescu, chitu (luatu din grecescul i xfjrog
si nu din lat.), chivara, chivotu, strachina, smo-
china, rachitä etc.
b) In cuvintele romane unde mai nainte dup .
c venea -unu 1 san unu u, asa incat a remasu ic
numai din aceasta causa conforma regulei ru-
ntartesci. Cuvintele sunt patine: cheie (davis), chi-
emu (clam), chiaru (clarus), chilineseu (dine),
chima (culmen), chiminu (cuminum), chivernisescu
(guberno ?). Afara de aceste septe cuvinte i corn-
punerile lor se mai afla chi in terminaciunea chiu,
chie, provenind din culus §1 cula : unchiu (avun-
culus), rarunchiu (ranunculus), urechie (auricula).
aceste cuvinte sunt foarte putine.
c) Singura esceptiune am fi chelaru i chinga,
daca aceste provinu deadreptul din latinele cella-
rius si cingula, ceea ce nu este probabilu, com-
parand toate celelalte cuvinte si consideränd pen-
tru chinga cb," avemu deja verbul cingu i arnu fi
disu cingd, daca amu fi primitit cuve-ntul de la
Romani.
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI C. 73
deadreptul inaintea vocalelor a, o, u,
se add numai in cuvinte strdine, mai ales slavone,
aceste neputendu-ne Behimba regula noastra,
runiiind din fundarnentu se voru scrie eu ci. Each,
ai toate aceste cuvinte : ciasu, ciobanu, ciocanu,
ciocarlia, ciocdrtescu, cioci, ciocu, cioae, ciolobocu,
,ciornagir, cioandrd, ciontu, cioplescu, cioard, ciorbd,
cioarecu, ciortu, ciosvirtä, cioturosu, ciovicd, ciu-
bdru, ciubotd, ciucuru, ciudd, ciugulescu,
ciumd, ciungdrescu, ciupescu, ciuperc'd, ciurn, ciutd,
corciocu.
In cuvinte rumlinesci nu se afld t nicaeri dea-

dreptul inaintea vocalelor a, o, u, a, , ci numai
cand nitre aceste s'au aflatu e sau i, cari dar trebue
esprimate : ceard (lat. cera), ceapd (lat. cepa), ru-
giiciune (lat. abl. rogatone), i asa toate in ciune,
urceoru (lat. urcreolus), fecioru (lat. fetiolus?)
(Ve(Ii Diez. Rom. Gramat. II, p. 261), si asa toate
in cio.
Fiind dar constatatu, cd in cuvintele runidnesci
c sund totdeauna 7c inainte de a, u, a, i,
totdeauna t inainte de e qi i, i c numai in
cuvinte straine sund din contra k inainte de e
si i, qi inainte de a, o, u, a, i: trebue sa
laseimu litera c singurd sd esprime pe u inainte
de e i i, i numai atunci sä o Marcdmuprin sem-
nele aldturate h, resp. i, cand, in contra geniului
Scrierea limbei ram. 4
www.dacoromanica.ro
74 PARTA A TREIA.
limbei noastre, inainte de e si, i are s'd se pro-

nunfe k si inainte de celelalte litere v.
Este dar o eroare contra Logicei a apuca lu-
crul dea'ntoarsele, a insemna pe c inainte de e sii
cdnd are sd se ceteascd, tt, 0 a'lu ldsa liber si
fard semnu, cAnd are sd; se ceteascd k. Aceasta
va se died a face din esceptiune reguld si din
reguld esceptiune.
0 observatiune finald este de fdcutu pentru c
precesu de s §i. urmatu de e sau i, d. e. (crescu)
cresci, cresce. In pronuntarea rumdnd nu s'au pu-
tut suferi langd clang, doue sunete sueraore precum
sunt s §i. r. De aceea immuiarea lui it s'a arun-
catu indärät pe s, facOndu-se s, *) iar n neputendu
remänè k inainte de e §i i, s'a pronuntatu cu ce-
lälaltu sonu mai moale inruditu, adecd cu t. Astfel
sat se scrie cu sc inainte de e §i i, de ale ori
se vede provenit din cm.
tit
Ceea ce s'a disu despre k §i u, are valoare din
*) Dupg aceeasi lege eufonicg vedemu a t precesu de s
in locu de a se schimba in pluralu inainte de i in r,
schimba din contra pe s in s si elu remgne intregu,
d. e. acestu, acesti; onestu, onesti etc. Astfel se esplicg
aceastg modificare enuiVg, de D. Pumnul (Gram. der
rum. Sprache. 1864. pag. 44. Nota).
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI G. 75
acelea;i cause si pentru r i v. Amèndoue sour-
rile se voru insemna prin litera g, sciindu-se, ca
inainte de a, o, u, a, i i inaintea consuneloru se
pronuntii r, iar inaintea lui e i i se pronunta v.
In cuvintele, unde i inainte de e i i trebue sa
se ceteascA unu r, acesta se va esprima prin gh,
s,i in cuvintele, unde din colitra inainte de celelalte
vocale si de consune se afl i, acesta se va es-
prima prin gi. Vomu scrie dar ghimberu, ghimpu,
ghipsu, ghiulea, gheinu (lat. gloms), ghiap, (hit.
glacies), ghindA (lat. abl. glande), unghiu (lat. an-
gulus), ghebosu (lat. gibbosus; singurul cuvèntu
rumanu, in care din esceptiune g, desi nemijlocit ina-
jute de i, nu s'a schimbatu in v); si din contra : gia-
mantaini, giainu, giamie, Giurgiu.
II
Sonul 14 nu a ecsistatu la Romani in intinderea,
in care Hu avemu noi. Singurul casu, in care este
probabilu calu intrebuintau Romanii, era pentru t
inaintea unui i urmatu de alta vocalä, i aceasta
pare a fi fostu mai mult o negligenta a limbei,
de care in timpul clasicu se fereau cei culti. De
aceea vedemu, c acestu sonu nici nu aye literA
a parte, ci este numai o nuai4 6 de pronuntare
a lui t.
4*
www.dacoromanica.ro
76 PARTE& A TREIA,
La noi äns6 a a denitu unu sonu foarte

si admisu i inaiutea vocalelor simple. Din ne-
norocire in starea actualA a limbei nu se vede
intrebuintatu dupA o regulA demonstrabild. Pe
and sonul k in toate cuvintele rumAnesci, unde
s'a aflatu nemijlocit inainte de e i i, s'a schim-
batu in v, i astfel i k i i se scriu prin c farä altu
semnu, sonul z, desi acolo, unde se aflä, provine
din t, totusi nu este o modificare regulatA a aces-
tui t. CAci dach" t inainte de e si i in multe en-
vinte rumAnesci s'a schimbatu in a, in totu atAtea
alte cuvinte a remasu t. SA cercetämu acestu
puntu mai de aproape :
1) In flectiunile de declinare i conjugare vedemu
pe t totdeauna schimbatu in f, cAnd se afIA, inain-
te de i (afarA de casul cAnd este precesu de s,
precum amu esplicatu la pag. 74) si remAind ne-
schimbatu cand se OA inainte de e. Esemple :
totu, to0, toate; potu, poO, poate, etc. etc. Anse'
deja aci cAteva esceptiuni la infinitivele in i i la
timpurile lor derivate: clicemu a ascuti, a impdrfi,
a paci, a Ininci ; dar dicemu si a geiti, a chiti, a
pdrtini, a respldti, a aminti.
2) In alte forme generale de derivatiune gra-
maticald ale limbei noastre *), vedemu cA t inainte
de i remA'ne tot t : anticu, veneticu, rosaticu, fa-
*) Comp. Diez, Rom. Gram. II, pag. 249 sqq. (edit. I.).
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI T. 77
naticu, lunaticu, tomnaticu *); carticicei, ldptiqoru,

peirticicd, rotifti, artistu, flautistu, mdritisu, multi-
foru, etc. In allele Anse- de acelasu &la se schim-
LIA earäsi in f : ctirfipard, inavufire, mulfime, etc.
picemu cu toate aceste latinà, nse' captifind.
3) Inainte de doue vocale aceeasi confusiune.
Avemu hartie, cutie, argintie, gratie, etc., Anse" qi-
cemu avufie, frcifie, befie etc. i o repetimu: toate
esemplele aceste sunt cuvinte rumAnesci, nu pri-
mite de la straini.
4) Abstragend de la formele gramaticale i luAnd
numai cuvinte isolate din lecsiconu, aflAmu ase-
mene fär nici o regulA cAnci t crtnd (: clatind,
latind fie, fine, tine, tigru, titulã, &a, tind, tigae,
figanu, audit, timpu **) etc.
5) Inainte de e i ë aflamu : fesu, festu, festone,
fearti, Warm, f6rinti, fermure, i earasi: terminu,
teascu, temu, teiu, etc.
*) Multi din cei cari nu admitu insemnarea lui t pentru

a'l face t, pretind'Ond a yea o regulI genera% pentru
inmuierea lui (inaintea lui i), scriu lunatecu, tomnatecu,
pentru aoj scapa teoria. Dar aceste sunt violente de
limba, caH nu potu fi admise. Rumlnul dice tomnaticu,
ear nu tomnatecu, i nu i se poate schimba limba in
gratia teoriilor ortografice, ci vice-versa ortografia tre-
bue Wu% dupg liml%.
**) Asa dice Rumlnul, si nu tempu, cum voru cei comemo-
rap in nota preceden%. Tempu vrea s ica prostu
pe rumitnesce.
www.dacoromanica.ro
78 PARTEA A ITEM.
6) Frapante sunt casurile, unde se pronuntA cAnd

t &And in acelasi cuve-ntu, d. e. eu ascutu §i eu
ascufu, eu trimetu §i eu trimeN, etc. *).
Din cele arrttate mai sus suntemu siliti a conchi-
de : Pe and sonul ic in toate cuvintele rumAnesci,
untie s'a aflatu nemijlocit inahrte de e §i s'a schim-
batu in n i prin urmare se poate scrie in amèndoue
casurile cu c, av6nd o regula generalA a cetirei :
sonul t, dupa starea actualA a limbei noastre, nu
pAzesce nici o regulA demonstrabilA in transitiu-
nea lui spre a si prin urmare nu se potu scrie
amendoue sonurile t §i t4 numai cu litera t.
ConsiclerAnd acum scopul scrierei, precum l'amu
demonstratu in partea AntAi (mai ales la pag. 4
si 5), care este : de a produce prin semuele ye-
clute pe cat se poate mai curènd intelegerea idei-
lor de comunicatu, consider-And apoi, cA desi a in
cuvintele rumAnesci provine din t, totusi osebirea
intre t si t nu constitue numai ca la Romani
o nuantA de pronuntare, ci o diferintA importantA
atAt pentru intelegere cAt i pentru flectiunea gra-
maticald : nu mai incape indoialA despre justeta
conclusiunei ca : sonul 4 trebue insemnatu i ose-
bitu de t.
Aceasta fiind, persistenta cu care se opunu cAtiva
autori RumAni in contra insemnArei lui 14 si men-
*) Pumuul, rum. Gram. pag. 164.
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI T. 79
tinu litera t pentru amèndoue sonurile, ne pare
una din erorile cele mari in scrierea actuara a
limbei rumäne.
PAnä cAnd teoria scrierei, precum o desvolta-
'Amu in partea I a disertatiunei de faVd, este justä :
prtna, atunci toate considerdrile secundare cari s'au
impotrivitu in contra insemnärei lui /4, trebue sä
cedeze. Noi nu clicemu, ct pentru totdeauna
va trebui sa" fie osebitu de t; este cu putintA,
este chiar probabilu, c peste cdteva sute de ani
limba rumAnk sa'si regularizeze transitiunea lui t
in 14 pentru toate casurile, precum si-a regula-
rizatu transitiunea lui k in t; atunci semnul ose-
bitu pentru u va putè dispare din scrierea noas-
trä. Dar pAnd atunci noi, cari nu suntemu chic-
mati a anticipa ortografia seculilor viitoare, nici a
introduce ortografia seculiloru trecute, ci a scrie
limba runadmA de astdcli in Logica ei, noi trebue sg,
mentineniu separarea graficd a celor done sonuri.
Discutiunea nu mai poate dar aye locu asupra
faptului insemndrei lui 4, ci numai asupra modu-
lui, cum sd. se insemneze.
In aceastd privin td. domnesce o mare confusiune
la noi. Pentru a ne orienta in critica ei, trebue sä pri-
vimu chestiunea dinteunu puntu de vedere generalu.
Mai äntäi este constatatu prin demonstratiunile
din partea primd (pug. 6, 12 si urm.), c sonul
14, fiind de reguld o dependinta' de flectiune a lui
www.dacoromanica.ro
80 PARTEA A THETA.
t, -v'a trebui sh, aibi MUT semnu, in care s6., figu-

rem i t ca parte principalii. Intrebarea se reduce
la aceast`a : cum vornu insemna pe t, pentru a'i
da cetirea de 14 ?
Or ce scrawl, fie elu Merl, fie indreptarin de
drumu, fie tabld de locanda, trebue sa implineas-
ea' doue conditiuni esentiale : äntai s'd aib4 unu
intelesu fixu, asa incat sit nu se poat6, interpreta.
Ill doue sau mai multe moduri, si al doilea s.
fie cunoscutu de toti in acestu intelesu al seu. Nu
este permisu nici unui individu a descoperi in
asemene materii elu singuru unu semnu a parte
si a'lu impune, fiindc a. atunci numai este semnu,
ci o fictiune neinteleasA.'. Aplica'nd aceasta la
cercetarea noasträ i considerand, ca". unul si ace-
Iasi semnu va trebui sa ne serveasc i pentru
s=i i pentru d 2: aflamu numai sedila
corespundetoare scopului, 1) fiindel sedila, nu are
altu intelesu deed acela al inmuierei unui sonu,
2) fiindca din limba francesA este cunoseufa de
toatg, lumea in acestu inteIesu al seu.
0 revistA criticA asupra celorlalte moduri de in-
semnare va pute contribui la adoptarea sedilei.
Cativa antori rumAni intrebuin4eaz1 unu i dupit
t pentru aq face u. Unul din motivele resistentei
lor in contra sedilei este : ca sedila aru fi mita.
La aceasta amu respunsu in partea I pag. 5.
Unu altu motivu, na.i seriosu, este : cä sedila in-
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI T. 81
greuiazA scrierea, cerènd prea multu timpu. La
aceasta respundemu, cg. primul scopu alu scrierei
este cetirea ; unul scrie, o mie cetescu ; prin ur-
mare o ortografie care ingreuiazA scrierea, Ans6
inlesnesce cetirea, este fail indoial& de preferitu
unei ortografii, care inlesnesce scrierea, dar in-
greuiaza cetirea. i apoi scrierea grabnic a. este o
intrebare stenograficA, dar nici de cum ortografica.
Dar in contra admiterei lui sunt alte dificultAti, ce
se opunu. Cea principalA este aceasta : i numai
atunci s'aru pute intrebuinta pentru insemnarea
lui /4, and aru fi o regula constanth, a limbei
noastre, c t inainte de i urmatu de o alta" voca-
lä se cetesce 4. Dar togmai aceasta nu este. Amu
arätatu in paginele precedente esemple contrarii:
härtie, argintie, gratie, etc. Prin urmare daca t
acolo unde se aflä dejt inainte de i cu o vocald,
nu se cetesce 4, la ce ne aru folosi pentru cetirea
lui 4 intercalarea lui i acolo unde nu se aflg ? D. e.
dad, vreau sä scriu cuventul brate scriu bra-
tie, totu nu sciu "anch,", dacl amu sal cetescu bra-
te sau brat-i-e. Vice-versa, nasce altA dificultate :
dacl ni se da regula de a ceti pe t inainte de i
cu o vocal ca r, ce vomu face cu cuviutele, unde
in acestu casu trebue totusi sä se ceteasca t ?
Pentru esceptiunea kr este de inventatu unu nou
semnu, altfel in locu de grat-i-a, heirt-i-a, part-i-a,
etc. vomu fi in periculu de a ceti grata, heirfa,
www.dacoromanica.ro
82 PARTEA A TREIA.
pdrfa. 0 alta dificultate este de a alit-fa pe t

