Sunteți pe pagina 1din 68

licipalia

.~ 1G'''''"0''
•.•. *
~'"UtAa'ADU'"
·şTMĂ'&ETEHN~ĂSAA cm..nticipaţia
Revistă lunară de literatură şi artă SF
Societate cu capital de stat,
funcţionând sub egida
editată de S.c. "ŞTllNŢĂ & TEHNICĂ" S.A.
Ministerului Cercetarii şi Tehnologiei,
înmatriculată în Registrul Comertului
Nr. 544/545
cu nr. J 40/677511991

§1LJJ~~~
Editorial 10 - Omida
1 - Şi totuşi ... de Val Antim
de Ioan AIbescu 16 - Vendetta lui
Fragmente critice Ucigă-l Toaca
3 - CăI1i de Ovidiu Vitan
de Voicu Bugariu 39 - Râpa amăgirilor
Traduceri de ftna-Veronica A1ircea
Fiction ,i Nonfiction
21 - Judecata de Apoi
de Timons Esaias 59 - Provincialismul temporal
29 - Columbiadul de Dan D. Farcaş
de Stephen Baxter HydePark
Lucrări românesti
• 62 - Un dicţionar...
6 - Zeul Plictiselii de Radu Pavel Gheo
de Robert Orant

Consiliul de administraţie Tehnoredactor Abonamentele se pot face la


IOAN ALBESCU - director PAVEL D. CONSTANTIN oficiile poştale, precum şi
NICOLAE NAUM direct la redacţie,
Coperta
VIORICA PODINĂ Cititorii din străinătate se pot
Schimb cultural cu cenaclul
.Andymon'' - Berlin abona prin RODIPET SA,
Director adjunct PO BOX 33-57.
CONSTANTIN PETRESCU Difuzarea Fax: 004-1-31294 32
CORNEL DANELIUC Telex: 11995
Director economic CRISTIAN ANGHELESCU
CARMEN TEODORESCU Telefon: 617 58 33 sau Adresa: Piaţa Presei Libere nr. 1,
223 15 10 int. 1151 Bucureşti, cod 7978 J
Redactor literar Cont: 403401 BASA-SMB Tel 617 58 33 sali 223 15 40 înt. 1151
MIHAI-DAN PAVELESCU Cod fiscal: R 1578216 Fax: 222 84 94
Tiparul: BUCUREŞTI
Lei-Sooo Tipografia "LUMINA Tipo " ROMÂNIA
ALBEsCU

ŞI TOTUŞI •••
·
u este un secret peritr u pe tarabe. sufocând practic orice altă

N nimeni că România trece apariţie editorială. Îmi cer iertare. era


printr-o profundă criză eco- să uit publicaţiile lir icoi d e de tip
nomică, culturală şi morală. Ea se ..Povestea mea". care au un succes la
numeşte tranziţie sau, mai nou. post- fel de răsunător ca şi celebrele cărţi ale
tranziţie. Nu este un secret pentru nu mai celebrei Sandra Brown.
nimeni că, în acest context, cultura se Mi-am pus deseori intrebarea in
g!iseşte într-o stare de extremă sufe- ultima perioadă de ce au succes
rinţă. De-a lungul celor opt ani, tirajele asemenea publicaţii. Care sunt resor-
au scăzut dramatic - la cotidiene. de la turile spirituale interne pentru care o
ordinul su telor de mii de exemplare, masă imensă de cititoare (căci în
milioanelor chiar. la căteva zeci de mii, marea majoritate sunt cititoare) con-
la cărţi de la zeci şi chiar sute de mii, sumă cu nesaţ acest tip de publicaţie
la sub cinci mii. Deşi tonetele de ziare. ce conţine o serie nesfârşită de poveşti
reviste şi cărţi par deosebit de asupra nenorocirii umane. O posibilă
explicaţie ar fi că, în general. femeile.
încărcate. expunând o ofertă care
poate cele mai lovite de acest chinuit
aparent pare bogată, la o analiză mai
proces de tranzttie. resimt o relativă
.atentă poţi să extragi câteva.concluzii
uşurare când află de nenorociri şi mai
amar!=. Presa - şi aici mă refer la
'mari decât ale lor. Probabil că în psi-
intregul peisaj de periodice -. de la
hologia feministă funcţionează un fel
cotidiene până la semestrlale, supra- de teorie a relativităţii potrivit căreia o
vieţuieşte doar în măsura în care este nenorocire este mai suportabilă atunci
artăgoasă, se răsteşte la putere. cultivă când se face o comparaţie cu altă
o anumită isterie - în mare măsură nenorocire şi,mai cumplită.
justificată de mizeria cotidiană - care Ei bine. această situaţie a presei mi
reprezintă de fapt un fel de defulare se pare teribil de paranormală. În
colectivă intr-un limbaj care deseori se pr irnu l rând pentru că, în actuala
apropie periculos de mult de limita situaţie extrem de dramatică ce carac-
deceriţ et. Rareori poţi găsi o gazetă terizează puterea de cu mp ăr are a
echilibrată. care să se ocupe de pro- cetăţeanului roman, numai publicaţiile
blemele realmente fundamentale şi de tip drog cultural mai pot supra-
atunci când o depistezi constaţi cu vieţui. În al doilea rând cred că proce-
părere de -rău că e ocolită de cititori. În sele. uneori aberante. oricum extrem
schimb pornografia. .publtcatule de . de greu de înţeles pentru cetăţeanul de
scandal. periodicele de pseudoştiinţă rând, au alterat cumplit gustul citi-
gen paranormal sau astrologie, abundă torului.

anticipaţia
EDITORIAL

Există, practic, o suspendare a Apropo de această ultimă problemă, aş


responsabilităţii sociale. Omul nu-şi fi extrem de curios să cunosc, acum, la
mai permite să-şi proiecteze, să-şi pla- flnal de an, ce anume publicaţii au fost
nuri raţionale de viitor. Practic, nici nu sprijinite (subvenţionate) de Ministerul
mai există premise pentru a construi . Culturii, ca să pot spune că a meritat
astfel de planuri. pentru că în fiecare (sau nu a meritat) sacrificarea revtstei
moment intervin lucruri complet .Anttcipaţta". Nu de altfel, dar parcă
neprevăzute care ne bulversează dra- prin noiembrie 1996 actuala putere
matic intreaga viaţă. Ei bine, în aceste promitea maximum de transparenţă.
condiţii este firesc să nu mai ai Revenind însă la oile noastre, cu
încredere în virtuţile ştiinţei şi ale nor- sprijinul sau fără sprijinul Ministerului
malului şi să te apleci asupra paranor- Culturii, revista .Anticipaţta", ca şi alte
malului sau să-ţi "prevezi" viitorul prin reviste de cultură care nu-şi propun să
intermediul horoscop ului. Acest lucru exploateze slabiciunea omenească,
este un simptom extrem de pregnant care are ca ţel ambiţia de a se înălţa
asupra bolii numită neîncredere, de deasupra vulgarităţii animalice din noi.
care suferă întreaga populaţie. Nimă- nu pot supravieţui decât dacă soci-
nui nu-i mai arde de lucruri serioase şi etatea românească intră într-o oare-
perene, toţi suntem obsedaţi să prin- care normalitate. Adică, dă semnale
dem ziua de mâine, încercând prin cele coerente şi raţionale că sprijină şi valo-
mai curioase şi mai stranii procedee riftcă creativitatea şi competenţa, că
sau metode să ne autolmtştim, să ne sancţionează impostura şi superficiali-
autoamăgim. Pe de altă parte, dacă nu tatea. Atunci de-abia ne vom debarasa
mai putem fi siguri de ziua de mâine, de tot acest cortegiu de simptome ale
încercăm să ne bucurăm de ziua de degradărti umane, vom aprecia acele
azi. Iată o posibilă explicaţie pentru canale informaţionale care ne oferă
apetenta, aş putea zice frenezia cu care sprijin pentru a ne construi o spiritua-
sunt abordate genurile superficiale, litate nobilă şi constructivă. 'Până .
facile, pentru modul iresponsabil de a atunci, însă, în aşteptarea plină de
ne cheltui timpul şi puţinii bani pe speranţe, avem datoria de a conserva,
. care îi avem pe divertismentul facil, pe de a păstra într-o stare de rezervă
distracţia de dragul distracţiei. În acest activă tot ceea ce poate fi necesar în
context apare explicabil dezechilibrul acel viitor, dar care acum parcă nu-şi
dintre consumul de televiziune (şi nu arată rostul.·
orice televiziune, ci neapărat televi- Iată, deci, raţiunea pentru care
ziune comercială) şi cel de carte (sau revtsta .Anttclpatia" va apărea' şi în
revistă). continuare, chiar dacă nu cu o cadenţă
Iată deci unele posibile explicaţii regulată, chiar dacă nu într-o formă de
pentru starea precară care a condus la zile mari, aşteptând cuminte ca lu-
suspendarea temporară a revistei crurile să intre pe un făgaş normal,
"Anticipa ţi a" , la care s-au adăugat şi contribuind într-un anume fel, deci, la
anumite complicaţii de ordin politic, pe restabilirea normalităţii.
ca re le-am înfăţişat în editorialul
'Almanah ului .Antrctp atta" 1997.

2 anticipaţia
Isaac Asimov, Robolii de pe Aurora, Cât priveşte verosimilitatea strict logică
traducere de Georgeta Stancu, Teora. a premiselor, Asimov dovedeşte o nepăsare
suverană. Dilema centrală a romanului este
iteratura lui Asimov impresionează, în dacă pătrunderea pe. mai departe a civi-
L primul rând, prin productivitatea inte-
lectuală a autorului. Oricine ai fi şi orice
lizaţiei umane în Cosmos trebuie întreprinsă
de roboţi sau de oameni. Să recunoaştem,
preferinţe de lectură ai avea, după parcur- este vorba despre o pseudo-dilemă. O dero-
gerea câtorva pagini semnate de Asimov gare de la raţionamentul corect, coroborată
eşti obligat să exclami: Omul acesta era neo- cu o pătrundere agreabilă în tărâmurile
bişnuit de inteligent! sofism ului contine şi poanta finală a roma-
In Roboţii de pe Aurora, situaţia se nului. Un robot este înzestrat cu calitatea
repetă. Elijah Bailey, cel chemat să inves- de a citi gândurile oamenilor. Într-un roman
tigheze o crimă dintr-o lume stranie, unde cosmico-poliţist serios aşa ceva nu are ce
obiceiurile pământene au evoluat foarte mult, căuta. Cu toate acestea, cititorul nu-i face
însumează calităţi de anchetator penal, de- nici un reproş strălucitorului Asimov, atâta
tectiv şi cazuist, eventual iezuit. Dialogurile vreme cât detectivul şi roboţii inteligenţi
purtate de el sunt interminabile, întinzân- discută atât de pasionant.
du-se pe sute de pagini. La aproape oricare Traducerea este fluentă. Singura obiecţie
alt autor. ele arfi sfârşit prin a-l plictisi pe ar putea fi cea legată de evitarea artificială
cititor. Nu este cazul Roboţilot de pe Aurora. a perfectului simplu, atunci când se impune
. Energia deductivă şi eazuistică a vorbitorilor folosirea verbului a fi. Dacă "fu" sună într-
este atât de mare, încât interesul rămârie intact. adevăr destul de repugnant, poate fi înlocuit
O discuţie specială merită naratorul în- printr-o perifrază. Folosirea perfectului com-
suşi. El nu se manifestă prea des, dar atunci pus într-un context unde predomină perfec-
când o face este revelator. Asimov reuşeşte tul simplu narativ are efecte stilistice ne-
performanţa de a construi o voce auctorială plăcute.
relativ inumană, Mulţi autori scapă din ve-
dere acest aspect sau se declară incapabili
de a-l concretiza. Drept urmare, împrejurări Larry Niven, Lumea de dincolo de
cu totul insolite sunt relatate de naratori timp, traducere de Mihai-Dan Pave-
absolut banali, oameni obişnuiţi ai zilelor lescu, Teora.
noastre. Efectele sunt simplu de estimat.
Apare o ~discrepantă, cu efecte' de regulă
comice. In Roboţii de pe Aurora, vocea
-,L arry Niven este de asemenea un per-
former, dar într-alt domeniu. El exce-
auctorială este a unui ins totalmente lipsit lează în inventivitate tehnică. Mulţi autori
de afecte, capabil doar de performante pur au încercat să imagineze o lume a viitoru-
intelectuale. Sunt semnificative, de pildă, lui, puţini au reuşit sa o doteze material
comentariile despre grupurile sanitare şi cele atât de minutios. Impresionante sunt şi extra-
despre relaţiile sexuale dintr-o lume ultra- polările ţinând de astronomie şi astrofizică.
evoluată. In permanentă, tonul naratorului Cititorul care nu are studii de specialitate
este al unui sexolog, eventual al unui robot sfârşeşte prin a se declara ameţit, precizând
programat pentru analizarea relatiilor intime că este vorba despre un vertij plăcut. De ce
dintre bărbat şi femeie. plăcut? Fiindcă Niven are şi o fibră de scrii:

anticipaţia 3
FRAGMENTE CRITICE

tor autentic. Fenomenele flamboiante pe Lectura este agreabilă, dar devine de la


care le descrie au ŞI o dimensiune pur plas- un timp oarecum obositoare. Cititorul începe
tică, savurată de cititor. Aceasta din urmă să-şi pună fatala întrebare: Ei şi? Iar apoi
ar putea fi exploatată mult mai bine cu încearcă tentaţia de a pune cartea deoparte,
mijloace filmice. In acest aspect se află, de neterminată. Sunt semnificative cuvintele lui
altfel, una dintre limitele tipului de lite- Mircea Oprită despre ea: "Umorul cărţii rse
ratură practicat şi de Larry Niven. sprijina în general pe replica spirituală, ca
O remarcabilă inventivitate dovedeşte şi pe situaţii exagerate. Totuşi, în tehnica
autorul şi atunci când imaginează oameni folosită de autor, .acestora din urmă nu li se
ultra-evoluaţi, trăitori peste trei milioane de simte forţat· efectul. Acumulate, ele devin
ani. Eforturile sale sunt meritorii, deşi aven- Însă suspecte de exces, pulverizând atenţia
turile personajelor din Lumea de dincolo de cititorului. Fără un control al imaginaţiei,
timp nu au nici pe departe stranietatea aspec- Ovidiu Bufni'Iă ar putea spori arborescenta
telor pur materiale. Larry Niven imaginează lucrării sale la infinit. O experienţă a rigorii
călătorii de milioane de ani, mişcări de pla- e de preferat." (Anticipaţie românească. Un
nete de pe o orbită' pe alta, o rearanjare a capitol de istorie literară, Editura Dacia,
sistemului nostru solar, dar' atunci când este Cluj-Napoca, 1994, pp. 310-311) Dacă Mir-
vorba să găsească motivaţii ale personajelor cea Oprită, cunoscut pentru bunăvoinţa lui
sale este nevoit să recurgă la clişee cunos- critică, dă anumite semne de nervozitate,
cute. Poate că este, într-adevăr, vorba, des- Înseamnă că, într-adevăr, ceva nu este în
pre O" limită imanentă literaturii de pură regulă cu romanul lui Ovidiu Bufnilă.
imaginaţie. Chiar dacă au evoluat atât de
mult şi au obtinut, practic, nemurirea, cei
din romanul lui Larry Niven sunt fiinţe Aurel Cărăşel, Războinicii curcube-
foarte asemănătoare cu noi. ului, Aius, 1996. . f
Mihai-Dan Pavelescu este unul dintre
bunii noştri traducători din limba engleză. mpresia dominantă în privinţa povesti-
Totuşi, poate din cauza vitezei, textul său
are mici defecţiuni. Ar fi de menţionat
Irilor lui Aurel Cărăşel, este una de
complicaţie. De .regulă, povestirile autorilor
obiectia de mai sus, referitoare la evitarea români Sunt uşor de înţeles. Acest aspect
perfectului simplu narativ, atunci când este ţine şi de specificul prozei scurte, dar şi <!e
vorba despre verbul a fi, dar şi unele stân- folosirea unor modalităţi şi motive SF. In
găcii. Citez, de exemplu, sintagma .alterate Războinicii curcubeului 'personajele sunt
genetic", care trădează sensul original. Sau angrenate în întâmplări foarte încâlcite şi
formularea pIeonastică "continuă mai de- ambigue. Nu este deloc uşor să înţelegi
parte". Desigur, asemenea defecţiuni sunt unde "bate" autorul. Iată de ce lectura se
"floare la ureche". Traducerea este fluentă mută treptat înspre efectele de atmosferă.
şi se citeşte cu -plăcere. . Inţelegând că autorul cultivă neclarităţile,
cititorul începe să caute impresii globale
despre o lume unde lucrurile sunt foarte
Ovidiu Bufnila, Jazzonia, roman SF, deosebite de ceea ce se poate vedea şi I trăi
Editura "Plumb", Bacău. - astăzi. Apare poezia din profuziunea de. ter-
meni necunoscuţi, pseudo-ştiinţifici'? Se
i Ovidiu Bufnilă este un performer, iveşte din situaţiile stranii, imposibil de
S în felul său. Jazzonia depune în mod
convingător mărturie asupra plăcerii de a
înţeles sau de transpus într-un limbaj logic?
Răspunsul la aceste întrebări conduce pro-
scrie, apelând cu nonşalanţă la tot ceea ce-ţi babil la cea mai limpede judecată de va-
trece prin minte în clipa respectivă: lecturi loare în legătură cu povestirile. din volum.
SF, mici întâmplări din viaţa cotidiană, Una dintre ambiţiile autorului este să
umorul amar al unui ins nu tocmai mulţumit creeze personaje _total fi-umane şi să le
de condiţia sa socială, plăcerea de a asculta angreneze în conflicte specifice. Drum de
muzică, de preferinţă jazz ragtime, glumiţe ca velet-moleculer este probabil cea mai
rostite de cineva cândva şi. aşa mai departe. temerară tentativă. Textul sună cam aşa:

4 anticipaţia
FRAGMENTE CRITICE

"Cavalerul-molecular descălecă de pe dodou- tate a unor povestm explodează, ca nişte


fibrilant şi îl lăsă să pască smoc urile ener- petarde, explicaţiile de tip SF. Un exemplu
getioe, ţâşnire dintre dalele opace, complet ar putea fi textul intitulat Situatie de con-
dezenergizate. Antena subţire, ce îi ieşea tact,. unde evenimentele descrise par a alu-
dintr-o fantă a armurii direct din şira spi- neca spre un final neclar, ţinând de recuzita
nării, vibra stins, dându-i de ştire despre tradiţională a' prozei fantastice. Este imagi-
iminenta unei furtuni solare. [...] Cavalerul- nată .o relaţie interesantă între moartea reală
molecular îşi dădu seama că escalada un fel a lui Magellan şi evenimentele legate de
de spirală sclipitoare, decupată din blocul turnarea unui film, în zilele noastre, despre
monolit al întunericului etern. 'Un şuiera; respectivul eveniment. Se naşte o atmosferă
strident apăru din neştiut şi încărcă. aerul cu stranie, Explicatiile de tip SF nu fac decât
minus-energie. Realiză că reţelele superioare s-o aplatizeze. Şi alte texte Iasă impresia că
cristaloide încep să-şi destrame configuratia Aurel Cărăşel practică proza cu motive SF
regulată, antrenându-se haotic în trepidaţie." din nişte cauze exterioare adevăratei sale
Dacă ar fi vorba despre o parodie, lucrurile vocatii literare.
ar fi cum nu se poate mai clare. După Este necesar să precizez că autorul
toate aparenţele, însă, Aurel Cărăşel a dorit povestirilor din Rszboinici! curcubeului este
să realizeze un text non-parodic, saturat de un scriitor format. In textele sale pot fi
motive SF, să-şi probeze virtuozitatea în descoperite nişte contradicţii logice, dar asta
materie. De aici aglomerarea ieşită din nu înseamnă nimic. Doar nu este vorba
comun de termeni pseudo-ştiinţifici şi .com- despre povestiri poliţiste. Adevărata pro-
binarea insolită a unor noţiuni tehnice şi blemă rămâne vocatia reală pentru proza ce
ştiinţifice. S-ar· părea că este vorba despre o foloseşte modalităţi şi motive SF. Viitoarele
supracompensare. După' câte .ştiu, Aurel cărţi o vor elucida.
Cărăşel are studii filologice. Se pare că,
într-un anumit punct al carierei sale de
prozator, el a dobândit u~ persistent senti- Batiuşca ~/8X
ment de frustrare în legătură cu lipsa sa de
pregătire tehnice-ştiinţifică. Ca urmare, s-a
,..n Anticipeţie nr. 540 a apărut un edi-
. hotărât să-i "combată" pe autorii cu pre-
gătire. inginerească pe propriul lor teren. A
I torial semnat de Alexandru Mironov,
unde, spre satisfactia mea, am fost înregi-
intervenit, pare-se, cunoscutul fenomen de mentat între oameni mai tineri decât ·mine.
supracompensare, descris de AdIer. Pornit să Iacătă, mi-am zis. În fine, un om cum-
se familiarizeze cu terminologia SF, Aurel secade mi-a recunoscut tinereţea de spirit!
Cărăşel a depăşit nişte limite socotite rezo- Finalmente, sunt veşnic tânăr! Totuşi, din-
nabile, devenind, practic, un fel de campion. colo de imensa satisfactie de-a mă vedea,
. Fără să fi făcut o statistică, am impresia că finaJly, înglobat, omologat în categoria veş-
lexicul său tipic SF este cel mai bogat, în nicilor adolescenti, textul /m-a cam nedume-
raport cu acelea ale colegilor săi de gene- rit. De exemplu, de ce vorbeşte Alexandru
raţie. Mironov despre "strămoşii de pe vremea lui
Evident, nimic rău în această realizare. Hobana"? Din moment ce subsemnatul am
În sine, este de-a dreptul lăudabilă. Între- aproape 58 de ani şi sunt considerat un
barea este, însă, în ce măsură participă la adolescent, de ce n-ar fi la fel şi: Ion
performanţa literară. Sunt mai reuşite pro- Hobana, care are aproape 66? Ce mi-e opt
zele lui Aurel Cărăşel, fiindcă autorul a ani? Şi apoi, pe de -altă parte, de ce însuşi
ajuns să jongleze cu tot felul de termeni Alexandru Mironov, în vârstă de 55 de ani,
proveniţi din diferite ştiinţe şi tehnici? Nu mi s-ar considera un strămoş? Lucrurile
neapărat. Ba chiar, aş spune, dimpotrivă. rămân neclare. Tătucul Alex trebuie să le
Autorul nostru are o scriitură relativ poe- pună la punct.
tică, iar naratorul său este un spirit cu o
anumită înclinaţie spre reverie. Ceva nu se
leagă, atunci când în atmosfera de ambigui-

anticipaţia 5

I
Z'IIIL
.r
/"
,.J _, ,
rY
: ~
;..'
J~./
Î

al ':C·1.'I~I~""i
fi",,1 t l/~J '-J.' f I j' .!'

eretii biroului închipuiau suprafata - Să ŞtII!, prima mea profesie a fost

P unui lac bătut de vânt, unghiurile


formate de ei fuseseră, rotunjite.
aceea de psiholog, Am avut chiar unele
succese ştiinţifice. Specialist în psihologie
Plafonul avea protuberanţe ce aminteau un feminină. Zâmbi cu autoironie. Mi s-a părut
deşert privit de sus. Pardoseala era ondulată, că mă pricep grozav de bine la femei. Le
La intrarea lui Nemo, anchetatorul înţeleg sufletul, aşa am' crezut. ..
Kaplan, un om între două vârste, corpolent Se opri şi privi înspre 'plafon, de parcă
şi chel, se ridică vioi. Când zâmbea, pe ar fi auzit pe neaşteptate bâzâitul unei
faţa lui palidă părea că se întinde un strat insecte. /'

subtire de ulei. - Şi?


