SUBIECTUL IIBacalaureat, Limba românăCURENT:POSTMODERNISMUL-ROMANUL

POSTMODERN-Postomodernismul constituie alături de neomodernism una dintre direcțiile

importante din literatura română în perioada postbelică.Reprezentanți ai romanului
postmodern: Mircea Nedelciu, ”Zmeura de câmpie”, Simona Popescu, ”Exuvii”, Mircea
Cărtărescu, ”Levantul”, Gheorghe Crăciun, ”Pupa russa”.Printre primele romane postmoderne
stă romanul colectiv ”Femeia în roșu” scris de M. Nedelciu, A. Babeți, M. Mihăieși. Aceștia cultivă
un nou tip de literatură, încercând săimpună o altă modalitate de lucru. Trăsături:-Relativizarea
raportului dintre ficţiune şi realitate, amestecând dateexacte şi autentice cu documente
imaginare, amestecând intenţionat epocile-Atomizarea perspectivei narative-Folosirea parodiei,
a pastişei, a referinţelor livreşti, a teoriilor referitoare la tehnici de compoziţie şi tipuri de texte-
Amestecul literaturii înalte cu literatura de consum, îmbinând tipul de roman psihologic,
social, istoric cu romanul de aventuri, romanul poliţist-Dinamitarea construcţiei subiectului şi a
compoziţiei clasice, prin crearea impresiei că dezordinea este principiul care ghidează acţiunea,
fragmentarismul-Alăturarea, amestecarea unor registre stilistice deosebite, de exemplu, în
romanul ”Zmeura de câmpie”, narațiunea este la persoana I, a II-a și aIII-a, narațiunea la
persoana a III-a legând diferite narațiuni-Folosirea masivă a ludicului, asimilarea ironică a
clişeelor şi a locurilor comune-Utilizarea paratextului (în ”Femeia în roşu”apare sub forma
prefeţei şi a postfeţei)-Apar numeroase tipuri de discurs popular, schimbând în mod intertextual
modul în care se realizează relatarea:alternează registre şi tonuri narative.Este parodiat kitsch-ul.

-Romanul optzecist este o proza cotidianului, a faptului mărunt, a individului de pe stradă în

care sunt inserate documente reale şi tipuri de vorbire directă. De exemplu, romanul”Femeia în
roșu”are o bibliografie bogată (peste 60 de titluri, incluzând dicţionare, monografii, studii
istorice, militare, culturale, peste 118 periodice), o postfaţă atribuită unui autor străin, dar care
este scrisă tot de cei trei-în roman, documentele devin ficţiune, iar ficţiunea capătă aspectul
realităţii, istoria se dovedeşte construcţie-Romanul găseşte plăcerea story-ului, bucuria de a
povesti.-Alte teme: căutarea identității, lumea postbelică fiind o lume orfană care își capată
identitatea; neputința comunicării între generații; raportul dintre individ și istorie; tema
povestirii și a povestitorului, tema fiului pierdut, căutarea originilor,ștergerea memoriei în
context politic.-Cititorului i se atribuie un rol activ, în triada autor-operă-cititor, accentul se
deplasează pe relația dintre operă și receptor, cititorul devenind un adevărat personaj al operei.-
Romanele au aspect polimorf, experimental, perspectiva multiplăafectând coerența
povestirii, dar mențin lectorul în text cu promisiunea descoperirii în final a secretului (de
exemplu, ”Zmeura de câmpie”)-Sunt dezvăluite mecanismele de producere a textului,
cititorul descoperind mecanismele lecturii-metaromanul.-Cultivă imprecizia și indeterminarea
sensului.-Se estompează granițele tradiționale dintre genuri și specii literare.