and se aft' inainte de i, d.. e. cuvintele a imparti,
partile, avutii, tiri (pescii) le-amu scrie a impartii,
partiile , avutiii , tiiri , ceea ce este eel pucin
straniu, daca, nu imposibilu.
Curioasa este maniera de a insemna pe 4, adop-
tata de jurnalul din Pesta Concordia". Concordia
admite ca regula, ea. t inainte de i se cetesce u, si
prin urmare scrie in acestu casu sonul 14 cu litera
t Zug, altu semnu. Atunci Ansa, and t remäne t
si inainte de i, intrebuinteazg, unu semnu ; dar
semnul nulu pune la t, ci incarca vocala urnak-
toare cu unu circumflecsu. D. e. pronumele 'ui.
ilu scrie ti, dar pronumele tine ilu scrie tine.
Noi nu am putè admite in nici unu modu aceasta
ortografie. Caci a intrebuinta cunoscuta litera t
fara nici unu semnu pentru sonul u si a o insemna
din contra, cand are sa arete poropriul si vechiul
seu sonu t: aceasta este o procedere, ce nu se poate
califica de cat de Logica pe dosu. Tot atat de pe
dosu ne pare cealalta procedere, de a pune sem-
nul nu sub t, ci peste litera urmatoare, cu totul
nevinovata la dificultatea ortografica . Cu ace-
easi consecin p. amu trebui sa scriemu d. e. coital
insemnaudu pe n si i pentru a arata modifi-
carea vocalei precedente a, si alte asemene curio-
sitati. Dar avemu o a treia objectiune in contra
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LIII T 83
acelei scrieri. Semnul circumilecsului nu "este unu
semnu inventatu de Redactorul Concordiei, ci unu
semnu cunoscutu din vechime cu intelesul seu pro-
priu. Circumflecsul aratg de regula," contragerea a
doue vocale in una sau lungirea unei vocale sau
baterea accentului peste o vocala lunga,, etc. Mid
Ans6 Concordia" scrie sine, tine, circumflecsul ei
nu insemneaza nimic din toate aceste ; elu te in-
vita numai sä cetesci consunele s i t cu;propri-
ele lor sonuri de s 51 t. Ansè amu ardtatu mai sus,
cg, semnul trebue s'a" fie mai Antdi de toate pre-
cisu i generalminte cunoscutu in intelesul seu.
Prin urmare nu putemu veni astacli a abusa de
circumflecsu intr'unu intelesu, care este oppusu
intrebuintarei sale de atätea secule.
Aceea0 objectiune amu adresa-o insemnArei lui
4 adoptate in artile reposatului A. Pumnul. Pum-
nul insemneazA
_ pe i, s, ut etc. cu o paus a. dea-
supra = t, d, s etc. Intelesul cunoscutu al pausei
este sau duplicarea consunei sau lungirea vocalei
sau intreruperea gAndirei; nici odatl pausa nu
poate fi intrebuintath, pentru muiarea lui t *).
rerèmul semnelor este te'rèmul celu mai alune-
cosu in scriere. Indata, ce päräsimu intelegerea
lor cunoscuta, din vechime, introducemu o confu-
*) Dupl cum afigmu, Pumnul a fostu silitu a adopta par,

sa din cause esterne, neatirn4toare de ortografia sa.
www.dacoromanica.ro
84 PARTEA A TREIA.
siune, de a carei responsabilitate aru trebui sa se

fereasa or ce autoru conscientiosu. Aci este cam-
pul celu mai nepotrivitu pentru inventiuni. Astacji
ii insemneaza Pumnul pe t cu o pausa, mane
va (lice unul, ea pausa este urita 1 i va pune unu
puntu sub t, poimane va veui altul i va pune
unu cercu, altul va pune unu unghiu slavonescu,
asa fara margini se va inmulti confusiunea
deja mare a scrierei rumane prin fietiuni care de
care mai individuale.
0 alta maniera de a insemna pe t i 4 este prin
intercalarea lui h, precum s'a adoptatu la c si la
g. Atunci t inainte de i se scrie cu th, ear / ina-
inte de i se scrie cu t singuru. In contra acestei
ortografii observamu , cd h aplicatu la c i g
arata intarirea unei consune, care altfel s'ar im-
muia dupa geniul limbei rumane. Cu ce dreptu
amu pute anse sa intarimu pe t inainte de i prin
h, and elu nici nu este in periculu de a se im-
muia, fiindca in o suma de cuvinte rumanesci t
inainte de i rem'ane tot t ? (Pe and c in toate
cuvintele, unde s'a aflatu nemijlocit inainte de e
§i s'a schimbatu in .1).
Termindmu aceasta revista critica cu observa-
tiunea finala, pe care suntemu siguri cä ne o voru
confirma toti cei ce s'au ocupatu cu seriositate
icientifica de aceasta materie : originalitatea este
www.dacoromanica.ro
SCRIRREA LVI T. 0 101 Z. 85
o insusire eminentt and e vorba de idei, dar
and e vorba de ortografie, nu'si are locul.
Resultatul cercetärilor precedente este : soma
rumeinu i se va scrie totdeauna cu f.
ill
Notdmu mai Antdi ateva cuvinte, din cari se
vede neregularitatea transitiunei lui s in u i prin
urmare necesitatea insemndrei hi S.
Grasu, grasi, Anse" : greisime ; grosu, grosi, Ans6:
grosime ; a ursi, ursit, Anse": ars4c1; a pasi, a esi,
simtu, singuru, selbaticu, sedu, sine, vine, sipotu,
siru etc.
Prin urmare din aceleasi cause ce le desvëli-
rdmu in paginele precedente pentru a, vomu scrie
sonul u& prin q.
Sonul z provine la noi din done isvoare: 1) ca

immuiere din d, 2) ca sonu gata luatu din limbi
sträine.
In casul d'intai ilu vomu scrie prin c,/ din mo-
tivele ardtate la z. Notamu aci numai ateva cu-
www.dacoromanica.ro
86 PARTEA A TREIA.
vinte din cad sg. se vadA neregularitatea transi-

tiunei lui d in z:
Ardu, ardi, ardere, ard6turd, a audi, a clad's-
di, dobeindi, a resptindi, dicu, medicu, dioa, dicta,
dece, dece? dimicare, dimineaca, dinte, diregu, din,
etc. Frapante sunt esemplele, unde se aflA d i d
in acelasi cuventu d. e. eu vçlu i eu adu, eu
audu i eu audu, eu prindu i eu prindu etc.
In casul al doilea, adecA unde z este luatu
din limbi strAine, ilu aflAmu esprimatu la Romani
prin z. Tot asa ilu vomu insemna i noi. Vomu
scrie dar : zelu, (zelus, 42,og), zefiru (zephyrus,
UTvgog), zonA (zona, tary), zimbru, zAbavA, zi-
pada etc. Asemene in forma verbalA ezu (din
lat. izo, gr. iZe)), botezu (baptizo, f3curiZco), lu-
crezu *) etc.
Conchidemu : sonul z se insemneazA pnin z in
cuvintele strAine, fiindc in asemene casu i Ro-
manii au avutu ; Anse se insemneazA prin c/ in
cuvintele, unde provine din d, adecA mai ales in
declinAri i conjugAri, fiindcA aci logica scrierei cere
arAtarea consunei radicale odath cu schimbarea
ei, conform principiului demonstratu in partea I
a disertatiunei de faVa.
*) Vecli Diez, Rom. Gram. II, pag. 829 §i 215.
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI A iili R. 87
911,
Sonurile a si i nu se ve'du a fi fostu la Romani.

Or cat de surprindetoare aru fi variabila vocali-
zare latina togmai in cuvinte, unde si noi intre-
buintamu sau amu fi intrebuintatu a sau i (facia,
feci; legendus , legundus ; dicendus dicundus; fa-
ciendus, faciundus; maximus, maxumus; cani ------
WIWI *) etc.): totu§i, scientificesce vorbind, aceasta
Du ne autorizeaza a dice mai mult decat ca vo-
calizarea latina acolo, unde a fostu nehotarita, a
lasatu cu atat mai mult tèrèmul liberu pentru in-
troducerea altor sonuri in limbele romane moderne.
In or ce casu sonul a are in limba rumana o
insemnatate nu numai fonetica, ci si gramaticala-
logica, la care nu a ajunsu nici odata in limba
latina. Din nenorocire ans6 a nu este primitu
dupa vre unu principiu demonstrabilu, ci dupa o
eufonie Aiwa neficsata.
Singura regula ce s'a putut da, este negativa,
adeca ca a nu se afla la inceputul cuvintelor ")
(cu esceptiunea dialectica : ala, asta).
*) Cipariu, elemente de limba rom., pag. 24 0 25. Com-

pun' mai ales § 10 din tractatul de ortografie, publicatu
in fruntea Lexiconului de la Buda, 1825.
**) Pumnul, rum. Gram. § 13; Cipariu, 1. c., pag. 8.
www.dacoromanica.ro
88 PARTEA A TREIA.
Ear toate eelelalte asa numite regule a le gra-

matistilor nostri, sunt numai nisce generalizAri a
catorva pronuntrtri de unu felu, paralel cu care
merge generalizarea a cAtorva pronuntiiri de altu
felu. Sau mai bine diand: regula i esceptiunea au
cumpAnA egala i prin urmare esceptiunea are tot
atata dreptu de a fi mareatA ea i regula.
SI cercethmu aceasta mai de aproape pentru a.
1) a provine din a cAnd acesta sha perdut so-
nul: laudu, laudam; facu, faceam; carte, card-
cicA etc.
Cu toate aceste a rem'dne de multe ori a de si
nu mai are tonu. D. e. batjocurg, balamutu, calicu,
datorie, familie, fasole,*) macrisu, materie, rani-
tate, si in suma, de cuvinte striline sau mai noue,
in care nu s'a facutu transitiunea in a, desi sunt
intrate in poporu: basma, paret, pardoseala, canaru,
hagiu, falangA, paharu, papucu. (Alte cuvinte noue,
in cad asemene a remasu a, mai sunt : easarnal,
cadavru, cafenea sau cafana, camin, canapea,
canava, canalu, canonicu, capotu, castanA, ca-
tedra, catolicu, catichismu, magistratu, Marghioala,
Maria, pardoseard, parohu, patronu, patriotu,
patriarchu, salata etc.) Remäne apoi a, desi
*) Multi autori bucoviueni, ca sg'si scape regula, ne silu-

escu limba i im %sole, cgdavru etc. Vivat orthogra-
phia, pereat lingua
1
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LUI A i E. 80
nu mai are tonu , la inceputul cuvintelor: asa
aveamrt, avutu, aratu, arama, argintu, acum, etc.
Dar si aci este o esceptiune, cand adeca dupa
a vine n. Atunci nu remane a, dar nu se scliimba
nici in a, ci se face i. a'ngeru, ans'e, antaiu, etc.
Anse i aceasta nu este pretutindinea justu. In
anu, antertu, aninu, Andreiu (anafora, antereul re-
mane a.
2) a se afla provenind din a si acolo, unde acesta
nu si-a perdutu tonul : carte, carti; mare, mari;
came, carmiri; cale, cai; Anse": calu, cai ; matase,
matasuri; sabii, pasari etc. Din contra vaca, vaci;
fraga, fragi; impartu, imparti; adirpu, adapi. Anse'
iarasi laudamu spre distingere din landamu, lauda
spre distingere de lauda, impaturu, infasuru, mom.
3) a provine din e cand acesta nu are tonul :
tInaru, indaratu, r'ecitu, re-spIata, veraticu, etc.
Cu toate aceste e remane de foarte multe ori e,
desi nu mai are tonal : inverditu, veninu, ternutu,
sedutu, dreptate etc.
4) a se aflä provenindu din e i acolo uncle are
tonu : vOdu, Invu, re-u, vOru, etc.
Resumamu : a acolo uncle se aflä, provine de
regula din a sau e, Anse" nu exista nici unu indicia
demonstrabilu, cand a si e se schimbrt in a. De
aci resultd nec.esitatea de a insemna pe a aparte,
conform demonstratiunilor precedente.
Discutiunea nu mai in.cape dam asupra faptului
www.dacoromanica.ro
90 PArltEA A TREIA.
insemnarei, ci numai asupra modului, cum sa se

insemneze.
Noi sustinemu pentru acestu casu semnul gene-
ralminte cunoscutu alu scurtarei aplicatu deasupra
lui a si lui e, dupa cum se obicinuesce in Princi-
patele-Unite, cu esceptiunea pers. 3. sing. a Per-
fectului, unde scriemu a.
Eaca, ratiunea semnului scurtitirei : sonul a al no-
stru se nasce de reguld din vocale scurte, intelegend
scurtimea atat dupa tonul modernu cat i dupd can-
titatea anticd. In privinta d'antai scimu, a in
cele mai multe casuri unu a si e fdra tonu, adeca
scurtu, devine a. In privinta cantitatei a obser-
vatu Diez *), ca mai ales din a si e scurtu s'a
formatu a, pe and a si e lungu s'a pestratu cu-
ratu (cu esceptiune a vr'o trei, patru cuvinte ; d. e.
carnuri [din care, carnis] i aceasta numai la
pluralu).
0 esceptiune importanta se afla la aceastä re-
gula, dar esceptiunea nu provine din eufonie, ci
din causa gramaticala. Verbii de conjugatiunea
I. au in pers. 3. sing. a Perfectului simplu unu a
accentuatu, prin urmare lungu din accentu, si tot
odata contrasu din vechiul avit, prin urmare lungu
*) Rom. Gram. vol. I, pag. 123, 126, 127, 128 din editiu-
nea Xntai de la 1836. In edit, a doua (1856) I., pag.
134, 136, 138, 139, 140, 336.
www.dacoromanica.ro
SCRIBREA LUI A i t. 91
din contragere, si in fine nascutu din a alu pri-
mei conjugatiuni latine, prin urmare lungu si din
cantitatea antica. Importanta acestui o lungu §i
accentuatu consista in distingerea ce o produce
intre presentu, imperfectu i perfectu pers. 3. sing.
d. e. af/a, afia, afiS . Aici accentul este neaperat tre-
buinciosu ; a'l pune peste semnul scurtarei, aru
cumula semnele in contra usului si al grabnicei
intelegeri ; pe de altit parte nu este cu putinca a
mama pe a al perfectului cu semnul scurtarei,
and togmai este din toate punturile de vedere
cea mai lunga vocald a flectiunei rumane. De
aceea pentru acestu singuru easu introducemu cir-
cumflecsul peste a ---= a, fiindca circumflecsul este
aici accentul specificu indicatu, insemn'and din ye-
chime atat tonul cat si lungimea cat i contragerea.
0 privire sumara asupra celorlalte moduri pro-

puse pentru insemnarea lui 5, ne va intari in con-
vingerea, ct scurtarea pusa asupra lui a si e
este ortografia cea mai acceptabila, ba cbiar singura,
care este bazata pe o ratiune gramaticala.
TJnii scriitori rumani punu in toate casurile cir-
cumflecsul A in locul scurtärei. Aceasta este in
contra naturei circumfleesului. Din minutul, in
care s'a constatatu c sonul a este o provenienta
din a si e scurtu, circumflecsul, semnul lungimei
www.dacoromanica.ro
92 PARTEA A TREIA.
in toate privirile, nu'i mai este aplicabilu, afar4

de casul citatu.
De aci incolo incepu fictiunile individuale. Le-
xieonul de la Buda insemneaza pe a cu a', e' etc. Ce
sä fie semnul deasupra acestor vocale ? Virgula ?
Spiritus lenis? Diez propunea in editiunea d'in-
01 a gramaticei limbelor romane e cu doue punte=e ;
in editiunea a doua a p4rAsitu aceasta ortografie
scrie e. F. W. Eichhoff *) recome'nda aceleasi doue
punte pentru or ce modificare adusA vocalei primiti-
ve. v. Hahn") pare a aye in vedere acelasi sonu,
and propune pe e cu o pausa dedesupt e. Lep-
sius***) scrie e cu unu cercu e t).
Toate aceste potu fi bune i frumoase, dar sunt
si remanu fictiuni individuale in comparare cu
argumentul adusu in favoarea semnului scurairei.
Resultatul cereethilor precedente este : sonul 5

se scrie cu a sau 6, dupd cum sonul primitivu
rumänn din care provine, este a sau e; ear in
imprumutitrile esclusiv lexicale din limbi straine a
se scrie totdeauna cu it. Scrie»zu dar ; läudatu de
*) In apendicele la Parallele des langues de l'Europe et

de Linde.
**) Albanesische Studien, Heft. II, pag. 3.
***) .Das allgem. linguistische Alphabet ; 1855, pag. 24.
t) Despre maniera lui A. Pumnul vorbimu mai jos, in
critica fonetismului.
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LSI I. 93
la laudci, vklutu de la vedere , cinse" scriemu ma-
guriti, pana, dupa, palarie, etc., neafland in for-
mete rumanesci de flecfiune a acelorafi cuvinte so-
nul primitivu de a sau e *).
Sonul i este o modificare a vocalelor a, e, i, u

