Clinostatism

I. In cazul clinostatismului, ortopneea reprezinta o pozitie fortata (respiratie in

pozitie ridicata, dreapta, pozitie in care e fortat sa stea bolnavul pe mai multe perne
eventual, in fund, cu sau fara punct de sprijin).
Ortopneea amelioreaza dispneea (este pozitie antidispneica).
In practica intalnim 2 cazuri ce ilustreaza cel mai frecvent acest lucru :
1. insuficienta cardiaca stanga (ICS) -; ventriculul stang nu poate ejecta tot sangele,
nu are forta necesara fapt ce rezulta intr-o crestere a volumului muscular
2. obstacole in umplerea ventricului stang, de regula datorita stenozarii (ingustarii)
orificiului mitral -; stenoza mitrala (opune rezistenta la trecera sangelui prin orifiiul
mitral).
Sangele va avea presiune crescuta in atriul stang, venele pulmonare, teritoriul
pulmonar, si rezulta staza pulmonara care modifica calitatile elastice ale
plamanilor, circulatia aerului prin caile respiratorii => respiratie anormala, difcila =
dispnee cardiaca.
Ortopneea reduce intoarcerea venoasa, incarcarea inimii, si astfel reduce cresterea
stazei pulmonare.

Forme particulare:

a) crize severe de bronhospasm ; de exemplu in astmul bronsic avem o dispnee

severa ce va obliga bolnavul la o pozitie ortopneica cu sprijin in extremitatile
superioare care creaza conditii pentru utilizarea musculaturii respiratorii accesorii
b) prezenta de lichid in pericard = pericardita lichidiana ; din cauza acumularii
cantitative si presionale a lichidului inima este deranjata. Intoarcerea venoasa la
inima dreapta este jenata => pozitie ortopneica stand in pat cu trunchiul aplecat
inainte, cu coatele pe genunchi pe care se afla si o perna = semnul pernei (lichidul
este impins in partea anterioara si inferioara a inimii fapt ce amelioareaza
dispneea). Atunci cand cazul este mai sever, bolnavul va adopta o pozitie ce va
incerca sa accentueze incarcarea anterioara a inimii (ventriculul stang) luand
contact cu planul patului cu genunchii si mainile indoite din coate (pozitie
genupectorala = pozitie animala cu 4 puncte de sprijin) = semnul rugaciunii
mahomedane.
II. Pozitii contracturante.
1. Opistotonus in tetanos care se manifesta printr-o contractura muscularaca un arc
de cerc in care bolnavul atinge planul patului cu regiunea occipitala si calcaie. In
anumite cazuri aceasta incordare se poate face pe partea laterala si se numeste
emprostotonus. Alteori avem pleurostotonus.
2. Cocos de pusca in meningita :
- contractura muschilor cefei duce capul pe spate
- decubit lateral
- restul coloanei curbate
- flectarea gambelor pe coape si a coapselor pe abdomen
Se insoteste de semene neurologice ca :
- cefaleea meningitica
- fotofobie
- varsaturi centrale

III. Cu scopul de a ameliora durerea = pozitii antalgice

Pzitiile antalgice apar in afectiuni ale aparatului respirator, cardiovascular,
digestiv, urinar precum si in afectiuni articulare.
Putem avea si absenta pricarei pozitii antalgice fortate cand bolnavul nu-si gaseste
o pozitie antalgica desi o cauta tot timpul, isi schimba pozitia neincetat.
Ex : pozitia nemiscata in decubit dorsal ofera un grad maxim de reducere a
miscarilor inclusiv respiratorii in afectiuni peritoneale.
Tendinta de contractie a musculaturii a musculaturii abdominale se numeste
abdomen de lemn ce apare in tulburari :
- de secretie, sudoratie
- tegumentare
- sensibilitate
Daca durerea este de intensitate medie diminuarea ei re realizeaza prin
comprimarea zonei dureroase abdominale (cu mainile, perne, etc.)
Ex : colici abdominale, ulcer (durerea se diminueaza prin presiune)
Fara pozitii antalgice avem :
- colica renala/ureterala (intensitate si duarata mare)
- unele pancreatite acute
- IMA
- leziuni abdominale
Inflamatia a muschilor psoasi si a articulatiei coxofemurale duce la flectarea
coapsei pe abdomen unilateral cu diverse grade de rotatie si abductie.
Ex : psoita (= lichid in articulatia coxofemurala)