- Luaţi loc, doctore Nemo! spuse el - S-a întâmplat că tocmai pe soţia mea
politicos, cu o voce de tenor. n-am fost în stare s-o înţeleg. Zârnbi jalnic,
Noul venit privi suspicios scaunul. parcă milogindu-se în faţa unei instanţe
- Aici totul te obligă să fii atent, spuse dure. M-a părăsit, pur şi simplu. N-a existat
el. N-ai voie să te relaxezi. nici-un semn prevestitor.. Un trăznet din
Zâmbetul unsuros al anchetatorului re- senin, Îşi mângâie lent chelia. Pe atunci nu
apăru: arătam aşa. Eram un om destul de tânăr.
-. Moda, spuse el resemnat. Nu cred că. Făceam' sport, eram suplu. Şi 'totuşi ...
va. ţine mult. Se consideră că toată comedia - Era frumoasă?
asta stimulează intelecţia. - Da, foarte. Avu o ezitare. Cum de l-a
- Da, desigur, spuse absent Nemo.· ales pe unul ca mine? Cine ştie? .
Anchetatorul se reaşeză, punându-şi - Şi celălalt? Rivalul?
mâinile grăsuţe pe masă. - Un 'bărbat ca oricare altul. Un om
- Probabil vă întrebaţi de ce aţi mai normal, după toate aparenţele. De vârsta
fost convocat la mine după încheierea pro- mea. N-avea o profesie ieşită din comun,
cesului, spuse el. Nemo tăcu. O să aveţi o cum ar fi a dumneavoastră, de exemplu ...
surpriză. V -am chemat aici ... Îşi ridică mâi- . - Profesia mea ... , şopti Nemo. .
nile într-un gest de disculpare, arătându-şi În spatele biroului său, ce părea făcut
palmele' roşii, cărnoase. Vă rog să mă scu- dintr-o ceară galbenă în curs de lichefiere,
zati! V-am invitat. Aşa este corect să spun. anchetatorul zâmbi:
A fost o iniţiativă. a mea. Am cerut avizul - Când va am candidat şi eu pentru pos-
de la .eei în drept. Discutia noastră de azi .tul dumneavoastră.
este particulară. Dacă n-o doriţi, n-aveţi - Şi?
decât să-mi spuneţi. - N-am rezistat. Nu sunt imun la radi-
Nemo se mulţumi să ridice din umeri. aţia psihică a mu tanti lor, ca dumneavoastră.
Anchetatorul îşi frecă palmele. Apoi iz- Nemo ridică din umeri:
bucni în râs. Chelia şi urechile i se în- - Nu văd ce legătură am eu cu toate
roşiră. . acestea. Aţi obţinut condamnarea şi acum

6 arâicipaţia
ZEUL PLiCTISELII

vă distraţi pe seama mea, folosindu-mă în - N-am vrut să vă întrerup, dar toată


chip de confesor. lumea ştie cum sunt, spuse impresionat an-
- Aţi acceptat discuţia, doctore Nemo, chetatorul.
spuse întristat Kaplan. Puteti să' plecati ori- Nemo continuă, parcă hipnotizat:
când. - Ochii lor galbeni şi nemişcaţi nu ex-
- De ce să plec? Operatia poate fi şi azi, primă nimic. Unii văd în ei o cruzime rece,
peste o oră sau două. Mi-e indiferent unde de reptilă. Feţele lor seamănă cu nişte măşti
stau. Totuşi, nu pricep de ce discutati atât. hidoase, străbătute de nenumărate crăpături
de prietenos cu un ucigaş. Poate fiindcă fine, parcă făcute dintr-un cauciuc vechi şi
urâţi femeile? De când aţi fost părăsit, ati foarte friabil. Mâinile lor sunt foarte scurte,
devenit misogin? Sau vi se pare picant să fiind terminate printr-un fel de deget lung.
conversaţi cu unul care şi-a ucis sotia? SaH, mai degrabă, printr-o tentaculă flexi-
- Poate, într-adevăr, este vicios să dis- bilă, aflată tot timpul în' mişcare. Cele două
cuti cu un om după ce i-ai obţinut condam- degete se mişcă fără întrerupere, de parcă
narea. Cu toate acestea, nu m-am putut ar fi nişte antene de carne, ce recepţionează
abtine. Mi-a apărut în ~inte ideea că dum- semnale de tine ştie unde. Degetele au
neavoastră îmi veţi explica propriul meu nişte prelungiri şi mai subtiri. Seamănă cu
eşec conjugal. trompele de elefant. Corpurile lor sunt
- N-am nici-o teorie originală. Femeile scunde, cu mult ţesut adipos! fără vreun
pleacă destul de des. Cred că îşi exprimă muşchi vizibil, parcă lăţite de o gravitaţie
astfel personalitatea. Simt brusc nevoia de mărită. .
a-şi dovedi că sunt libere. Cum s-o facă Răbdător, anchetatorul aşteptă să termine.
altfel? Când totul este, practi~, permis? Apoi îl întrebă:
Recurg la o jertfă umană - propriul lor soţ. - Vă rugam să-mi spuneţi ceva despre
Pentru a-l îndupleca pe Zeul Plictiselii. climatul psihic în care vă aflaţi când v-aţi
Realmente, un sacrificiu. Nu omoară pe ucis sotia. A fost ceva în genul unei jertfe?
nimeni, fizic. Îşi distrug psihic soţul. Nemo se Încruntă. Sau, dacă asta vă dis-
Excitant, nu? place, vă rog să-mi povestiţi mai multe
- Zeul Plictiselii? Frumos spus. Teoria despre ea. Ce fel de om era? Sunteti psi-
jertfei este Interesantă. Kaplan se mişcă holog, îmi veţi Înţelege curiozitatea.
stânjenit în fotoliul său. Mi-e teamă să vă . Nemo părea interesat de peretele ondulat
întreb. Dumneavoastră tot o jertfă ati făcut, din spatele anchetatorului.
atunci când v-ati ucis soţia? - Ce spuneţi? insistă Kaplan.
Nemo îl privi ţintă şi nu spuse nimic. - Da, nu văd de ce v-aş refuza. Este şi
Un timp domni tăcerea. Apoi condamnatul acesta un mod de a-mi petrece ultimele ore
spuse: de viaţă. Da, de exemplu, vă 'pot spune că
- Sunt creaturi de coşmar, caricaturi baza' noastră se afla într-un spaţiu deschis.
hidoase de' oameni. Dar nu nişte proiecte Jungla fusese defrişată şi nu mai crescuse.
eşuate, ca rnaimuţele. Sunt într-adevăr înspăi- Plantele nu mai depăşi seră limita stabilită
mântători, N-au nici un fir de păr pe cor- de noi. Eram doar noi doi, eu şi Echidna.
puri. Pielea lor n-are pigment şi arată moto- Cuplul perfect, singurii oameni insensibili la
tolită, încreţită, friabilă. Picioarele lor sunt radiaţia psihică a mutanţilor. Arătam bine.
nişte cioturi. Kaplan încuviinţă prin semne, eram poate invidiaţi pentru fericirea noastră
înc-ercând să-i transmită celuilalt că ştie cum calmă. Au ales claustrarea din prea multă
arată mutanţii, Nemo păru că n-a observat iubire, 'fişa se spunea despre noi. Cum era
şi continuă tot luai pătimaş. Se' deplasează ea? O persoană foarte puternică. Ea m-a
nespus de trudnic. Urmărindu-le mersul, ales pe mine şi nu invers, cum s-ar putea
simti mai Întâi scârbă, iar apoi milă ameste- crede. Cât priveşte jertfa, nu ştiu ce să zic.
cată cu ruşine. Am ucis-o într-o .criză de nebunie lucidă,

, anlici paţia 7
ZEUL PLiCTISELII

dacă admiteţi că există aşa ceva. linişte, zâmbind abia vizibil. Nemo se
- Echidna ... reaşeză la fel de brusc şi îşi continuă
- Da, un nume înfricoşător pentru cine relatarea cu glas egal:
ştie ceva mitologie greacă ... - Doriti să aflati subtilităţi despre ea.
- Şi cum.:.? Surprinzător, într-adevăr. Ceva în plus, .. Era o femeie foarte fru-
Mama ei ... Tocmai acest nume? moasă, dar trebuia să se nască bărbat.
- Mama ei a fos nemulţumită. A ales Feminitatea ei era, cum să spun? trucată,
un nume de frondă. falsă. Asta înseamnă că eu am o structură
, - Pe ea nu o deranja? psihică feminină? Şi asta ar explica atracţia
- Deloc. Ba chiar dimpotrivă. Zicea că dintre noi? Nu ştiu. Echidna avea duritatea
numele îi este o pavăză în lupta cu unui comandant de oşti. În materie de
bărbaţii. amănunte era bizar de indecisă. La prima
- Ce fel de luptă? vedere ai fi spus că este nehotărârea per-
- Fără conflicte ne sclerozăm. Aşa sonificată, Autentica ei forţă ieşea la iveală
'1 , zicea. numai în situatiile limită. Atunci nu dădea
Nemo se ridică pe neaşteptate şi începu înapoi nici măcar un pas. Era de fier.
să se plimbe prin birou, atent la denive- Kaplan ridică un deget cărnos, ca şi
lările pardoselei. Anchetatorul aşteptă în când i-ar fi atras atenţia interlocutorului său
asupra unui zgomot slab, apărut din senin!
Spuse:
Povestiţi-mi o asemenea întâmplare, vă
rogl
- Au fost destule. Le-am înşirat îr; de-
claratiile mele. Să mă gândesc: Ar mai fi
una. Inedită, ca să zic aşa. Într-o dimineaţă,
_la marginea spaţiului gol din jurul bazei s-a
ivit un mutant, De sex masculin. La fel de
hidos ca şi ceilalţi. A înţepenit acolo. Ştiţi,
sunt în stare să stea nemişcaţi zile şi nopţi,
ca nişte yoghini. Se uita neclintit înspre
noi.
- Şi?
- Instrucţiunile prevăd evitarea unor con-
'tacte vizuale mai îndelungate. Echidna
cunoştea regula, dar s-a opus vehement
atunci când am vrut să-I îndepărtez pe

mu~n~e c'e?
- Mi-a spus' că oricum noi doi suntem
imuni. Dacă s-a aşezat acolo, înseamnă că
are motive serioase. Am cedat, încălcând
regulamentul.
- Dar cum ati fi putut să-I îndepărtaţi?
întrebă intrigat Kaplan. Nu există nici-o me-
todă de comunicare.
Nemo îl privi pieziş:
- Parcă spuneaţi că sunteţi la curent cu
problemele rezervaţiei. Aveti lacune ...
Anchetatorul se miş~ă în fotoliu, suresci-

8 antlcipaţia.
.-
ZEUL PLiCTISELII

tat. Vocea lui se subţie mai mult decât de scenariu şi, eventual, să-I negociaţi. Adică
obicei: să alegeţi între mai multe variante. '
- Aţi putea să mă lămuriţi? - Ştiu. Nu se respectă, Este doar' un
- Nu-mi este permis. Şi nici nu ţine de truc.
proces. Publicul nu ştie chiar tot.
- Dar ziariştii... Mă mir că n-au aflat. 000
Nemo zâmbi enigmatic:
- Au şi ei limitele lor. Despre tehnicile Ajuns în celulă, Nemo află: cerebroplas-
de comunicare.' nu ştiu decât câţiva oameni. tia lui va avea loc peste o jumătate de oră.
Eu le-am inventat. Sala, de operaţie este de un alb orbitor.
Anchetatorul păru consternat: Moda suprafeţelor curbe n-a atins-o. Medicii
- Îmi spuneţi o noutate uimitoare, şopti sunt nespus de politicoşi. Au auzit cu toţii
el, foarte impresionat. Nici nu-mi vine să de el şi regretă nefericita întâmplare.
cred... ,J - ·Oricum, spune cel mai în vârstă dintre
Condamnatul avu un rictus de dispreţ: ei, un bonom, noua personalitate va fi' per-
- Puteţi obţine confirmarea.,. Dacă aveţi fectă. Este ca şi cum aţi rmiri şi apoi v-aţi
relatii la nivel foarte înalt. reîncarna.'
Kaplan păru de-a dreptul bulversat: Condamnatul nu spune nimic. Întins, în.
- Nu înţeleg, şopti el, cum de n-a inter- timp ce au loc ultimele preparative, se uită
venit nimeni. Altfel trebuia privit cazul. Un într-un punct fix din tavan. .
creier ca al dumneavoastră ... Începe procedura de anestezie. Mai are
Nemo îl privi amuzat: doar câteva secunde de luciditate. Când
- Drept să spun, îmi deveniţi tot mai acestea se vor fi consumat, va fi în marele
simpatic. Vă credeam mai informat. Sunteţi, gol. Iar apoi va fi un altul. Se va naşte din
de fapt, pe linie moartă? Anchetatorul oftă nou.
bătrâneşte. Nu ştiţi motivul real al înlă- Efectul anesteziei începe să se simtă. Un
turării mele? fulger îi trece prin minte. O cortină minei-
- Cei Cinci Sute, şopti celălalt, privind noasă se sfăşie. Îşi aminteşte cum s-au
suspicios în jur. Resping ideea unor con- petrecut lucrurile în realitate. Nu şi-a omo-
, tacte cu mutanţii. Ei au fost? Credeţi că rât soţia; mutanţii i-au inoculat acest scena-
moartea soţiei dumneavoastră a fost o în- riu în minte. Vede, într-o străfulgerare,
scenare? seara înăbuşitor de caldă. Echidna îl anunţă,
Nemo ridică din umeri: privindu-I în ochi: Te părăsesc. El, para-
- Nu ştiu dacă a fost aşa ceva. Orga- lizat, incapabil să, spună un cuvânt. Un
nizaţia' este în afara legii, dar are aderenţi învins. Ea îi întoarce spatele. Salivează
la cele mai înalte nivele. Se spune chiar uitându-se la fesele ei fără cusur. O vede
că... În fine, să lăsăm... Cine ştie cine ne cum pleacă, rară să-şi ia nici-un lucru. Iese
ascultă acum... În orice caz, ei doresc ca, din bază, parcurge cu pas sigur spaţiul
descoperirea mea să rămână de interes aca- liber. Se apropie de mutantul imobil, îl
demic. Îi interesează exploatarea zonei. atinge. Acesta se pune în mişcare. Încep
- Mutanţii sunt totuşi un pericol po- smucituri1e lui hidoase. Ea îl ţine cu deli-
tenţial... Anchetatorul îşi scutură capul. Dar cateţe de trompa din dreapta. Intră împreună
parcă discutam despre soţia dumneavoastră ... în junglă, pentru totdeauna.
- Da. Un roman aş putea să scriu În ochii lui Nemo, o lucire de teroare,
despre viaţa alături de ea, acolo, în rezer- repede stinsă. Medicul cel mai în vârstă
vaţie. Cine ştie ce-mi voi mai aminti după spune:
operaţie? Cine voi fi? Aţi putea să-mi - I-a fost frică, totuşi.
spuneţi?
- Aveţi dreptul să luaţi cunoştinţă de

annclpaţia 9
VAL

OMI!I)A
.~ ând am o întâlnire sau când ies gini1e trasate în roşu-violachiu, ceea ce în-

C . la vreun bar, ajung întotdeauna


\=.J mai devreme, lucru ce nu !IIi se
întâmplă niciodată atunci când mă întorc la:
semna că la masa triunghiulară din colţ
cineva se aşezase cu bună ştiinţă pentru a
cuprinde dintr-o privire tot spaţiul pânăJa
hotel. Acolo, amintirile şi lumina maronie intrare. " ... q.s.c.k.v.h.- 113!" mi-a scăpat o
distribui te pentru andro-umanii de la perife- frântură de gând, "pot pune pariu că per-
ria oraşului climatizat produc un coktail cu soana nu e alta decât Salgomargonna", Cea
gust nisipos pentru cineva singuratic şi ope- cu care aveam întâlnire.
raţional, abia sosit de pe continentul experi- - Bună seara! am salutat politicos de
mental, supus luminii solare. cum am ajuns în unghiul mesei ei. Salgo-
În seara aceea trebuia să mă întâlnesc margonna, presupun ...
cu 6 anume Salgomargonna, pe care nici - Asta înseamnă că nu poţi fi altul decât
măcar nu o cunoşteam. Bruma de informaţii Djedron, nu-i aşa?
ce o introdusesem încă de la venire în me- - Observ că avem aceleaşi obiceiuri,. am
moria Reţelei Publice pentru Andro-doritori încercat să încheg discuţia. . .. Să ajungem
se concretiza se până la urmă sub forma mai devreme la întâlniri.
acestei curioase şi neprevăzute întâlniri. - Face parte din meserie ... , ÎI\li răspunse
Sosisem cu opt minute înainte. Ca de cu glasul din ce în 'ce mai diluat în nuan-
obicei, am intrat în localul numit .Silence ţele schimbătoare de fum.
Style' ca şi cum aş fi fost unul de-al casei. "Da, meseria ... ". Tărăgănam gândul în
M-au izbit de la bun început aerul cald, timp ce-mi aranjam scaunul în aşa fel încât
'ritmul metalizat al rockomatului şi ceaţa să o pot privi în faţă, lucru nu chiar atât
,bici uită de lasere cu o puzderie de culori de uşor de potrivit atunci când două per-
fluorescente, car.e reduceau aproape la zero soane stau aşezate la o masă triunghiulară.
vizibilitatea în spectrul normal. La prima Mi-am sprijinit cotul stâng pe tăblia cati-
. vedere salonul părea gol, ca de obicei îna- felată, ca să-mi rămână liber bratul drept.
intea începerii programului :de seară. În acelaşi timp, mimând privirea sfioasă a
Am făcut câţiva paşi, apoi m-am văzut celui care se uită în pământ, o analizam cu
nevoit să-mi cornut senzorii în spectrul senzorii de pe frunte, în spectrul. normal,
infra-roşu, insensibil la fumul cameleonic singurul care putea să redea cele mai mici
din aer. Am debranşat şi recepţia sonoră şi, amănunte. Era de o frumuseţe remarcabilă,
dintr-o dată, acelaşi local infernal a devenit Salgomargonna! Sculpturală!
un restaurant calm, unde lumina clar-ob- Părul profirian strâns pe ceafă punea în
scură a unor lumânări: inexistente oferea evidenţă fruntea înaltă, perfect netedă până
exact acea intimitate şi plăcere necesare la, excrescenţa sprâncenelor abia conturate.
pentru a petrece o seară agreabilă în doi. Avea ochi verzi cu sclipiri aurii, nasul drept,
Chiar în fundul salonului, în partea puţin în vânt, buzele fine şi delicate.
stângă, am reperat o pată galbenă cu mar- Obrajii fără nici o urmă de rid, ca şi frun-

10 anticipaţia

......II
OMIDA

lea, dădeau o şi mai mare plasticitate fetei.


Totul se îmbina armonios, chiar şi abia
sesizabila asimetrie a chipului.
. Degetele delicate cu care-şi mângâiase ..---
.. ":

lobul urechii coborâră atât' de uşor pe gât,


încât am putut contempla umbra lor la
flacăra lumânării închipuite, alunecând până
pe piept, acolo unde se împreunau sânii şi
unde s-au oprit din mişcare pentru o clipă. -"
. '
(

Am sesizat decolteul pe care îl înregis-


trasem şi în infra-roşu ca o pată gălbuie,
'ceea ce însemna că rochia ei de seară era
confecţionată din ţesuturi vegetale proaspete,
încă vii. Mâna ei a continuat să coboare,
retrăgându-se spre şold şi urmându-i forma,
.aşa cum am mai zis, sculpturală. O formă a
perfectiunii. ..
" ... umane!" mi-am continuat logica,
întrerupând analiza spectrală normală şi pre-
lucrând informaţiile transmise simultan, de
biodetector în momentul când ea, întinsese "
cealaltă mână - Într-un gest de tandreţe -
către faţa mea aplecată, care prelungea
jenant tăcerea între noi. Decodificarea linii-
lor bine conturate din palma ei alcătuiau
acum o structură tridimensională reală a
fiinţei întâlnite după atâtea :aşteptări şi eluci-
dau jena din glas, ca o scuză, diluată în
nuanţele schimbătoare de fum, din momen-
tul când îmi vorbise despre meserie. Cu-
vântul adecvat ar fi fost misiune.
Îmi devenise limpede, în toate cele trei
spectre de percepţie, că Salgomargonna era
tocmai una din omizile mimetice de pe
noul satelit al Pământului, ~are încercau să
se infiltreze în oraşele climatizate de sub
atmosfera viciată. Constituiau forme de viaţă
aproape perfecte. Le-ar mai fi fost necesară
doar putinţa de înţelegere' că din rasa
umană nu mai exista de milenii nici un
exemplar şi că ceea ce ele imitau ca formă
biologică erau andro-umani sau cyberodonţi,
ca mine. Tot în misiune.
Misiunea de a le extermina, cum s-a
întâmplat şi cu formele biologice homo
sapiens, zeii păgâni care ne creaseră.
Desen de Dragoş Popaa

antictpaţla 11
TIMONS

JUDE EAPOI
~: 34.754.4lKJ ~ - Nu-mi place deloc această traiectorie.
- Telescopul a prins noaptea trecută un - .Chiar aşa,
obiect necunoscut, aflat în mişcare. - Mai bine sună NORAD-ul.
- Hm. Mişcarea este suficient de mică - Desigur. Mai degrabă ruşii au laserele
pentru a fi o eroare. pregătite.
- O eroare sau o mare descoperire.
- Vrei. să te uiti din nou la noapte? Şi ... ALERTĂ
să verifici de două ori?
- Sigur. ... CHEYENNE, Wyoming (Associated
Press) Comandamentul Nord American al
~: 3O.8.92.saJ Apărării Aeriene (NORAD) a anunţat astăzi
- Bineînţeles, vreme proastă toată noap- că o cometă sau un meteor se apropie de
tea. Pâclă, plafon de nori coborât. N-am Pământ. Obiectul va trece prin apropierea
putut vedea nici Luna. Pământului sau va avea loc o coliziune,
- Păi, mâine este o altă zi. repet, o coliziune peste şase zile (joi).
- Într-adevăr. ...(Urmează o relatare.) (Urmează interviuri
cu astronomi.)
~. 27.(J31.2IXJ /
- Bingo! Se- mişcă, pe bune. ~·19.308.axJ
- Absolut. STRICT SE·CRET. DOAR PENTRU
- Hai să-I catalogăm şi să informăm. AGENŢIA NAŢIONALĂ DE SECURI-
Vezi dacă putem obţine o paralaxă. Dum- TATE. NORAD a estimat că obiectul va
nezeule, o planetă! Asta aş vrea. lovi America de Nord. Localizarea exactă
. - Oh, evident. Este chiar un bolovan şi este incertă, dar se estimează, în general, că
încă unul destul de îndepărtat. este vorba de regiunea Las Vegas. Nivelul
- Omul are voie să viseze. Vreau o pla- prezumat al pagubelor este imposibil de
netă ca lumea. determinat, rară a se cunoaşte masa obiectu-
- Şi-apoi? Cu numele căreia dintre iubi- lui. Este posibil ca pagubele să fie catastro-
tele tale o vei boteza? fale. .
- Asta ar putea fi o problemă, dar nu este.
- Fiule, cred că· n-ai nevoie de o 'pla- - Dacă într-adevăr se apropie, poate să
netă în ace~t punct al vietii tale. lovească nişte centrale nucleare şi să le facă
ţăndări. S-ar putea să avem probleme cu
!lJisttt1tftl: 23.16.9.6IXJ rusnacii.
- La naiba!
- Într-adevăr. - Cheltuim toţi banii ăştia nenorociţi

12 anticipaţie

~
.,. 4

JUDECATA DE APOI

pentru impozite şi imaginează-ţi că nu _pot avem rachete capabile să transporte bombe


să ne spună dacă ne va nimeri sau nu. Ştii în spaţiul cosmic, într-un timp scurt. Am
cât au încasat pentru impozite în aceste putea eventual să folosim o navetă. Dai ar
zile? Jumătate! Nu glumesc, jumătate! În dura prea mult alimentarea şi plecarea.
timp ce agenţii federali, oraşul, districtul, - Ce spui despre laserele ruseşti?
Statele, care oricum n-au făcut nimic pentru
mine, şi Securitatea Socială fii sigur că nu - Cine l-a botezat .Freddie"? O aseme-
vor fi naibii pe aici atunci când vom avea nea tâmpenie ...
nevoie... Pariez că nu fac altceva decât să - Oh, habar n-am. Am cunoscut o fată
caute un alt motiv pentru a ne lua banii. numită Freddie. Era un dezastru total-
"Trebuie să vă protejăm de bolovanii veniţi - Oh, chiar aşa?
din spaţiu", ori alt căcat ca ăsta.
- Trebuie 'să spun că asemenea declaraţii
- Copii, ce este 'un meteor? Sarah? exprimă totala iresponsabilitate, a astrono-
- Este un semn de la Dumnezeu. milor. Nu avem îndreptăţirea să facem esti-
- Bine. Şi ce înseamnă acest semn? mări precise, precum acestea. Şi să panicăm
Altcineva? oamenii fără motiv. Oamenii au atacuri de
inimă şi mor din cauza unei supoziţii statis-
Vărsătorul: Veţi afla noutăţi despre un tice, lipsite de valoare! (Aplauze)
străin misterios," care ar putea să vă - Dimpotrivă, Phil. Este, pur şi simplu,
schimbe viaţa. fizică. Calea unui obiect prin spaţiu se
Peştii: Fiţi cu ochii pe calorii. Imaginea cunoaşte de pe vremea lui Newton ...
pe care v-o faceţi despre dumneavoastră - Iar Newton a greşit! Einstein a arătat-o.
înşivă este de maximă importanţă. Fizica ta n-a rezolvat niciodată problema
celor trei corpuri cereşti, iar acum, dacă so-
În cursa a şaptea, Ploaie de Meteori cotim Luna şi Soarele, avem patru!
cotat cu trei la unu. O creştere faţă de - Dacă m-ai lăsa să închei ...
vechea cotaţie, de şaisprezece la unu.
- Nu, nu plec. Trebuie să înţelegi ce fel
- Nu,. Căcărează, nu este nici-un motiv de om sunt. N-o să-mi schimb întreaga
de nelinişte. Nişte militari mi-au spus că viaţă fiindcă nu ştiu cine îmi spune că va
ruşii pot lichida orice este mai mic decât cădea cerul. îmi place mult locul şi împre-
Luna. Cu laserele. Ca acelea folosite de jurimile.
chirurgi, despre care ai auzit, dar mai mari.
Desigur, dacă nu cumva îl distrugem noi, îl - Bineînţeles că plec. Niciodată n-a fost
tăiem in cubuleţe de mărimea zarurilor şi cine ştie ce să stai sub o ploaie de bolo-
apoi îl vindem în chip de suveniruri. Deci vani.
cum rămâne pentru diseară?
- Domnule Secretar General, ăăă,vreau
!bistmtj:tJ.. 15.446.4fXJ să spun domnule. Preşedinte, obiectul va
- Avem confirmare de la NASA că lovi în mod sigur planeta. Mareşalul
impactul este probabil, domnule Preşedinte. Zoilovsky de la Comandamentul Rachete o
Dar va fi imposibil de apreciat efectul confirmă.
Lunii înainte de ultimele momente. Totuşi, - Bun, vom scăpa de câteva dintre ra-
regiunile Utah şi Nevada par a fi cele mai chetele noastre vechi. Statele Unite trebuie
probabile. să. ne mulţumească pentru ajutor şi să ne
- Mă sfătuieşti să autorizez o
reacţie lase să le înlocuim prin unele modeme.
nucleară? - Nu merge, domnule Secretar General.
- N-aş spune, domnule Preşedinte. Nu Le putem lansa, dar ele ar ajunge doar

antlcipaţla 13
JUDECATA DE APOI

până la Lună, atunci când obiectul va veni. .- Statele Unite sunt pregătite pentru a-l
- Şi-atunci? . primi pe Freddie?
- Ar fi exact trei ore înainte de impact. - La amiază vă vom transmite noutăţi
Nu este destul timp pentru a realiza dife- primite de la martori oculari. Astăzi, cu
renta necesară. Nici nu putem să-I ţintim patru zile înainte de Impact.
direct. Trebuie să realizăm exploziile în apro--
pierea lui. În spaţiul cosmic, asta înseamnă - Doresc ca poporul american să înţe-
"
putin. Âm putea doar să-I rupem în bucăţi, leagă că s-a făcut tot ceea ce a fost posi-
care vor veni peste noi! bil. Nu există motive de panică şi nu au
- Totuşi, trebuie să facem ceva. O să nici-un rost reacţiile exagerate.
sun la Casa Albă.
FIGURA LUI EL VIS A FOST vĂ-
Femeie albă, singură, 30 de ani, caut zur Ă PE METEOR
partener senzual, neîndurător şi imaginativ, REGELE SE ÎNTOARCE?
pentru a petrece împreună seara Impactului. REVERENDUL McKINLEY ARE SIDA
Nr. ido 1047.
- Deci, domnule Profesor, filozofic vor-
"Alo! Ati contactat Serviciul de Infor- bind, ce credeti că spune meteorul despre
maţii Turistice din Aspen, Colorado. Dato- America anilor nouăzeci?
rită interesului pentru posibilul impact al - Nimic.
meteoritului, toate cabanele, hanurile şi hote-
lurile au fost reţinute la întreaga lor capaci- - Problema mea este asta: dacă guvernul
tate. Regretăm că nu sunt disponibile o ne avertizează, s-ar cuveni să plecăm. Dar
perioadă de trei săptămâni după impact. în acest caz, guvernul ar trebui să-şi asume
Dacă vă interesează o perioadă ulterioară, responsabilitatea de-a ne scoate de aici. Ar
vă rugăm să reveniti." trebui să ne plătească biletele, s'ă aducă
avioane militare sau ceva în acest gen.
!lJisttmţg.·11.5'S4.stXJ Dacă nu se implică în nici-un fel, cum să-i
...W ASHINGTON DC (AP) La ora 0700 luăm în serios?
EST Comandamentul Rachete al Rusiei va !lJisttmţg.. 7.72J.2tKJ
începe lansarea rachetelor către meteorul - Ăsta este autobuzul ţlumirale?
care se apropie. Vor fi lansate o sută (100) .- Da, propriul meu' autobuz.
de rachete,. una la fiecare zece minute. - Şi ce-o să faci, exact?
Operaţia are loc cu acordul NORAD. - Il iau pe oricine merge în direcţia
NASA a anunţat că douăzeci de rachete mea. Trec peste munţi, ajung la Denver şi
special echipate vor fi lansate mâine, pentru acolo îi pun pe toţi în autobuze sau în tre-
a sprijini efortul rusesc. Continuă discuţiile nuri, cu directia est.
cu Republica Populară Chineză. Israel neagă - Şi toată chestia asta pe cheltuiala ta?
posesiunea unor arme nucleare. Organizaţia - Nu, anumite persoane vor cotiza, dacă
de Apărare Civilă se află în. aşteptare. au bani. Oricum, îi iau şi pe ceilalţi.
- Şi de ce faci asta?
::. Acest meteor este la fel de mare cum - Fiindcă aşa am eu chef.
a fost acela care a ucis dinozaurii? "...a depus astăzi o contestatie la Curtea
- Mai întâi, aş dori să clarific faptul că Supremă, pentru, a împiedica Forţele Aeriene
-teoria uciderii dinozaurilor de către un rne- să detoneze încărcături nucleare în direcţia
.teor ridică anumite probleme. Cred că până meteorului; i s-a cerut Curţii să-I oblige pe
la urmă bancul ăsta cu dinozaurii va ajunge Preşedinte să le ceară ruşilor să renunţe la
în lada de gunoi a istoriei. actiuni similare. Contestaţia menţionează
lipsa de constituţionalitate a folosirii rache-