§ianume cea mai adOna umbrire a kr. Deja a
se nasce din umbrirea lui a si e; dar i afundä
vocea si mai mult si este astfel unu gradu mai
departe in sensul aceleasi modulatiuni, pe care
o esprima si a.
Pe and Ans6 a, desi sonu nAscutu din modulatiu-
nea until altu sonu primitivu, a astigatu in limba
rumana valoarea unei vocale de sine sthtAtoare,
marcand diferinte importante in conjugatiune gi
declinatiune, nu ne pare atät o vocalg, proprie,
"4,
eel putin nu ocupa" nici unu rangu in fiectiunea

rumand, cat mai mult o nuantI, de umbrire mai
adëna a pronunta'rei unei vocale, principalminte
Cand se afth, inaintea consunelor nasale n (si tn) ;
cu alte cuvinte: i este o simpla nuant4 eufonica
a lui a, care este prima si propria umbrire a vo-
calelor limbei rum4ne.
Despre pretinsa dificultate a acestei ortografii, vecii

mai jos critica sistemului foueticu.
www.dacoromanica.ro
94 PARTEA A TREIA.
Legea afldrei regulate a lui I. este aceasta :

1) in cuvintele rumänesci i provine de reguld din
influenta nasalului n (si m), ceea ce nu vrea sa
(pea, ca, ori uncle este n (si m), vocala preceden-
tenth, se schimba in i, ci numai cä acolo, uncle
vocala s'a schimbatu in i, causa au fostu n (si m).
Esemple : n, impe'ratu, ruminu,ingera, mind, cintu,
vindu, fdcind , clicind , ldudind sin, sint, griu,
(=granu), rmiiu (=remanu), friu (=frenu), cit
(=cant), briu (=brinu) etc. IDe aceea alfabetul
nostru celu vechiu avea unu singuru semnu pen-
tru silaba n i im. 2) Eufonia rumana sufere greu
unu i ascutitu dupa r i'lu umbresce cu predilec-
tiune in i: risu, ripa, riu, a oniori, uri, etc. (0
analogic este in englezesce, unde dupa r nu se
sufere iu i deaceea ew se cetesce u in contra
regulei).
Considerancl aceste doue casuri de aflare regu-
luta a lui 1, nu vedemu in aceastd vocala de cat
o umbrire fonetica provenita din influinta lui n ci
r, ear nici de cum o vocala de importanta logica
in gramatica rumana, si de aceea nu putemu ad-
mite unu semnu osebitu pentru 1.
Scimu bine, ca afara de cele doue casuri i se
mai afla in alte cuvinte din limba noastrd. Intru-
cat aceste sunt rumänesci , sunt foarte putine
(gitu , hirtie); celelalte suntu luate de la Sla-
voni, i prin urmare nu trebue se ne intluinteze
www.dacoromanica.ro
SCRIEREA LIN 1. 95
unu principiu ortograficu rumänescu. Mai este
ans6 o clasa a parte de cuvinte, in caH se afla
i: sunt cele ce imiteaza sunetele naturei (onoma-
topoetice); d. e. filfie, sfirie, mirie, etc. etc.
Pe aceste le scrie fiecare cum vrea, cu circum-
flecsu, cu ate doue litere, cu omiterea vocalei,
etc. Nici o limba nu este ficsata asupra lor si
nici nu trebue sa. fie ficsata. Sunetul interjectio-
nalu him, him in nemtesee si frantusesce se scrie
and hm, hm, &and hem, hem, cand hum, hum, §i
aterna de la fiecare salu pronunte cum scie mai
bine.
De aci conchidemu: sonul i nu se esprima prin
unu semnu a parte, ci semnul lui a va servi de
regula si pentru marcarea lui, dandu-se preceptul
cetirei: a sau e cn scurtare deasupra, cand se
afla inainte de n, se umbrescu mai mult cleat i3,
si se cetescu i; incolo remanu a. Vomu scrie

dar : diand, gland, merg'end, stand, mormëntu,
etc. Regula nu va fi de tot corecta, d. e. in cu-
ventul scrisu hartie, ei, desi nu are unu lf, dupa
sine, se cetesce totusi de cei mai multi i; Anse' o
repetimu: diferinta nu are nici o importanta si
este foarte indiferentu, daca in urma acelei regule
cativa voru ceti hartie in locu de hirtie.
Ear in privinta lui i se va observa, ca in cele
mai multe casuri Mud se afid la inceputul cuvin-
telor inainte de n sau nt si la mijlocu dupa r se
www.dacoromanica.ro
96 PARTEA A TREIA,
tetesce i, farg a i se pune vre unu semnu a parte.

Vomu scrie dar : imgratu, in, riu, etc.
Cercetarea critica asupra nriui altu modu de in-
emnare pentru I intra deadreptul in critica in-
tregului sistemu foneticu i o damn astfel in pa-
ginele urmgtoare. Cine nu a fostu anca" convinsu
prin argumentatinnile precedente in privinta seri-
erei ml a si I prin a, ii §i i, va afla poate none
elemente de convingere in tele ce vomu dice
acum despre sistemul foneticu.
0 eritieA a sistemului fonetieu.

Eliminand din scrierea limbei noastre vocala i,
disertatiunea de fata a intratu in conflictu cu sis-
temul foneticu al ortografiei rumane, i inainte
de a pgsi mai departe, trebue sa se opreascrt la
analiza i critica lui.
Sistemul foneticu are de principiu : fiecare cu-
v6ntu se scrie cum se pronunta *) i prin urmare
pentru fie-care sonu osebitu trebue o Mud osebita.
Sau cum s'a clisu din vechime : Ego sic scriben-
dum quidque iudico quomodo sonat. Hic enim usus
est literarum, ut custodiant voces (Quintilian, Inst.
orat. I. 7, 30). Reposatul A. Pumnul, celu mai
Pumnul, Gram. d. rum. -Spr. § 9.
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI FONETICU. 97
conscientiosu intre representantii acestui sistemu, un
numesce foarte simplu, naturalu i usoru". Ans6
cu toate aceste predicate mAgulitoare , sistemul
foneticu este mult mai greu decat aru par, eel
putin este pretufindenea de intelesu cum grano
salis, si mai Antal de toate: elu nu este unu prin-
cipiu generalu i absolutu alu scrierei runzdne, ei
trebue restrinsu in modu esentialu.
Pentru a intelege aceasta restringere, *) nu avem
deat a face o aplicare practica a fonetismu-
lui. S scriemu dar cu ajutorul seu cea d'intili
propus6ciune ce ne trece prin minte, d. e. 95epu
ecte pouts.
Spre a sci, cum sa scriemu aceste cuvinte,
aru trebul numai S ne intrebAmu, cum se pro-
nunta. Ansë togmai aci este dificultatea. Cuve"ntul
1/Jep i mai toate cuvintele se pronunta in (led
Restringere, pe care fonetistii, cel putin scoala din Bu-

covina, sunt cei d'anfei a o .admite. Este o datorie de
justitie a le constata aceasta indatg la inceputul cerce-
tgrei. Ceea ce dicemu dar noi despre restringerea fo-
netismului, nu este o polemicg in contra fonetistilor (po-
lemica vine mai tardiu), ci numai o esplicare i deduc-
tiune a faptului pentru cei ce nu sunt gnca initiati in
aceastg materie ; i mgrturisimu, cg nu amu intelesu,
pentru ce etimologistii din Transilvania au combgtutu
pe fonetisti togmai in privinta intinderei, die6nolu-le cg
sistemul foneticu, intrebuintatu absolut, aru desbina lira-
ba in dialecte, etc. Este prea gratuit a combate pe
unu adversariu in punturi, pe care elu nici nit le sustine.
Scrieren limbei rum, 5
www.dacoromanica.ro
98 PARTEA A TREIA.
de feluri. Unii dicu fieru, altii (Pcu hieru, altii

heru, altii seru, alii intr'unu modu peratoru,
graficesce neesprimabilu, sjeru, etc. Tot a§a la
cuventul pouts; Unii pronunta roqu, Macedonii
Anse rosu, BänAtenii roshiu, etc. Cu care din di-
feritele sale pronuntari are sI se scrie unu cu-
ventu ? A. Pumnul respunde cuventul se scrie
cum se pronuntä dupli usul generalu al linzbei."
Dar aceasta nu inlätura, dificultatea. CAci in-
data se nasce earä§i intrebarea : Care este u-
sul generalu al limbei ? i la aceasta trebue
se respundemu: nici unul. 0 provincie intreagä
ice hieru, o alta provincie inrteaga dice seru etc.
Aproape nici unu cuventu, afarä de monosilabe,
nu se pronunta in acela§i felu de toti Rumhnii,
prin urmare pentru mai nici unu cuventu nu
esista unu usu generalu al limbei ca normativu
al scrierei tuturor sonurilor. i ceea ce este dreptu
pentru Rumanui, este dreptu pentru toate popoarele
europene literate. Nici unu poporu nu eerie cum
pronunta §i nu pronuntI cum scrie, nici macar in
majoritate, necum in usul generalu.
Care ant fi acum prima consecinta a sistemului
foneticu, dadt l'amu aplica in modu absolutu, fara
restrictiune (precum Anse nu'l aplica nici fone-
tistii)? Conseeinta aru fi, c ne amu sparge limba
in atätea bucati, cate pronuntari provinciale se
Oa in RumAnia, i pe aceasta cale amu ajunge pe-.
www.dacoromanica.ro
C./UTICA SISTEMULUI FONETICII. 99
ste 100 de ani la o desbinare completa a popo-
rului, asa incat Moldoveanul n'ar mai intelege
pe Munteanu, Munteanul n'ar mai intelege pe Ba-
nateanu etc., nici in vorba nici in scrisu. Aceasta
ansd este o consecinta ad absurdum fiindca scrie-
rea din contra are intre allele i scopul intelec-
tualu de a fiesâ si de a sustinb unitatea nationala
sau etnografica a unui poporu, dar nu a o frange
si a o nimici.
Dar sit atingemu o alta, dificultate : dificultatea
generala de a esprima sonurile prin litere. Nici
unu alfabetu din lame nu esprima si nu este in
stare a esprirna toate sonurile and limbi. Limba
francesa, care posede atatea there, accente, diftongi
etc. nu esprima nici pe de parte toate sonurile
sale. a in madame (pron. maedaem) este altul de
eat acelasi a in matin (pron. matin), altul in
9nari i altul in marais. e este altul in ballet §i
altul in coquette. Dar sa lira= limba italiana,
cea eu faimosul alfabetu foneticu. Niei unu Italianu
null cetesce pesca (perseca) ca pesca (pescarie),
torre ( a Ina) ca torre (turnu), desi le scrie in
modu identicu. Aceleasi litere, dar sonuri asa de
diterite, incat prin diferinta lor se simte diferinta
intelesului.
SA venimu acum la limba latina, de la care ludmu
alfabetul. Cale sonuri esprimau Romanii prin o
singura litera! Din passagiul suscitatu al lui Quin-
5*
www.dacoromanica.ro
100 PARTEA A TREIA.
tilianu (XII, 10) s'a putut deja constata, ci noi

astädi din litere nu putemu aye nici o idee despre
diferitele nuante a le pronuntdrei &tine. Unu altu
pasagiu caracteristicu este in cartea I, cap. 4, unde
dice Quintilianu : Se mai afld unu sonu mijlociu
intre u si i (pentru care Anse nu este literd), cdci
altfel pronuntdmu noi optimum si altfel opimum,
si in cuventul Here nu srt aude nici e nici i de-
plin." etc.
Nu mai este de trebuintd sit mai aducemu Si
esemple din alte limbi, d. e. din cea englezrt, care
ne aru presinta curioase illustratiuni de caricaturd,
la teoria cd, or ce sonu trebue s aibd o liters si
or ce literd unu sonu osebitu. Ne märginimu a
constata faptul evidentu : c litera nu esprimd cu
identitate sonul, ci numai a peu pres.
Causa acestei nepotriviri este cunoscuta impo-
sibilitate antropologia de a substitui representa-
funilor unui sensu representatiunile altui sensu.
Nici odata vedul nu poate suplini audul, sferele
acestor doue feluri de sensatiuni nu sunt con-
gruente.
Dar nici in limitele, in ean l. s'ar puté usor es-
prima prin semne vedute sonurile unei limbi, nu
este bine a se adopt& aceastd esprimare in gra-
dul completu alu posibilitdtei. Crtci nuantele tu-
turor sonurilor unei limbi sunt asa de numeroase,
ncrtt folosul ce s'ar nasce din completa lor seri-
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULITI FONETICU. 101
ere am dispd0 in comparare cu dificultatea de
a ceti aceste semne. De aceea la nici o limbd nu
s'a adoptatu pänd acum aceastd consecinta a
fonetismului absolutu, ci a ecsistat totdeauna o
restrictiune inteleaptd a numerului literelor unui
alfabetu, restrictiune provenita din justa ecuili-
brare intre scrierea tuturor sonurilor importante si
intre iulesnirea de a le eeti apoi. Valoarea unui
alfabetu nu consistä dar, dup. C11111 s'aru 01.6 in
fonetismul absolutu, in num'erul mai mare al lite-
relor, ci in stricta kr subsumare subt unitatea
gAndirei i facilitatea perceptiunei, i d: e. alfa-
betul vechiu albanezu cu 52 de litere*) este bar-
baru pe Mug% celu latinu cu 22.
Resultatul acestor espuneri este, cd" fonetismul

nu se poate aplica ca principiu generalu sau ca.
regulativu absolutu al scrierei uuei limbi, ci ne
silesce indatd a'lu restringe, atat pentru a nu ne
desbina literatura in dialecte, Cat si din causa fi-
rescei irnposibi1it4i de a esprima toate impresiu-
nile audului prin forme vidibile, cat si in fine din
causa dificultAtei de intelegere a unui numeru prea
mare de asemene forme. De aceea nimeni in
Europa si in specie nimeni la Rumani, nici Pum-
*) v. Hahn, Alban, Studien, I, pag. 280.
www.dacoromanica.ro
102 PARTEA A TREIA.
nul nici altii, nu sunt fonetici cu toate consecin-

tele sistemului, ci numai fonetici a peu pres, ei
Inca cu unu a peu pres destul de depärtatu de la
puntul de plecare, pentru ca o suing, de sonuri
rumanesci nu se esprima de Iocu, (d. e. ghinu,
care nu este niei vinu, nici ghinu, ci yinu ;
fratghie, nici frate, nici frache; prine, nici eine,
nici sine; muiere, care nu se pronunta mui-ere ;
rea, care nu se pronunta re-a, or cat de iute amu
imprenn& vocalele ; asemene roatd mi se pronunta
numai prin diftongarea lui o §i a, eaci atunci nu
aru intimpina strainii, mai ales Grecii, atata
greutate; Mem, dialectu moldov., care este departe
de Vim, etc.). Pumnul vrea sä scape din aceasta
dificultate prin usul generalu alu vorbirei ; " dar
in paginele precedente ve'luramu, c aceasta re-
gula este ilusorie, nefiind nici unu usu generalu
in popora.
Nu este dar permisu ttnui omu de sciinta a Vice
fara restrictiune: noi scriemu, cum vorbimu sun:
duel auVimu unu sonu, sa'lu i scriemu; fiincick
multe se audu, ce nu se scriu, i multe se audu,
ce nu se potu scrie. Prin urmare remane consta-
tutu, a fonetismul nu este unu normativu abso-
lutu al scrierei i cu atat mai putin principiul
celu mai simplu, naturalu i usoru" ; i due& ne
incredintamu lui esclusivu in speranta unei direc-
tiuni sigure pe calea noastra ortografica, la prima
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI PONETICU. 103
indoiall busola se dovedesce a fi unu feru brutu
fat% spiritu magneticu, i cu totii suntemu si-
liti a cauta acum idea superioarA, care, deter-
minAnd marginile fonetismului, sA ne arete, cAte
litere trebue sA aibA unu alfabetu, fiindcA nu le
poate ave toate, i ce formA esterioarA trebue
ele sA aibA, ca sA se primeasca de inteligintA cu
promptitudinea corespunclaoare scopului.
Cite litere trebue sA alba unu alfabetu

Inainte de a resolvi aceastA intrebare, este bine
O. nu exagerAmu dificultatea cereetArei impuse.
Noi din norocire nu ne presintämu pentru prima
oarA inaintea acestei probleme immense, nu ne
mai este impusu a suferi munca secularA, prin
care omenirea in vechime a descoperitu fixarea
alfabeticA a sonului si a ideei. Alfabetul ilu avemu :
este alfabetul latinu, necesaru pentru noi din can-
sele arAtate in partea AntAi a disertatiunei de fatA.
Tema noastrA este dar numai a aplica alfabetul
vechiu latinu la limba noun rumAnA. Prin aceas-
ta cea mai mare parte a dificultatei este invinsA,
fiindcl amu cAstigatu regula (pe care o vomu
aparA in partea urmAtoare in contra etimologisti-
lor) : pentru sonurile rumäne, carora le corespun-
de o liter/ latinA, intrebuintamu aceastä literA.
Dificultatea scrierei noastre, astfel marginitA, se
afl numai in privinta ne-ajunsului literelor latine,
www.dacoromanica.ro
104 PARTEA A TEMA.
Numai aci se nascu intrebarile, ce ne amu pro-

pusu a resolvi : care sonuri trebuescu inseinnate
prin litere i prin ce felu de litere ?
Dupd ce axon vOutu, ert, fonetismul ca regula
mechanied nu Ile drt nici 0 ldinurire asupra aces-
tor punturi, vomu trebui sd studidmu chestiunea
intr'unu modu mai intinsu, sd o urmdrimu de la
sorgintele ei i s constatdmu atdt prin unn sirn
de rationamente teoretice, cdt i prin proba istori-
cd, care a fostu si este scopul alfabetului, din ce
causd omenirea Europeand a pi-irdsitu scrierea pi-
torescd i hieroglificd, pentru a adopta pretutin-
dinea 1itere1e i prin urmare care este misiunea
speciald a literelor.
Ans0 togmai acestu studiu s1a fdcutu intermit
modu sumaru in prima parte a disertatiunei noas-
tre, i acum este numai interesantu a vedO, cum
la cercetdrile la cari ajunsesemu in partea I, por-
nind acolo a- priori, ajuugemu in aceastd parte
criticd, pornind aci de la experimentele fonetice in-
cercate in scrierea rumänd.
Dupd cum scimu, cuprinsul cercetdrifor din partea I
este urmdtorul : Scrierea trebue sä represinte pe ct
se poate mai simplu, mai iute j mai.complet ideile.
Dar ideile nu continu numai objecte, ci i relatiuni
intre ele. De acea nu sunt sufficiente bieroglifele
si picturele. Ans6 atät ideile cdt i relatiunile lor
sunt, dejd incorporate in limbd. De aceea scrierea
www.dacoromanica.ro
CR1TICA SISTENIILUI FONETICU. 105
a inceputu a indica natura logicä a limbei. Lim-
ba se compune din sonuri organice. Aceste tre-
buiau dar insemnate in scrisu. Somtrile fiind mo-
bile pentru a arala mobilitatea raporturilor (flee-
tiuni de declinare, conjugare, genu, num'eru, per-
soanA, timpu, modu, adea : gramatica limbei), §i
semnele loru au trebuit s'a" deving mobile si astfel
s'au produsu literele sau alfabetul.
Intruat dar scrierea este imaginea fidelrt" a so-
nurilor ? Intruat sonurile Bunt imaginea fidelit a
ideilor §i a raporturilor bor. Dar intruat s'aru
afla sonuri, care, departe de a chiarifica ideile §i
relatiunile, sunt numai nuante confuse a le pro-
nuntrtrei, va se (peg, nu unu elementu idealu, ci
numai o piedecA fisiologick" a limbei sau o deprin-
dere materialg a urechei, intrattit scrierea le va
alunga de la sine ca pe nisce lucruri strhine §i
afarA din misiunea ei.
Pentru a resolvi dar prima noastra intrebare :
care din sonurile rumAnesci, clrora nu le cores-
punde o Merl latinä, trebuescu esprimate, inven-
tandu-li-se o Met% noua ? vomu cerceta care din
ele au c4stigatu in limba noastra, importanta lo-
gic a. de a distinge ideile s'au de a esprima rapor-
turile intre idei, cu alte cuvinte : care sunt sonuri
gramaticale, ear nu numai producte brute a le
gitlejului nostru ? bine sciind, ca" nu ant fi o per-
www.dacoromanica.ro
106 PARTEA A TREIA.
fectiune, ci o confusiune a limbei, dacI amu in-

troduce prea multe litere.
Sonuri none rumAnesci, pentru care alfabetul la-
tinu nu are litere aparte, sunt intre allele : 5, i,
it, Tr, iti, g, tghe, she, yie, etc. Ne vomu intreba
la fiecare, daca are important6, logia sau grama-
ticard ? Dacl o are, sonul se va insemna. DacI
nu o are, sonul nu se va insemna.
Sonul a are in limba noastrA misiunea logicI
1) de a march, timpurile in conjugatiunea I la
persoana 3, in oppositiune cu a; 2) de a umbri
vocala farA sonu, fäcènd astfel limba indoit de
chiarä in accentuarea ei (ldudd, lduclet ; cai, cdi).
Prin urmare sonul a trebue scrisu cu unu semnu
deo sebitu.
Sonurile q, f, ce etc. an importanta gramaticalk"
de a contribul la marcarea numerilor si a persoa-
nelor, si Mt este de necesarA aceasta misiune a
lor pe lAngA vocalele finale cu acelasi scopu, vomu
aräta mai josu in critica etimologismului.
Toate celelalte sonuri none din vorbirea rumä-
neascA nu au nici o importantA logick" in starea
actuald a limbei ; nu vomu insemna dar prin li-
tere none pe ie, tghe, she, yie, i etc. Eacä con-
clusiunea neapArata din premisele precedente.
Anse' pe and eelelalte punturi a le acestei con-
clusiuni se primescu de fonetisti, in privinta lui i
se vede o mare resistentA. Argumentele acestei
www.dacoromanica.ro
resistente nu ne pant solide. Noi amu constatatu

mai sus, la pag. 93, cd i nu are nici o impor-
tantd gramaticald in limba rumAnd, ci ea este
numai o nuantd de umbrire mai adincd de at 5
pentru multe vocale, cari se afld inainte de n sau
dup. r. Pentru ce dar s'a se distingd aparte in
scrisu? Atunci amu trebui sd distingem i toate
celelalte sonuri dialectice a le limbei. Noi ne amu
mird de alte popoare, eänd aru comite o asemene
exagerare de fonetismu. Germanii d. e. prommtil
adese unu 5 distinsu, Cand au pe e inainte de n
sau r; Mutter nu se cetesce Mutter, ci Muttir,
etc. Cu toate aceste nici unui Germanu nu 'i-a tre-
cutu dna" prin capu a pune acolo vre Un semnu
a parte, si aceasta din causd, cä acelu a, desi
intrebuintatu de toti i admisu ca o particulari-
tate a pronuntarei germane, totusi nu este cleat
o umbrire a lui e frard importantd logicd pentru
limbd. Asemene la st i sp, cari uneori se cetescu
st i sp, ear alte ori ft si m. Tot asa de putin
insemneazd Francesii nasalul lor inainte de n
m ; pentru pronuntare nasalul eonstitue o parti-
cularitate esentiald a limbei francese, dar de scrim
nimeni nu'lu serie.
Ei bine, sonul i este departe de a ave macar
aceeasi intindere la Rumäni. Fonetistii moderni it
dau o importanta, care nu este naturala limbei
noastre. Cu mai mull bunu simtu a pasitu Lexi-
www.dacoromanica.ro
108 PARMA A TREIA.
conul de la Buda calea contrard si ne-a ardtatu

restrictiunea lui. Mai este de observatu", dice
§ 6 din faimosul tractatu de ortografie compusu
de Vetru Major, en Rumänii din Dacia lui Aure-
lian nu intrebuinteazd nici odata sonul i, ci nu-
mai a, ei nu dicu mini ca Rumd'iiii din Dacia
vechie, ci mani; i u§ora s'aru putè desv6ta ti
Rumänii din Dacia vechie de acestu sonu (?).
Atdt eel putin este siguru cd mu1i, de0 ilu pro-
nuntd , nu'lu scriu nici odatd, ci intrebuintea-
za totdeauna litera a 0 pentru I. In manuscrip-
tele vechi nu se vede Medal I, ci numai a. Imi
aducu chiar aminte, cd am auditu in copildria
mea vorbind oameni belrani, din a cdror gurd nu
se audea nici odatd i". (Animadvertendum venit,
Yalachos Aurelianae .Daciae nunquam uti sono
sed solum a, e. g. illi non dicunt mini, manus, uti
ralachi veteris Daciae, sed mani. Facile dediscere
possent etiam Valachi veteris Daciae sonu»z I. Certo
multi, etiamsi in ore habeant illum sonum, nunquam
tamen scribunt 1, sed etiam pro eo utuntur litera a.
Ac*) jn manuscriptis nusquam est videre I, sed
solum a. Quin memini, me adolescentem in, mea
patria audivisse senes loquentes, in quorum ore
nunguam resonabat I, sed pro eo quoque sonum a
.) Dupa cum se vede, latinitatea autorului nu era prea

conaciwitioaag.
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEICTLITI FONETICU. 109
edebant. Lexie. Bud. 1826. Orthogr. rom. pa-
gina 3).
Prin urmare argumentele, cu care sustine A.
Pumnul *) litera i, nu ne paru valabile. Each
aceste argumente : 1) i este o particularitate esen-
tiala a limbei rumane". Fie, dam aceasta nu pro-
beazI nimicu pentru scrisu. i nasalul este par-
ticularitate a lirnbei fraucese, i p i l t sunt par-
ticularitati a le limbei germane ; toti le pronunta,
dam nimeni nu le scrie. Noi nu dicemu, ch, nu tre-
bue sa se auda. sonul : eine vrea, snit tot pro-
nunte. Dar dicemu, cd nu este rationalu ala scrie
cu unu semnu osebitu, i aceasta este en totul
alt-ceva. 2) Lipsind s'ar nasce indoeala asupra
intelesului foarte multor euvinte ce se distingu
numai prin diferinta sonurilor a si i". Aceasta ar
fi mai gravu, and ar fi adev6ratu. Anse Pumnul
exagereazh : nu sunt foarte multe cuvinte, ci tog-
mai foarte putine, deabia douetrei. Chci din cele
aratate de Pumnul cateva sunt asa de rare, in-
cat pentru ele nu se va ivl nici odata ocasiunea
de a fi confundate, d. e. minosu (care are mani
marl) i mbnosu (? plinu de mana); riniqoara" (o
bailed mica de earl* si rbnifoara (? o ranä
mica), rimusoard si romicqoard§i alte asemene
comparatiuni fortate de diminutive neintrebnintate.
*) 1. c. pag. 26.
www.dacoromanica.ro
110 PARTEA A TREIA.
DacA i nu are alta treaba, decat a distinge inte-

lesul acestor cuvinte, atunci poate dispare fara
nici o dauna si din limba romaneasca., precum tre-
bue si dispara din scriere. Remanu anse vr'o
doue esemple mai serioase. Riu i rau, viru i
varu se distingu in adeveru nurnai prin a si i.
La aceste esemple respundemu, c i in scrierea
noastra se vede diferintä. R5U §i varu se scriu cu
a, r i viru cu i. Singura dificultate o presinta
esemplul cini i cani, unde dupa sistemul nostru
se scrie identic ceini si ceini. Dar unu singuru
esemplu nu probeaza nimic ; asemene confunditri
sunt .inevitabile in or ce alfabetu i nu au nici unit
inconvenientu practicu, catu timpu sunt marginite
la casuri isolate. Afara de aceasta eufonia ru-
mana" a suferitu cu greu unu t asa de lungu
accentuatu, prectun este in eine, pine, etc. si a
disu cu dreptu cuventu ciine, piine. .Astfel dis-
pare si aceastä mica confusiune in scrierea lui
0 si
Priu urmare nu vedemu nici o causa rationala,
care sä justifice insemnarea separata a lui i in
alfabetul rumanu. Cine ar introduce o noua li-
terä pentru acestu sonu, ar trebui s inventeze
si litere pentru alte producte a le limbagiului dia-
lecticu, ceea ce nu se poate, din motivele aratate
in paginele precedente. Astfel remane resultatul,
ea nu primimu litera i in scrierea rumana.
www.dacoromanica.ro
Tot deodata ansè punemu aci principiul pentru
viitoriu :in dioa, in care unul din sonurile res-
pinse acum din marcarea grafica, va castiga irn-
portanta gramaticaIa in limba noastra, adeca va
arkta diferinta timpurilor sau a persoanelor sau
a genului sau a numerilor sau a casurilor, in acea
di sonul celu nou a castigatu rangul unui sonu lo-
gien si trebue sa aiba o litera aparte.
Prin ce feln de litere sa InsemnAmu sonu-

rile cele none? Eaca a doua din intrebarile, ce
suntemu datori a resolvi.
Cand ne amu direge =mai dupit sistemul fo-
neticu, elu ne ar respunde : pentru sonu nou li-
tera noua, si astfel amu trebui sa inventamu pen-
tru toate sonurile ce le amu studiatu in partea
a treia si mai ales pentru a si 1, litere noue.
Atunci consecinta cea mai naturala a fonetismu-
lui este de a primi deadreptulu semnele slavone
a si i in alfabetul latinu. Aceasta ar aye avan-
tagiulu de a introduce pentru acele sonuri semne
cunoscute si totdeodata foarte usoare la aplicatu.
Desi nu a avutu 'duct nimeni francheta de a pre-
sinta acestu sistemu pe calea publicitatei, scimu
cu toate aceste, ca are partizani numerosi, cari
sunt plini de convingere, ck, astfelu s'aru WA in
modulu celu mai simplu nodulu gordicu alu onto-
grafiei rumane.
www.dacoromanica.ro
112 PARTA A TRILIA..
Aronu Pumnul nu merge togmai asa de depar-

te, dard este in aceiasi directiune. Pe i ilu pri-
mesce deadreptul de la Slavoni a 6 pare prea
strdinu i prea uritu, si de aceea ilu inlocuesce
pretutindinea prin ce.
In contra tendintei acesteia intregi, in contra
exageratei irnportante ce se dr/ esprimärei sonulai
brutu prin semne grafiee, amu studiatu i amu
stabilitu in partea i'tnteid a disertatiunei de fatd
scopul scrierei I misiunea speciald a literelor.
Resultatul a fostu : c scrierea are de scopu a
comunica ideile pe cdtu se poate mai chiar gi
mai iute, i cd literele in deosebi au misiunea ca-
racteristicd, nu de a ne simboliza numai sonurile,
ci de a ne pune in evidentä logica unei limbi in
flectiunele ei. Din minutul, in care s'a constatatu,
a sonurile a, ?a, /4, etc. stint in esintrt modulatiuni
de conjugare i declinare a le sonurilor radicale
a, e, s, t, etc. : din acelu minutu i esprimarea
loru in scrisu, adecd literele lor, trebue sd ne
aminteascd literele primitive, din cad au provenitu.
Pe cdt este de unilaterald si prin urmare gresitd
scrierea lui a, ttc, r, prin a, s, t, fard nici unu
semnu, fiindcd amintesce numai sonul primitivu al
flectiunei kirk' a arätà insasi modularea flectiona-
rd pe atitt este de unilaterald i gresiat in sen-
sul contraru scrierea lui a, i, a, i prin semne cu
total osebite de radicalu, fiinded ne presintii schirn-
www.dacoromanica.ro
barea fdril, amintirea stärei din care a provenitu
(comp. pag. 15). Cu alte cuvinte : causa ce ne
silesce a respinge in genere alfabetul slavonu pen.-
tru scrierea limbei rumäne, ne silesce a respinge
in specialu pe a si i.
Inaintea acestui principiu logicu alu scrierei tre-
bue sa' cedeze or ce argumentatiune fonetica. Caci
in scriptura intelegerea este lucrul principalu ; de
aceea unde sonul brutu esprimA idea, litera va re-
produce numai sonul brutu ; dar unde este vorba
s'a se esprime dependinta logica' a unei flectitmi
de la radicalul ci, acolo litera trebue sa arete cu
cea mai mare chiaritate posibila,", si anume cu mai
multii chiaritate dect prin fixarea sonului isolatu,
acelu raportu de dependintg gramaticala, in care
consistd propria ratiune a vorbirei omenesci.
Ce este mai mult : scrierea trebue sa fie, dad),
se poate, mai chiara 'Mica cleat sonurile singura-
tice a le vorbirei; fiindca vorbirea se chiarifia
prin gestu si accentu, ear scrierea trebue s'a re-
presinte toate auxiliarele intelegerei prin ea insasi
si de aceea trebue sii, domneasca cea mai strictii
logicA in forma, sub care se presinta.
Cat este de escusabila, si in sine consecuenta
eroarea foneticilor de a isola literele fie-carui sonu,
nu remäne mai putin o eroare, si noi nu putemn
formula oppositiunea in contra ei mai precis, deck't
prin cuvintele : nu andirea, ci intelegerea este scopul
www.dacoromanica.ro
114 PAILTEA A MEIA.
scrierei. De and cu inventiunea imprimeriei, ce-