14 anticipaţia
JUDEGATA DE APOI

telor în timp de pace, posibilitatea unor de camioane încărcate cu arme şi muruţu


efecte majore, de lungă durată,' asupra să- s-au îndreptat către angrosiştii din Great
nătăţii oamenilor, lipsa de consens,a oame- Basin. "Vânzările au fost fenomenale", a
nilor de ştiinţă în privinţa necesităţii unei declarat Jim Brickson, casier la Weapons
acţiuni şi a efectelor probabile ale acesteia, Unlimited din Paradise, Utah. "Am înregis-
precum şi lipsa unor documente complete trat chiar o goană după săbii de samurai."
referitoare la impactul aSupra mediului ..."
"Nu toată lumea a adoptat o asemenea
"Dacă meteorul ne va lovi, ce vom ale- . idee. În casa aflată în spatele meu, o .pen-
ge în materie de cosmetice? Ei bine, mai sionară, care spune că nu-i dă mâna să
întâi de toate trebuie să tinem cont de fap- plece, a pus' în geamul ei o mică inscripţie,
tul că lumina Soarelui va fi estompată. Drept menită să-i stimuleze pe cei care caută pro-
urmare, opţiunile noastre trebuie să fie tecţie. Cuvintele sunt: TE ROG SĂ
adaptate ca atare. De asemenea, trebuie să PLECI!"
ne decidem pentru folosirea mai zgârcită a !lJistrmp1: 1.61o.tXXJ
rujului." . - Credem că ar fi mai' bine să mergem
"Stilul se v~ schimba, probabil, devenind în buncăr, domnule Preşedinte.
auster şi adecvat exteriorului. Nu este mo- . - E în regulă, colonele. Dacă este mai
mentul pentru cumpărarea unor' smacuri bine: ..
strălucitoare. " - O vom face. Mergem pe aici la eli-
copter, dacă permiteti.
- Nu-mi bat capul cu vorbele nu ştiu - De ce nu şi-au întrebuinţat ruşii la-
cui. Ei au ştiut de ani de zile că lucrul ăla serele?
vine. Pariez. că grangurii dau lovitura cu - Mi-e teamă că oamenii noştri de la
toată chestia asta. Nu ne-au spus tot, contrainformatii ar putea fi putin generoşi în
fiindcă asta le-ar fi putut încurca planurile. privinţa răspunsului, domnule Preşedinte.
- Atunci de ce au cheltuit toti banii ăia
pentru cazinoul cel nou, de lângă frontieră? - Dacă merge de-a latul cerului, În-
- Poate fiindcă ştiu că nu vom fi loviti. seamnă că nu ne loveşte; corect?
Pariez pe cinci dolari că obiectul ne va
ocoli în mod elegant, iar ei vor face o gră- - Puţin îmi pasă dacă vine. Blestematul
madă de bani din cauza panicii, ăsta de Ted Kennedy spune să plec. Aşa -că
o să stau, numai de-al' dracului, exact aici!
- Şi atunci ce mesaj vom primi de la
meteor?
- Nici unul. Un meteor nu este o meta-
- Nu cred că ...
foră, un simbol, o comparaţie. Şi nici un
mesaj. Un meteor este doar un bolovan, iar !lJisttmţtJ.. O
noi nu vom sta în drumul lui.
SFÂRŞIT
- Trezeşte-mă când se termină!

!lJisttmţtJ.. 3.8(j1.6W În romilleşte de


- Fii atent, am întâlniri, programe, tot Ion Balaban
tacâmul. Dacă le dau la o parte, iar obiec-
tul nu ne loveşte, viaţa mea ar putea fi
oricum terminată... '

ENID, Oklahoma (Al') Convoaie speciale

anncipaţia 15
/

OVIDIU

UENDElfÎ4
LU'·UCleA ..1. rOACA
!PmtI1ff~.'J1I1lS!iUf!Jton. !lJ.C/ 1.9S2 călător în timp. Sau poate că nu voia să
Colonelul Morris T. Clayton îşi luă adio recunoască faptul că avea emoţii. Oricum,
de la promovare în clipa în care depuse îşi luase o pozitie degajată. Se afla în inte-
discheta pe biroul generalului White. Acesta riorul Bazei, o construcţie metalică situată
îl privea sumbru; iar la întrebarea sa mută, în centrul unui accelerator de particule nu-
colonelul răspunse cu inima grea: mit, în mod profan, "maşina timpului".
- Da, domnule general. Au făcut-o. Contrar lecturilor sale din copilărie, nu aş-
- Au şi folosit-o? tepta saltul în trecut nici pe un fotoliu ultra-
- Nu, dar, ca să spun aşa, timpul lu- modern, cu oarece senzori lipiţi de craniu,
crează în favoarea lor... nici într-o cabină strâmtă scufundată Într-o
După ce colonelul Clayton ieşi ţeapăn, lumină misterioasă. Pur şi simplu fuma,
generalul - şeful departamentului de cer- cocotat neglijent pe o ladă cu aparatură,
cetare neconvenţională al Pentagonului - se mai erau zece secunde până la saltul în
lăsă pe spate în fotoliu, închise ochii şi timp, iar memoria îi proiecta fragmente
oftă. Faptul că Uniunea Sovietică reuşise să rapide dintr-un film nebunesc, dar real, a
construiască' o maşină de mers în timp fă- cărui acţiune începuse în urmă cu 17 ani
cea Pentagonul la fel de periculos ca şi un de zile ...
raion de batiste.
- Numai dracul ne mai scoare din ZE'E .•. (1967)
situaţie asta, suspină generalul. - Vitea, iar eşti cu capul în nori! În loc
să-ţi faci lecţiile, te .ţii de citit tâmpenii!
- Dar, tatko ...
~~%~4!!JSJ - Taci din gură, mucosule! Ia dă cartea-
În dimineata zilei de 30 martie, un
ncoace. Aha, Y BEPH, ştiam eu!
seism ce dură câteva clipe zgudui micul
sat, făcând .să cadă tencuiala celor câteva
căsuţe şi îngrozind animalele. Bătrâna Eka-
... NOUĂ ... (1969)
Oseghin şi Grigorov, ia poftiti voi la
terina Kaliuşina ieşi speriată în curte, în
tablă! spunea Nataşa Sergheevna, profesoara
aerul tare de afară, privind peste câmpul
de ştiinţele naturii. Oseghin, tu eşti cel mai
înceţoşat spre unitatea militară de la Dugo-
slab elev pe care l-am avut vreodată. Cred
iarsk, .şi-şi făcu trei cruci mari, după care
că nu ştii nici unde ţi-e capul!
blestemă:
- Cred şi eu, dacă are numai 2 la ana-
- Lua-v-ar dracu', Doamne iartă-mă, cu
tomie! şopti' Osipov din prima bancă, iar
'spetimentcle voastre!
ceilalţi râseră cu poftă, căci ştiau prea bine
câte parale fac cei doi colegi ai lor.
!lJt[ţoitmft ~% ~4 - Linişte, împieliţaţilor! Oseghin, despre
12.octonrOrie1!J84 ce vorbeam adineauri?! Băiatul zâmbi încur-
Uniforma nou-nouţă îl incomoda pe cat, se uită la Saşa Grigorov, dar nici acesta
căpitanul Vitali Maximovici Oseghin, primul. n-avea habar; de-abia se abţineau să nu

16 anticip!ltia
·Af

VENDETIA LUI UCIGĂ-L TOACA

izbucnească în râs. Colegii lor se amuzau / Asta' fu prea de tot pentru' bietul Vitea,
copios, bucuroşi că mai au Q clipă de [espiro.· care, printre lacrimi, îşi privi rivalul păşind
- Păi ia să vă pui eu câte-un' 2 la triumfător alături de Irina ...
fiecare, să vă-nvăţaţi minte!

.•. OPT .••


,...."N" ... ('~74)
- ...cât despre cibemetică, ea este femeia
Deodată însă Vitali se schimbă la faţă. de stradă a capitalismului, o diversiune ordi-
Privind spre clasă, o văzuse pe Irina Be- nară aimperialiştilor! Noi, marele popor
nova, febleţea sa, şoptindu-i ceva la ureche sovietic, nu acceptăm concepţiile retrograde
lui Osipov, rivalul său! Amândoi râdeau şi şi reacţionare. ale societăţii de consum şi
se .uitau la el. Atunci Vitea se supără. Irina combatem marele cancer care roade' lumea
râde de el,. nu'? Şi vorbeşte cu tocilarul de capitalistă: religia, un instrument de subju-
Osipov, nu? Iar el, Vitea, nu e ·decât un gare a poporului! Religia 'a omorât în Evul
prost, nu? Ei bine, lasă, or să vadă ei cine-i Mediu! Noi trebuie să deprindem învăţă-'
Vitea Oseghin! Îşi îndreptă pieptul şi zise turile marxist-leniniste şi să fim fii de nă-
tare, pe când Nataşa Sergheevna ~e pregătea dejde ai marii URSS!
să le treacă notele în catalog: - Oseghin, mă uimeşti! Ai răspuns cel
- Ba eu ştiu, tovarăşa profesoară. Între- mai bine din toată clasa şi-ţi voi da nota
bati-mă orice: maximă. Ţine-te, băiete, de învăţământul
politic şi vei ajunge departe!
.•• ŞAPTE .•.
- Buuun., Dacă erai atent, atunci - zise . .. l'A TRU•.. ('~7~)
profesoara cu un zămbet răutacios - spu- - Prost, foarte prost! zise sobru tov.
ne-mi, te rog, de ce au dispărut dinozaurii?! prof. univ. Arudaitis. Nu mă aşteptam de la
Vitea se încruntă, nefiind prea sigur nici voi, studenţi la biologie şi pe deasupra
dacă respectivele lighioane existaseră vreo- . komsomolişti, să obţineţi note aşa proaste la
dată. Copiii se hlizeau, chicoteau, râdeau, paleontologie. Din grupa voastră de zece
curioşi să audă perla colegului lor. Ei ştiau oameni au luat examenul doar doi, aceiaşi
că era o intrebare Ia care nici ştiinţa încă' doi: Zinovieva şi, bineînţeles, Vitea Ose-
nu era capabilă să răspundă. Şi se pare, ghin ... (va urma)
nici Vitea Oseghin. Copiii râdeau în hohote.
Înciudat, Vitea o privi pe Irina, care râdea ••• TREI ••• ('~B')
cu g;ura până la urechi ... şi jură răzbunare. - Tovarăşe general, vă rog să-mi per-
miteţi să raportez: am găsit un. om pentru
... -(,~;r~)
~A~E... Misiunea Supremă:
- Cât despre' cel de-al cincilea elev care - Te ascult, Feodorov, spuse generalul
va intra în Kornsomol.. Ei bine ... Muratovski. .
Toată clasa asculta încordată, privindu-i - Un tânăr absolvent de paleontolcgis
pe tovarăşul secretar de partid al şcolii şi din Leningrad, cap de serie. Are o condiţie
pe cei patru aleşi care stăteau mândri în fizică perfectă, vârsta ideală,' şi este şi moti-
faţa clasei; printre ei, şi Irina... . vat psihologic, un episod din şcoala gene-
- Ei bine, numele său începe cu "O"! rală. .
Toţi copiii se priviră, iar Saşa Grigorov - Politic corespunde?
îi dădu cu cotul veşnicului său coleg de - Desigur. Dosarul său este ireproşabil,
clasă şi zise destul de tare: iar nivelul de pregătire politică ridicat. De
- Oseghin! altfel, este secretar la Komsomol pe raion.
Ceilalţi chicotiră înăbuşit, iar Vitea îi pro- După umila mea părere, omul ideal pentru
mise o bătaie bună prietenului său. a fi trimis înapoi în timp ca să ... Scuzaţi-mă,
- Vai de mine, cum Oseghin? Cu notele pentru Misiunea Supremă.
lui?! Nu, numele lui eOsipov! - Ai făcut o treabă bună, Feodorov.

anticipa ţi a 17
VENDETI A LUI UCIGĂ-L TOACA

Supraveghează-l din umbră, 24 din 24, ,tară din nou; numai că spaţiu-timpul se.
peste tot pe unde umblă. Când voi primi deformase, iar Baza, cu tot ce era înăuntru,
aprobarea de la Cabinetul nr. 1, te voi profitase 'pentru a-şi părăsi coordonatele ini-
anunta ca să-I aduci aici. tiale şi, .cu un gigantic consum de energie,
trecuse ca un fulger prin hiperspaţiu.. rerna-
·.•. DO/ .•. (Iunie 1984) terializându-se la noile coordonate, care
- Ehei, ce înseamnă puterea sovietică! erau: ±lOO km pe axa N-S, ±lOO km pe
făcu Oseghin visător şi bine dispus. În con- axa E- V şi minus 65 de milioane de rotaţii
tradictie tu el, generalul Muratovski, în- ale Pământului în jurul. Soarelui.
cruntat, privea afară, pe geam.
- Să faci aşa o cheltuială, şi financiară Co1ttittetrtttf!Pmw~
şi energetică, numai pentru a elucida o pro-
blemă ştiinţifică..., vorbea Oseghin, dar ge-
l111IIf 64.tKJ8.016 t..Ni:
neralul se întoarse către el, întrerupându-l: Oseghin, transpirat, crispat; dar calm,
- Dragul meu Vitea, trebuie să-ţi spun stătea în picioare în 'mijlocul Bazei. Totul
ceva. Nu ti s-a dezvăluit, până acum, în între- părea să fie în regulă, nu avea nici cea mai
gime mobilul efortului acesta despre care mică reacţie negativă de pe urma dezinte-
vorbeşti tu. grării şi reconstrucţiei trupului şi, mai ales,
- Ce vreti să spuneti cu asta? Nu mă a. creierului său, lucru pe care îl constată
duc în Cretacic pentru a afla de ce au dis- pe îndelete, cu satisfacţie. Zâmbi la gândul
părut dinozaurii?! Nu pentru asta mă antre- că acum, deja, era înapoi în unitatea de la
nati de trei ani? Dugoiarsk, ieşind din accelerator, în apla-
- Ai găsit numai o jumătate de adevăr, uzele tinu ror.. . Răspunsul este cunoscut, dar
Vitea. Acum însă este momentul să afli şi - fir-ar să fie - trebuie mai întâi să-I afle!
cea de-a doua jumătate. Este vorba despre Pentru că ne aflăm în preistorie, la sfârşitul
Misiunea Supremă ... Cretacicului, şi multe lucruri - oameni, civi-
lizaţie, ştiinţă, URSS - nu există încă. Doar
..• UNU... (12 octombrie 1984) el, singur, curajos şi inteligent - şi cu o
- Oseghin, mai sunt cinci minute, auzi poliţă mai veche de plătit dinozaurilor!
Vitea în difuzorul' Bazei vocea generalului - FIR-AŞ AL NAIBfl, exclamă el admi-
Muratovski. Chiar acum am primit o tele- rativ, e ceva de capul meu!
~ramă de la tov. secretar general Andropov. Şi uite-aşa, în toate facultăţile mintale
IIi urează succes ... fiind, şi mai lucid ca niciodată, brusc, între
- E la curent cu experienţa"! se miră el şi ecran apăru un am. Pur şi simplu,
primul călător în timp, aprinzându-şi ultima apăru din nimic. Oseghin, înlemnise în
ţigară pe 1984. fotoliu, dar îşi călcă pornirile irationale ce
- Bineînţeles, Şi aşteaptă să-i dat răs- ar fi vrut să irumpă din sinea sa şi rămase
punsul de care depinde soarta comunismului acolo nemişcat, livid, ţinându-şi respiraţia,
în lume! pândind mişcările intrusului. Era 'un tip
destul de mic de statură, la vreo 40 de ani,
... ZEROI cu un început de chelie, îmbrăcat într-un
Un complicat proces fizic 'avu loc în trening negru şi încălţat cu ghete Puma. Se
inima acceleratorului, într-o fracţiune infini- priviră câteva minute în tăcere, cercetân-
tezimală de secundă. Baza, aparatura,· Ose- du-se atenţi. Apoi intrusul zâmbi afabil.
ghin, totul se dezintegră în subquarci. Pur - Ametiketiieţ?' întrebă stins Oseghin,
şi simplu, dispăru, Procesul acesta îngrozitor Altă explicaţie nu găsea. Cine dracu' eşti?
de. complex, precis şi delicat; se repetă după American?
altă miliardime 'de secundă, dar în sens - Dragul meu, ţi-ai răspuns singur, con-
invers, iar Baza, aparatura şi Oseghin exis- tinuă bine dispus individul.

18 anticipajia

VENDETTA LUI UCIGĂ-L TOACA

- Fir-ar să fie! exclamă Oseghin. ştiam eu


că o să ne-G luaţi înainte. De când eşti aici?
- Dragul meu Vitea, îi ignoră el Între-
barea, mi-ai zis adineauri "Cine dracu' eşti?
American?", iar eu ţi-am confirmat că ai
dreptate. Dar nu sunt american. Sunt Dracu'.
Oseghin se încruntă. Tipul îl lua peste
picior, asta era clar. Dar el nu-şi putea per-
mite să fie altfel decât logic, calculat şi
raţional.
- Uite ce-i, tovarăşe Dracu' sau cum te-o
chema. Nu mi-e frică de tine, oricine ai fi.
Draci nu există, Dumnezeu nici atât. Eşti
ori american, venit ca şi mine din viitor,
ori extraterestru.
- Buun, exclamă admirativ intrusul. Mă
aşteptam să leşini sau' să înnebuneşti când o
să mă. vezi, sincer să fiu.
- Fii serios. Science-fictionul şi comu-
nismul m-aii făcut să nu am porniri mistice.
Pur şi simplu, apariţia ta e doar o problemă
de tehnică. Nimic supranatural. Ba, mai mult,
dacă te-ai da drept diavol în timpul de unde
vin, ţi-ar râde în nas şi copiii. După atâtea
filme de groază cu monştri, vampiri,. mumii,
diavoli, zombi, alieni, mutanţi şi alte alea,
ai fi chiar penibil, domnule UCIGĂ-L
TOACA! Şi apoi, eu nu cred în Dumnezeu,
Diavol, sfinţi, fantome şi tot ce se subsu-
mează fenomenului religios sau mistic. Totul
are o explicaţie ştiinţifică.
- Bine, dar mă vezi, nu? Cum poţi să
nu crezi ce vezi?
- Cred ce văd, dar nu cred explicaţiile
tale irationale. Măcar dacă ai fi avut imagi-
natia de a-li face O' apariţie mai spectacu-
loasă, un ăla negru, păros, cu copite şi
coarne - poate. aşa te mai cre ...
Mâinile paleontologului se crispară pe
mânerele fotoliului atunci când, sub ochii
săi măriţi, simpaticul. cetăţean cu chelie se
transformă Într-un monstru solzos, respin-
gător, cu, gheare uriaşe, col ţi. tăioşi, coarne
şi ochi roşii, de fiară. Din botul deschis se
prelingea sânge... Oseghin, cu un puls de
130, se strădui să nu urle. Stăpânindu-se cu
eforturi supraomeneşti, reuşi să bâiguie:
- Şi nici măcar... nici măcar nu miraşi
a smoală!

anticipaţia 19
VE~pEnA LUI UCIGĂ-L TOACA

În aceeaşi clipă, îl sufocă un miros greu ştie prea multe. N-am de ales - trebuie să-i
şi înţepător de catran încins, Omul sovietic elimin şi să-i duc cadavrul înapoi, în 1984!"
tuşi, izbutind să horcăie: -. N-are rost, Vitea. Un cartuş e şase
- Dispari, ticălosule! Mă sufoc! kopeici în ziua de azi. Tragi un încărcător,
I

Totul încetă brusc: 'Intrusul îşi reluă s-a dus juma' de rublă.' Iar eu, oricum n-am
lookul sportiv. Os-ghin trase aer curat în nimic, asta ca să nu zic că .n-am nici pe
piept, apoi înjură în ruseşte, pe îndelete. dracu'''.
După un timp, încă în fotoliu, zise: Oseghin nu-l crezu. În rastelul Bazei
- Bun. Să admitem că. ai avea capaci- avea un pistol Makarov, un Kalaşnikov şi
tatea să-ţi schimbi înfăţişarea instantaneu, un aruncător. de flăcări. Alese pistolul şi,
sau să mă hipnotizezi. Dar asta nu înseamnă foarte hotărât, îl îndreptă spre faţa intrusu-
că eşti neapărat Dracul! Ăla nu există. lui. Acesta însă râse, bine dispus:
- Eşti incorijibil. Vitenka, îl dojeni Dia- - Unde-ai mai văzut tu copil cuminte şi
volul, care 'se pare că era un tip răbdător. drac mort?!
De ce nu vrei să accepţi evidenta? Paleontologul, căruia nervii începeau să-i
- Pentru că este un fals. Pe de altă parte, dea semne de oboseală, trase două cartuşe
am alte treburi. Mă aflu aici într-o misiune în diavol, dar acesta nu avu absolut nimic.
ăăă., ştiinţifică. Pe .faţa sa nu se vedea nici urmă. Atunci
- Vrăjeală, moşule, i-o Întoarse Diavolul Oseghin mai trase vreo două, şi apoi tot
cu vocea lui Saşa Grigorov, poznaşul său încărcătorul. Diavolul, destins, căsca a plic-
fost coleg de clasă. Să-ţi zic eu de ce eşti tiseală. I
laici: generalul Mutstovski vrea să afle cum - Gata? întrebă el afabil. Te-ai răcorit?
au murit dinozeuiii. Oseghin aruncă arma şi sări la el... dar
Oseghin primi cu mult curaj şi această rămase înlemnit atunci când braţele sale
lovitură. În sinea sa era însă foarte intrigat .atins eră gâtuI creaturii - căci aceasta avea,
de .necunoscutul în trening, ce făcea jogging efectiv, carnea rece 'şi dură ca metalul, lip-
cu 65.000.000 de ani înaintea născocirii sită de viaţă.
joggingului. Cine putea fi? - Oseghin, eşti un neghiob! zise Diavo-
- Ce vrei, de fapt, de la mine? îl ·între- lul fără pic de supărare în glas. Tu nu-ţi
bă Oseghin. dai seama că nu" poţi face nimic? Iar că eu
- A, nimic deosebit. Voiam doar să văd sunt acela care pune fratele să-şi ciopâr-
cine mă vizitează aşa, pe nepusă masă. Ce-i ţească sora sau desface buloanele căii ferate e
drept, nişte rugăminţi în legătură cu tine am bosniace când trece un tren sârbesc?! Şi
primit eu, dar nu ştiam exact despre ce era spune-mi, te rog, în definitiv Ce ai împo-
vorba... Prima, de la un general american, triva mea?
. White, să-I scot din rahatul în care l-aţi - Nu exişti! Asta e:
băgat tu şi ai tăi, de la laboratoarele din - Atunci eu ce sunt? Cine e acest domn
Dugoiarsk. A doua, de la mătuşa Kaliuşina, din faţa ta?
care m-a rugat să ain grijă de tine. Plus că - Habar n-am. Extraterestru, american
tu însuţi ai spus: "Fir-aş al Naibii" etc., din viitor, membru al unei civilizaţii preis-
etc. Gând la gând cu bucurie, mi-am zis, şi torice, atlant, dracu' ştie.
am intrat să te văd. -Sigur că ştie ...
- Ascultă, DUCĂ-SE-PE-PUSTII! M-am - Bun, făcu Oseghin trăgând aer în piept.
săturat. Lasă-mă să-mi văd de misiunea ... Să admitem că eşti domnul N-AlBĂ PARTE.
- Apropo, am uitat să-ţi zic. ~tia cu Să admitem că, ha-ha, ar exista un Dum-
dinozaurii e doar implicită... Adevărata misi- nezeu, sfinţi şi aşa mai departe. Atunci
une e cu totul alta. spune-mi, te rog, ce ai de zis despre
Oseghin transpiră, pentru prima dată în- Angriya-Mainyu şi Ahura Mazda? Despre
cepând să intre în panică de-a binelea. "Ăsta Odhinn şi Loki? Despre Allah sau Buddha?