tirea a castigatu in omenire o importanta vital/
pentru desvoltarea spiritului nostru ; asta4i numai
este justu a lice, c intelegerea cuvintelor cetite
trece mai antai prin reproducerea auqului si apoi
a sensului lor : asta4i cetimu atat de mult si atat
de iute, inat gandirea se agita numai intre litera
intelesu, si in mesura dreapta cu intimitatea
acestui raportu scade valoarea fonetismului pentru
scrisu i cresce importanta literei ca semnu de
transitiune aproape nemijlocita spre idee.
Pentru a reveni la ortografia lui A. Pumnul §i
a scoalei bucovinene in deosebi, restringemu cri-
tica noastra in urmatoarele propusèciuni : 1) i nn
sa se scrie de locu aparte, conform demonstratiu-
nei de la pag. 93 ; ear daca totusi se scrie, pre-
timpudu-se a este unu sonu gramaticalu al lim-
bei noastre, atunci nu se poate scrie cu litera 1,
ci cu unu semnu pusu deasupra lui a, e, i. 2)
5, fiind modulatiune flectionara sau a lui a sau a
lui e, se scrie respective prin a sau prin e cu
semnul scurtarei deasupra.
Semnul ce nu ne pare admisibilu, Antal fiinda
smintesce chiaritatea flectiunei, al doilea, fiinda
ce este unu semnu luatu din alfabetul latinu in-
tr'unu intelesu contrariu celui ce'lu avea la Ro-
mani. De aci vine impresiunea baroca oe ne o
face ortografia lui Pumnul si care este asa de mo-
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI FORETICU. 115
tivatg, incgt ajunge pentru a condamna scrierea
lui ce pentru a. i aci nu se poate objecta, c litera
ce ne pare barodi numai fiindcg nu suntemu obici-
nuiti la ea, sau cel putin objectinnea nu ar fi dem-
ng de barbati de sciintg. Caci omul se poate
obicinui la toate, si la cea mai mare absurditate,
si eine in chestiuni de sciintg apelealg la obiceiu,
apeleazg la partea cea mai putin rationalg a vie-
tei ornenesci. Phng Mud se va inveta in seoalele
rumgne limba 1atin, Ong atunci experimentul
de a scrie pe & cu ce va remAnea mai mult o
curiositate literarg, cleat o incercare serioasg. fl
durabilg.
Persistamu dar din toate punturile de vedere in
scrierea lui o prin a si 6, fiind mai rationalg cle-
at celelalte ortografii intrebuintate in scrierea ru-
mana. Objectiunea ce i se mai face : de a fi prea
grea, nu este fundatg, dupg, regula stabilitä la
pag. 92. Noi nu c,licemu Ca scrierea lui c sau lui ë sa
se faca dupg, originea etimologicg a cuvintelor
urmgrita pänd in limbi strgine, ci numai dupg,
forma radicalg intrucat se afla in limba rumang.
Prin aceasta fiecare scriitoru are unu rnijlocu si-
guru de a sci bine ortografia lui 6. Togmai mica
gandire ce i se reclamg la scrierea modulatiunilor
flectionare a, tu, r4 etc., departe de a fi unu reu,
are avantagiul foarte insemnatu, de a intipgri in
mintea scriitorului o imagine fie cat de obscura a
www.dacoromanica.ro
116 PARTEA A TREIA.
unitatei tuturor formelor aceluiasi trunchiu de ell-

vinte. Infine observgmu, ceea ce amu mai clisu
odatg, c unul scrie, o mie cetescu, Dacg, cetirea
este chiarificata prin o ortografie, atunci caeteris pa-
ribus acesteia nu i se mai poate objecta greuta-
tea scrierei.
Sa resumgmu acum la fine resultatul criticei fo-
netismului. Fonetismul nu este unu principiu fun-
damentalu alu scriei, ci este o regula secundarg,
supusa adeveratului principiu, care este intelectu-
alu. Este dar falsä or ce formulare a regulei fo-
netice esprimata, in modu absolutu , precum se
afla la Pumnul (Gram. pag. 28) : scrierea nu este
nimica alta decat o icoana fidela i ye'quta a so-
nurilor", i stint false i consecintele ortografice
trase din aceastg, formulare. Din contra scrierea
este mai Intai de toate comunicarea ideilor noas-
tre cu relatitmile lor, pe child pentru fixarea nu-
mai: a sonurilor se descoperiserg, hieroglifele fone-
tice, paräsite de omenire, si se intrebuinteaza Ana
astacli notele musicale. Fara indoiala scrierea va
fi in cea mai mare parte a ei foneticg, dar nu
pentru a esprima sonul in sine, ci numai intrucgt
sonul esprimA idea si este cea d'intëi incorpo-
rare a ei. Aceasta este dependinta rationala a
regulei fonetice de la principiul logien in scrierea
unei limbi.
Terminand critica ortografici fonefice, ne impli-
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI TONETICU. 117
nimu o datorie catra representantul ei A. Pum-
nul, esprimandu recunoscinta noastra pentru In
mine noua, ce a adus'o in chestiunea scrierei ru-
mane. Puntul lui de plecare nu ne a parutu des-.
tul de afundu si am fostu siliti a sustine incontra
lui partea intelectuala a alfabetului unei limbi :
Anse aceasta nu ne a impedecatu nici odata a
recunoasce seriositatea i consecinta, cu care a
urmaritu directiunea odata inceputa. Asemene bar-
bati sunt totdeauna o adeve'ratrt binefacere pentru
inteliginta natiunei lor, i devinu folositori chiar
prin partea eronata a opiniunilor, provocand o
mai profunda cercetare a punturilor contestate.
Acum dupa ce am terminatu studiul asupra fie-

carui sonu alu limbei rumäne fata cu litera latina
prin care trebue sä fie esprimatu, suntemu in
dreptu a alcatui urmatorul conspectu alfabeticu,
inceputu si continuatu in parte la paginele 37 si
65 a acestei carti.
Pentru sonul rumanu a se va scrie litera a
77 77 77
e 77 17 17
e
77 77 17
i 77 77 77
I
)7 77 17
0 77 77 77
0
5 U
77
77
77
77
77
I §i. i,
77
n
17
77
77
17 A, 6) I
1) 77 77
B 17 77 17
b
al C
)7 77 17 I) 17 17
www.dacoromanica.ro
118 PARTEA A TREIA.
pentru sonul rumänu d se va scrie litera d

11 77 77
tit 77 77 77
1
77 11 11
r 77 77 77
g
77 77 17
X 17 77 77
h, ch.
77 77 77
nt 77 11 71
j
k c
i
17 77 72 71 17 77
17 17 71 77 71 17
1
77 77 71
Ill 77 71 77
Ill
77 77 77
II 77 17 71
ni.
77 17 17
ii 77 77 71
p
x 77 17
p 17 Y1 77
r
77 77 71
C 71 77 77
S
71 17 17
t 77 77 17
t
n /7 n B 77 77 77
'V
x 17 77 1.1 17 77 )7 g
71 71 17
ill 77 77 77 §
71 77 71 M 71 77 77 t
77 71 n Z , n n 0, Z.
Ne mai remAne de vorbitu despre acceute.
Accentele, cum se scie, furl descoperite de Ari-
stophanes Byzantius (sec. III p. Chr.). In manu-
scriptele latine nu se afla de locu ; dar nici in cele
vechi grecesci pänl in seculul VII dupii ChriStosu.
Asa dar inventiunea lui Aristofanu nu a pututu
servi pän`a atunci decat numai gramatistilor. (Ye-
rum haec omnia sc. spiritus asper et lenis ,
accentus accutus, gravis et circumilexus ante
septimum saeculum a librariis neglecta prorsus
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMUL UI FONETICU. 119
videntur : nam Codices vetustissimi quinti se dive
saeculi fis prorsus carent. Montfaucon, Palaeogr.
graec. pag. 33).
Neesiständ dar nici o causa paleografica pentru
scrierea accentelor, remdne numai trebuinta logica
ca singura causd pentru admiterea bor. Trebuinta
logica Nms0 in limba rumAnd cat pentru accentu-
are se marginesce la conjugatiuni. Acolo diferinta
tonului aduce diferinta intelesului, tonul trebue
dar neaparat esprimatu prin accentu i anume prin
accentul admisu i cunoscutu pentru asemene
casuri. Vomu scrie dar vede, ans6 a vede, junta,
Ans6 làudà, facu, äns6 facit etc. Pentru persoana 3
sing. la Perfectul conjug. I a accentuat se esprima
prin 4, esceptiune motivata mai sus.
Accentul intrebuintatu pand, acum peste e i o
pentru a esprimd diftongii ea i oa, este o invert-
tiune nesdnatoasd, atat in contra regulei scrierei
rumanesci formulata la pagina 38, (acele sonuri
rumdne, pentru care se scrie litera latina cores-
pundetoare, se scriu cu aceastd, litera, abstrage'nd
de la considerari etimologice), cat si in contra na-
turei semnelor, nefiind chematu accentul in nici
unu alfabetu din lume a esprima pe a.
Acestu a poate en atat mai putin sa fie supri-
matu din serisu ri inlocuitu prin accentu, cu cat
iu diftongul ea, departe de a fi numai o vocala
secundara nascuta din prelungirea lui e, devine in
www.dacoromanica.ro
120 PARTEA A TREIA.
limba rumanl vocala principalA, care absoarbe

cu timpul pe e (esemple sumit : masei din measti,
yard din vearti etc.
Infine semnul scurtitrei intrebuintatu de multi
autod pentru i i u finalu nu'lu putemu admite,
fiind superfluu. Regula este: i i sunt scurte la
mm
finele cuvintelor, afard numai cand sunt accentu-

ate sau cAnd este cu neputintit de a le scurta
(d. e. auqi, pentru etc.).
www.dacoromanica.ro
Partea a patra.
Cereetitri limbistice i critica siste-
mului etimologicu.
Puntul nostru de plecare in stabilirea alfabetu-

lui rumänu, precum amu incercat'o in cele trei
pdrti precedente, a fostu regula de a scrie sonu-
rile rumdne cu litera latina corespundetoare, fard,
considerdri etimologice ; ear la sonurile noue de
fiectiune, pentru cafi nu ne an ajunsu literele la-
tine, amu aplicatu litera radicald insemnatd en
semnul sedilei sau a scurtdrei pentru a march mo-
ilificarea. Resultatul acestor cercetdri a fostu ta-
bela alfabeticit, cuprinsä in pag. 117 i 118, si re-
gala ortograficd : fiecare din cele 26 (cu i 27) so-
nuri gramaticale a le limbei rumane se scrie nu-
mai cu litera insemnata in tabeld la rèndul seu.
Oppusu acestei ortografii este in principiu si in
practicd sistemul etimologicu. Tema noastrd este
Soriore a. limbei rum. 6
www.dacoromanica.ro
122 PARTEA A PATRA.
acum de a cerceta cu eonsciinta ratiunile acestui

sistemu i, daca nu'lu vomu priml, precum nu
l'amu primitu, de a demonstrA causa respingerei.
0 esplicare prealabila este necesara in confu-
siunea de astaqi a scrierei rumane. Multi din
compatriotii nostri sunt de opiniune, ct diferinta
intro sistemul foneticu i celu etimologicu pentru
ortografia rumana consista in aceea, ea fonetistii
prim escu semnele de sedila sau de scurtare sau
de pausa etc. pentru (, cb f, el, 6, etc., pe candu
etimologistii scriu aceste sonuri derivate fara nici
unu semnu, (land numai o regulit pentru cetirea lor.
Aceasta opiniune este gresita.
Nota caracteristica a sistemului etimologicu nu
este lepadarea semnelor ; din contra D. Cipariu
pi seoala lui ant putb foarte bine sa primeasca
astac,li semnele noastre, i en toate aceste se ur-
meze calea etimologica ce au croit'o. Dovada Lexi-
conul de la Buda.
Esinta etimologismului in ortografie este alta.
Em cere, ea, dupa ce literele alfabetului s'au sta-
bilitu, fie cu semne fie fara semne, scrierea orto-
grafica insasi sä nu se indrepteze dupa vorbirea
actuala, foarte influentata prin legi eufonice, ci
dupa legile derivatiunei cuvintelor de la originca
lor, intrucat aceasta se poate urmari in intreaga
traditiune a limbei. De aceea D. Cipariu scrie
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 123
cuventul bine nu en i cum ilu pronuntarau noi, ci
cu e, adeca bene, e fiind vocala originarie.
Dup 5. cum se vede, cestiunea etimologismului
nu este o cestiune alfabetied, ci ortografic i lim-
bistic, si de aceea amu trebuitu sal reservAmu
unu capitulu aparte in disertatiunea noastrrt. Pri-
ma datorie ce avemu acum, este de a espune cu
lämurire fundamentul etimologismului, i aceastä
o facemu prin propriele cuvinte a le eminentului
seu representantu si cu propria sa ortografie
Legile gramatecei si ale etimologiei de multe
ori infrangunduse in pronunciare pre in legile en-
foniei limbei, urmeza ca in scriere au se se oser-
/7 beze legile gramatecei si etimologiei fora aten -
77
tiune Ia leoile eufoniei.
Tote sunetele derivate strinsu luandu se potu
infacisia de spurie si coruptiuni in catu se abatu
de la cele primitive, de si de in partea eufoniei,
care se nevoliesce a aduce mai multa armonie
in cuventare, se palm a fl prefectiuni.
Sunetele derivate, in catu au litera respundie-
toria in alfabetu, au dar a se reduce la sune-
tul primitivu si a se scrie cu literele respundie-
torie acestor'a.
"Spurie si de lapedatu in ortografia sunt :
"a in locu de ea, d. e. in masa', yard, fad, etc.
6*
www.dacoromanica.ro
124 PARTEA A PATRA.
e in locu de 6, d. e. in fie, chiemu, inghiefatu.

i in locu de i e, d. e. in inimti, cuvinte, bine."*)
Etc. etc.
astfel D. Cipariu scriet
mesa in locu de masa,
vera 77 77
yard,
17
feta )1 71
fatcl,
fia 77 77
fie,
chiamu t 77 77
chemu
scaimbu 17 77 71
schimbu
bene 77 7/ 77
bine
volia 17 77 77
voie, etc.
Mu lte au observatu fonetistii in contra acestei
ortografii:**) eb, este prea grea i chiar impost-
bill, presupuind la toti cunoscinta limbei latine ;
ca nu este scientifica, nelimitandu pana unde sä
se urmareasch," radacina etimologica, etc. Martu-
risimu, ea observarile fonetistilor, pe cat le cunoas-
cemu noi, ne paru insuficiente si in parte injuste.
Caci nu este dreptu a critica unu principiu din
starea Ana imperfecta a realizarei lui de astadi.
0 teorie este numai atunci invinsa, cand i se con-
cede realizerea cea mai perfecta i totu§i i se ara-
*) Cipariu, Elemente de limbs, roman& dupa dialecte si

monumente vechi. Blasiu, 1854, pag. 83, 85, 86 §i 87.
**) Vedi artic. D-lui Sbiera in Nr. 7 si 8 din Foaea So-
cietgtei Bucovinene pe 1865.
www.dacoromanica.ro
CUITICA SISTEMI:Mtn ETIMOLOGICII. 125
tb togmai atunci vitiul in insasi conceptiunea ei.
din acestu puntu de yedere decisivu ne amu
propusu a analiza sistemul etimologicu.
Admitemu dar, c etimoligismul scrierei rumane
s'a determinatu cu toata precisiunea sciintifica,
ea a constatatu fasele istorice a le limbei, ca
ne poate spune, pana unde sa mergemu cu de-
rivatiunea etimologica si care sunt formele origi-
narie a le cuvintelor rumane din insasi limba ye-
chie rumana. i dupa aceastä concesiune, punemu
intrebarea : Este rationalu 0 este cu putinfa a
iutroduce in scrierea qi vorbirea limbei de astrzcli
formele mai primitive si mai curat etimologice ce
le amu aflatu in seculii trecuci?
Daca este rationalu si este cu putinta, atunci,
fie opera grea, fie usoara, toate silintele noastre
trebuescu concentrate spre sustinerea principiului
etimologicu. Ear daca nu este rationalu i cu
putinta, atunci toate discutiunile laturalnice sunt
superflue, principiul etimologicu al scrierei cade
de la sine.
Eaca importanta intrebarei, a carei resolvire o
incercamu in paginele urmatoare atat pe calea
istorica cat i pe cea teoretica.
Cercetand istoria limbelor mai multor popoare,

ne surprinde unu faptu constantu in toate : meta-
morfosa neaparata ce o suferu, cu propasirea tim-
www.dacoromanica.ro
126 PARTEA A PATEL
pului. Nici unu poporn nu mai vorbesce peste (mu

timpu oare care cum a vorbitu la o epocit datA,
si noi astitli nu amu mai intelege färti studiu spe-
cialu limba noastrA de acum a mie de ani, chiar
dacA ne ant fi remasu vre o traditiune literal%
din acestu timpu. Tot asa constatit poetul Ro-
manu Horatie, crt elu nu mai intelegea vechiele
poeme Saliarice*), i Polibie ne spune**), di di-
ferinta limbei vechi latine de ceea ce se vorbea
pe timpul seu, era a.,a de mare, incrtt Romanii
cei mai culti intelegeau cu greu vechiele tractate
cu Cartaginieni. Citteva forme caracteristice si
fundamentale, oare cum o canavh, pentru tesrttura
viitoare, remanu neatinse in vicisitudinea timpu-
rilor i formeaa, unitatea unei limbi in varietAtile
ei istorice : Anse' acele forme sunt putin nume-
roase, sunt numai o parte a scheletului sintacticu
si flectionaru, pe Cand toate celelalte forme, ter-
minIciuthle, cuvintele isolate si pronuntarea lor,
se aflA intr'o perpetuA miscare. In aceastil pri-
vintA s'a observatu faptul, cit unu poporu, cu citt
este mai necivilizatu, cu atrtt ii schimbit limba
mai iute, precum riurile mid i spulberatice din
munte tocescu mai mult pietrele cc le ducu cu
densii, decat fluviele mari c i linistite. Lucral mer-
*) Horatius, Epist. II, 1, 85, 86.