20 anticlpaţla
/

VENDETT A LUI UCIGĂ,L TOACA

Pentru că şi ei sunt tot nişte Diavoli şi ca să mă tragă de limbă.. Dar de la mine


Dumnezei. De ce aţi exista tu şi Dumnezeu, n-o să afli 'nimic.
iar ei nu? - Nici nu trebuie, ripostă Diavolul. Ştiu
- Dar nici nu ne exc1udem reciproc, care este adevăratul scop al expediţiei ,
dragă Vitenka. Dacă nimereai mai la nord, Misiunea Supremă: să identifici factorul
dădeai de omologul meu Loki - ceea ce care a produs dispariţia dinozaurilor ...
nu ti-ar fi priit. El e un tip mai din. topor! - Taci! urlă Oseghin răguşit.
După curri probabil ai studiat Ia istoria - ... şi a altor specii, atât de brusc 'şi de
religiilor, LolG... . eficient, şi în caz că nu era vorba de cauze
. - Nu mă interesează aşa ceva, bătu naturale, gen prăbuşirea unui meteorit, să
Oseghin în retragere. Sunt ateist şi membru tolosiţi metoda respectivă împotriva ameri-
al PCUS! canilor! Nu-i aşa?!
. - .Vei fi, nu eşti, zise pedant Diavolul. Era grav. Oseghin, căruia îi venea să
Dar hai să-ţi dau un exemplu pe înţelesul urle, privea în sus, muşcându-şi buza infe-
tău: să zicem că la întoarcere greşeşti. putin rioară, aşa cum facea în copilărie când era
şi ajungi nu în' 1984, ci, de exemplu, în' prins cu şoalda. Evaluă situaţia - şi nu era
1964, .când tu aveai vreo cinci ani. Ei bine, deloc roză. Diavolul avea toate atuurile; el,
în acest caz vor exista doi Vitali Maximo- nici unul. Ce putea tace? Un compromis,
viei Oseghin, simultan, unul de 35 şi altul doar. Diavolul era invincibil. Avea sens să
de 5 ani?! se lupte cu el? .
- Foarte probabil, dar nu am verificat - Sigur că fi-are sens, făcu senin Diavolul.
ipoteza, aşa că nu ştiu, r~spunse prudent '- Iar. îmi citeşti gândurile cu neruşinare?!
Vitea, Ascultă, Drace. Să presupunem. că eşti, într-
- Ei bine, nu! Vor fi doi numai aparent. adevăr, . Dracul. Personajul care sperie o
Va fi un singur V,M. Oseghin, dar două - lume întreagă, mai putin pe noi, comuniştii.
cum să le zic - proiecţii. Exact la' fel se Eşti duşmanul lui Dum... eşti duşmanul uni-
întâmplă şi cu mine, cu Loki sau cu Ciort. versului, vrei să-I distrugi, să trimiţi sufletele
Nu există decât un singur Print al Întune- oamenilor în iad şi aşa mai departe: (Ose-
ricului, totuşi, nici ceilalti nu sunt ireali, ghin se încălzea pe măsură ce vorbea, caci
Dar destul cu vorbăria! Dă-mi mâna şi hai un nou aspect al problemei îi trecuse prin
să rămânem prieteni! . minte.) Dar, cu toate .astea, nu eşti şi tu tot
Oseghin, cu dinţii încleştaţi, dădu din o fiinţă"! Nu eşti o entitate biologică, din
. cap cu ură. Încă mai credea, pe undeva, că) atomi, din molecule, din celule vii? Eşti
intrusul era un fip de prin Texas, care-şi mai deosebit, recunosc, dar nu eşti tot o
bătea joc de el. fiintă?!
I _ Dragă Vitenka, foarte rar Diavolul nu - Nu, zise cam nervos Sarsailă. Eu sunt
profită de ocazie pentru a-şi băga coada. Printul Întunericului, Regele Muştelor, tar-
De ce nu vrei să apreciezi asta? Aş fi putut torul Iadului! Eu 'am pus-o la Eva- pe regim
să-ti defectez maşina' timpului. să pun un vegetarian, şi se ştie cu ce rezultate strălu-
dinozaur să te omoare ... Dar îmi eşti sim-: cite, eu am împrăştiat ciuma şi SIDA în
patic. În plus, vreau să te protejez, pentru lume, eu l-am pus pe Michael Jackson să
că, recunosc, misiunea ta rnă interesează. invite copii la ranchul său, eu i-am fluturat
Oseghin îşi. dădu o palmă peste frunte. lui Stalin cârpe roşii prin faţa ochilor când
Acum înţelegea, Se sprijini de un perete şi-i era copil... -
zâmbi dispretuitor intrusului. - Cât despre tovarăşul Stalin, te rog să
- Deci, aici voiai să ajungi! Ştiai ceva, fii respectuos! Nu-l .amesteca în găinăriile
dar nu totul. Probabil o "cârtită" capitalistă tale.
din Dugoiarsk aflase ceva despre misiune, .:' Vitenka, ascultă-mă, spuse Diavolul din
dar avea nevoie de tine, oricine-ai fi tu; 'nou bine dispus, Când doamna DjugaşviIi,

anticipaţia 21

..
VENDETTA LUI UCIGĂ-L TOACA

mama lui Iosif Visarionovici Djugaşvili (cel - Vitea, zise Diavolul cu reproş în glas,
ce şi-a luat ulterior porecla de Stalin, adică astea-s satisfacţii meschine. Eu am plăceri
Omul de Oţel), era gravidă prin luna a treia, mai rafinate!
eu tocmai hălăduiam prin Gruzia, Australia Exasperat, Oseghin se gândi cum să scape
şi Brazilia ... de intrus. Din păcate, prin cap nu-i trecea
- În acelaşi timp?! decât o singură soluţie, care însă nu-i con-
- Desigur. Ei bine, în Brazilia am vrut venea, şi pe care va trebui s-o treacă în
să împing un misionar european, un călugăr, raport. "La naiba! De ce nu?"
în fălcile 'unui crocodil, undeva pe Amazon, Şi tovarăşul Vitali Maximovici Oseghin,
iar în Australia intentionam să pun un bă- membru al PCUS, fost secretar de Komso-
trân să scape ţigara pe. covor şi să dea foc mol pe raion, fost elev de nota IOla
unei case lipite de o creşă în care dormeau Marxism şi Învăţământ politic, işi făcu
liniştiţi vreo 30 de copii, iar educatoarea cruce.
era beată turtă şi uşa creşei ·încuiată ... Tăcere apăsătoare. Aparent, nu se întârn-
- Şi? .. plase nimic. Diavolul însă nu mai zâmbea.
. - Şi n-am reuşit... Călugărul a coborât Chipul său devenise brusc sumbru. Iar în
din barcă, chiar atunci, ca să-şi facă rugă- secunda următoare dispăru la fel de neaştep-
ciunea, aşa că am şters-o imediat. Bătrânul tate cum şi apăru se .
a primit vizita unui cunoscut care care i-a ...În dimineaţa celei de-a patra zile, Vitali
spus, ce crezi?, că tutunul e iarba diavolu- Oseghin părăsi Baza la bordul unui vehicul
lui, iar el, ca să-i facă plăcere, a stins ţi- amfibie dotat cu mitraliere, camere video,
gara. Deci copiii au scăpat, misionarul la tehnică necesară marcării radioactive prin
fel. Atunci, m-am înfuriat grozav şi rn-am injectare de la distanţă a exemplarelor ce
răzbunat cum am putut şi eu - am provocat trebuiau urrnărite ulterior, precum şi apara-
o furtună în Gruzia, astfel încât ploaia s-o tură servind analizei chimice, botanice, zoo-
prindă pe doamna Djugaşvili în plin câmp. logice şi patologice. În prealabil lansase şi
Bineînţeles, udă leoarcă, a răcit - dar nu câteva baloane-sondă umplute cu heliu, pre-
numai ea, ci şi fătul a avut de suferit. La cum şi mici helicoptere telecomandate, pre-
naştere, micul Iosif Visarionovici a părut văzute şi unele şi altele cu camere video,
normal, dar mai târziu s-a văzut că era bol- tehnică de analiză, aparatură meteo şi injec-
nav, şi încă rău de tot. Se ştie că era para- toare pentru marcaj. Actiunea acestor baloane,
noic şi că a murit din cauza unor Iezi uni helicoptere, precum şi a unor senzori lansaţi
.pe creier. Aşa că în loc de copiii şi călu- de ele în diferite puncte, era coordonată de.
gărul de care-ţi ziceam, m-am ales cu in- computerul de la Bază, realizând astfel un
staurarea coinunismului şi cu un război mon- program complex şi grandios de urmărire ,a
dial. Eh, amintiri, suspină blând Diavolul. vieţii animale şi vegetale dar, mai ales, a
- Vorbeşti prostii! .Şi pe deasupra mă mai dinozaurilor. Acest program cuprindea trei
şi ţii din treabă. direcţii: stabilirea cât mai precisă a tuturor
- Dimpotrivă, mai avem de discutat. Mă conditiilor ambientale existente.. stadiul de
interesează planul vostru, poate voi avea şi extincţie a dinozaurilor (dacă aceasta înce-
eu o mică satisfacţie, un războiaş, ceva .... puse deja) şi identificarea factorului dis-
- Atunci, că veni vorba, mă întrebam ce trugător, Tehnica functiona 24 de ore din
rost mai are să stau aici ani de zile, să 24, iar datele se stoc au \ continuu în memo-
împânzesc regiunea cu aparatură, să fac ria computerului, verificat cu regularitate de
disecţii, să fugăresc reptilele, să trag con- către Oseghin. Diavolul, sau ce-o fi fost, nu
cluzii complicate, când, pur şi simplu, mi-ai mai apăruse.
putea spune tu care este motivul pentru care Faptul că aparatura nu semnala vreun
au murit dinozaurii. În felul acesta, obtinem procentaj neobişnuit de cadavre ale dinozau-
mai rapid amândoi ceea ce vrem, nu? rilor sau vreu dezechilibru ecologic impor-

22 anticipaţia
VENDETIA l-UI UCIGĂ-L TOACA

tant, intens şi recent, îl cam deranja pe decât în clipa în care văzuse T. Rex-ul. -
biolog. Oare să nu fi început Marea Dis- la acesta măcar se aştepta. Trilurile se apro-
pariţie"! Se ştia că ea a avut loc la sfâr- piau, tot mai impetuoase, semănând ba cu
şitul Cretacicului, deci cu aproximativ un ciripit de mierlă, ba cu un cârâit de
65.000.000 de ani înaintea lui 1985, şi cioară, ba cu viersul dulce al privighetorii,
durase între unu şi 10Q.000 de ani. însă la un volum mult mai mare.
Saltul în timp se calculase în aşa fel - Arheopteryx! exclamă biologul. N-aş fi
încât Oseghin să ajungă acolo în plin pro- crezut să sune aşa de bine!
ces de dispariţie a dinozaurilor, sau măcar Oseghin nu rezistă tentaţiei şi scoase
la foarte putin timp după aceea, când se puţin capul din TAB, aşteptând să vadă un
puteau eventual autopsia cadavrele, dar cu Arheopteryx planând spre el... Când colo,
toate aceste precauţii nu era totuşi imposibil văzu un alt T. Rex, şi mai mare, ce înainta
să ajungă mai devreme cu 100 sau cu o sprinteneală uimitoare pentru volumul
100.000 de ani, ori mai târziu cu 100 sau său monstruos. Avea ceva grotesc şi înfioră-
100.000. tor în mersul acela agil şi greoi totodată, şi
Practic, Oseghin avea la dispoziţie 50-60 privirea rea, de şarpe. Mai stupefiant era că
de ani, speranţa sa naturală de viaţă, să trilurile proveneau chiar din gâtui său, jar
aştepte începutul Extincţiei. Cât mai avea celălalt exemplar îi răspunse în acelaşi fel!
însă de aşteptat? Un an? Douăzeci? Cinci - Asta-i bună! şopti biologul retrăgându-
mii de ani? Greu de zis. Şi apoi, cine-i ga- se în întunericul turelei. Al doilea tiranozaur
zantează lui că de cum va începe Marea ocoli se TAB-ul ca p~ un bolovan şi ajunse
Dispariţie, îşi va da seama că despre ea e lângă 'celălalt, lângă care se opri ciripind şi
vorba, şi" nu, să zicem, o banală epidemie? dând din gheare fioros. Fată în fată, dinoza-
Aceste gânduri îl munceau în timp ce urii dădeau un duel muzical de toată fru-
conducea' TAB-ul către ceea ce părea ţărmul museţea, agitându-şi ghearele, cozile şi miş-"
unui lac, sau al unei mări. Mai avea puţin .când repede din capetele enorme - dar nu
şi ieşea din zona de vegetaţie luxuriantă, se clintiră de pe locurile lor.
când, brusc, în calea vehicolului apăru un - Normal! exclamă brusc' solul anului
masiv Tyranosaurus Rex, cel mai feroce 1985. Bineînţeles, zâmbi el luminat. Cum
dinozaur camivor al acelor vremuri. Depăşea naiba să nu aibă syrinx şi să nu cânte aşa
patru metri înălţime, se deplasa în pozitie dezinvolt, când sunt strămoşii păsărilor!
bipedă, solzii săi erau murdari de noroi şi Injectorul mai trase o dată, discret. Ose-
sânge închegat, iar ghearele, colţii şi ochii' ghin privea fascinat animalele şi la un mo-
injectaţi şi răi nu prevesteau nimic bun. ment dat zise cu glas tare:
Paleontologul privi încântat splendida reptilă, -e- Ce n-aş da să înţeleg ce spuneţi!
cu ochii mări ti de curiozitate. Ţeava injec- - TE' POT AJUTA, VITEA! răsună un
torului se roti pe turelă şi trase; un minus- glas, în afară, de-l trecură sudorile. Scoase
cul marcator radioactiv - inofensiv pentru putin capul şi privi, holbându-se. Lângă
reptilă - i se înfipse acesteia în piele, dar TAB, un individ la patru ace - costum negru
monstrul nici că se sinchisi. Dădea din cap impecabil, cămaşă albă, cravată de mătase
repede, cu mişcări ca de şopârlă, şi nu se cu ac de aur, pantofi de piele nou-nou ţi şi
mişca de la locul lui. batistă albă imaculată la piept -, al cărui
Bucuros nevoie mare, Homo Sapiens chip era identic cu cel al intrusului în tre-
Oseghin deschise turela TAB-ului şi, fără să ning de' ieri, fuma destins folosindu-se de
iasă în afară, pentru a nu speria sau Înfuria un portţigaret din lemn de santal.
fosila încă vie, privi în. voie dihania, mur- - Poate ai nevoie de-un interhprhet
murând cuvinte de laudă şi multumire. autorhizat, graseie Diavolul. Ei bine, nu te
Deodată, percepu foarte clar o serie de voi inoporhtuna cu prhezenţa mea, darh
triluri încântătoare, încât rămase mai uimit dacă dorheşti, poţi înţelege ce vorhbesc

antlcipaţla 23
VENDETTA LUI UCIGĂ-L TOACA

clinozaurhii. Au rhevoirh! mai inteligenţi decât se bănuia - în care


Până să poată scoată vreun sunet, Ose- caz, ajungem la eterna întrebare: totuşi, de /
ghin fu izbit de două voci, dinspre tirano- ce au pierit dinozaurii?
zauri: Computerul semna1ă 'ceva. Ecranul moni-
- Dacă mă port astfel încât nu sunt torului afişa o întrebare ce-l izbi pe biolog:
nedemn de fericire, sunt îndreptăţit să sper "Ce zici, tovarăşe ateist?" Desigur, o sin-
că voi avea parte de ea? gură persoană putea să fie conectat la Inter-
- Maestre Tnak, ţi-aş putea răspunde net în Cretacic, Oseghin păru să-şi calce pe
invocând un gânditor raţionalist, dar demer- inimă, ca şi pe carnetul de partid, când
sul meu filosofic ... bătu o altă întrebare:
.Biologu1 'rămase cu gura efectiv căscată. - De ce trebuie să moară?
"Dumnezeule", gândi el, "cine au fost - Nepătrunse sunt căile... ăă, căile, îi
dinozaurii"!". -răspunse ipocrit Diavolul.
Lucrurile începeau să se lege. Pe de o - Nu-ţi mai bate joc. Dinozaurii sunt o
parte, Biblia spune că Uriaşii zărnisliţi la civilizaţie uimitor de avansată, după câte
începutul lumii au stârnit dezamăgirea şi, am văZUL
mai apoi, mânia Domnului, care i-a pedepsit - Da, în unele pnvinţe sunt geniali, E
exterminându-i cu ajutorul potopului. Pe de vorba Însă de gândirea teoretică, speculativă.
altă parte, ştiinţa afirmă că Pământul a fost Filosofia, poezia, dreptul, sunt domenii în
dominat de reptile Cll mult înainte de a fi care excelează şi chiar vă întrec. În schimb,
cucerit de mamifere, dar că - din motive laturile practice ale gândirii nu-i preocupă .•
inexplicabile - reptilele au dispărut brusc la Habar n-au de fizică, inginerie, astronomie,
sfârşitul Cretacicului. Poate nu e doar o sport sau artă. Au o vagă intuiţie a ceea ce
coincidenţă şi poate că Uriaşii erau mult ar putea fi chimie, dar având în vedere că
nu-i interesează decât propriile lor corpuri,
o socotesc medicină. Altfel, nu sunt în stare
să pună două pietre una peste alta.
- Şi asta înseamnă că le-a atras şi nemul-
ţumirea lui Dumnezeu, nu?
- Vai, tovarăşe Oseghin, pomeniţi de
Dumnezeu ...
'Paleont9logul îşi încleştă maxilarele şi se
abţinu să nu dea cu pumnul în tastatură.
Trebuia neapărat să intre în contact cu
dinozaurii - chiar dacă n-aveau sisteme de
referinţă' comune, totuşi, fiind şi unii şi
ceilalţi dotaţi cu raţiune, era imposibil să
nu poată comunica într-un fel. ...După două
minute, cu aruncătorul de flăcări în mână,
strecurându-se printre plante şi liane, ajunse
la lizieră, dincolo de care începea plaja la-
.<tI
:;- cului. Cei doi T. Rex mergeau unul lângă
C
.<tI
ro altul cu aerul a doi bătrânei care se plim-
:;- .bau la ora prânzului în Piata Roşie poves-
c
.2
Q)
tindu-şi şotii din liceu. Oseghin ar fi vrut·
"O
c
să intre în contact cu ei, dar cum? Tradu-
Q)
cn
Q)
cerea se efectua unilateral, iar pentru a obţine
o şi jumătatea cealaltă, ar fi trebuit să ceară
ajutorul Diavolului - ceea ce nu concepea.

24 anticipaţia
VENDETIA LUI UCIGĂ-L TOACA

Nici ca om, nici ca bun comunist. Trebuia lui Popoarelor, se apropie de reptile până ajunse
însă să facă ceva, neapărat. Trebuia să intre între ele; acestea nu păreau să-I fi sesizat.
în legătură cu ei. Dacă nu pentru curiozi- - Zdrestvuite, tavarişce Oseghin! salută
tatea sa de om şi savant, măcar pentru a-şi el şi apoi, cu un gest de iluzionist, scoase
uşura misiunea, căci ar fi fost foarte ·uşor de după ureche o' grenadă, îi rupse cuiul de
ca în loc de analize şi observaţii îndelun- siguranţă cu dinţii şi o aruncă pe nisip.
gate, să vină la el un amic dinozaur şi să-i Brusc, prin cascheta ce se' sfăşie, erupseră
spună: .Vitea, uite ce-i, nu ştiu de ce, dar două coarne fioroase, iar Stalin/Sarsailă dis-o
specia noastră e pe moarte". Numai că pen- păru într-un nor de fum.
tru asta avea nevoie de Diavol, ceea ce Vitea se aruncă la pământ, grenada IaCU
însemna, implicit,' să accepte că acesta există ... explozie. Se/trezi alergând ca un disperat,
"La naiba, ce gândire rafinată! Ce tortură asurzit de bubui tură, cu reptilele croncănind
gândită! Într-adevăr, minte de Diavol..." fioroase pe urmele sale. Cu un salt disperat,
Tot blesternându-I pe Diavol, Oseghiri se aruncă într-un tufiş de la marginea pă-
ieşi din pădure şi, hotărât, descărcă arma în durii, unde scăpă arma într-o băltoacă. Dădu
aer. Un şuvoi incandescent erupse dinspre să bage mâna după ea, când un bot ca de
arma biologului şi incendie plaja. Cei doi, crocodil" ţâşni, împroşcând apă şi mâl, şi nu
T. Rex se întoarseră şi rămaseră nemişcaţi. lipsi mult să-i reteze braţul. Oseghin urlă şi
- Ce crezi, e Focul din Cer? o luă la fugă, încercând să ajungă la TAB.
- Exclus. Focul din Cer nu vine decât Reptilele se opriseră la lizieră, căutându-I
odată cu Apa din Cer. Şi, implicit, cu Forţa cu gesturi nervoase din cap. Oseghin vedea,
din Cer. În schimb, iată un animal comes- printre ferigile masive, tija ce susţinea ca-
tibil neobişnuit, biped ... mera video, şi se, orientă după ea. Escaladă
Oseghin se simti jignit de epitetul, "comes- un dâmb şi sări orbeşte, convins că avea să
tibil" şi dădu s-o rupă la fugă spre pădure, aterizeze pe TAB.
când auzi răspunsul celuilalt animal: În aer, avu· un şoc. Se rostogoli în no-
- Într-adevăr neobişnuit, cu atât mai mult roi, apoi: stupefiat, se ridică în genunchi,
. cu câtsesizez la el curenţi cerebrali puter- privind către locul unde fusese TAB-ul.
nici. Nu pare deloc un animal stupid. Hai - Nu, nu se poate, îmi pierd minţile.
să-I vedem mai de-aproape, dar fără să-I Nu-i adevărat!!
speriem. . O mică troiţă de lemn adăpostea o toacă
Oseghin, înfrângându-şi o pornire aproape de care erau atârnate două ciocănele. Tija şi
irezistibilă de a fugi la adăpost spre. TAB camera ieşeau din tavanul troiţei, închipuind
(lucru pentru care, oricum, n-avea timp), o cruce. Oseghin înghiţi în sec. Ştergându-şi
rămase acolo, cu arma în mâini. Fiarele se noroiul de pe faţă, paleontologul se ridică
apropiară de el, cu ochii lor răi şi ghearele în picioare şi păşi către troiţă, până ajunse
murdare; dar efluviile telepatice care veneau la un pas de ea. Privea prostit toaca de lemn.
tlinspre ei erau total opuse aspectului lor Ceva pocni, şi placa masivă de lemn a toa-
agresiv, asemănătoare cu ale unui om care cei se desprinse căzând spre el. Urlând, se
vrea să mângâie un pisoi speriat. Oseghin rostogoli într-o parte, iar greoaia masă de
simti pentru prima oară în viaţa sa că tre- lemn se înfipse în noroi, împroşcând în
buie să-i mulţumească CUIVA care are toate direcţiile. Oseghin înjură, căci îi prin-
, grijă de lume şi de destinul lui, al paleon- sese un picior dedesub. Chinuindu-se să-I
tologului intrat în contact cu civilizaţia dino- scoată, auzi un mare foşnet de ferigi în
zaurilor... Asta însă nu plăcu AL TCUIV A. spate. Se întoarse: cei doi dinozauri rîl
Iosif Visarionovici Stalin apăru în spa- priveau. Unul dintre ei spuse: '
tele tiranozaurilor, echipat în uniformă mili- - Ia te uită, era să-L UCIDĂ TOACA!
tară completă, inclusiv caschetă ,şi medalii. Oseghin îşi trase piciorul de sub placă,
Cu binecunoscutul zâmbet afabil al Tătucu- după care o luă la fiigă cu speranţa nebună

anticipa ţi a 25
VENDETIA LUI UCIGĂ-L TOACA

că va putea ajunge la TAB înainte de a-l la ateism. Dacă însă respingea existenţa Dia-
prinde reptilele. Dar, spre surpinderea sa, volului, era obligat să respingă şi realitatea
tiranozaurii nu-l mai urrnăriră. O râpă pe uimitoare a civilizaţiei dinozaurilor. Dar curi-
fundul căreia arneninţau bolovani colţuroşi ozitatea omului de ştiinţă tindea să depă-
se deschidea în stânga rusului. Acesta fugea şească loialitatea comunistului aflat în· misi-
pe marginea ei, când 'deodată un dirne- une... Iar afecţiunea sa pentru dinozauri, pe
trodont, un colos de aproape zece metri lun- care şi-o mărturisi de-abia acum, în ciuda
gime, apăru din pădurea cretacică, venind întâmplării din şcoala generală şi a festelor
cu viteză spre el ca un uragan. Vitea ştia Diavolului, era ilogică dacă se gândea că,
că dirnetrodonţii erau ierbivori, dar şi că în cazul în care dinozaurii ar fi supravieţuit,
"matahala aceea care se pregătea să-I îm- oamenii nu ar mai fi apărut! Cu aceste
pingă în hău avea vreo zece tone greutate gânduri învălmăşite în mintea sa, şi aşa greu
- şi toate se repezeau la el! Era atât· de în- încercată de evenimentele ultimelor zile, ne-
grozit, încât nici nu se mai miră că dinoza- maiternându-se de dinozauri, pentru că ştia
urul îi spuse, cu accent american: că aceştia nu-i vor răul, Oseghin, întins pe
- Dă-te, bă, la o parte! nisipul Cretacicului, aţipi. Era hotărât să
- N-am unde! răspunse mecanic Vitea, _intre în contact cu dinozaurii, să-i prevină
la un pas de a se prăbuşi peste bolovanii de pericol şi, o dată ce-l vor fi identificat,
ascuţiţi. Brusc, fiara se opri, la numai câţiva să se întoască în 1984 cu misiunea împli-,
paşi de el. Vitea avu revelaţia fulgerătoare nită... În curând, Oseghin adormi buştean.
că totul nu e altceva decât o altă glumiţă ... Se trezi cu capul greu, la auzul unui
de-a lui N-aibă Parte. Monstrul râse şi-i pocnet metalic. Văzu ca prin ceaţă TAB-ul
reproşă: staţionar în faţa sa. Se frecă la ochi, ridi-
- Nu vrei să te dai la o parte? Aha, te cându-se în picioare. Realiză că pocnetul
pomeneşti că N-AI PARTE?! care-I trezise era pocnetul turelei trântite.
Văzând negru de furie, Oseghin apuca o Ca şi cum, gândi el, cel ce a adus TAB-ul
piatră de pe jos şi o aruncă în capul dime- a ieşit, a trântit turela şi a plecat. Îşi privi
trodontului, ca o descărcare nervoasă, con- ceasul - dormise acolo, întins, nici o jumă-
ştient că micul proiectil n-ar fi ucis nici tate de oră. Oftă şi se urcă în TAB, por-
măcar un câine. În schimb, văzu cu stu- nind către Bază, pradă gândurilor şi a pla-
poare ditamai monstrul sărind în aer la nurilor. Iar straniul somn de nici 30 de
receptarea pietrei şi căzând pe spate, cu minute, în miezul zilei, Oseghin îl aruncă
labele în sus, ca la desenele animate. În într-un colţişor prăfuit al memoriei.
tufişuri, Diavolul se tăvălea de râs, hohotind Aşadar, Diavolul îl lăsa în pace. De ce?
isteric. Simplu: Diavolul avea nevoie de el, avea
.,'
.. .Oseghin fugea uşor către TAB, de-a nevoie ca paleontologul comunist să se în-
latul unei portiuni de deşert. Dar dacă toarcă în 1984 d.H. pentru a împărtăşi
deşertul era deşert, în schimbul aerul de colegilor săi întru marxism metoda prin care
deasupra sa nu. Două păsări Arheopteryx îşi puteau extermina eternii duşmani. Şi
plan au liniştite deasupra omului. Acesta, deodată avu revelaţia: dacă .Diavolul îl lasă
speriat, căzu în nisipi, gata să se lase devo- în pace ca să identifice motivul extincţiei, i

rat de răpitoarele aerului. Când colo, le auzi înseamnă că acest motiv există, adică, fie
sporovăind: azi, fie peste maxim 50-60 de ani, extincţia
. - Îl mâncăm? , va începe! "E logic, nu? Dacă ştia că am
- Nu; lasă-l să SE DUCĂ PE PUSTII! venit prea devreme, nu l-ar mai fi interesat
răspunse celalată şi se îndepărtară fâlfâind, persoana mea. Aşa, înseamnă că el ştie
Oseghin era disperat. Fusese prins la când va începe evenimentul, şi că am timp
mijloc. Orice ar fi făcut, ieşea prost. Dacă să identific clar motivele şi să mă şi con-
accepta că Diavolul există, trebuia să renunţe ving că e vorba de ceva ce putem folosi

26 anticipaţie
,
împotriva americanilor!" găsi mCI un dinozaur viu. Rămase încă o
Ar fi trebuit să-şi dea seama de mult de jumătate de oră în faţa ecranului, în timp
asta., Oricum, bucuria sa nu avea margini. ce bănui ala i se accentua, pe măsură ce
Chiui de fericire şi apoi strigă: timpul se scurgea, ireversibil.
- Reagan, nu pagadi! Ati încurcat-o, Se vorbea mult despre dispariţia dinoza-
capitaliştilor! urilor acum 65.000.000 de ani. Unii afirmau
Brusc, presă frânele vehiculului, care se că s-ar fi datorat unui meteorit ce ridicase
opri cu o smucitură. Afară, în praf, zăcea praful în 'aer, acoperind soarele şi produ-
cadavrul unui stegozaur. când o iarnă ucigaşă. Alţii credeau că un
- De-ar fi Extincţia! murmură Oseghin virus necunoscut declanşase o epidemie ge-
emoţionat. De n-ar fi doar un banal cadavru ... nerală. Alte păreri vizau gazele unei co-
Degetele sale umblară pe tastele compu- rnete, huligani extratereştri sau hipercalci-
terului, iar cadavrul mătăhălos,' cele câteva fierea ouălor, aducătoare de moarte puilor
tone de carne, oase şi solzi,. uriaşa reptilă ' dinăuntru prin neputinţa acestora de a mai
moartă, intră în atenţia aparaturii vehiculu- sparge găoacele, sau, dimpotrivă, decalci-
lui: măsurători, cântăriri, evaluări, fotografii, fierea scheletelor reptilelor, ce ar fi cedat
prelevări de os şi muşchi, de. organe, de sub apăsarea organismelor gigantice .. Oricum,
celule nervoase şi de secreţii interne. Totul indiferent de motivul real, specialiştii esti-
dură· un sfert de oră, după care T AB-ul maseră durata extincţiei la perioade variind
demară în trombă către Bază. Pe drum, între un an şi câteva zeci de mii. Nu era ade-
călcă un, Pterodactyl prăbuşit peste tufe' şi vărat. Dinozeurii muriseră în câteva clipe.
strivi tone întregi de materie vegetală moartă. De asemenea, mulţi savanţi visaseră să
Fredonânduşor un cântec de veselie, Ose- se întoarcă la sfârşitul Cretacicului, pentru a
ghin sări din TAB şi intră sprinten în Bază. constata cu ochii 101' de ce muriseră rep-
Muşcând dintr-o bucată de carne rece; se tilele. O parte chiar încercaseră, fără rezultat
aşeză în faţa monitorului central şi ceru însă. Vitali Maximovici Oseghin, în schimb,
computerului date despre situaţia reptilelor ajunsese. Şi ştia ce dorea. Dar, obosit, dor-
şi a speciilor vizate de extinctie. Cu puţin mise 22 de minute, timp în care dinozaurii
noroc, într-o lună-două putea pleca acasă! dispăruseră!
Primul set de zece senzori raportă apa- Biologul se ridică palid. Mâinile îi tre-
riţia unor cadavre de reptile, iar celelalte nu murau. Ieşi la aer. Se întunecase, iar zgo-
făcură nici ele excepţie. Oseghin lăsă jos motul pădurii era considerabil diminuat.
bucata de carne şi mai ceru informaţii. Cadavrele reptilelor putrezeau peste plantele
Toate semnal au o puzderie de cadavre, pre- veştejite. Oseghin respira rapid, în timp ce
cum şi foarte multă vegetaţie ofilită. Con- privirile sale se ridicaseră către cer. Se chi-
trolă analizoarele atmosferice, chimice, meteo- nuia să identifice Carul Mare, sub forma sa
rologice, seismice, tot ce se putea verifica. cretacică.
Nimic neobişnuit. Şi atunci, de ce erau atâtea - Ei, Vitea, ce zici?
cadavre? Oseghin era deja nervos. Ceva nu Vocea binecunoscută venea din întuneric.
era în regulă. Prea multe leşuri împânzeau Oseghin, obişnuit cu apariţiile idioate ale
împrejurimile. Solicită calculatorului o eva- Diavolului, nu se întoarse şi nu zise nimic.
luare a procentului de reptile deja moarte. Trecură aşa câteva minute, timp în care
Când citi cifra, se înecă şi începu să tu- amândoi tăcură. Cel care reluă dialogul fu
şească. tot Diavolul:
- .Dumnezeule, articulă el, livid. - Nu trebuia să dormi, Vitea. Dacă n-ai
Evaluarea vizase exemplarele marcate fi adormit, vedeai ceva senzaţional.
radioactiv, . iar extincţie afectase un procent - Taci, spuse biologul răguşit.
de exact sută la sută. Oseghin era transpi- .; Atât efort şi chin pentru a veni aICI
rat. Nicăieri, absolut nicăieri, nu mai putea să vezi cum a fost cu reptilele, şi tu dormi

anticipaţia 27

VENDETIA LUI UCIGĂ-L TOACA

exact când e mai interesant! se dezumflă, se subţie şi dispăru brusc pă-


- Taci dracului din gură! trunzând în cadavru prin gaura din cap,'
- Bine, o să tac. Dar mă gândesc la care se închise imediat după aceea. Mai
tine, că o să ai de furcă Ia întoarcerea în trec ură câteva clipe şi apoi cadavrul mişcă
1984. din cap, gemu şi, în cele din urmă, se
- Ba n-o să păţesc nimic, ticălosule! ridică în picioare.
- Da? Şi ce-o 'să le zici? Că ai dormit - Ma.şina e a mea, a mea!!
buştean în timp ce milioane de reptile mu- Cadavrul viu se aşeză în fotoliu, cu non-
• reau?! \ şalanţa omului căruia afacerile îi merg din
- Nu, o să le spun adevărul! plin, şi apăsă pe tasta ENTER. Programat
- Ah, da. La asta nu' mă gândisem, grăi de Oseghin, calculatorul îşi făcu datoria
N-aibă parte cu înţelegere. O să le spui că instantaneu. Baza dispăru fără, urmă din
Diavolul, travestit în Stalin, a asmutit dino- Cretacic şi se remateriaJiză, în aceeaşi clipă,
zaurii pe tine, că era să-ti 'dea cu toaca în 65.000.000 de ani mai târziu, exact în
cap şi .că pricepe ai ce sporovăie tiranozaurii, secunda în care plecase, în dimineaţa zilei
nu?! ' de 12 octombrie 1984, în unitatea militară
Oseghin îşi dădu seama că Diavolul avea ultrasecretă de la Dugoiarsk. Ovaţionat şi '1

dreptate. Un membru PCUS, şi om de aplaudat, Vitea se lăsă purtat pe braţe. Un


ştiinţă pe deasupra, nu putea raporta aşa coleg mai tânăr îI" bătu pe umăr admirativ:
ceva, cu atât mai mult cu cât ar fi fost - Măi, Vitea, zău aşa, parcă ai pe dracu'
interpretate nu numai ca dovezi evidente de în tine!
tulburări mintale, dar şi ca ofense aduse În faţa generalului Muratovski, oamenii
ideologiei comuniste. îl lăsară 'jos. Cu chipul radiind de fericire,
Atunci de-abia, Oseghin cedă nervos. Se Diavolul salută milităreşte, generalul Ia fel,
încuie în TAB, scoase sticla de votcă din apoi îşi strânseră mâinile:
ascunzătoare şi se îmbătă în ultimul hal. - Tovarăşe colonel, vă raportez că misi-
- Totul 'sau nimic, murmură el ameţit. unea a fost îndeplinită! .
Totul sau nimic. Nici eu nu-mi voi înde- - Felicitări, tovarăşe maior Oseghin! Acum,
plini misiunea, nici creatura asta, indiferent vino cu mine şi dezvăluie-mi în două cu-
ce-o fi, nu mă va folosi' ca pe o unealtă! vinte marele secret. ..
Programă maşina timpului pentru întoar- - Desigur, zise Diavolul. Imediat. Dar
cere,. scrise pe calculator câteva rânduri cu pentru asta vă rog să-mi- permiteţi câteva
continut fad şi nerelevant pentru generalul sugestii urgente, absolut necesare': mai întâi,
Muratovski şi apoi, beat şi extenuat, luă Republica Autonomă Ceceno-Inguşă - nu
pistolul şi-şi zbură creierii. am timp să vă explic ce se va întâmpla pe
La câteva clipe după aceea, Diavolul S'e teritoriul ei, dar, vă rog, stocaţi acolo urgent
materializă în' cabină, de data aceasta gol- cât mai multe arme şi muniţii de război,
goluţ şi în întreaga şi înspăimântătoarea sa ultramoderne, atât de bine ascunse, încât
hidoşenie, pe care nu i-a arătase omului din nici măcar srmete noastră să nq ştie de ele!
viitor, -şi surâse satisfăcut privind cadavrul Apoi, vă recomand să invitati cei mai mari
acestuia şi sângele împrăştiat pe aparatură. oameni de ştiinţă din Occident, mai ales
- A fost mai prost decât îl credeam, râse din SUA, pe un şantier paleontologic de
Diavolul, dacă a crezut poveştile cu faptul lângă o localitate, Cernobîl, prin aprilie
că vreau să-I trimit înapoi. O, nu, eu fac 1986. O să vă zic dup-aia de ce! Şi, cel
totul singur! mai important, ar fi bine ca secretar general
Şi, aplecându-se, puse buzele pe tâmpla al PCUS să iasă un tovarăş tânăr, care nu
cadavrului, acolo pe unde ieşise glonţul, şi va schimba absolut nimic - de pildă, to-
suflă. După câteva clipe aerul se încinse, varăşul acela cu gî ... Cum îi zice?! A, da -
iar Diavolul se mototoli ca un balon care Gorbaciov!

28 anticipaţia


~HEN BAXI'ER

COLUMBIADUL

Când mi-am revenit din leşin, zgo-


motul si oscilatiile încetaseră. Itni
simteadJ mintea 'ametită, ca şi cum aş
fi cotisumet: fără inesur« din butelcile
cu vin ale lui Ardan, iar plămânii m-au
fi~a detoneiie- a fost c~a mai durut când am inspirat adânc.

P 'puternică. Am crezut ca recu- Dar când m-am apăsat de seltee,


.lul ce mă apăsa pe pat îmi va m-am înălţat încetişor, de parcă aş fi
turti pieptul. Zgomotul ,a fost teribil şi plutit într-un fluid care ar fi inundat
proiectilul s-a zgâlţâit cu atâta forţă, interiorul proiectilului.
încât capul mi-a fost azvârlit dintr-o Am exultat de fericire. Nici de data
parte în elte . aceasta Columbiadul meu nu mă
. Au urmat apoi, în succesiune per- trădase!
fectă, detonările e uxiliere ale acelor Mă numesc fmpey Barbicane şi ceea r
mici cantităti de fulmicoton dispuse în ce urmează - dacă există urechi care
pereţii tumllui. Una după alt~, ace~te s~o audă - este relatarea celei de-a
incerceturi de mărimea unur buioieş doua incursiuni făcută de mine dincolo
si-au cumulat vaponT impingend în de atmosfera t erestră; mai exact a
baza proiectilului, accelerându-l gre- primei călătorii spre Marte.
dat, iar reculul m-a apăsat cu o forţă
tot mai mare. 000
Mă tem că mi-am pierdut cunoş-
tinţa pentru un interval imposibil de Picarescul meu rom anţ ştiinţific
determinat.
selenar a fost întâmpinat cu recenzii

anticipapa 29
/
COLUMBIADUL

favorabile după ce G. Newness îl publi- Materialele anexate s-au dovedit a fi


case în Londra şi am fost încântat să-I declaraţia unui anume colonel Maston
pot plasa unui editor american şi în din Baltimore, Statele Unite. consem-
Colonii. Totuşi, vânzările au fost slabe, nată între anii 1872 şi 1873. adică
datorită tulburărilor produse de răz- acum aproape douăzeci şi opt de ani.
boiul cu burii. Acestora li s-a adăugat . Maston, decedat între timp, pretindea
şi neplăcuta afacere a protestelor dom- că ar fi construit un aparat ce detec-
nului Veme, legate de natura .neşttin-. tase .erntstt electro-magnetice": un
ţiflcă" a procedeului meu de opacizare fenomen. descris pentru prima .dată de
gravltattonală: dar, la răndu-mt. am James Clerk Maxwell şi aparent asoci-
reuşit să identific erori în cărţile lui at recentelor demonstraţii ale telegra-
Verne şi să verific anumite aspecte ale fiei fără fir făcute de Marconi. Ca şi
propriului roman cu ajutorul unor cum afirmaţiile sale n-ar fi fost destul
experţi în astronomie. fizică astrono- de suspecte. Maston mai susţinea că
mică şi altele. .errusnle" ar fi fost în realitate sermale
Toate acestea mi -au solicitat, însă, codificate în forma"unui mesaj telegra-
prea puţin atenţia. După naşterea lui fic. .
G1p şi după publicarea seriei mele de Iar aceste semnale - spuneau Mas-
predicţii futurologtce în The Foxtnightly ton şi Ardan - pr ovenf ser ă, de la o
Review, am fost asaltat de probleme de sursă aflată în afara atmosferei teres-
o natură mult mai personală, ca şi de tre: de la un călător spaţial ce se în-
altele cu o vădită semnificaţie globală. drepta spre Marte!
Terminasem cu rom anţurile inter- Când am· priceput esenţa, am izbuc-
planetare! nit într-un râs sonor. Am mâzgălit
Din acest motiv, am fost extrem de rapid o notiţă, instruindu-l pe Newness
surprins, ba chiar puţin nemulţumit. să nu-mi mai transmită alte scrisori
când am început să primesc, prin provenite din aceeaşi direcţie.
intermedul lui Newn es s , o serie de
. misive expediate din Paris, scrise - cu 000
o caligrafle dezordonată - de un anume
Michel Ardan. Acest vădit excentric îşi Ziua a cincea. Două sute nouăzeci
exprima admiraţia faţă de cărţile mele şi şapte de mii de leghe.
şi mă implora să examinez materialele Prin ferestruicile de sticlă lenticu-
pe care le anexa şi pe care urmam să Iare, Pământul pare acum de mărimea
le găsesc "de cel mai profund interes şi unei Luni pline. Doar jumătatea
confluente cu scrierile şmele - n.e.t', dreaptă a globului terestru este lumi-
După cum îmi stă în obicei, n-am nată de Soare. Pot încă discerne norii
ezitat câtuşi de puţin în a mă debarasa . şi străluciree gheţii de la poli.
de această corespondenţă, fără să mă La o oarecare distanţă de Pământ se
deranjez să o citesc în totalitate. întrevede un disc luminos. imitând
Totuşi, domnul Ardan a continuat faza crescătoare a planetei. Este Luna.
să mă asalteze cu alte rafale de scrl- urmând Pământul pe drumul lui în
so11· jurul Soarelui. Voi regreta de-a pururi
In cele din urmă, profitând de un răgaz că, datorită configuraţiei traiectoriei
în care -Jane îl alăpta pe Gip în dormi- mele, am trecut de abia la câteva sute
torul de la etaj, .am frunzărit hârtiile de mii de leghe de satelit.
trimise de Ardan şi, trebuie să mărtu- Proiectilul este extraordinar de con-
risesc că imaginaţia - sau partea ei juve- fortabil. Ajunge să răsucesc un robinet
nilă şi ascunsăI - mi-a fost stârnită, şi capăt foc şi lumină de la gazul

30 anuclpaţla
COLUMBIADUL
\
înmagazinat într-un rezervor sub o Sandgate, casa oferă panorama mării.
presiune de mai multe atmosfere. Ziua era învtorătoare, uşor înnorată.
Proviziile de hrană sunt alcătuite din Cu toate acestea, Ardan nu părea deloc
carne, legume şi fructe, comprimate cu interesat de împrejurimi.
, presa hidraulică la cea mai mică M-a fixat cu ochii lui aprigi.
dimensiune posibilă: am prevăzut, de - Nu mi-aţi răspuns la scrisori.
asemenea, anumite cantităţi de rachiu '- Am solicitat să nu-mi mai fie
şi apă. Atmosfera din proiectil este remise.
menţinută cu ajutorul cloretului de - Am fost nevoit să vin aici fără să
pote siu şi a potasei caustice: prin mă fi anunţat în prealabil. Domnule,
încălzire, cel dintăi se transformă în am venit să vă cer ajutorul.
clorură de potasiu, iar oxigenul degajat Regretam deja că-i permisesem să
în urma reacţiei înlocuieşte oxigenul pătrundă în casă, însă, pe moment,
consumat prin respiraţie. Prin scutu- mă copleşi se combinaţia dintre aerul
rare, potasa extrage din aer acidul car- lui deschis şi conţinutul intrigant al
bonic apărut acolo ca urmare a arderii mistvelor acelea nesolicitate. Acum
elementelor din sângele meu. m-arn oprit ferm pe pajişte şi am ridi-
În felul acesta, în spaţiul interplane- cat ultima sa scrisoare.
ter, mă simt la fel de confortabil ca în - Atunci, domnule 'Ardan , mi-aţi
sala de fumat a Gun Clubului însuşi, putea oferi o explicaţie pentru aceste
în Union Square, Baltimore! nonsensuri fantastice pe care mi le-aţi
trimis? .
000 A râs scurt, ca un lătrat.
- Fantastice, pot părea. Nonsen-
Michel Ardan avea în jur de şapte- suri ... în nici un caz!
zeci şi cinci de ani. Era un bărbat voi- - Aşadar, susţineţi că aceste
nic, dar gărbov. Purta favoriţi stufoşi şi ..emisii" nu reprezintă altceva decât
mustaţă; coama lui de păr zbârlit. adevărul? '
cândva evident roşcată, era acum în - Bineinţeles. Este vorba despre un
cea mai mare parte sură. Ochii consti- sistem de comunicare conceput de
tuiau aspectul cel mai remarcabil al Impey Barbicane şi de colonelul
chipului său. Obişrruia să-i ţină larg Maston. Ei s-au folosit de descoperirile
deschişi, astfel că în jurul fiecărui iris electro-magnetice ale lui James Max-
se zărea o dungă albă, iar privirea îi well cu vigoarea şi inventivitate a tipică
era limpede, deşi nefocaltzată, ca şi americanilor - căci, desigur, America
cum ar fi suferit de miopie. este Tărămul Viitorului, nu-I aşa?
, Pă şea agitat prin salonul meu şi În privinţa aceasta aveam dubii.
pulpanele hainei descheiate îi fălfăiau. - Colonelul Maston a construit un
In ciuda vârstei, Ardan era un bărbat -sot de oglindă - dar, din sârme, 'în-
Viguros şi energic, iar .locuinta mea, ţelegeţi? - având forma figurii geome-
Spade House - deşi spaţioasă -, părea trice numită hiperbolă ... nu, scuzaţi-
să-I incătuşeze. Mă temeam, de aseme- mă, parabolă, despre care mi s-a spus
nea, că glasul lui răsunător.. de demn că poate colecta toate undele reflectate
urmaş al galilor, îl putea trezi pe Gip. într-un singur punct, făcând astfel
De aceea, l-am invitat la o plimbare posibilă detectarea -celor mai slabe ...
prin grădina casei; mă aşteptam ca în -f\junge!
aer liber Să nu mai pară ca' într-o Nu eram deloc calificat să judec
cuşcă. posibilităţile tehnice ale unui astfel de
Ridicată pe coasta Kent, lângă aparat ipotetic. În plus, includerea

antlclpalia 31
COLUMBIADUL

detaliilor aparent autentice este o - De ce?


modalitate pe care am folosit-o în pro- - Pentru că nu se mai găseşte pe
priile-mi cărţi, pentru a determina citi- Pământ.
torul să accepte cele mai scandaloase =Aha.;
minciuni Imagmate. Nu intenţionam să Sigur că nu! Se afla îngropat în col-
mă autoamăgesc! bul roşu de pe Marte, cu acel Barbi-
- Susţineţi că aceste misive ale cane înăuntru.
dumneavoastră - recepţionate de -Dar ...
,Maston - provin din partea ocupantu-: - Da, domnule Ardan?
lui unui proiectil,' aflat în afara atmos- - Vă pot arăta tunul.
ferei terestre. Mai sustineti că acest Francezul m -a fixat cu privirea şi
proiectil a fost lansat în' spaţiu cu aju- am simţit 'străbătându-mă un straniu
torul unui tun imens, .Columbtadul", fior îngheţat.
turnat incoasta unui deal din Florida .. ,
-Aşa este. 000
- Dar, bietul meu domn Ardan, tre-
buie să înţelegeţi că acestea nu sunt Ziua şaptezeci şi trei. Patru milioane
decât elementeleunei ficţiuni scrisă o sută optzeci şi patru de mii de leghe.
acum trei decenii de domnul Verne - Astăzi, privind printr-un geam afu-
compatriotul dumneavoastră - cu care mat, am observat trecerea Pământului
eu însumi am corespondat. peste faţa Soarelui.
Un roşu coleric i-a invadat obrajii Planeta a apărut mai întâi ca o
zbârciti, ' ciupitură in circumferinţa perfectă a
- Într-adevăr. acum Verne susţine, stelei-mem ă. Cu timpul a înaintat,
că romanele Iui senzaţionale şi fără ieşind în plină strălucire a globului de
nerv sunt plăsmuiri ale propriei Imagi- foc şi a fost destul de vizibilă sub
naţii, Îi convine s-o facă. Însă nu sunt forma unui disc întreg, minuscul prin
.. ficţiuniI A fost angajat să scrie rela- comparaţie cu dimensiunile măreţe ale
tarea extraordinarei noastre călătorii! Soarelui. După eproximetiv o oră, a
- Poate' că aveţi dreptate, dar mai apărut un alt punctuleţ, chiar mai mic
există un amănunt. În relatarea dom- decât primul. Era Luna, urmându-şi
'nului Veme, proiectilul era lansat spre părintele spre centrul Soarelui.
Lună. Nu spre Marte .., Am clătinat din Peste aproape opt ore, pasajul s-a
cap. Mi se pare o diferenţă importantă. încheiat.
- Domnule, vă rog să încetaţi a mă Am eiectuet câteva observaţii estro-
trata ca pe un imbecil. Sunt extrem de nomice ale evenimentului. Am măsurat
conştient asupra diferenţei. Proiectilul unghiul sub care Pâmântul şi Luna au
a fost trimis spre Lună în prima lui traversat discul Soarelui, pentru ca să
călătorie - la care am avut onoarea să pot determina abaterea de la ecliptică a
-; particip ... elipsei orbitei mele; iar cronometrarea
Se apropia după-amiaza, iar eu pesejului mi-a oferit iniormetii precise
aveam destulă treabă; în plus, fran- despre traiectoria reală a proiectilului
cezul ace~ta grosolan începuse să mă fa ţă de cea pe care o prevăzusem.
irite:' . Calculele tăcute mă informează că nu
- Atunci, dacă proiectilul despre m-am abătut de la traiectoria tiece-
care vorbiţi a existat cu adevărat, sară.
poate că aţi ~vea amabilitatea să mi-I A trecut mai puţin de un secol de
arătaţi. când căpitanul Jemes Cook, în 1769, a
- Mă tem că n-o pot face. neviget cu Endeavor până în Tahiti ca