**) Polybius, Hist. III, 22.
www.dacoromanica.ro
ClUTICA SISTEMI:Min ETIMOLOGICU. 127
ge asa de departe, incIt unele semintii din Sudul
Africei, dap,' testimonial misionarului Rob. Moffat,
ii schimbi limba cu total din generatiune in ge-
neratitme.
Nu este multu timpa de &rind aceastl metamor-
fosl a atrasa atentianea filologilor, i studiul is-
toricu ala limbei se poate numi sciinta moderna
kat'exochen. Ails() astitli este unu principiu al fi-
lologiei comparative de a urmIri d. e. fiecare eu-
v&ttu francesu prin toate schimbArile lai prtnrt la
forma primitivii, de a'i ciata apoi ascenolentii in
limba latin i collateralii in limbele romane, de
a trece pe urntl de la cuvihitul latinu la cuviin-
tul corespumptora grecescu, de a cauta in fine
isvorul amendora in limba sanseritrt prtni la rA-
tirtcina cea mai primitivil, care arata" in daratul
ei la o 1iinbi. i mai vechie decitt sanscrita. Este
spectaculul ceht mai interesautu de a vede On'a
la ce gradu de sigurantit au ajunsu astiqi aceste
investigatiani comparative *) si cum din o singua
silabrt, din unu singuru scam se poate deduce unu
siru intregu de conclusiuni solide asupra timpului,
locului, aliantei etnografice a limbei de care se
*) Pentru a ave o idee chiarA despre starea actualI a

filologiei comparative, ne amu folositu in cercearile is-
torice urmatoare de eminentele prelectiuni asupra sciin-
tei limbei, inute de Max Muller in institutul Britanicu
la 1861..
www.dacoromanica.ro
128 PARTEA A PATEL
tine. Despre Nabuchodonosor se scie, c avea

obiceiul de a'si imprima numele in fiecare din
cdramidele intrebuintate la cladirea palaturilor
colosale din timpul imperiului s'en. Ace le pala-
turi au caduhi in ruine, änse" din ruinele loru
s'a luatu vechiul materialu i s'a destinatu la
cladirea oraselor mai none. Astfel Sir Henry
Rawlinson, cercetitind pietrele zidurilor noului Bagh-
dad pe malurile Tigrului, descoperi in toate ur-
mele conservate a le acelui timbru impe'raAescu.
Tot asa se conservd marca anticg in edificiul lim-
belor moderne ; si ele sunt clädite cu materialuI
luatu din ruinele colosale a le limbelor vechi,
fiecare cuvëntu al lor, bine studiatu, desvOlesce
timbrul nemuritoru ce i l'au imprirnatu pgrintii fa-
milielor arice i sernitice intr'unu timpu, din care
a dispärutu or ce altd traditiune omeneaseg.
Atrasi de miraculoasa lege conservativd, ce dom-
nesce in limba omeneascd prin toate transforma-
tiunile ei, filologii europeni de and cu introduce-
rea studielor sanscrite cercetard cu predilectiune
proprietatile comune intre diferitele limbi si din
aceste cercetari result& faptul, cit liniile istorice
a le limbelor moderne sunt convergente, tindënd
toate spre cdteva origini comune. Astfel s'au sta-
bilitu trei man farnilii limbistice , familia ari-
a, cea semiticd i cea turanick i pentru fiecare
din ele s'au alcdtuitu acei arbori genealogici de
www.dacoromanica.ro
=MA SISTEMULIII EMOLOGICII. 129
descendinte etnografice, cari sunt cu dreptu cuL
ventu gloria seculului nostru.
Odatd intratä in directiunea comparativä, sciin-
ta limbei a inceputu a desface toate cuvintele com-
puse in elementele lor simple i intre aceste s'au
ivitu apoi ràditcinele comune tuturor limbelor de
aceeasi familie.
Elementele cele mai simple s'au doveditu a fi rci-
dticini predicative .sau demonstrative i anume toate
monosilabe. Gramatistii limbei sanscrite au redusu
intregul tesauru de vocabule sanscrite la 1706 ra-
dAcini, adea, an admisu atatea cuyinte (silabe)
radicale, cilte le au trebuitu dup sistemul lor
pentru a deriva din ele toate numele, adiectivele,
pronumele, yerbii, adverbii, prepositiunile si con-
junctiunile ce se aflä in limba sanscrita". Ans6 o
atentiune mai minutioasa, mergend mai departe
decAt derivarea lexicografica, descopere si in aceste
1706 cuvinte compuneri din elemente i mai pri-
mitive, astfel acestu numeru se va reduce la
i
mai putinu de a treia parte a lui. Cam de 500
este dar numèrul totalu al radicalelor, din cari
s'a formatu intre allele cea mai mare parte a lim-
belor Europene : rumnd, francesä, spanioliti, ita-
Ha* portugesa, germanA, englez4, greacd, sla-
vonä, cu toatä prodigioasa catatime a cuvinte--
lor lor.
Limba evre4 asemene s'a redusu la vr'o 5Q0
www.dacoromanica.ro
130 PARTEA A PATRA.
de radacini, i limba chinesa, de si nu formeaza

derivatiuni, se multemesce cu 450 de radicale.
Astfel se constata, ca. de cand exista limba in
genul omenescu si de cand se tot schimba diferi-
tele ei espresiunl, nu s'a adaosu nimicu la sub-
stanta primitiva a limbei, nu s'a mai inventatu
nici o radacina de euv(Thtu prin generatiunile mai
noue, asa incat noi astacli manipulamu CU acelasi
materialu limbisticu, cu care a vorbitu i Adamu,
schimbändu numai partea forrnala a cuvintelor.
Cu cat ansè este mai constantu acestu tesauru
antediluvianu al limbelor omenesci, cu atilt este
mai nemarginita varietatea modulatiunilor formale
introduse in acele sute de radacini primitive. Es-
plicarea acestui punta ne va respunde totdeo-
data la intrebarea : cum din 500 de radicale s'au
formatu sutele de mii de cuvinte, ce le vorbescu
popoarele indo-europene ?
Daca studiamu astacli o limba modernd cu in-
tentiunea de a'i intelege compunerea ei, distingemu
mai antai intre suma de cuvinte, ce contine, cu-
vinte compuse i cuvinte simple ; si prin aceasta
vedemu primul mijlocu ce'lu intrebuinteaza limba
pentru a se inavuti : ea alatureaza unu cuvtsntu
radicalu langa altulu i formeaza astfel incorpo-
rarea unei noue idei. 0 radacina de cuvinte este
d. e. SPEC. Din ea formamu : re-spectu, re-
spect-are, re-spect-abilu, re-spect-osu, re-spect-ivu;
www.dacoromanica.ro
de-spectu, frant. de-pit (franc. vech. despit); su-
spectu, su-spic-iu, su-spic-iosu; circum-spectu ; in-
spect-oru, in-spect-iune, in-spic-ientu, a-spectu; pro-
spectu ; con-speciu ; au-spic-iu (din lat. avi-spi-
cium privirea divinatorie a phs'ailor, precum haru-
spexprivitorul intestinelor); spec-ulare, spec-ula-
tivu, spec-ulat-iune ; germ. spdhen, spion, spioni-
ren; lat. spec-ulum--- oglindh, ital. specchio, germ.
Spieg-el, de acolo franC. espiegle*), lat. spec-ies (pre-
cum idee de la kidn,7), franC. espece, germ. spec-iell
etc., la noi : spec-ialu, spec-ial-izare, spec-ial-ita-
te, spec-ial-istu, spec-ificatu, spec-ificat-iune, spec-
ificu ; spic-erie, frant. epic-ier, pain d'épice, etc. etc.
Each o sumh in adeve'ru prodigioash de idei si
cuvinte noue formate din radicalul SPEC (sanscr.
SPAC) cu alaturarea altor radacini demonstrative
si predicative.
Ansi: aceasta nu ne esplich unu altu isvoru de
*) Originea acestui cuvgntu francesu e curioasa. Intre

tradiOunile populare a le Germanilor din evul mediu
Sgureaza unu Till Eulenspiegel, unu felu de Isopu mo-
dernizatu, care facea o suma de glume intelepte si si-
reVicuri mai putin intelepte. (Povestile lui sunt narate
in rumanesce de Barac sub titula foarte literal tradu-
sa de Tili-Bul4-oglinda.) Acestu nume deveni popularu
si in Franta sub pronuntarea corupta de Ulespiegle in
locu de Eulenspiegel, i remaindu numele pentru felul
faptelor lui, cuveltul espiegle se intrelminteaza in lute-
sul de vicleanu, sburdalnicu.
www.dacoromanica.ro
132 PARTEA A PATRA.
multiplicatiune si mai mare a cuvintelor : flectiu-

nile lor gramaticale , adecl terminatiunile casuri-
lor, numerilor, timpurilor, persoanelor, modurilor,
etc., cari facu de unu singuru cuvèntu, intratu
odata in formalismul gramaticalu, produce sute de
forme noue si sute de relatiuni diferite a le ace-
leiasi idei. Noi amu atinsu acestu puntu in par-
tea I la pag. 5 si 6, ans0, acum trebue alu stu-
didmu mai de aproape. CAnd (lieu canta-m, acest
in aratA, Ca numai cantu acum, ci di actiunea se
intelege intr'unu timpu trecutu; cand (lieu canta-i,
se intelege aceeasi actiune in acelasi timpu, deal
acum se refere la o altä persoana. Ce fortit ma-
gica are litera m, ineat dintr'o actiune presenta
face o actiune trecuta, si de uncle vocala i schim-
bA, persoana Antrti in persoana a doua ? i aceeasi
intrebare pentru toate terminatiunile declinative,
conjugative, derivative etc. a le limbelor moderne.
Pentru ce silaba rai adaugata raddcinei verbului
aime --= aime-rai, aratä timpul futuru ? Pentru ce
silaba ment, care isolat'a este fara intelesu, espri-
ma fiind adaugata la finele unui culientu calitativu,
modul cum se manifesteaza o actiune, d. e. grand,
grandement ?
Cu cAt urmurimu asemene terminatiuni a le limbe-
lor moderne in timpuri treptat mai vechi, cu atat le
vedemu castigund din ce in ce o formä mai intinsit,
pana cand la fine toate se arata a fi tostu odata
www.dacoromanica.ro
CRITICA 8ISTEMULUI ETMOLOGICIT. 133
cuvinte independente cu usul i iutelesul lor pro-
priu, asa incat toate sonurile terminative, cad as-
tacli nu mai au valoare proprie de cuvinte, sunt
coruptiuni tonetice din espresiuni primitive nea-
tèrnatoare. Litera neinteleash," rn din imperfectul
nostru cantam ne conduce in timpuri mai vechi
la forma am------cant-am, apoi in limba latina, de nu-
de a venitu, la forma bam=canta-bam. Acestu
barn, prefacutu in spaniolesce in ba, in italienesce
in va, se demonstreaza a fi unu verbu auxiliaru
independentu, acelasi verbu care se pastreaz'a in
sanscritul bhaveoni, in anglosaxonul beom=eu sunt.
Urmarind in acestu modu toate flectiunile tutu-
nor limbelor, si mai ales a limbelor din familia
turanica, constatamu legea generala : el or ce ii-
terä de terminatiune este remasita unui ctrantu
intregu primitivu allipitu laugh" o radacina mai
puternica. Acestu adevOru se poate demonstra cu
eat mai usor, cu cat sunt astadi Mica limbi, in cari
ceea ce a devenitu la noi simpla terminatiune, este
amca cuve"ntu propriu, dar arittand totusi legaturd
cu o alta radatina, care cum linia de inchiegare
terminationala. De la aflarea acestei legi, lira-
bele existente se impartu in trei clase diferite.
Clasa rintai este aceea, in care toate cuvin-
tele aunt radicale nesehimbate si de regula mono-
silabe. Pe aceasta treapta, se afla limba chi-
neza vechie. Plectiunea este aci necunoscuta. Ra-
www.dacoromanica.ro
134 PARTEA A PAMA.
porturile ce le esprima flectiunile i terminAciu-

nile noastre, se arath in ea prin cuvinte intregi
radicale puse lIngI olaltrt. D. e. jii insernneaz1
chinesesce omu, kiai multime ; pluralul nostril oa-
meni se esprirra prin gin kiai, unde kiai nu este
termindeiune, ci unu CU\ (.-ntu a parte cu proprial
seu intelesu. g' este chinesee unu cuvOntu radi-
calu §i insemneaza intrebuintare, ddng insemneazrt
baht, espresiunea noastrA cu unu bacu, lat. baculo
(unde cu este o simpla prepositiune §i o o simplA
terminatiune fitra intelesu radicalu §i fär usu
propriu) se traduce chinesesce ddng, unde fie-
care din cuvinte are sensul seu radicalu, cum amu
(lice : intrebuintare bastonu.
A doua clasrt este aceea, unde din doue cu-
vinte radicale puse astfel langit o laltti, unul ii
perde intelesul propriu, si devine terminatiund,
ear celsalaltu ii pastreaza insemnarea sa s,i re-
mane in toate formele unu radicalu ca la ince-
putu. De aceasth, clasI se tinu limbele din fa-
milia Turanica, §i intre ele in specie limba tur-
ceased §i cea ungureasca. Aceste sunt limbe
etimologice in sensul celu mai rigurosu. Ele
Ostreazil rathicina cuvnfului fitra coruptiune
fonetica §i cu simfirc perpetud a infrlesului pri-
mitivu, pe cand terminaciunea cuv6ntului , de§i
§i ea este unu cuvtintu, nu mai produce shin-
tirea hatelesului propriu §i togmai astfel devine
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI ET1MOLOGICU. 135
terminäciune. Forma participiala sever insem-
neaM, turcesce iubire ; conjugarea presentului iu-
bescu , iubesci , iubiti se face astfel : sever-im,
sever-sen, sever-sis. Finalele presentului im, sen,
siz nu sunt finale corrupte ea a le noastre, escu,
esci, ii., ci sunt cuvinte, i anume pronumele : eu,
tu, voi, (asa inat traducerea literala ar fi : iu-
bindu-eu, iubind-tu iubind-voi), Anse' fiindc a. in
aceastiti compunere nu se mai shnte intelesul lor
propriu, din care causiti se si schimbrt in imper-
fectu, de aceea au decAclutu in simple termitth-
ciuni. Mai chiar va H unu esemplu dintr'o limbo
cunoscuth., pe care o putemu controlb, cu sim-
tirea noastrit Futurul conjugarei francese se for-
meaza prin finala ai pusa lOmga infinitivu, aimer;
aimer-ai, tu aimer-as, ii aimer-a, nous aimer-ons
vous aimcr-ez, its aimer-ont. Aceste finale: ai, as,
a etc. nu sunt alta decitit presentul verbului avoir,
§i prin urmare j' aimer-ai va se clica", j'ai a aimer,
tu ainzer-as---tu as a aimer, etc., literal tradusu :
amu sa iubescu, ai s. iubesci, sau : voiu iubi, vei
iubi. (In modu analogu se esplica forma latina.:
ama-bo.) Proba convingaoare pentru justeta ace-
stei espliari este vechiul dialectu provencalu, unde
formele se ailiti decompuse : in locu de (je) vous dirai
se (lice forma mai prlmitivä dir vos ai (am a ye vice).
In spaniolesce asemene in locu de lo har-e, voiu face
aceasta, se clice hacer (scurtat : har) to-he, a face
www.dacoromanica.ro
136 PARTEA A PATRA,
aceasta amu = facere id habeo. Asa dar finalele