32 anticipaţia
r

GOLUMBIADUL

să vadă planeta Venus trecând prin tru mine! - să se calculeze că forţele su-
faţa Soarelui. Ar fi putut, oare, acel po~tat.e de călători în interiorul proiec-
mare explorator să-şi fi imaginat tilului. deşi colosale, nu erau letale.
această călătorie a mea? . - Prostii! Ce spuneţi atunci de des-
Am devenit primul om care a fost crierea făcută de Veme conditiilor din
mertorul unei tranziţii a Pământului! interiorul prol ectflulut. în decursul
Cine, mă intreb, va fi al doilea? călătoriei spre Lună? El pretinde că
exploratorii au încercat o senzaţie de
000 levitaţie - dar numai în punctul în care
atracţiile gravitaţionale ale Pământului
Ne-au trebuit două zile pentru a şi Lunii sunt egale. Este un nonsens.
naviga cu un vas de linie din New Când într-un rectpient se creează vid.
Orleans până în golful Espiritu Santo, obiecte-le dinăuntru - indiferent dacă
aproape de Tampa Town. sunt particule de praf sau de plumb -
Ardan a avut bunul simţ de a-mi cad cu aceeaşi viteză. Acelaşi lucru era
evita tovărăşia pe durata acestei scurte valabil pentru conţinutul proiectilului
şi neplăcute călătorii. Dispoziţia nu-mi dumneavoastră. Stimate domn. ar fi
era dintre cele mai însufleţi te. La scurt trebuit să plutiţi în interior pe tot par-
timp după ce părăsisem Anglia, înce- cursul voiajuluil
pusem să mă blestem întruna, şi nu-l - Aşa s-a şi întâmplat. a 'ridicat el
uitasem nici pe Ardan, pentru nebunia din umeri. A fost un episod amuzant,
de a fi de acord cu această expediţie dar nu întotdeauna o senzaţie confor-
spre Florida. tabilă. Pentru a doua călătorie. am
Nu ne puteam însă ignora la micul instalat un pat prevăzut cu curele. de
dejun şi la cină. Iar în aceste ocazii, ne asemenea toate sculele şi uneltele
contraziceam. aveau cârlige şi ochiuri. iar pe pereţi
- Dar, am insistat eu, ocupantul existau crampoane. Cât despre inexac-
s-ar transforma într-un strat subţire ta descriere' făcută de domnul Verne...
de oase sfărămate şi carne, strivit de vă recomand să .vă adresaţi lui! Poate
impactul cu baza oricărui proiectil tras că n-a înţeles senzaţiile noastre. Sau
dintr-un asemenea tun. Nici un strat poate că a preferat să confere un anu-
de apă sau despărţituri bnzarrte n-ar fi me dramatism stării noastre. într-un
suficiente pentru a evita această mod' adecvat naraţiunii sale ...
soartă. - Aha! am mormăit. Fiindcă veni
- Perfect adevărat, a încuviintat vorba. domnule Ardan, este pur şi sim-
Ardan imperturbabil. Să nu uităm însă plu imposibil să lansezi un proiectil
că domnul Verne n-a specificat toate spre altă planetă. folosind un tun!
detaliile. . ~ - Ba este perfect posibil. M-a fixat
- La ce vă referiţi? cu privirea. De altfel, o ştiţi prea ~ine!
- Barbicane şi tovarăşii săi din Gun Nu cumva chiar dumneavoastră aţi
Club au anticipat această problemă. publicat propria relatare. conform
Columbiadul, tunul cel uriaş. a fost mai căreia asemenea proiectile nu trebuie
mare decât l-a descris Veme. In plus. trase de pe Pământ spre Marte. ci în
el nu a folosit o singură încărcătură de direcţia opusă?
fulmicoton, ci mai multe. poziţionate - Dar era o ficţiune! am strigat. La
pe lungimea ţevii. În acest fel, proiec- fel ca şi cărţile lui Veme!
tilului i-a fost aplicat un impuls dis- - Nu, a clătinat eţ din capul masiv şi
tribuit. Este o problemă elementară de gnzonat. Relatarea domnului Veme era
algebră - pentru cei doritori. -nu şi pen- adevărată. Doar scepticii insistă că tre-

anticlpaţla 33
COLUMBIADUL

bute să fie fictiune. Iar asta, domnule, La răstimpuri închid plăcile ieres-
este tragedia ~ea. truicilor şi mă leg cu curelele de pat.
economisind puţin din preţiosul gaz.
000 Încerc să uit de situaţia în care mă
aflu. cufundându-mă în cărţi, acele
Ziua o sută treizeci şi patru. Şapte credincioase tovarăşe pe care le-am
milioane patru sute şaptezeci şi şapte adus cu mine.
de mii de leghe. Constat însă că est~ imposibil să
Aerul va fi rereiiet şi răcoros. ase- dau uitării depărtarea ce mă separă de
mănător celui din vârful unui munte toţi oamenii care au trăit vreodată şi că
terestru. Trebuie să sper că viaţa ani- pxoiectilul meu, un fragil cort din alu-
mală şi vegetală - ale căror migreiit şi miniu, reprezintă singura-mi protecţie.
modiiicări sezoniere au fost observate
de pe Pământ sub forma unor succe- 000
siuni de culori - îmi vor asigura ali-
mente compatibile cu sistemul meu Am rămas peste noapte la hotelul
digestiv. Franklin din Tampa Town. Era un loc
M-am înarmat cu termometre. jalnic, inconfortabil, cu facilităţi extrem
barometre, aneroide şi altimetre cu de primitive.
care să studiez caracteristicile peisaju- La orele ctnciîn zorii zilei. Ardan
lui şi atmosferei marţiene. Am. de m-a trezit din somn.
asemenea. câteva busole, pentru cazul Am călătorit cu trăsura. O vreme
în care ecolo vor exista influenţe mag- am urmat coasta - era stearpă şi pâr-
netice. In proiectil se mai găsesc foi de jolttă - apoi am pâtruns spre conti-
cort. târnăcoape şi tuirleţe, cuie. saci nent, unde solul a devenit mult mai
cu grâu, puieţi şi alte seminţe: provizii mănos, abundând în plante, tropicale şi
cu care să-mi construiesc miniaturala din miazănoapte, incluzând ananaşi,
colonie pe suprafaţa lui Marte. Fiindcă. bumbac. igname, orez şi trestie de
desigur, acolo trebuie să-mi petrec zahăr. Drumul mi s-a părut bine con-
restul vieţii. struit, ţinând seama de natura sălba-.
Visez că s-ar putea chiar să întâl- tică şi nepopulată a regiunii.
nesc inteligenţă! - oameni sau "forme Nu sunt un individ sportiv; căldura
analoge. Locuitorii lui Marte ar trebui mă afecta şi nu mă simţeam conforta-
să fie creaturi înalte, âelicete, bil, costumul meu de lână englezească
asemănătoare unor păianjeni, 'cu dez- era stânjenitor şi greu, iar plămânii mi
voltarea' în înălţime stitnuletă de gravi- se chinuiau cu aerul plin de umiditate.
taţia slabă a planetei. In mod similar, Spre deosebire de mine, Arden era plin
'construcţiile lor vor fi structuri zvelte. de energie. evident învigorat de călă-
minunate ... toria noastră.
Cu astfel de speculaţii mă consolez. - Când ne-am întors pe Pământ -
Mărturisesc că încerc un sentiment am coborăt în Oceanul Pacific - exu-
de izolare. Cu Pământul invizibil şi cu beranta noastră nu cunoştea limite. Ne
Marte în continuare doar o steluţă sta- imaginam Columbiade noi şi mai mari.
cojie. sunt suspendat într-un firma- Ne închipuiam flote de proiectile le-
ment înstelat - întrucât viteza mea nu gând între ele Pămăntul, Luna şi pla-
este perceptibilă - şi numai globul netele. Ne aşteptam să fim adulaţiI
orbitor al Soarelui întrerupe curbura - După cum a descris domnul
Cerurilor de deasupra şi de dedesubt. Veme.
A mai fost oare alt om la fel de singur? - Dar Veme a minţitl - şi nu numai
,
34 anticipatia
COLUMBIADUL

în privinţa aceea. Da, este adevărat, devenit îndepărtat, ochii straniu de goi.
am cunoscut o oarecare celebritate, o
. notorietate efemeră. Insă nu ne-am , 000
întors cu nimic, nici măcar cu -un
săculeţ din solul lunar, aboslut nimic, Ziua două sute patruzeci şi cinci.
doar descrierea unui corp ceresc mort Douăsprezece milioane o sută douăzeci
şi lipsit de atmosferă. Construirea şi cinci de leghe.
Columbiadului a fost finanţată prin Proiectilul se apropie de planetă sub
subscrieri publice. La scurtă vreme un unghi faţă de razele Soarelui, astfel
după ce ne-am întors, presiunile. încât Marte este în crai-nou, cu o felie
investitorilor au început să fie resim- din emisfera întunecată întoarsă spre
ţite. Unde este profitul nostru? se mine. Umbrele ocru par să devină mai
auzea de pe buzele tuturor.· . incţiise spre periferie, conierindu-i glo-
- Mi se pare firesc. bului o rotunjime evidentă: Marte este
- Unii scriitori cu influenţă au sus- puţin portocaliu, singurul obiect
ţinut că poate nici nu călătorisem spre ceresc, cu excepţia Soarelui, vizibil alt-
Lună. Poate că totul fusese o amăgire fel decât ca un punct luminos pe tot
născocită de Barbicane şi de tovarăşii firmamentul de 360 d.egrade din jurul
săi. meu.
- Ar putea' fi adevărat, ani incuvtin- Într-o parte, la o distanţă ceva mai
ţat sever. La urma urmelor, Gun Clu- mare dece: diametrul discului marţian.
bul era format din fabricanţi de arma- se zăreşte o steluţă sclipin d stins.
ment care, după terminarea războiului Dacă mă strădui s-o observ pentru
de secesiune. au căutat prin acest nou câteva minute, poziţia ei faţă de Marte
proiect să-şi menţină investiţiile şi se modifică vizibil. Astfel am dedus că
forta de rnuncâ.,; . Marte are un tovarăş: o lună mai mică
:...Complet neadevărat! Noi am dat decât a noastră. Bănuiesc, de aseme-
ocol Lunii! Dar acele reactii ne-au bul- nea, că puţin mai departe de globul
versat. Barbicane a refu~at să se lase' central pqate exista un al doilea satelit,
înfrânt. A incercat să obtină subventii dar observaţiile mele nu sunt lipsite de
pentru o nouă companie care să se ambiguitate.
ridice pe succesele sale. Compania a
dat însă faliment. iar procuratura
D~?caIŢ1dată pot distinge =r»
şi detelit chier pe discul planetei, altele
magistratura l-au pus sub urmărire
pentru despăgubirea debitorilor. Ah,
dacă Luna n-ar fi fost un corp mort!
Dacă am fi reuşit să descoperim o
lume care să atăţe din nou visurile
omenirii! Barbicane el decis atunci să
rişte totul pe o singură carte. Şi-a luat
ultimii bani şi i-a întrebuinţat pentru
adâncirea Columbiadului şi repararea
proiectilului. ..
Mi-am pierdut răbdarea: mă intere-
sau prea puţin amintirile incoerente
ale lui Ardan.
Apoi acesta a început să dtgreseze şi
să descrie cum a fost - cel puţin aşa
susttnea el - ocolul Lunii. Glasul i-a

antlclpaţla 35
COLUMBIADUL

decât cele cunoscute în urma obser- cu forma de ovoid a Lunii pe care o


vaţiilor făcute prin telescoepele cele presupune,Hansen, stratul de atmos-
mari de pe Pământ. Pot zări destul de feră atras în partea îndepărtată din
clar pata albâ a calotei polare sudice, cauza masei mai, mari ...
care se topeşte în căldura sărâcăcioasă - Nu am văzut aşa ceva! Dar ...
a unei veri marţiene, urmând succe- -Da?
.siunea anotimpurilor identificată de - Dar ... Când Soarele era ascuns
William Herscbel. înapoia discului lunar, de jur inpreju-
Văzduhul pare limpede şi nu pot rul Lunii se zărea o lumină ca şi cum
decât să sper că aerul se va dovedi în- conturul i-ar fi fost în flăcări. Ardan
deajuns de dens pentru a-mi emoitize s-a răsucit spre mine şi ochii lui cu-
căderea din spaţiu! prinşi de cataractă scânteiau. A fost
minunat! Doamne, a fost cevaini-
000 nunat!
Am traversat câmpii nesfârşite, pe
- Mi s-a păr ut că vedeam firicele .care doar pe alocuri se desprindeau
uleioase curgănd pe geamul cabinei. pălcurt izolate de molizi. Iar în cele din
M-am gândit' că poate proiectilul su- urmă am ajuns la un platou' stâncos,
ferise vreo stricăciune şi m-am răsucit dogorit dţ soare şi aflat la altitudine.
să-I avertizez pe Barbicane. Apoi însă considerabtlă. .,
ochii mi s-au focalizat şi mi-am dat
seama că priveam munţi. Aceştia 000
lunecau lent dincolo de ferestruică, ,,
lăsând în urmă umbre prelungi şi Ziua două sute cincizeci şi şapte.
întunecate. Erau munţii Lunii. Un milion trei sute treizeci şi cinci de
Apropierea noastră era foarte mii de leghe.
rapidă. Cu fiecare minut, Luna creştea Natura lui Marte mi-a devenit clară.
tot mai mult. Nu mai era acum discul Mult prea clară!
'plat şi gălbui pe care-l cunoscusem de Există o diferenţă distinctă şi vi-
pe Pământ. Avea o culoare compusă zibilă între emisfera de miazănoapte şi
'din numeroase nuanţe de alburiu, iar cea de miazăzi. Ţinuturile întunecate
centrul satelitului părea că se bom- din sudul liniei ecuatoriaJe ce le divide
bează spre 'noi, devenind tridimensio- sunt presărate de cretere la fel de dese
nal în lumina Pământului. Peisajul era precum cele de pe Lună; în vreme ce
accidentat şi complex, de asemenea şesurile nordice - analoge poate
absolut nemişcat şi tăcut. Luna este o mărilor de colb selenare .: sunt în ge-
lume micuţă, prietene. Raza -îieste atât neral mai netede şi, poate, mai tinere.
de mică, încât ochiul meu îi putea Un uriaş sistem de canioane se
cuprinde forma sferică, chiar de la o întinde în lungul ecuatorului, o rană
distanţă redusă. Puteam vedea că zbu- planetară vizibilă ctiier de la o sută de
nun în jurul unei sfere de piatră, sus- mii de leghe. În apusul acestei râpe
pendat în spaţiu, cu vidul întinzăn- gigantice se află patru vulceni itnenşi:
du-se la infinit în toate direcţiile. cratere negre măreţe, la fel de moarte
Am trecut de hotarul Lunii şi am ca oricare de pe Lună. Iar în emisfera
pătruns în bezna absolută.. Nici o rază de miazăzi am întrezărit un crater
de Soare, nici o rază de lumină dinspre gigentic, adânc şi acoperit de promo-
Pământ nu atingea peisajul ascuns ce roacă. In mod clar, Marte este o lume
gonea pe sub noi. ' . mică. Unele dintre trăsăturile sale
- Cum rămâne atunci, am întrebat, geogretice se Iăbărţează în jurul globu-
36 antlcipaţia
COLUMBIADUL

lui. uriaşe. copleşindu-i curbura. am privit în jur.


N-am văzut nici o dovadă a şan- - Dumnezeule, Ardan! am strigat
ţurtlor, sau canalelor. observate de impresionat, în ciuda scepticismului.
cardinalul Secchi, nici alte măreţe Locul acesta lasă senzaţia unei imense
lucrări ale Minţii pe care mulţi pretind locaţii arheologice - un Stonehenge,
că le-ar fi zărit. De asemenea. n-am poate, transportat în America. Cred că
zărit nici o mărturie a vieţii: aceste trebuie să fie câteva sute de asemenea
şesuti ruginit nu sunt brezdete de tur- monoliţi cubici.,;
me de animale şi n-am intrevezut nici - Peste o mie. a răspuns el. Sunt
măcar prezenţa vegetaţiei. Culorile pe cuptoare pentru topit metalul. folosite
care le-am distins se pare că se dato- la topirea milioanelor de tone de fontă
rează mai degrabă caracteristicilor geo- dm care s-a turnat ţeava uriaşului
logice decât proceseJ.or vieţii. Chiar Columbiad. Priviţi aici! Mi-a arătat un
Syrtie Major - denumită de Huygens şanţ puţin adânc: Aici sunt canalele
"Marea Clcpsidrei" - s-a dovedit a fi un prin care fonta a fost direcţionată în
crater înalt. cu nimic mai umed decât matriţa centrală - simultan din cele o
cel mai arid deşert pământean. . mie două sute de cuptoare!
Am fost astfel silit să admit În vârful colinei - convergenta su -,
adevărul: telor de şanţuri - exista o deschidere
Marte este o lume moartă. La fel de rotundă cu diametrul de vreo şaizeci
moartă ca Luna! de picioare. Ardan şi cu mine ne-am
apropiat precauţi de această cavitate.
000 Am descoperit că se transforma într-un
puţ cilindric, săpat vertical în peisajul
.Am coborât din trăsură şi am pornit stâncos.
pe jos. traversând platoul acela pe care Ardan a scos o monedă din buzunar
Ardan îl numea ·Stone's Hill. Am văzut şi a azvârlit-o în gura uriaşului puţ.
cum spre acest loc pustiu convergeau Am auzit-o zăngănind de 'câteva ori de
câteva drumuri pietruite, lipsite ,de ori- pereţii metalici, dar n-am putut-o auzi
ce trafic, enigmatice. Exista chiar o oprindu-se. . -
cale ferată, ruginită şi de mult timp Adunându-mi tot curajul - de când
neexploatată, care şerpuia îndepărtân- mă ştiu sufăr de o anume teamă faţă
du-se în direcţia lui Tampa TOWl1. de locurile subterane - am păşit spre
Peste tot am descoperit ruinele de buza craterului. Am văzut că pereţii săi
magazii. ateliere, 'cuptoare pentru topit ' erau perfect verticali, evident construiţi
metalul şi barăci pentru muncitori. de mâna omului şi, aparent, făcuţi din
Indiferent dacă Ardan spunea sau nu fontă. MaterialuLîncepuse însă să se
adevărul, era vădit că aici se desfă- cojească şi era ruginit.
şurase o activitate de proporţii impre- Privind în jur de pe această înăl-
sionante. ţime, am întrezărit !'lcum configuraţia
În centrul platoului se ridica o co- peisajului devastat: cuptoarele şi ba-
lină joasă. înconjur-ată cu un brâu răcile mai fragile erau năruite, iar res-
având raza de vreo şase sute de Iarzi turile fuseseră azvârlite dinspre centru
din construcţii scunde din zidărie, dis- spre periferie. ca şi cum cândva avu-
puse la intervale regulate. Fiecare con- sese loc o explozie teribilă. Am zărit pe
structie era încununată de Un arc elip- sol dungi îndepărtându-se radial de .
tic. colină; am speculat că. dintr-un balon,
Am păşrt.în cercul acesta cu dia- aceste dungi ar fi putut semăna cu
metrul. egal cu două treimi de milă şi razele din jurul marilor cratere lunare.

anticipaţia 37
r:

COLUMBIADUL

Scena era teribil de tulburătoare; atâtea luni zadarnica-mi călătorie prin


aici fuseseră făurite lucruri măreţe, spaţiu.
totuşi aceste uriaşe maşinării zăceau Sunt sigur că acest nou eşec va fi
ruina te , sfărămate ... uitate. . trâmbiţat de acei şacali care mi-au
Ardan păşea atlîţat în jurul urta- târât Societatea în faliment; neavând
şului tun abandonat; degaja o agitaţie decât peiseje aride ca destinaţii, s-ar
extraordinară, de parcă întregul putea să treacă inulte decenii Inainte
Pământ devenise o cuşcă insuficientă ca omul scI mai părăsească vreodată
pentru el. atmosfera Pământului!
- Era magnific! a strigat el. Când
scânteia electrică a aprins fulmico- 000
tonul şi părnântul s-a cutremurat, iar
rnănunchiul de foc s-a năpustit în sus, - Domnule, se pare că trebutesă vă
trăntmdu-I pe spectatori şi caii lor la acord credit în privinţa adevărului. Ce
pământ ca spicele în furtună ... ! Apoi d,oriţi însă de la mine? De ce m-aţi
proiectilul s-a întrezărit pentru o clipă, adus până aici?
urcând precum un suflet în lumina M:a prins de braţ după obiceiul lui
orbitoare ... franţuzesc, străngăndu-mă puternic.
Am ridicat ochii privind cerul senin - V-am citit cărţile. Ştiu că sunteţi
şi fierbinte şi mi l-am imaginat pe acel un om cu imaginaţie. Trebuie să publi-
Barbicane urcând în proiectilul său, în caţi relatarea lui Maston - să povestiţi
aplauzele bătrânilor lui prieteni-o istoria acestui loc...
Presupun că el ar fi numit-o bravură. - Dar de ce? Care ar' fi scopul? Dacă
Dar cât de uşor trebuie. să fi fost să Omul Mijlociu este neimprestonat de
porneşti în eterul infinit - pentru vecie! asemenea fapte - dacă el le priveşte ca
- şi să laşi în urmă complicaţiile pe farse ori ca pe o cinică exploatare
pămăntene ale debitorilor şi 'promisiu- din partea fabricanţilor de armament -
nilor neîmplinite. M-am întrebat dacă cine sunt eu ca să-I conving de con-
Barbicane plecase în explorare ... sali trariu? Am intrat într-un nou secol.
fugise? domnule Ardan: secolul Socialismului.
Trebuie să ne concentrăm asupra
000 nevoilor Pământului - asupra sărăciei,
nedreptăţii, bolii -'şi să ne întoarcem
Coborând vijelios spre oceanul chipurile spre noile lumi doar atunci
strâlucitor al atmosferei marţiene - în când vom fi ajuns la maturitate în
vreme ce pustietatea stacojie presărată această... .
de cratere se măreşte dedesubt - mă Dar Ardan nu mă auzea. Continua
simt cuprins de disperare. Oare între- să mă strângă de braţ şi l-am zărit din
gul Sistem Solar se va dovedi la fel de nou privirea sălbatică din ochii bătrâni
arid ca lumile pe care le-am vizitat - oehi care, poate, văzuseră prea
până acum? . multe.
În mod sigur nu va 1Ţ1ai exista altă - Eu m-aş întoarce! Asta-t tot. Sunt
transmisiune. As dori ca ultimele mele prins în gravitaţie ca în chihlimbar. Mă
cuvinte sâ-ml exprime profunda trage în jos, mă fixează pe vecie de
recunoştinţă pentru credincioşii mei Pământ! ah, domnule Wells, lăsaţi-mă
prieteni, mai cu seamâ pentru colo- să mă întorc!
nelul J. T. Maston şi partenerilor din
Societatea Natională a Comunicatiilor Traducerea:
In ters telare, c~e au urmărit vre~e de Mihai-Dan Pavelescu

38 anticlpaţia
'\1
PJl..OLOq Orişicum, nu ne ardea atuncea să ascultăm ce
bălmajea învăţătoru'. Ne-am repezit să răscotlm-
- Ubar Budd, frumoasă Leona şi oameni buni, nu măruntaiele navei. Că nu era unu' care să nu fi
după capul meu venit-am încoace eu, care mă auzit vrute şi nevrute despre armele oşteni lor,
chem Kodd Dock şi sunt înalt Iscoditor al Ub-ubariei despre solda lor bogată, despre comorile Ub-ubaru-
noastre. Fost-am trlmls cu grabnică poruncă de lui Flotei ...
însuşi Ub-ubarul Kronm, fie-ei în veci numele Unii au găsit arme. Adică au gândit că arme or fi
pomenit cu Slavă! Pentru că, În înţelepciunea sa, fost, aşa cum grămada aia de fiare fusese până nu
plecatu-şl-a Ub-ubarul urechea la rugile Ubarului demult o semeaţă cetate zburătoare!
Budd, aici de faţă, de a se scormoni câte fapte se Alţii au găsit leşuri. Pârlite.cstrivite, hăcuite. Şi
află cunoscute despre veneratul Maud, moştenitor şi-au făcut pomană de le-au adunat şi le-au ars.
legi uit al Ubariei acesteia, despre numita Alonda, după lege.
pe lângă acest castel trăitoare, şi despre numitul Trorn a fost singuru' de-a dat peste vreo trei roto-
Hv.lm, menestrelul. - coaie subţiri, mar.i cât podu' palmei.
Intru aceasta, după temeinică şi fără zarvă cer- - Sunt bani, l-a dumirit învăţătoru'. Adică sunt
cetare şi după îndelungată chibzuinţă, v-am adunat dlscuri de credit. E o avere, băiete, da' nu ţi-e cu
spre a grăi fiecare, doar către auzul meu, ceea ce folos decât pe vreuna din lumile oraş!
văîndeamnă cugetul a face cunoscut din cele trăite Aşa că Trom a scuipat într-o parte, a ciudă şi dis-
cu - ori aflate despre aceia mai înainte pomeniţi. preţ. A lăsat discurile în mâna învăţătorului ş-a aler-
Dar, ca inceput a toate, rogu-vă să iertaţi dacă gat către mine. Pentru că io ÎI găsisem pe Hylm!
oştenii .ce însoţitu-v-au încoace n-avut-au în purtări Părea un mort frumos. Era intreq-lntrequleţ, avea o
cuviinţă Îndestul. Căci oaspeţi sunteţi În locul aces- mândreţe de plete albe - cum nu mai pomenisem
ta şi eu unul mult preţ pun pe cele ce aveţi a-mi lângă o fală ca a lui, de zdrahon În plină tinereţe - şi
spune. Şi iarăşi mi-este străin gândul de a găsi o rumeneala în obrajii raşi de puţină vreme. Da' nu-l
cât de neînsemnată vină oricăruia din toţi ce-mi puteam atinge, că deştele mi se-afundau În ceva cald
staţi în faţă. . şi moale, de mi le zvârlea 'napoi când ceream să
apăs, să străpung afurisitu' de înveliş pufos, ăI de era
-r;Al~·;12. acolo spre ciuda ochilor mei, de nu puteau să-I vadă.
Eram puştani atuncea, luminăţia ta, da' aşa ceva - Poartă straiul dorului!
nu se uită. Parcă simt ş-acu' zvăcnlrea pământului, M-am întors, tresărind. Trom era proţăpit în spa-
parcă văd vatra surpându-se, cioburi de ferestre tele meu şi-se holba, cu gura căscată, la bărbatul
sărind încoace şi incolo, parcă aud blestemele lungit la picioarele mele.
sărăcanilor, ăl din colibele de stuf, când se iţeau - Ce tot îndrugi? l-am repezit.
şerpeşte de sub sălaş urile lor năruite. - L-a sărutat o-vrăjitoare, a urmat, ici parcă po-
Se prăvălise Nava Ub-ubar a Flotei Imperiale. vestindu-mi ăI mai firesc lucru din lume; ici parcă
Peste un sat. luminăţia ta!' Un sat Întreg fărâmase! necrezând nici el vorbelor de-i ieşeau din gură. A
Noi, cu mic, cu mare, am grăbit peste dealuri, pus dorinţa ei Între el şi Moarte. Nu poate pieri câtă
către locul prăpădului. Nu mai văzusem navă ste- vreme Ierrnecătoarea aia îl vrea pentru sine. Acu'
lară, una din aia luptătoare, uriaşă, niciodată. La e-n visu' lui. Ir dojeneşte că ţine între ei depărtarea.
noi, pe Hypko, veneau doar navele Poştei: hârburi Prostu'! Dac-ai şti, Tarr, cât e ea de frumoasă!
ruginite, peticite, de le numeau piloţii (nişte gălbejiţi - lţi fug minţile, frate-miu! am zis şi mi-am auzit În
mititei, cu ochi oblici şi capete rase) sicrie călă- voce frica. Ori poate ţi-i a şagă?
~are., ' ~ Da' el a legănat capu' şi m-a privit cu obidă:
Da' ne-am bulucit degeaba. Era numa' un munte - Am visat-o trei somnuri la rând! Mi l-a Înfăţişat
de fierărie încolăcită. Ei, sigur, învăţătorul ăI bătrân pe omu' ăsta, mi-a spus cum o să vină şi cum o să-I
zicea. că erau acolo 'Şi plastoţel, şi fibre de sticlă, întorc la viaţa adevărată. Da' am chitit că-s vise
şi ... Iartă, luminăţia ta, că nu ştiu ce mai înşira. Nici proaste - până mai adineauri, când l-am zărit aci,
mie, nici lu' Trom nu ne-au plăcut buchiiJe. Ce să lângă tine.
zic, doar şi ca să ne ştim scăpaţi de şcoală am ple- .L-am crezut. EI a găsit o funie şi am legat străinul
cat cu Hylm pe calea pribegiei! , . pe sub subţlori, Pe urmă l-am târât În urma noastră.

anticlpaţia 39
RÂPA AMĂGIRILOR

Nimeni" nu ne-a-ntrebat ce facem. Cică, luminate Da-mi trecea, ş-apoi mă ruşinam de mine! Pentru
domn, straiul de dor ne-ar fi ferit de ochi iscoditori, că În adevăr ii iubeam, şi frumoase erau zilele când
Pe Hylm şi pe noi, În ăI răstimp cât il aveam În umblam cu toţii alături, şi ne primeau cu dragă
grijă. Aşa mi-a istorisit Trom că-! Iămurise ferme- inimă şi ăi de chefuiau pentru venirea pe lurqe a
-- cătoarea. . pruncilor, 'şi ăi de prăznuiau unirea mirilor, şi ăi de- .
L-am tărăt printre spini şi peste. pietre. Straiul ÎI . aveau În orice ceas prilej de desfătare. Iar la săr-
apăra de ele. Erau nimic pe lângă Îmbrăţişarea bătorile alea mari, când tot norodul benchetuia pe
navei turtite din care il scosesem! uliţi şi pe cărnpuri, nu era chip să nu se lumineze
L-am adus În ograda noastră, În loc cu umbră când apăream noi, menestrelii! Că, spuneau ei,
deasă. Pe urmă Trom a prins un pui de verzişor, o dulce viers avea Hylrn, da' nu ziceam rău nici noi,
păsăruică cum n-aveli pe-aci. L-a luat din cuib, că ucenicii!
era abia scăpat din gaoace. I-a tăiat gâtu' şi a stro- E, da' lu' Hylm tot mai mult îi plăceau incinerările.
pi,t cu sângele lui creştetu' adormitului. Nu l-am Atuncea ciupea strunele cu ură şi tânguirea lor ca
cercetat de ce-o face, da' mi-a d.?tel singur seamă: de muiere se lipea bocetului lui, În care îndoliaţii
- Moartea e c-o gheară-n el: " slobozeşte mima' simţeau lacrimile şi durerea unui frate.
de capătă În loc ceva nevinovat şi fraged. Mai bun - Jele§te parcă toţi mOljii ar fi cu el de-un sânge!
o
era un prunc, da' să meargă şi aşa, n-am teamă! Ori parca amamică povara ar căra pe suflet!
M-au cutreierat fiori şi m-am bucurat că mama Aşa am Încercat să ÎI îndsrnn pe Trom la vorbă
plecase la sân cu soră-mea a mică. Pentru că am într-o seară, numa' că el a săltat dintr-un umăr, mi-a
ştiut, de parcă gândurile lui Trom ar fi fost ale mele, zvârlit o privire de zicea: "Ei, ce ştii tu, trăţăne?", şi
că viaţa copilaşului ăluia ar fi vrut el s-o dea drept m-a lăsat cu buzele umflate.
plată! . Vezi dar, că eu nu ştiu, lurninăţie, mai multe des-
Da' mi-am uitat de toate când străinu' a deschis pre tainele lu' Hylm; n-am aflat nici 'acu'! Ştiu doar
ochii şi s-a ridicat dintr-o săritură. că anii, ia vreo cinci, de am trecut prin ei cu el ală-
- Vă mulţumesc, băieţi. Ştiu cine sunteţi şi ce-aţi turi, la noi pe Hipko, mi-au fost ăi mai frumoşi din
făcut pentru mine. Mai ştiu şi că rn-aţl ajutat pentru toată viaţa!
că EA a vrut aşa ... O-asta rn-arn lăsat ispltei ş-arn plecat, cu Hylm şi
- Te urmăreşte cu facerile ei de bine, s-a repezit . Trom prin ăle lumi străine! M-am suit pe-un hârb
frate-meu, zâmbind cu gura până la urechi. de-al Poştei cu inima În gât - şi tot acolo mi-am
Străinu' a râs şi l-a mângâiat pe creştet. simţit-o câtă vreme ne-arn'vănturat tot printre stele!
- Bag seamă, puştiule, că s-a-nfipt zdravăn şi-n 'C-am tot cutreierat aşa doi ani, şi-n ăst răstimp nu'
visele tale! Da' nu-i cu chibzuială să crezi În tot ce-ţi prea au fost răqazurl când să simţim ţărăna sub
spune! Muierea mă urmăreşte ca un blestem! Tu picioare! .
ţine minte că ăsta-l adevărul şi aminteşte-mi-I când
n-o să mai deosebesc răul de bine! I-e ciudă că i- moŞUL
am scăpat din gheare! Da' şi io fierb că mi-a scăpat Mi-au bătut În poartă. În crucea nopţii! Cu pumnii!
ea mie! E, da-i poveste lungă! Poate c-o să v-o Ehe! Pribegi ei, pribeag norocul! La mine-n poartă
spun, da' altă dată! Acu' e bine să aflaţi că lo-s le-a sărit În cale! Păi cum? Să bată tocma-n poarta
Hylm menestrelul. Nu-s menestrel de multă vreme, mea? Din tot satu'?!
da' oştean nu-s deloc - şi n-am fost niciodată! Ub- Pe-aci, cum pică poala nopţii, pică şi somnu'.
ubarul Flotei mă Îndrăgise ca izvoditor de cântece Somn greu, adânc. De.jsornn de oameni trudiţi!
şi snoave. Şi mie mi-era dragă nava lui, că mă pur- Dormeam şi io aşa ... Ehe! Demult... când eram
ta repede ji departe. Departe hăt de vrăjitoarea aia tânăr Da' baba mea! Ehe, ce le dormea, săr-
blestemata! mana! Putrezi-i-ar În tihnă ciolanele!. .. Că era
Altele nu ne-a mai grăit atugpea. Da' nici noi nu ciolănoasă şi voinică muiere! Da' frumoasă la vre-
l-am tras de limbă. Nici bătrâni! noştri nu l-au ispitit. mea ei, ehe! Din sat cea mai frumoasă! Ori numa'
L-au 'ornenit şi t-au adăpostit În noaptea aia. Şi-n mi-a fi părut mie aşa, de mi-am adus-o În casă să-mi
multe alte nopţi, pentru că sălaşu' lui pe Hipko a otrăvească zilele! Că mare pacoste şi grea belea
fost În casa noastră. mi-a fost limba ei ascuţită! Da-i iertam vorbele
Vecinilor le-a căzut drag degrabă. Numa' niscai- proaste când mi s-anina de gât. ....§li râdea ... şi-i
va babe şuşoteau prin colţuri că ochii lui ÎS răi, da' lucea-n ochi doru' ... Şi mai cu seama o iertam când'
când ii ascultau căntecele lăcrlrnau - şi se-mbunau îmi odrăslea câte-un fecior! Dra!;!ă mi-era atunci!
şi ele. Dragă mi-ar fi fost şi de-ar fi năpădit-o păcatele ...
, Iar noi, Trom şi cu mine, l-am îndrăqit mai abitir ca omizile! Că şapte mi-a născut! Şi i-a crescut pe
decât tot satul. Ne-a fost frăţânele mai mare, ăla toţi zdraveni. Voinici. Ehe! Ca ukii, urşii ceia cu
mult dorit, §i ne-a-nvăţat tot ce ştia cu bucurie. Da' coame aduşi deUbaru' nost' din nu ştiu ce pustia
de fermecatoarea de-i salvase viaţa n-a mai isto- lume! Ehe! A fost bună mamă şi cu credinţă ne-
risit. Niciodată. Nu În faţa mea. Muierea aia era taina vastă! Da' tot cu limba ceea a ei i-a împrăştiat pe
pe care singur Trom o Împărţea cu el. Le bântuia toţi. Cum spulberă vântu' cenuşa ... Şi-au luat muie-
visele deopotrivă şi nu lipsea din vorbele _de le riie şi şi-au durat case. Din ce-au avut, din 'ce n-au
scplrnbau când erau, când se credeau adică, slnguri. avut... Şi-au durat case în cel capăt de sat. .. Unu'
li spionam adesea, pli.!l de ciudă - şi de teama că nu s-a aciuiat În casa părintească! Doarme fiecare
m-or prinde Într-o zi. In clipele-alea ii uram pe somn greu lângă copii şi nevastă ... Singur io ... Ebe!
amândoi, de parcă mi-ar fi fost duşmani ge moarte! Bătrân şi singur!. .. In câte nopţi nici nu ating geană

40 anticlpaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

de gea~ă! Mai ~egrabă aţipesc În amiaza mare. ştie ca mine să cunoască ochii oamenilor! Şi mai
Rezemat de gard, În ogradă, la soare. De, ca omu' văzusem undeva ochii ceia! Unde, ştie Sfântu'!
bătrân ... Da' noaptea. Ehe! Rar se prinde somnu' - Singur trăieşti aci, moşule?
de mine, taică! . - Singur io, taica. Ia, cu potaia ceea de afară. Că
Aşa a fost norocu' istora trei! S-ajungă-n poarta baba mea ... S-a dus, putrezi-i-ar în tihnă ciola-
mea! l-am auzit de cum au bătut! E, _Ii simţise şi nele ... Şi feciorii, de! La vetrele lor. Ehe! Că doară'
câinele. Adevăr îi! Se pornise să latre. Ii o javră pri- nu mi-s dştori ei mie. Că nu i-am întrebat nici io,
căjită! Urât, sărrnanu'. Da' latră, ehe! Rău de gură, nici baba, vor ori ba să vină-n lumea aiasta păcă-
ca baba mea! Putrezi-i-ar În tihnă ciolanele ... Da-i toasă?
suflet şiel, Un suflet aci, lângă casă ... Ba, la vreme Cela a zâmbit. A zâmbit a-ntristare.
rea, ÎI chem la mine, în odaie ... Mă ocărăsc feciorii, - Drept ai grăit, moşule! Da' amară-i dreptatea
nurorile ... Mă mai râd nepoţii - şi megieşii - când îl asta, ca sărutarea narzilor de-amară!
află tolănit lângă pat.. ' .- Ptiu! Pe ceia lasă-i în pace, taică! Nu.-i mai po-
Da' atuncea era afară. Că era noapte caldă. La meni în inima nopţii, feri-ne-ar Ceru' Sfăntl-ia zi, mai
ce să-I fi ţinut lângă un moş de nouăj' de ani? bine, de unde-mi veniţi? Că tare-s istoviţi băieţii' .
C-aşa-mi zictoţi: Moşu'. Că io ts mai bătrân În sat! - De departe ... De tare departe venim, moşule! ...
Singur io! E, după Baba Hâda... Adevăr Îi ... Da' ceea De-aci abia se vede steaua de ne era acolo soare!"
o să trăiască trei sute de ani! Pe puţin trei sute de Am cutreierat cerurile. Şi-n nave-sălaş sărmane,
ani o să trăiască! Fir-ar afurisit neamul ei de far- mânate de nevoi şi de necazuri, şi-n de-alea bo-
mecfăcătoare! . gate, de umblă doar într-o plăcere. Şi ne-am plătit
Aşa că i-a simţit. Câinele i-a simţit şi i-a lătrat: drumu', cinstit, cu snoave şi cu cântec. Iar din lu-
Da-i auzeam. orjcurn. Singur io! C-urechile rnl-s -incă mea asta a dumitale, moşule, de-un an ş-o vară tot
bune! Şi ochii! Imi cam tremură mâinile! Adevăr Îi! adunăm pe tălpi colbu'!
Şi nu mă mai duc picioarele. Nu iute, ca altădată. Şi -·Ehe, pricep c-oli fi văzut mulţime de meleaguri!
nu mai pot căra cu spinarea. Şi nu mai pot trudi .cătu-i Şi-Oii fi ştiind mulţime de istorii despre ele! Da' pe la
ziua. Şi mai am numa' doi dinţi. Da' mestec încă noi ce vânt v-aduse, taică? Ori mergeţi peste deal,
bine! Că mi s-au vărtoşat gingiile. Ehe! Mi-s sănă- la castelu' Ubarului?
tos, nu rnl-s nevolnic! Pe toate le-ncropesc sin!ilur! - Îhâm, a mormăit, înnegurându-se. Da-n urmă
Singur io! De cinci ani ... De când s-a prăpadit şi-a luat seama şi s-a trudit să-şi pună-n vorbe voio-
baba ... Putrezi-i-ar În tihnă ciolanele ... Că ea le şie. Oi fi auzit, moşule, ce mare sărbătoare va fi
dormea! De~ai fi putut să baţi în poartă o noapte - acolo mâine! Vor curge fluvii de vin printre munţi de
toată! Cu pumnii! Şi-n uşă chiar! Că ea dormea!!! mâncare! O dată doar îşi numără fiica ubarului a
Geaba ar fi urlat câinii în şapte sate! Pentru că ea cincisprezecea primăvară! Şi am prins zvon că îi
voia să doarmă. Şi dacă voia să doarmă ... , dor- frumoasă coz ~i că i-s dragi poveştile şi căntul, Şi că
mea! Că totdeauna a fost căpoasă muiere! tot mâine, dupa datină, ar s-o unească cu fratele mai
Cu mine au avut noroc'pribegii! l-am auzit cum vâestnic, un flăcău chipos şi cum nu-s mulţi voinici.
au lovit În poartă! Au dat şi glas. Adevăr îi! O voce - Ehe, aiasta-l datină spurcată de-a Ubarilor, aşa
groasă, plină. Parcă ştiam de undeva v.ocea ceea! să ştii! Că vor să nu li se tulbure sângele şi să-şi
Da' să mă tai, că tot nu-mi amintesc de unde! păstreze neamu'! Da' Ceru' tot are să-i bată! .
- R09u-te, om bun, deschide-ne poarta! 'Fă-li - O fi cum spui dumneata, moşule. Da' nouă ce
pomana c-un acoperiş, o-mbucătură şi-o gură de ne pasă? Noi mergem numa' să-i veselim, că asta
apă! N-ai teamă, nu purtăm gânduri viclene! Fă-li ne e pâinea! Ne zorim către castel, doar-doar ni
milă de trei bieţi menestreli, sfârşiţi de prea Jndelun- s-or îngrăşa pungile! Da' păn-acolo îi de trecut Râpa
gată caleL .. Amăgirilor şi, vorba dumitale, nu se face asta-n
Menestreli. Ştiam lo. Ehe! Pribegi de cei ce cântă inima nopţii!
la castele, prin palate ... Ori În mijloc de sat, În zi de Ehe! De unde ştia pribeagu' de .RtJpa Amăgi-
mare praznic ... Becisnici, de nu îs În stare de vreo rilor?! Şi io de unde-i ştiam 9lasu'? Da' ochii? ... Mi-a
muncă ... Ori putori - de nu le place truda! Şi prea trecut un fulger prin inima! Oare să fi fost el? ...
slabi de înger ca să-şi adune hrana tâlhărind, ori Părea peste poate!
prin războaie ... Da-i primeam pe toţi. Totdeauna. - Ai mai fost prin părţile noastre, omule! Adevăr îi?
Până şi baba mea, cât-ar fi fost de muiere afurisită, A oftat. Şi-a trecut mâna peste frunte. Şi mi-a
pricepea că ts tot suflete, sărmanii. .. răspuns cu o vorbă ca a noastră, aşa, mai îndulcită:
Am desferecat poarta. I-am poftit În casă. Am - Adevăr îi, moşule! Am mai fost! Să tot fie nouă-
aprins lumânarea din seu de uk, ceea de dă lumină zece ani de-atuncea ... Mi-aduc aminte de baba
o juma de noapte. dumitale, putrezeaşcă-n pace! Mi-aduc aminte şide
Erau flenduroşi. Murdari. C.eia mai tineri - doi Baba Hâda, farmecfăcătoarea. Mai trăieşte Baba
băietani cu caş la gură! - cu ochii stinşi de oste- Hâda, taică moşule?
neală. l-am omenit cu puţinul de-l aveam şi Îndată i- Ehe! Aci l-a luat gura pe dinainte! Numa' el îmi
a fura somnu'. zicea aşa: "taică moşule". Aşa-mi zicea. De când
Da' al treilea avea sămânţă de vorbă. Era cela cu era o tărărnă de om!
vocea groasă. Să fi tot văzut treizeci de ierni! Ierni, - Trăieşte Baba Hâda! Trăieşte hoaşca! Soiu'
. că păru-l avea alb. Ehe! Alb ca omătu'! Da' ochii îi rău, Hylm, băiatule, nu piere cu una, cu două!
erau tineri. Cu dulceaţă-n privire. Cât să baqe-n M-a privit. Drept în lumina ochilor. M-a privit fără
răcori o muiere! Da' erau ochi răi. Ehe! Nimeni nu să mă vadă!

. anticipaţia 41
RÂPA AMĂGIRILOR

Mă mai privise aşa o dată. E.he! Ce noapte fu- cum ogoieşte plânsu' pruncului-doar vorba mamei!
. sese atuncea! O lună plină cobora către apus. A Da' nu i-a răspuns nimeni. De ce? Ştie Ceru'l Că
doua, tot cu rotundu-ntreg, abia răsărise. Şi-a treia eu am vrut să vorbesc, ehe! Da' uite că n-am ştiut
era sus, lucind neştirbită, aşişderea sufatelor sale. cum... Şi ce... Şi... despre ce ... A ştiut hoaşca, Baba
10stăteam În poartă'. De, tot nesomnu'! Tot el mă Hâda:
biruia! Da' nu-mi părea rău. Nu În noaptea ceea. - la, nu-l nimic, fetico, ce să fie? Tu du-te, du-te,
Că-n nopţile cu trei luni pline narzii deschid Poarta. că te-o fi aşteptând tătăne-tu!
Pot deschide poarta tărâmului lor! Ceea din. Râpa S-a dus. Da' tătăne-su ... Pe cela il storcise uku'.
Amăgirilor! Ehe! Ar deschide-o ei cătu-i de mare, Da' cin' era să ştie? Spre seară t-au aflat oamenii,
da' nu le stă-n puteri decât s-o urnească oleacă! stâlcit de cu mult greu il cunoşteai! Ehe! Da' pe ea,
Da' prin crăpătura ceea vin la noi visele amăgi- pe Alonda, pe ea n-a mai aflat-o nimeni. Niciodată.
toare! De ji se furişează-n minte şi te urmăresc Şi mortu' a dispărut până a doua zi! '
somn dupa somn! De-ajungi să crezi că viata ţi-i Aşa că io mă gândeam la fata aia. La Alonda. EI,
ceea din vis, nu ceea din trezie! Da' nu-l chip sa pri- menestrelul, se uita la mine. Va să zic, taică, se uita
cepi când ţi se zice că eşti rob-de-vis. Nu ii nici leac prin mine - de parcă n-aş fi fost. Pe urmă şi-a mai
ori farmec pentru vindecare. . trecut o dată mâna peste frunte. §-atuncea m-a
Vezi dară, taică, că bucuros stăteam in poartă-n văzut. Şi rn-a-ntrebat. Ehel Parca aş fi crezut. ..
noaptea ceea. Şi atuncea Hylm, de tocmai a trecut Parcă n-aş fi crezut... Da' parcă tot aş fi crezut
de-a fuga, m-a privit. Da' fără să mă vadă! Numa' el c-aiasta o să-ntrebe: .
ştia ce-o fi văzut! Şi mi-a părut că păru-l avea alb. . - Da' Alonda? Ce-i cu Alonda, taică moşule?
O-am socotit că-i amăgirea razelor de lună! Şi l-am - Alonda? Ehe, taică! Dusă a fost! A doua zi
chemat: după tine! Am râs: Ba s-a şi zis c-oţi fi fugit. Oţi fi
- Ei, Hylm, băiatule! fugit, ehe, Împreună!
Da' n-auzea! S-a repezit in cea cocioabă, la Baba S-a holbat la mine. Cu ochii ceia răi ai lui. S-a
Hâda. Şi de atuncea s-a pierdut! Ehe! I s-a şters holbat la mine ca la o casă arsă!
urma! Aşa cum se-ntâmplase, tot in vara ceea, cu Era nebun! Ehe! Se-ntorsese nebun! Fără doar şi
fralii lui. Toţi ceia doişpe fraţi! poate!
Acu', Hylm era primu' de se-ntorcea. Ehe! Ştiam ş-cdată mi-a sărit În gât! Mi-a-nfip,t În gât deştele! .
că-i el! Geaba mă privea de parcă n-aş fi fost! Cu . Ca nişte gheare! Ş-am prins a hor~1! Ş-am simtit
ochii ceia răi ai lui. 'Nainte n-avusese ochii răi! Da' că ochi-mi ies din,găvane! Ş-am auzit c-afară urlă
erau ochii IUl1 câinele! Ş-am vrut să fac sem nu' smereniei. De, ca
Ehe! Am priceput că era Hylm. Că lui ii părea rău omu-n ceasu' cela de la urmă. Da' n-arn avut put-
că io am priceput. Că n-ar fi vrut să desluşesc că ere.
se-ntorsese pen' că, musai, trebuia! - Minţi, rnoşulel Minp! Unde e Alonda? .E cu Ubaru'?
Da' ce era cu ochii ceia răi? Cu păru' cela alb? La castel? li e ibovnică?
Ehe! Ştiam! Tot alb fusese şi În noaptea ceea! Ehe! Ce-a mai răcnit ta mine!' Da' mi-a dat dru-
Nu mă vrăjise lumina lunilor! Tot Baba Hâda! Fi-i-ar mu'. Mi-a dat drumu' 'nainte să-mi dau sutletu'l -,
neamu' afurisit! Hoaşca le clocise pe toate! Hoaşca - Iartă, taică moşule! Dumneata nu minţi, jtiu, nu
cu vorbe măsluite! Se jurase că nu la ea intrase Hylm. minţi niciodată!. .. Baba Hâda! Ceea m-a amagit! Pe
Pe Ceru' Sfânt jurase! Ca şi cum m-ar fi minţit pe ceea am s-o ucid, ca pe-o năpărcăl Dumneata iar-
mine ochii! Ehe! Chiar ochii mei?! tă-mi, taică moşulellar:tă unui om făr' de noroc!
Da' oameni-au crezut. Proşti, ehe! Au zis că Şi-a ieşit. Am ştiut că se duce la hoatcă. Ş-am
numa' fata, Alonda ... Că numa' ea i-a pierdut pe toţi gândit c-o s-o omoare. Da' n-arn gândit ca face pă-
treişpe. Au vrut să plece-n codru. Proşti, ehe! S-o cat. Ehe! Păcat?! Păcat să striveşti o farmecfăcă-
prindă ei În codru! Pe ea! Ea, fata pădurarului! Ea, toare bătrână şi ticăloasă?!
de-nnopta la Râpa Amăgirilor! 'Noptea acolo! Ca-n Da' am priceput. Sin9ur io! Am priceput că nu era
sălaşu' tătâne-su! De spuneau că-i vrăjitoare! In nebun. Da-I smintisera muierile, vrăjitoarea ceea
ziua ceea aşa spuneau muierile. Toate! Şi baba bătrână şi ceea tânără, Alonda. Fir-ar ea afurisită
mea... Putrezi-i-ar În tihnă ciolanele ... pe unde-o fi fost! _
Da' o fi fost. O fi fost vrăjitoare! Că prea era fru- Ş-am mai priceput... Singur io! Ehe! ... Am mai
moasă! Da' nu frumoasă aşa ... Aşa, ca toate muie- priceput că nu norocu' dăduse peste ei În poarta
riie. Ca baba mea la vremea ei. Era mai frumoasă mea. Că el era om fără de noroc! Da' el ştia. Ştia că
decât ele, ehe! Pentru că era frumoasă altcum io nu dorm. Ehe! Ştia tâlharu'! Că mai bine era
decât ele! Că-n nouăj' de ani ai mei - ani, ehe! - n-arn tâlhar. Decât aşa! Ptiu, bată-l Sfântu'! Că nu-l bă-
Învăţat cu care vorbe să zic cum.era ea frumoasă! tuse Sfântu' Norocu' şi pe el. Barem o dată!
Da' oamenii nu s-au dus in codru. Nu În ziua
ceea. A venit ea, Alonda. in miezu' adunăturii din BABA nĂ'OA
buricu' satului! Singură. Cu frumuseţea ceea a el. Numa' aşa are leac fiertura ceea. Clocotită la
Ca o vrajă! Dezăpăcea oricare minte de bărbat! De pirostrii, noaptea, În odaie fără ferestre. Şi cu lut pe
Înmuia oricare suflet de muiere! Ş-am privit toţl În jos. Să simţi sub tălpile goale pământu'. Că pământ
ochii cela ai ei. Mari. Şi verzi. Şi cătând a mirare: suntem şi-n pământ ne vom Întoarce. Sfântă vorbă!
- Da' ce-i, oameni buni? Ce-i? Ce mai Îi? pin ~ământ izvorăşte apa, din pământ cre~te hrana.
Ş-am auziţ toţi vocea ceea a ei. Ehe! Susura ca In pamânt putrezesc ciolanele morţilor. ion ciola-
izvoru'! Şi te ungea pe dinăuntru, taică! Te ogoia, nele celea a fost odată suflet! Ş-au fost su lete de-au

42 anticipaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

tinut le.gea Cerului! Celea dănţuiesc printre stele!