futurului francesu aimerai, aimeras, aimera etc.
stint presentul verbului avoir lipitu MO verbul
aimer; Anse' fiindeA nu li se mai simte iutelesul
loru propriu de avoir, remAind ele numai o in,
semnare a ideei futurului, nu mai potu fi cuvinte,
ci sunt simple terminaciuni.
SA dAmu si mm esemplu din limba rumAnii.
In conjugarea interogativA : fi-voiu, fi-vei, fi-va,
intelesul propriu alu cuventului voiu s'a perdutu ;
elu nu mai insemneazA a vol = vouloir, ci are
numai functiunea de a insemna, futurul si este dar
pe calea de a deveni o simplA terminAciune. Tot
asa cAnd clicu voiu fi, voiu de la ineeputu nu mai
are altu intelesu de cat a ardth futurul lui fi, si
de aceea RumAnul, pentru a dà lui voiu" sensul
seu propriu, nu mai poate intrebuinta infinitival
curatu in verbul urmAtoru, ci trebue sA introduca
subjunctivul cu SA", nu mai clice : voiu merge
(=je veux aller) precum clice d. e. potu merge, ci
trebue sa giel spre distingere : voiu sA mergu,
(=je veux que faille).
In a treia classa a limbelor se aflA limbele &-
rice, prin urmare cea latinA si a noastrA. Ele nu
mai respecteaza nici forma nici intelesul primi-
tivu alu elementului radicalu si cu atrit mai putin
alu euv'entului terminationalu, Deabia filolnul este
in stare a Je du de urml.
www.dacoromanica.ro
SA luAinu de esemplu genitivul omului. Aci
distingemu mai AntAi cuvaltul omu si termi-
narea genitivului -lui. Omu ne duce la latinul
homo ; homo ne duce la humus, Arch' la huma
noastrà ; -lui ne duce la latinescu illius , ge-
nitival unui pronume demonstrativu. Omului in-
semneaza' dar etimologicesce tradusu : a acelui
productu din lutu sau din pAmentu. Cine se gAn-
desce astagli la aceste insemnAri originarie ? Atat
omu cAt si lui au modificatu sonurile si au perdutu
intelesul vechiu, si sunt astädi pentru mai toti re-
mdsite neintelese sau altfel intelese din marele
procesu de combustiune, prin care se caracteri-
zeaz1 progresul limbelor.
SA luamu unu esemplu din alta limbA, es-
primarea numerului 20 in frantusesce. Numerul
20 este unu compositu si aratA 2 decimi. Limba chi-
nesA l'ar esprima dar, pune"ndu amendoue elemen-
tele de compositiune neschimbate lAnga o lalta.
pece se chiama chinesesce qi, doue eta, doue-
deci = etil-qi. In limba tibetanA ciu insem-
neazA dece, nyi doi, nyi-ciu douedeci; in lim-
bs, burmesA si, dece, nhit doi, nhitli douedeci.
Cu totul altfel limba francesa, italianA, englesa,
etc. Francesii dicu vingt. Ce este vingt? Ni-
meni din popor nu are consciintA despre cupnn-
sul lui ; Francesii ilu invata pe dinafara din tatA
in fiu. DacA analizAmu Anse' si urmarimu acestu
www.dacoromanica.ro
138 PARTEA A PATRA.
cuv6ntu, Emu mai dartiti de forma lui mai vechie,

latink=viginti. Viginti corespunde sanscritului
Visanti. Ami'mdoue se compunu din doue euvinte:
din vi i santi sau ginti. Acestu vi este o corupti-
une din dvisdoi, precum latinul bis este o corup-
tiune din dvis, engl. twice, grec. dui, care dis apare
eardsi iu latinesce in sensul de impartire in doue
d. e. discussio etc. Ear santi sau ginti sunt abre-
viaturi din sanscr. dasati care insemneazd, o de-
cadd, de la dasan------lece. Vingt spune dar pentru
eine scie sals asculte, o istorie intreagrt i aratd,
prin multe vicisitudini intelesul irnpreunatu de doue
si de 4ece; dar pentru poporul modernu limba
lui este mita. Sonul i sensul s'a coruptu.
Ca toate limbele moderne, a suptu astfel i limba
rumänd nieduva intelesului primitivu din trunchiti-
rile celor mai multe cuvinte a le sale, si aceste
stau asUlili fdrrt legilturd sensuald cu pilm6ntu1
din care provinu, numai ca nisce forme indiferen-
te, ca nisce scheme a le inteligintei, i togmai de
aceea ca nisce instrumente apte de a primi sfera
cuprinsul, prin cari lc va defini subjectul grin-
ditoru.
Limbele de clasa a treia ne dovedescu dar, ea
asa numita coruptiune foneticri este unu isvoru
nou de inmultire a limbei prin flectiuni de cuvinte,
earl toate reproducu raporturile subiective intro
idei. Prin urmare ceea ce numimu noi Logiea,
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULLTI ETIMOLOGICII. 139
adeca intreaga gramatica a limbei rumane si a
celorlalte limbe arice, i prin aceasta marca Mr
etnografico-nationala , provine din modulatiunile
fonetice, i aci vedernu causa adeverat limbistica,
pentru care atat limba cat i scrierea trebue sa indice
cu cea mai mare chiaritate toate literele flectionare.
Ce voesce acum etimologismul in ortografia
rumana ? §i cu aceasta ne intoarcemu din ciini-
pul interesantu al filologiei la objectul diserta-
tiunei noastre. Etimologismul voesce a dechia-
ra de spurie si de falsa metamorfosa fonetica
de sute de ani, prin care a trecutu limba mina-
n1; voesce a ne aduce gramatica la forma cea
mai etimologic pura, a ne aruncà limba cu Reale

inapoi, incercandu-se a stavill fluctuatiunea miilor
de ani, prin care a fostu impinsa limba rumitnä
spre desbinarea fonetica de cea latina, limba la-
tina spre desbinare de cea sanscrita, eea sanscri-
ta spre desbinare de o limba mai vechie, despre
care nu mai avemu trad4iune contimpurana.
Or care ant fi opiniunea ce o avemu despre
asa numita coruptittne foneticli, atat remäne con-
statatu, ca aceasta coruptiune" este marca dis-
tinctiva a limbelor arice si in specie a limbei ru-
mane si totdeodatii legea fatala, dupa care se
metamorfozeaza limbele noastre pana unde le pu-
temu urmarl in istoria omenirei. Aci unu indi=
vidu, cu schematismele sale gramaticale, nu poate
www.dacoromanica.ro
140 PARTEA A PATRA.
sä foloseasca si nu poate s strice nimic. Des-

voltarea limbei i anume i coruptiunea foneticg,
este unu productu instinctivu al naturei omenesci
nici odata nu se va plea dupa ratiunea
calculatoare a individului. Incercarile gramatis-
tilor si a puristilor de a frange geniul ascunsu
al limbei unui poporu prin micele lor para-
digme i teorii au rem asu totdeauna i cu dreptu
cuventu fantasmagorii impotente. Din viata Im-
peratului Tiberius ni se refera , ca odatg, co-
mitend o eroare in contra limbei, Marcellus i-a
relevat'o i i-a cores'o ; dar Capito, unu altu gra-
matistu ce era din intemplare presentu, observi,
o limba Imperatului este limba bung, sau cel
putin daca nu este indata , va deveni peste
curend. La aceasta Ansa Marcellus respunse :
Capito este unu mincinosu , Cesare: tu pofi
acorda impeimentenirea cea mare unui omu, dar
nici odatei unui cuv6ntu".
Scoala etimologica este dar ceva strainu i nena-
turalu in scrierea limbelor arice ; idealul la care
aru voi etimologistii sit ne aducg, ortografia ru-
maul, este maniera turceasca, o predilectiune ce in-
tnt deja in sfera gusturilor, despre care (lice pro-
verbul latinu cit numai este de disputatu.
Ortografia unei limbi, in or ce epocg, data, a-
fart de aceea in care a fostu stabilita, este deja de
la sine destul de osebita de vorbirea aceleiasi
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICIT. 141
epoci. Causa este, a limba se tot modifica pe ne-
simtite i lasa, astfel ortografia anticata, indar&tul
seu. Cand diverginta a devenitu prea mare, se
nascu revolutiuni ortografice, cari tindu a da seri-
erei unu impulsu inainte spre a ajunge propasi-
rea fonetica a limbei. Atunci vorbirea i scrierea
earäsi se mai identifica Oa, la unu gradu oare
care, pentru a reincepe dupa catuva timpu ace-
Iasi procesu de separare. Este dar siguru, ea or-
tografia ce o vomu stabili noi pentru limba ru-
mama de astacili, nu va mai corespunde limbei
stranepotilor nostri, ci le va impune sarcina de
a o ecuilibra din nou dup metamorfoza intern-
plat a. de acum i pana atunci. Cu cat anse s'ar
marl greutatea pentru noi 1 i s'ar indol pentru ei,
daca nu amu fix& astacli o ortografie corespun-
cle-toare macar limbei rumane din seculul XIX,
ci amu augment& distanta intre vorba i scrisu,
potrivind scrierea de astacli dupa vorbirea timpu-
rilor de eri, care totusi nici odata nu vor mai re--
invi& in limba. Noi daca amu put6-o preved6,
amu face bine sa introducemu ortografia seculu-
lui viitor ; dar a introduce o ortografie corespun-
Otoare seculilor trecute, aceasta este o procedere,
in care din parte-mi nu potu vale nici o intelepciune.
In paginele precedente amu demonstratu , ca

purismul etimologicu incercandu-se a sustinè in li-
www.dacoromanica.ro
142 PARTEA A PIMA.
teraturA, o stare fonetich, pe care limba a invins'o

si din care a esitu, este unu sistemu imposibilu,
gi aceasta amu demonstrat'o pe calea istorich a
faptelor, indichnd legea nestriimutat a perpetuei
metamorfose fonetice.
Acum Ansti vomu aräth, in teoric psichologich ch
etimologismul, chiar dach ar fi cu putintit in faptu,
nu ar fi rationalu si ar trebui sit fie combätutu
ca o pedich, pentru desvoltarea intelectualit.
Or ce cuventu este incorporarea sensibilit a unei
notiuni (a unui conceptu). Notiunea este o idee
(representatiune) format); din alto idei, ear nu
dea dreptul prin impresiunea sensibilh. Adech:
consciinta noastrh primesce din experienth mai
multe representatiuni asupra acelueasi felu de
objecte. Unu copilu d. e. are la inceputu despre
objectul mash o idee sau representatiune potri-
vita numai cu acea masa unica, ce a veluVo in
odaea sa. Mai tardiu vede i alte -mese, cu patru
picioare, cu trei picioare, cu unu picioru, de lemnu,
de peatra, de metalu, rotuude, patrate, poligoane
etc. Din aceasta suma de representatiuni relative
la acelasi fela de objecte, consciinta lui estrage
intr'unu minutu datu i printr'unu procesu ce'lu
esplich Psichologia, representatiunea lor comuna
si, lasand la o parte diferintele de tot individuale
a le multelor esemplare din acelasi objectu, for-
meazh, notiunea acestuia.
www.dacoromanica.ro
CEITICA SISTEMULIII ETIMOLOGICII. 143
Notiunea (Begriff) cuprinde dar esinta lucru-
rilor ce s'au presintatu consciintei noastre, ale-
gend din ideile kr numai partile importante si
respingend pe celelalte. In acestu procesu de ab-
stractiune, notiunile perdu oare cum materialis-
mul reprcsentatiunilor primitive §i devinu eterice,
perdu sensibilitatea i devinu objecte pure a le
gandirei. In lumea fisica d. C. nu esista notiunea
planta, ci numai o planta inclividuala, care care
cu suma ei de calitati unice.
Ansi find astfel abstrase notiunile s'arn perde
una in alta, dad"), n'aru fi fixate prin semne sub-
jective, in locul sensibilitatei representatiunilor din
cari s'au scosu. Aceste marce subjective pentru
distingerea notiunilor sunt cuvintele. De aceea
cuvintele insemneazd, numai generalitdti 0 nu sunt
nici odaM in stare a esprima individualitatea. Sä
incercu d. e. a design:1 prin cuvinte pana, cu care
scriu. Voiu dice: aceasta pana. Ansa aceastä
pana este or cc pana, in apropierea careia me
aflu, i numai gestul de a o ardta, o individuali-
zeaza. Aceasta pand neagrd; ansa aceasta pang
neagrrt este or ce pana neagra, in aproprierea
careia me On, i asa mai departe : ori cat de-
terminezu pana prin noue adjective, i adaugu
numai calitati generale 0 nu ajungu nici odatd
prin limbd a o separa ea exemplaru unicu de toa-
te celelalte. Limba este focul, in care represen-
www.dacoromanica.ro
144 PARTEA A PATRA.
tatiunile objeetelor i§i mistuescu toata materiali-

tatea si nu lasa decat idea lor abstrasa §i ge-
nerall.
Ce importanta nem6surata, au notiunile pentru su-
fietul omenescu, pentra formarea caracterului, etc.,
sciu toti cei ce s'au ocupatu de aceasta, materie. Aci
va fi destul a atinge numai unul din efectele bor.
Marginirea cea mare si ne-ajunsul inteligintei ome-
nesei provine din prea putinele representatiuni,
ce le poate cuprinde consciinta de odata. Deabia
trei patru representatiuni ocupa in acelasi timpu
atentiunea noastra ; totu ce trece peste acest numeru,
dispare de regula din sfera perceptiunei intelec-
tuale -si se intuned. De aci provinu lacunele, uni-
lateralitatea, in genere defeetele caracteristice a le
inteligintei celor mai multi oameni. Singurul mij-
locu de a remediä in parte acestui inconvenientu,
este de a introduce in consciinp, notiunile gene-
rale in locul representarilor sensibile si de a ave
astfel in acelasi cercu marginitu al consefintei esin-
ta unui campu foarte intinsu de representatitmi
experimentate. Astfel pe dud simphil gradinaro
i§i incarea consciinta si memoria cu representatiw-
mile individuale a le fiedrui exemplaru de flori
ce le cultiva, si prin aceasta nu are inteliginta li-
bera pentru alte gandiri, naturalistul scientificu
Trimesce numai notiunile generali despre felurile
-prantelor, are in extractu esinta tuturor, §i inteli-
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULITI ETIMOLOGICU. 145
ginta lui remane libel% a concepe alte teremuri
a le naturei si a forma astfel o Nib* universalä.
Fiindca dar notiunile cuprindu mai putinu decal
representatiunile originarie, Anse continu toata esin-
ta kr, de aceea operatiunea cu ele este cea mai
potrivita repejunei de progresu in inteliginta ome-
neasca, pe cand cei ce opereaza numai cu repre-
sentatiuni, poarta cu sine masa greoaie si super-
flua a sensibilitMei, i ii intardie esi incurea
prospectul. Astfel intrebuintarea notiunilor este
de comparatu operarei cu quintesente in locul
specialelor de plante, cu chinina in locu de china,
1i notiunea se rapoarta, la representatiune ea formu-
la algebraica la calculul cu cifre sau ea logarit-
mul hi numerul sea. Togmai prin aceasta li-
bertate a generalizarei este omul in stare a'si
concentra mintea si a castiga acea circumspectiune
peste unu campu vastu de experience, ce'lu dis-
tinge de toate celelalte fiinte e le naturei. Elu
nu este nimitu i cutrupitu prin varietatea infinita
a individilor din natura si nu este, ca animalul,
fatalminte legatu de impresiunea momentului : ci
liberu anima cautatura abstractiunei in Universu
si reduce massa, multipla i extensivä la o cata-
time marginitä dar intensiva,, scoate in idei sucul
gi meduva objectelor i astfel domnindu peste ele,
castiga locul i timpul de a le compara intre sine
cu trecutul i viitorul, i formeaza din ceea ce
$crierea limbel rum. 7
www.dacoromanica.ro
146 PARTEA A PATRA.
nAvAlea in capul seu ea unu chaosu orbu al in-

tOmplarei sfera luminatA §i regulatA a inteligintei.
Notiunile Bunt dar productul celu mai impor-
tantu , productul specificu al ratiunei omenesci.
Anse' ele se modificA, i§i schimbA continutul, de-
vinu mai abstracte , dupA cum se modificA qi
progresul cunoscintelor omenesci.
SA comparAmu d. e. notiunea scrierei, precum
s'a putut aflA, in consciinta Romanilor, cu aceemi
notiune in consciinta noastrA dupa atAtea desco-
periri geografice. Romanii timpului din urmä e
probabilu ca, nu cunosceau decAt alfabetul lor cad-
meicu, celu grecescu §i hieroglifele. Despre scri-
erea pitoreascA, despre nodurile peruviane, des-
pre Cua-lele chinesesci, despre silabarul Iaponi-
lor etc. nu aveau vre o idee §i astfel le lipseau
pArti esentiale pentru a'§i forma o notiune gene-
rata, despre scriere, precunfo avemu noi. Ans6 nu nu-
mai la objecte de culturA scientifica existä diferinta :
mai toate notiunile popoarelor moderne sunt ose-
bite de acelea§i notiuui antice. AltA idee are Ru-
rnAnul §i altA, idee avea Romanul despre pAmentu,
despre ingrA§area lui , despre ma§ine agricole ,
despre vestminte, despre cAi de comunicatiune,
despre sufletu, despre guvernu, despre religiune
etc. etc., a§a, incht astA;li cu greu se va gag o
notiune modernA, congruentA cu cea andel cores-
puncl6toare. De regula notiunile posterioare sunt
www.dacoromanica.ro
CR1TICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 147
mai generale cleat cele primitive, si inteliginta
popoarelor in sumg. totala face unu progresu pro-
nuntatu spre abstractiune.
Para lel cu aceastg, straformare tAcutg a cu-
prinsului notiunilor in laboratoriul intelectualu al
omenirei, merge o schimbare corespunptoare a
formelor Mr esterne, adecI a cuvintelor. CAnd
pentru prima oarä se dd, unei notiuni numele,
adeca, cuvOntul seu, partea principala a sonurilor
acestui cuvOitu se ia de regulg, din sonurile re-
presentatiunilor nemijlocite, din care s'a formatu
notiunea. Ele sunt dar o imagine fidelI a gradu-
lui de abstractiune, pe care se aflau oamenii in
timpul and au botezatu t6nera notiune. Pang
cänd inteliginta poporului se afth, pe aceeasi treaptg,
de abstractiune, panA atunci sonurile pe-streaza unu
intelesu primitivu al Mr si din aceastg, causl taunt
respectate. Indatl ce Ans6 poporul face unu pro-
gresu de abstractiune in privinta cuprinsului ace-
leiasi notiuni, se desface legAtura ce o unea cu
representatiunile mai materiale si mai marginite
de la inceputu, sonurile ei primitive i§i perdu in-
telesul i, ne mai av6nd pentru ce se fie respec-
tate, se modificA si se corumpu" foneticesce.
SA lutimu de esemplu notiunea si cuvèntulu
omu. Pentru Romanii cei vechi omul era cea mai
importantg, fapturd din paanèntu, adecl din hum
de aceea sonurile numelui lui aminteau aceastI
7*
www.dacoromanica.ro
148 PARTEA A PATRA.
origine si vor fi fostu in vremea vechie huino ;

mai pe urma ans6 s'a perdutu din cuprinsul no-
tiunei reminiscenta nemijlocitä a acelei origine
terestre, si de indata incepu a se perde si sonu-
rile primitive : din humo se uitä u si fiice hoino,
in fine Rumanii Intl% si pe h, 0 facu omu ; si
aceasta cu totu dreptul, fundeä omul nostru este
mai dnaii de toate o fiinta intelectuald, si nimeni,
pronuntand numele lui, nu se mai gandesee si nu
trebue sä se mai gandeascd la hunzei.
Ouv6ntu1 francesu espiegle, analizatu la pag. 131,
se spunea si se scriea intr'unu timpu ulespiegle:
era togmai timpul, uncle cu numele individului
Eulenspiegel se botezase notiunea vicleniilor lui.
Generatiunile urmätoare Anse se gandird numai
la aceste fapte in genere si uitard personalitatea
de care erau legate ; de indata cuve"ntul ulespiegle
se corumpe, se face espiegle §i nimeni nu va puté
opri, ca mane poimane sa nu se corumpa si mai
mutt dupa legea eufonica a limbei francese.
Bumper englezesce insemneaza unu paharu plinu.
Urmarindulu in timpuri mai vechi, ilu afliimu sub
forma de bower, pe urma bompere, in fine bon-
pere, §i cu aceasta ultima forma ii dam de ori-
ginea normana. Normanii din Bretagne, catolici
credinciosi, aveau obiceiul -le a iuchina, la ince-
putul or carui ospetu primul paharu Papei de la
Roma, bunului parinte=au bon pere! De aci a re-
www.dacoromanica.ro
CRITICA SISTEMULUI F.TIMOLOGICU. 149
masu numele de bon pere primului paharu plinu
in genere, ce se inching la unu ospetu, apoi s'a
generalizatu §i mai mult O. s'a intrebuintatu pen-
tru or ce paharu plinu. Din acelu minutu, legg-
tura cu bon pere nu mai exista §i sonurile lui
au inceputu a se modifica. Astg li sub bumper
nimeni nu vede pe Papa de la Roma, §i de aceea
unu ortografu etimologistu nu ar aye dreptu a sill
pe Englezi sg scrie bonper in locu de bumper,
pentru a'§i aminti originea. Consciinta acestei ori-
gini este stinsg in poporul lor, §i ortografia va fi
cea din urmg a o reinvia.
Notiunea ne apare in aceasta" privintg ca unu
balonu aerostaticu, care incepe a se inaltà deasu-
pra pamentului representatiunilor din care s'a ngs-
cutu. La inceputu, o sumg de sonuri primitive ilu
leagg Ancg de originea sa teluriel ; Anse" in pro-
portiunea, cu care continutul seu se umple de
materia etericg ce'l este destinatg , repulsiunea
in contra pgme"ntului devine mai mare, pang eänd
in fine rupe funiile injositoare §i se inalta intr'o
sferd, unde nimic nu'i mai amintesce substratul ma-
terialu, din care a pornitu.
Care ar fi acum resultatul etimologismului in

scrierea §i vorbirea iv ,iimg ?
Etimologismul ar sill poporul Rumgnu sg reving
la sonurile primitive ce corespundeau unui gradu
www.dacoromanica.ro
150 PARTE1 A PATRA.
de desvOltare a notiunilor lui, peste care astAcli

a trecutu de mult. Etimologismul ar vol sA re-
stringa inteliginta notiunilor noastre §i sA, le for-
teze in forma materialA primitiva, pe care ele au
spart'o de atAta timpu fiindca, devenise prea
strimtI pentru spiritul lor de generalitate.
De ce amu mai scrie noi astAcli mesa in locu
masa ? Scimu bine, cA, in scriptele rumAne vechi
se afiA measei, mai naiute poate messa, in fine la
Latini mensa. Dar aflarea formelor acestora nu
poate contribul intru nimic a ne face si. ne schim-
bAmu masa noastrA din ceea ce este. Latinii aveau
unu bunu cuve'ntu s scrie §i sA vorbeascA, mensa.
Mensa lor sta in legAturA ou vechiul mono, de
unde eminere=a fi inaltatu, §i insemna la ince-
putu or ce lucru pro-eminentu sau inaltatu :
masA, bancA, scena pe care se presintau sclavii
pentru a fi ve"nduti, etc. Dar masa noastra nu
scie nimic din toate aceste, §i fiindca, a perdutu
intelesul primitivu al legaturei cu meno, nu mai
are nici o causä de a'i pestrà literele.
Etimologistii ne indatorescu a vorbi, sau cel
putin a scrie, anima in locu de inime cliand cA
i este spuriu". Dar inima noastrA nu mai are a
face cu anima vechie, §i i stA acolo togmai pen-
tru a arAtà, cA nu mai are a face. Anima era in
legatura cu Neu = a sufia, a respira, §i insemna
mai Antäi principiul respiratiunei materiale §i de-
www.dacoromanica.ro
CEITICA SISTEMULUI ETIMOLOGICU. 151
_
vent apoi principiul vietei intelectuale, sufletu, cu-
ragiu, etc., gns6 in perpetug amintire a acelei ori-
gini fisiologice, din care causg. se §i scria in-
tr'unu timpu pentru mai multg imitare hanima.
Dar in,ima noastrg. a devenitu astgqi altceva : ea
este loca§ul sentimentalu de durere §i de bucurie
§i nu mai este resuflarea bran, hanima, care a
datu origine numelui anticu. Etc. etc.
Spent, cg, cele espuse vor fi de ajunsu pentru a
constata, eh,' regenerarea dialecticg §i ceea ce nu-
mescu etimologisti coruptiune foneticg este propria
viatg a limbei §i a inteligintei unui poporu, §i cg
nimeni nu are dreptul de a li se oppune din plg-
cerea de a ved6 derivatiunile lui etimologice es-
primate prin litere.
Noi, care amu fost condu§i spre aceste cercetgri
mai mult din interesul lor filosoficu, amu propune
atentiunei §i verificgrei filologilor nepärtinitori ur-
matoarea lege psichologico-limbistica : Ceea ce sus-
tine sonurile unui cuvèntu in unirea kr integrala,
este consciinta intelesului lor primitivu. Indatg.
ce inteliginta poporului a modificatu acestu inte-
lesu primitivu, generalizlndulu §i desfgandulu de
originea materialg, viata conservativg a sonurilor
s'a stinsu. De aci incolo ele se prefacu, se in-
moaie, se corumpu, se perdu, §i din intregul lor
primitivu remänu numai cateva sonuri reci, drept
semne pentru notiunea arbitrara, ce §i-a formät' o
www.dacoromanica.ro
152 PARTEA A PATRA.
poporul. Tot astfel la moartea unui organismu

inceteazd puterile ce i-au sustinutu pknä atunci
unitatea organicrt, si incepu a lucrd puterile chi-
mice, caH in sensul organismului descompunu si
distingu, ear in sensul Mr compunu si creazd none
fornaatiuni cu o noud vidtd.
Coruptiunea fonetice incepe dar intr'o limb&
atunci, cand mintea poporului a facutu unu pro-
gresu asa de insemnatu in abstractiune, incrtt a
perdutu legraura materiald pentru o mare parte
din cuvinte. Coruptiunea odatd, inceputd din aceas-
ta causit legalri, nu se mai poate opri, ea se in-
tinde egalminte peste toate cuvintele, si peste mul-
te numai din causä eufonicd. Dar totdeauna in-
ceperea ei este unu semnu de progresu al notiu-
nilor poporului, in care se intempld.
Etimologistii sustinendu cu or ce pretu literele
vechi , din cad a disprintht intelesul , facu ca
Egiptenii, caH inbalsamau mumiele fard viatd, ui-
Mud amendoi, cd, descompunerea si reformatiunea
corpurilor este unu procesu de o egall importan-
t& cu forma kr organica de la inceputu:
Aceste sunt causele istorice si teoretice, pentru

care etimologismul in ortografia rumänd ne pare
pe cdt imposibilu, pe atat nerationalu.
www.dacoromanica.ro
Din Publicatiunile Societatei Junimea au esitu
de sub presa si se Oa de vendare la Biuroul
SocietAtei in casele Bancei :
MAIORESCIT, Tito : DESPRE SCRIEREA LIM- '
BEI RUMANE. Pretul 1/2 Icosara =-
7 lei cursul pietci Iasi
SCHILLER, MOARTEA LUI WALLENSTED-
Traducere rumana de E. M.
Pretul 10 b
SHAKESPEARE, MACBETH. Traducere rurnrir
de P. P. Carp. Pretul 5 lei
tc
Se itflit sub pres i voru apare la Septem-
vrie 1866 : : .
MAIORESCU, Titu: GRAMATICA LIMBEP RU-

MANE pentru scoalele primare classa
I si II (metoda analiticA). Pretul 21/2 lei.
MAIORESCIT, Titu: PLINII EPISTOLAE SE-
LECTAE. Editiune in usul scoalelor,
cu adnotatiuni rumane. Pretul 21/2 lei.
MANDREA Nicolae : CAESAR DE BELLO
GALLICO. Idem. Pretul 8 lei.
MELICU, I. M., ARITMETICA pentru gimnasiu.
Pretul 8 lei.
PAICU , Pavel : EPITOME HISTORIAE SA-
CRAE. Editiune in usul scoalelor, cu
adnotatiuni rumane i cu vocabularu
latino-rumanu. Pretul 2 lei.
www.dacoromanica.ro

Titu Maiorescu - Despre Scrierea Limbii Române

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Titu Maiorescu - Despre Scrierea Limbii Române

Încărcat de

Drepturi de autor:

_ _

In Iassi s'a formatu o Societate literark Ju-

toti membrii ne amu convinsu, ai, prin opiniuni

Dacä din aceastg, causa, tractatul ortograficu de

cutiune asupra materfilor propuse §i vomu ur-

SCRIEREA LIMBEI RUMANE

PARTEA I. Principiul Scrierei . . Pag. 1

PARTEA II. Cercetäri fonetice asupra

PARTEA III. Despre scrierea lui c, g, f,

PARTEA IV. CercetAri limbistice si cri-

Secululu al XIX se va numi in Istorie cu

MOW i inradacinatu iii poporu. Fie-care Rumanu

in litere si facendu-le sensibile pentru velu. Dacl

111A1111 sa arete ea, face ceva, si a vedutu it alta

ta objectele. *) Cand vrea s ict omu, desena

a aceleasi directiuni care se manifestase si in hie-

evidentu, c alta este o masa mica, i alta o me-

tardiu, d. c. cH, mane. De aceea limba noastra

Vecli i nota lila finele acestei pgrti.

Revenindu acum la sirul demoustratiunei noastre

Intrebare: intruclt putemu simti literile

v) Aci privimu lucrul numai din puntu de vedere alu

esprimä indala stfensa legtituril intre persoana,

care substantivu si in fie-care verbu se afig o formg

limbe. Cand Germanul vedc: Yliter simte ca are

dacei prin o catastrofei istoricci ni s'aru fi perdutu

Transitiunea de la insemnarea simpla iconica

a al-Ma vointa acestor Indieni de a se civiliza iii

credeau ea sub hieroglifa leului trebue sa se inte-

NOTA II. (La pag. 11.)

Amu insistatu cu preferinta asupra diferintei intre

*) In aceasta voru fi fedutu i Egiptenii valoarea scrierei

proprii sonul era scopul finalu alu hisernnärei ; pen-

se ocupa de inventarea unei pasigrafii pentru limbele

prin crimd, judeeatti bi eseciOote (euv6ntu §i sabiA),

lor,, amu trebui sit presupunemu o educatiune

legatura de transitiune intre o gandire i alta. D. e.

Anse in timpii din urmit simtimentul legliturei in-

Primimu dar astaqi alfabetul latinu pentru scrie-

Aceastä parte comunä mi poate sh" provina cleat

fiLimu de ocasiune pentru a le recomenda ca indis-

posesiune de treispredece litere in siguranta, ci

Dupd cum se cetesce astddi limba Iatin, sonul

propter i antehaec. Perderea lui e i mantinerea

mijlocu, cAnd nu mai triiiau Romanii, s'a latitu asu-

Sonul I are in manuseriptele latine trei semne:

dedatu ale imprumuta sonul ii litera &dile ori

§i se scria cu *). Valoarea acestei distingeri n'a

a introduce alfabelul latinu. Din minutul in care

indicii sigure, cari sit ne permita a presupune

In alfabetul latinu dupa pronuntarea moderna

vel omnino non voce potius inter discrimina den-

*) Vedi citatiuni despre aceasta in Cipariu, Elemente de

Din cele demonstrate resultei lepeidarea lui ph

Sonul t in scrierea latind cum se cetesce astAdi,

lasi fehi, cu aspiratiunea primei litere. Tot asa s'a

mari vigoarea vocei" etc. (H literam, sive illarn

'1) Sg ne fie permisu a o localiza in traducere :

in cartile vechi, maj ales ale autorilor tragici,

etc.; se va scrie in fine cu c acolo unde s'a formatu

*) La Schneider (op. cit. I, pag. 332) din eroare de tiparu

sonum , qualis apud Graecos nullus est ideoque

trodusa, c servesee esclusiv la esprimarea sonu-

lui k, ear litera k se perde din scrierea latinU

Cu aceasta amu terminatu cercetarile fonetice

In partea a doua a disertatiunei noastre arau