Ş-au fost suflete de s-au vândut nardului! Celea se
cufundă-n hău' pământului! În inima lui de foc ŞI pu-
cloasăl Iară dintr-acolo străpung către noi cu vaier
şi vuiet - şi nu ştim a le auzi, dară-mi-te a le pri-
cepe! Da' lo-nvăţasem a le şti simti!
Dacă simti sub tălpile goale pământu', şi-ti aduni '
minţile, pustiite de gânduri şi patimi, şi te vrei orb şi
surd la lumina şi sunetu' vietii, atuncea simti. .. Simţi
cum urcă în tine şi vaier, şi vuiet... Simti vorbele
sufletelor moarte şi le poti barem rosti, de nu le poţi
totdeauna pricepe ... Şi simti descântecu' ... Ştii
descântecu' ... Şi dacă l-ai prins, poţi să vrei s-auzi
iară sunetu' vieţii: ş-ai s-asculţi trei triluri de sorti-
toare pestriţă. Şi dacă le-ai ascultat, poţi să vrei iară
să vezi lumina vie~i: ş-al să priveşti lutu', pirostriile,
ceaunu' ... Ş-ai să pui fiertura la foc, ş-al să rosteşti
descăntecu' ... Da' să nu te tulbure nimeni când îl
rosteşti, c-ai să-I uip, şi 'geaba-ţi va fi fost truda!
Da' fiertura tot n-o arunci! Că de-ai vrut să fie tă-
măduitoare de boală, ea va-mbolnăvi de boala)
ceea; de-ai vrut să dea rod pământului, va arde se-
rnănăturlle: de-ai vrut să dea dra!Joste, o să dea
ură; de-ai vrut să dea moarte, o sa aducă viaţă şi
sănătaterde-a-ndoaselea o să fie de cum ai vrut,
da' odată ş-odată, tot bine o să prindă!
Mie-mi cântase sortitoarea, îmi clocotea fiertura,
şi din descântec mai simţeam pe limbă patru vorbe!
Era pentru mine fiertura - flertură de Viaţă lungă!
Că mi s-a apropiat funia de par! In multe rânduri,
când îmi întind ciolanele bătrâne, simt cum se luptă
Moartea cu Somnu'. Vrea să mă fure Ea! Ffertura
aiasta o mai ţine deoparte. Da-i musai 5-0 fac tot
mai des, şi nu din orice buruiană! Şi-i tot mai greu
să prind descântecu'! Da' âcu-l ştiam. Şi ce-mi treişpe ani. Ştiam o-aveam s-o pot culege-n
părea de bine! Ohoho! . noaptea ceea. Da' cine lua-n piept râpa? 'Naintea
Nu vreu să mor făr' să aflu fata de-o caut. Să fie mea! O... zână; albă-n întuneric, cu fusta-ncoIăcită-n
tânără. Foarte tânără! Şi frumoasă. Foarte frumoa- vânt" Umbla cântând. De dragoste. Ea, Alonda.
să! Că ce-i frumos i-e drag şi Cerului, şi Nardului! Da' cum umbla! Cum îşi mlădia trupu'! 10, biet, cre-
Şi-i e cu trebuinţă şi binelui, şi răului. .. Şi să vie- .zusem că numa' rnăţele umblau aşa!
ţuiască lângă mine. Şi să vrea, şi să ştie că poate Da' m-a simţit. A stat în loc, s-a-ntorş şi s-a uitat
să se deprindă a simţi tainele firii. Ca să-i las co- la mine. Şi ochii ceia verzi ii scânteiau. Ii scânteiau,
cioaba, pirostriile şi ceaunul când o fi să mă călă- nu şagă! Ohoho! ...
toresc din tărâmu' aista. Şi când mi 5-0 tângui sufle- 10rn-am spăriat, ca niciodată! ş-arn făcut semnu'
tu" în strâmtoarea adâncurilor, să ştiu ca-i simte smereniei, de nu îl mai făcusem, ohoho! de când ...
cineva şi vaier, şi vuiet, că din zbuciumul lui pă- Da' greu, că parcă-mi atârna un bolovan de mâna
trunde tncă, printre oameni, şi binele, şi răul... de pe piept ş-altu' de ceea de pe fruntea aplecată ...
Da' unde-o fi să fie să găsesc fata aiasta? Unde? Da' mi-a părut c-Alonda se-nfioară ...
Şi când? . - Da' ce te smereşti, babo? Tu te smereşti?! Acu'?
Ohoho! Ce rn-am mai veselit când am văzut-o pe Ş-aci? Nu vezi că rn-arn zbârlit?
Alonda! Era de-o şchioapă când tătâne-su s-a S-o fi zbârlit ea, da' io! Ace de gheaţă mi-au piş-
aciuiat aci, pădurar şi grijitor al ukiilor de l-a-mpă- cat şira spinării când am auzit-o!
mântenit Ubaru'. Unii vorbeau că n-ar fi fost copila - Te-l fi zbârlit de frică, fetico! Că ce-i fi cătând
lui, c-ar fi furat-o pen' că-i purtătoare de noroc. Ori noaptea pe răpa aiasta, păcatele mele? N-ai auzit
piază rea! Căci mult mai era dulce gâgâlicea! Şi câte se-ntâmplă aci? Şi toate necurate!
ochii ceia verzi, de rnăţă ho~ă! Şi n-avea teamă de A râs. Da' ce era mai nelumesc frumos ca răsu' ei?
nimica! Ea n-e tulea când ma-ntâlnea prin codru, ta Ca glasu' ei, doinind a dragoste, pe Râpa Amăgi-
plozii istora din sat, de-o iau la sănătoasa şi de mă • rilor,în noaptea ceea rece, fără nici o lună, fără stele...?
văd pe uliţi, în amiaza mare. - Basme, babo! Spune-le proştilor din sat! La ce
Cum o mai aşteptam să crească! Ohoho! _ să-mi fie frică? Să-mi fie frică mie, când tu, nevol-
Da' a crescut... Şi s-a făcut frumoasă ... Da' parcă nică cum eşti, n-ai teamă?
tot simţeam că frumuseţea ceea îi lucru necurat! - Taci, fetico, că nu. ştii ce spui! 10rni-s bătrână,
Of! Da' rn-arn suit.pe Râpa Amăgirilor, să cat multe-am văzut, multe-am auzit, multe-am trăit şi
ochlu' striqciulul. o buruiană de se iţeşte-o dată-n multe ştiu... .

anticipaţia 43
~--- 1

RÂPA AMĂGIRILOR

- Atuncea ăi fi ştiind şi ce cat io pe-aci! Hai, spune, meticit degrabă, şi nu mai era pâclă, ş-Ubaru'
babo, hai! Negru mă îmbrăţişa! Aista nu mai era vis! Da' tot
OhC?ho!. Cum m-a mai săqetat cu ochii ceia! Ceia mi-a pomenit de zestrea c:.eea!M!-a zis că am puteri
de scăntelau! Ce m-a mal sagetat! cum .n-au mal. fost, ŞI ca măţoiu' o sa-mi cesru-
Atuncea a-nceput să mi se limpezească totu'. Da' şească toate, dacă mi-i drag şi mă încredJn eL ..
de ce se limpezea mai bine, de ceea mă treceau Văz că tu zici că Ub-ubaru' meu îi Nardu'. Adică ii
fiori mai reci! •. ub-nardu', nu-l aşa? Da' fie cine-o fi, io, babo, ştiu
- N-ăi fi cătând un pui de măţă, maică? Unu' ne- că-t vreau, că fac orice ca să rămân cu el!
gru, mic, cu ochi ca doi tăcinni? De te priveşte-aşa, N-am zis nimica. Ce era să zic? Prinsesem ştire
de zici că-i om? că Ub-nardu' îşi alege mireasă de la noi - într-un
Ea s-a muiat deodată. eon o daţă, atuncea când are poruncă să încerce
- la-n te uită! Tu chiar ştii, Babă Hâda! Ş-a oftat: să deschidă poarta ceea. Ş-aveam o spaimă c-o fi
/ Numa' rnăţu' cela mi-i prieten, babo! Singur el îi fost sorocu' aproape, că prea erau altcum fiorii de-i
aproape de sufletu' meu! strângeam din vaier şi din vuiet! Da' ei, Alondei, ce
- Cerule Sfânt! m-am minunat. Şi iară am făcut era să-i zic? Aveau să i se Iămurea's.că toate, şi
semnu' smereniei, da' mai greu c-a-ntăia oară! curând! De mine n-avea trebuinţăl Nici io de ea, ca
- Ci stai locului, babo! Te tot smereşti, ca toan- să-i las moştenire cocioaba, pirostriile, ceaunu' ...
tele, mereu! Aiastea, pentru ea, erau taine măruntei
Se cam burzuluise, da' io n-am ţinut seamă: Ei, vreme n-am mai avut să chibzuiesc la multe,
- Tu încă nu ştii cine eşti, fetico! Nici cine eşti, pen' că s-a auzit un miorlăit subţire. Şi L-am văzut
nici ce-putere ai! Nici cât rău poţi aouce, pen' că ţi-i frecându-se de poalele Alondei.
drag de rău! . Ea l-a luat în braţe.
S-.adat aproape ş-a şoptit, cu oarecare spaimă: -. Mângâie-I, babo! Nu te teme. EI o vrea! Şi simt
- Is Cea-care-deschide, aşa cum mi-a zis EI? că n-o să-ţi pară rău! , \
- Păi eşti, fetico! Eşti 'Ceea-de-deschide, mireasa L-am mân9âiat. Fără săvreau am întins mâna!
Nardului! Da' ce blăniţă moale! Ca pufu'! Ohoho! .
( Ohoho! 10mă dădeam vitează, da: dinţi-mi clăn- Şi m-am trezit în braţe cu-n mănunchi de ochiu'
ţăneau şi pielea lrnl era ca la găini. Imi uitasem şi strigoiului. Cât n-adunasem toată viaţa mea!
de ochiul strigoiului, şi de toate! Şi Îmi era mai frig, - Ohoho! Mulţam, mulţam, stăpâne! Preapleca-
vântu' urla mai tare.:. Ş-Alonda era în faţa mea:. Pu- ta-li slugă! .
tea întinde mâna, să m-atingă. Şi io puteam întinde Da' Alonda-mi întorsese spatele. Cu rnăţu' coco-
mâna s-o ating - pe Ea, ceea de o strânsese Nar- ţat pE!'umăr, suia râpa. Cu umbletu' cela al ei; cel
du'n braţe! Ori avea s-o strângă ... Ohoho! cât de pisicesc!
curând! Ohoho! Da' de-atuncea mi-am luat gându' de la
.1 Mireasa Nardului?! EI, Babă Hâdă, să fi 'fost ea; mi-am aninat pofta-n cui!
Nardu'? EI? Şi ani-au curs ... Ş-altă fetică de să-mi pară po-
- EI, fato? Care el? trivită nu se ivea nicicum! Vezi dară că mi-era tre-
- Ubaru' Negru. Ubaru' meu din vis. buitoare fiertura ceea de viaţă lungă, ohoho! Mai cu
- Din vis?! seamă că simţeam pe cineva, aproape, aproape
- Ci nu te speria, babo! Nu l-am văzut în noapte tare, chiar aşa! Voiam doar timp, să aflu unde, doar
cu luni pline; În.nopţi de celea de mine fuge somnu'. atât! . I
Era o noapte de vară, caldă, numa' c-o lună, da' şi Da', cum ziceam, descântecu-I prinsesem, cân-
ceea ştirbă. Atuncea am găsit şi rnăţu'. P.arcăscăn- tase sortitoarea, cloaotea fiertura şi mai simţeam pe
cea. Şi tremura, sărcau'! L-am adunat la piept ş-arn 'limbă patru vorbe... .
suit colo, lângă trunchiu' putrezit. M-am aşezat ş-arn Ohoho! Şi-n clipa ceea l-am auzit pe el, fi-l-ar
adormit cu el În poală. 'Şi s-a făcut o peşteră ..., o afurisit sufletu'! .
hrubă ... Cu ziduri ca de aur ... Ori să fi fost de foc? - Babă Hâda! Ori eşti surdă, babo! Deschide-mi,
Da' îmi plăcea! Eram într-un culcuş de puf şi de că m-am întors! Cum mi-ai spus!
mătasă. Mirosea a fân ..., ş-a vânt..., ş-a fum ... Era Hylm! Era vpcea lui. Era acolo, şi io, nevolnica,
culcuşu' Ubarului. Ubar cu mare faimă! Ca Ub-ubaru' nici nu simţisem că umbra lui se-aşterne pe pământ
nost', aşa socot. Purta coroană de agat, cu patru tot mai pe-aproape! Deh, bătrâneţea! Şi moartea
coarne poleite-n vârf. Avea păru' ţepos, şi des, şi olopşită-n oase!
negru, ochii ca bezna, pielea smeadă ... N·avea Da' şi fiertura .mea de viaţă lungă! De-acu' era
straie ... Cred că n-aveam niciio ... Şi m-a iubit... Of, otravă curată! Bună s-o dai unui prunc, ca să crape
babo! Simţeam cum mă topesc, 'cum îs torent şi la trei anişori, zbârcit, fără dinţi în gura! Ori unei fete
curg năpraznic, cum îs cascadă şi măpierd In hău! mari, ca în trei luni să fie mai pocită decât mine - şi
Cum mă înalţ şi fulger printre stele! Intr-un târziu moartă de bătrâneţe într-a patra!. .. Ohoho! Mulţi ar
mi-a zis că o să-i fiu mireasă•.., dacă vreau - ~'dacă fi dat bani grei pentru fiertura aiasta! Da' io voiam
pot ... Că am de strâns o zestre, un suflet dupa altu', fiertură de viaţă lungă, vai de păcatele mele!
pân' la al treşpelea, care e cheie bună numa' dacă Ohoho! Ce l-am mai blestemat pe Hylm! Că
ii celorlalte frate ... De-atuncea dorm tot lângă trunchi, se-ntorsese cum îi spusesem, da' nu când ii spu-
cu mâţu' tot În braţe... Şi visez ... Da' ieri a pogorât o sesem! Că se-ntorsese, putrezi-i-ar ochii, mai de-
pâclă, deasă de nu puteam nici răsufla! M-a năucit, vreme!
râpa se învârtea cu tot cu mine; .. Da' m-am dez- Da' l-am deschis. La ce să nu-i deschid? Fiertura

44 anticipaţia
RÂPA AMÂGIRILOR

tot era de-acu' otravă! ori avea să-i fie nardului soaţă bună, ori avea să
Şi mi-a plăcut ce am văzut. 'naintea ochilor. Că rărnănă muiere de-a de rând, fără de vreo putere.
era bărbat mândru, cu tot păru' cela alb al lui. Ohoho' M-a ascultat atuncea şi s-a dus. Şi a făgăduit
Semăna tătâne-su, că mult fusese şi cela chipeş în să-mi deie plată cinstită pentru licori, descântec şi
tinereţea lull Şapte muieri îşi găsise; şi se luase cu povaţă. Că nu-l cerusem mult, numa' s-anine de gât
toate, cu cununle-n lege. Da-mi plătise pentru far- un talişman, ia un oscior de-avea să-I deie primei
mec de bună inţelegere, ca să nU-)li vâre un-alteia fetişoare de-o fi fost să-I geară. Că ceea de l-ar fi
deştele-n ochi şi-n păr! Ş-a·mai platit şi farmec de râvnit avea să-mi fie buna ucenică; pen' că era-n
zămislitură, de-au odrăslit cu toatele-n aceeaşi vre- oscior un farmec de s-o tragă către mine.
me - o noapte de-a lunilor pline, ca să aibă pruncii Da: Hylm s-a-ntors totel cu talismanu' - şi încă s-
soartă cum n-au toţi muritorii! Şi toate-au odrăslit a-ntors şi prea degrabă! Şi-n toi de noapte', de mi-a
căte doi feţi deodată! Aşa s-a pomenit cu treişpe rupt descântecu', mi-a dat ucoarea peste cap... .
flăcăuaşi ş-o fetişoară, de era soră bună, geamănă, Şr s-a întors ca să se văicărească! Mai dihai ca o
cu Hy.lm. " muiere bicisnică s-a tânguit! Că l-am minţit când l-am
Ohoho! Ş-a veselit omul atuncea, ş-a vrut să mă trimis in lume! Că geaba s-a întors aci, unde Alonda
cinstească încă cu bani şi cu bucate. Da' io. l-am nu-i! (Şi că-mi venise prea din vreme, lua-I-ar narzii,
spus; nici nu pricepea!) Că mă omoară dacă nu i-o scot,
- Is mulţumită că mi-ai dat cât ţi-am cerut! Da', de, din pământ din iarbă verde, pe-Alonda ceea
dacă vrei să-ţi ţină bucuria, adă-mi prunca ta, să imi fără de pereche! Că o să se smintească, c-o să
ucenicească de pe-acu'.' Şi n-o să-ţi pară rău, că o crape dacă Alonda n-o să fie-a lui, c-o vrea măcar o
să scot din ea o farmecfăcătoare cum n-a fost de- dată, o dată numa' pe-afurisita ceea de farmecfă-
mult! ' cătoare!
Da' el s"a supărat, ş-apoi ne-am despărţit cu vor- l-am descântat de supărare ... De mânie ... De
be de ocară. A plecat blestemându-mă. Da' nu.ştia, dor ... De inimă. albastră ... L-am potolit. l-am zis că-i
biet, că blestemele nu s-aqaţă de una de-al de , stă norocu-n preajmă. Iară el mi-a, dat făgăduială
mine! Că numa' ce m-ating şi se intorc 'napoi, de-ncredere .... Şi de răbdare ...
asupra cui le-a slobozit! ~ Puteam să-i zic mai multe şi mai înţelepte. Da' în
Aşa că, după şapte ani, i-a murit omului copila. al cui folos? Că el nu pricepea! EI era rob-de-dor. Şi
La Râpa Amăgirilor s-a prăpădit; a lunecat şi şi-a rob-de-vis. Bine îl mai prinsese Alonda. Ohoho!
frânt gâtu'.
Şi încă s-au mai dus vreo şase ani - treişpe cu -c::::tl-O(T.)
totu'. Şi-n .toamna ceea cu molima verde i-au pierit Multe nu-mi amintesc despre primele vise. Le-aş
nevestele. Toate. Pe toate le-a ars, singur, i[1 ogra- fi uitat cu totu', de n-ar fi fost muierea aia frumoasă
da lui. Că' nu se puteau ingropa hoiturile celea verzi cum n-arn pomenit! Iar vorbele de le zicea, ei, am
cum îi fierea, de putreziseră 'nainte ca să moară, că chitit că-s născociri din mintea mea de puşti cu dor
ar fi otrăvit pământu'. Şi-R iarnă-a răposat şi el, de fapte mari!
ultimu' om din sat de l-a secerat boala ceea păcă- Da' când Tarr a găsit străinu', omu' ăla de era în-
toasă! 10 l-am ars, da' am ştiut de descântec să zic tocmai cum îmi povesti se ea ... Atuncea chiar, lumi-
ca să nu mă pătrundă cea sămânţă de boală. Şi năţia ta, am priceput că visele fuseseră chiar vise-
mai am vreun vârf de deşt din cenuşa lui ş-acu', că purtătoare, de-alea de-aduc, de cine ştie unde,
bună de leac a fost pentru multe! • gânduri .rnănate-n lume de vreun farmec, ori numa'
In urma lui au rămas băietanii. Da' şi-a făcut Ubaru' de vreun suflet de-l încrâncenat. Şi cum am pri-
milă, i-a luat argaţi la curtea lui. Apoi, dac-a văzut ceput că Alonda vieţuia aievea, că era: făcută din
că' toţi s-aleq voinici, i-a prins în garda castelului, oase, carne şi sânge, dorinţa ei a şi prins să însem-
să-nveţe meşteşugu' armelor acolo. ne pentru rnineporuncă de-mplinit, oricare-ar fi fost
Da' păcat de ei, că nu văzuseră două]' de veri preţu'.
când au pierit, cu tojii, fără urmă. Pe urmă, o visam mai des ca Hylm. Ba o vedeam
Numa' Hylm rămăsese, Da' zicea că grele păcate şl-n nopţue când n-aveam somn, când îmi Iăsam
poartă-şi cumplite lucruri a văzut cu ochi! Aşa zicea privirea să colinde printre stele păn' ce pica pe una
, in noaptea ceea a lunilor pline când a dat buzna în mică şi puţin strălucitoare; da' de la ea nu-mi mai
cocioaba mea. Nu mai avea culoare-n păr, d-aiasta puteam lua ochii! Atuncea mi se împăienjenea ve-
n-o ştia. Tremura numa', şi bălqula de-Alonda. Ba derea. Da-mi trecea 'nainte să apuc barem să strâng
că ii trebuincioasă ca aerul şi scumpă ca vederea, din pleoape, ş-apol găseam pe boltă chipu' Alondei,
ba c-ar ucide-o ca pe-o spurcăciune, ba că tot n-ar şi mă-nchinam ei, ca ălei mai frumoase şi mai spăl-
prăpădi-o 'nainte de-a se bucura de frumuseţea ei. .. mântătoare năluci de i se arătase unui muritor de
Ba că ea l-a-rnboldit spre cele rele, c-ar pedepsi-o când îi lumea lume.
de nu i-ar fi luat frica, bei.că fără de ea nu crede să Da' a fost o noapte când Hylm a priceput. A pri-
.1
mai poată vieţui. .. ceput că steluţa aia mă fermecase. Tocma' voiam
l-am spus descăntec de desferec, l-am dat să să mă smeresc către ea, da' Hylm m-a înhăţat de
bea licori pentru uitare şi l-am povăţuit să plece cu chică şi mi-a şters două palme.
grăbire şi departe, hăt, in lumi und' nu se vede - Asta să n-o mai faci, Înţelegi? Să n-o mai faci,
soarele nost' printre stele. Şi l-am legat să nu se- niciodată! .
ntoarne mai degrab' de zece ani, orice-ar fi fost să 10 rn-arn scuturat ca smuls dintr-un vis, şi el s-a
.fie. Că bine socotlsern că, duJ1-atâta vreme, Alonda
, îmbunat şi-a zărnbit ca şi cum i-ar fi fost ruşine:

arîticipaţla
./
45
\

RÂPA AMĂGIRILOR

- Iartă-mă, Trom. Nu se cădea să te lovesc. Că asta narzil-au poartă. Şi se tot opintesc, şi când şi
din greşeala mea Alonda te vrăjeşte pe tine! Pentru când o-ntredeschid. Şi-au unii legământ cu ei, de le
că io trebuia să plec, aşa cum mă povăţuise baba. primesc puterea. Iară Alonda îi ăI mai tare cu narzii-
Să caut o lume-de n-are pe boltă steaua aia. Ş-aşa mbârligată! Da' el, Hylm, nu ştiuse, bietul! Şi ea-I
aş fi făcut, de nu s-ar fi zdrobit aci nava a mare! Şi prinsese-n mreje rău! Adică îl prinsese bine! Ş-a
asta' tot 0 făcătură de-a Alondei înţeleg c-a fost, şi vrut să-I deie narzilor plocon. Da' l-a scăpat Ubru-
mă ia frigu' când mă gândesc ce multă şi rea 'putere Cu-Du-Bru, o pocitanie, un năpărstoc cu patru ca-
o fi având, de n-a pregetat să deie morţii puzderie pete de-i măscăriciu' Ubarului de pe la ei. Vreau să
de suflete nevinovate! Pe urmă a oftat: Da' orişicum zic; al Ubarului de te-a chemat încoace pe luminăţia
ar fi, băiete, doru' de ea tot nu mă Iasă! ta. \
- Pen' că-i frumoasă, am zis, convins cum eram Da-n ciuda ăstora, el, Hylm, o mai iubea! 10soco-
io că le pricep pe toate. Şi socot că nu fac rău de team că bine face, 'că ea era ca o rninune, ş-aş fi
mă desfăt cu o aşa plăcută nălucirel Doar ca nu iubit-o io, de nu mi-aş fi tot zis că Hylm mă ţine de
ştiu de ce o pierz când mă smeresc spre ea, că ... frate şi de n-aş fi ştiut că ea il vrea pe el.
- Ehei, flăcău, mi-a retezat-o el, smerenia-i către Pe partea aiialtă, Alonda-mi lămurea, in vise, că
Ceru' Sfânt şi către tăria lui înspre bine, iar semnu' Ubru-Cu-Du-Bru ăla-nşlrase vorbe găunoase ca să-i
ei goneşte tot ce-i dinspre rău. Alonda, io li-am tot despartă; că era pocitu', de, gelos. Tot Patru-Ca-
zis,mă urmăreşte cu blestem, iară puterea ei de pete legase farmec rău, de i se năzărea lui Hylm că
farmecfăcătbare - trebuie s-o cred! - îi de la narzi, săvârşise, ispitit de-Alonda, câte toate grozăvii" mi-a
adică îi a mai spurcată. povestit. Iar aia de-l zqornlse pe Hylm să plece-n
Ei, luminate domn, la noi, pe Hypko, despre narzi lume menestrel era de-acU' bătrână şi zălufă, incurca
se ştiu puţine. Adică se mai zice şi pe-acolo, .Juate- vrăjile de nu le mai dădeai de cap cât lumea, şi rău
ar nardu"', ori "amar ca sărutarea narzilor", ori .narzn şi tot mai rău găseau ăi de-ascultau de spusa ei!
să te piaptăne", da' nici ăi mai bătrâni nu ştiu de Aşa că io-l povăţuiarn mereu pe Hylm:
unde vin astfel de vorbe. Şi mai spun istorii ciudate - Intoarce-te acasă, măi omule nebun!
învăţătorii tineri, ăia şcoliţi prin lumile oraş. O dată Da' el se supăra.
ne-a povestit ş-al {lostru. De, io n-am priceput aşa, - Nebun eşti tu, flăcău! Eşti rob-de-vis! Ş-afurisit
prea bine, da' mi-a plăcut şi am ţinut câte ceva în să fiu de nu dau plată vreunui vraci, să te dezlege!
minte. Zicea că noi trăim într-un tărâm de-are patru Atuncea mă bosumflam io. Şi încă bine! De ce,
cuprinderi, pen' că putem merge în lat, in lung şi in adică, voia să-mi fure visu', să-mi fure zăna mea?
înalt, şi-n timp - da-n ăsta numa' inainte. Şi că-s Da' s-a-ntâmplat, luminăţia ta, ca vremea să se
ş-alte tărâmuri, de au cuprinderi mai puţine, ori mai strice. Şapte zile de-a rând a fost tot vifor, şi şapte
multe. Zic unii că şed tărâmurileastea unele într- nopti de-a rând nu s-a zărit nici fir de stea. ,
altele, ca foile de ceapă. Da-nvăţătoru' nostru nu se In nopţile-ale? Alonda mi-a pierit din vise. Mi-au
ia după dânşii, ci după ăia care cred că îs tără- apărut in loc trei vrăjitoare. Se chemau Criiseela,
murile ca frânghiile întinse alături, fără să se atingă Striiba şi Zaarda. Frumoase ar fi fost şi -ele, nu zic-
dacă nu se pune careva să le apropie şi să le-nnoa- ba, da' îmi păreau aşa, amestecate, parc-aveau
de; nodului ăluia îi zice Poartă, pen' că prin el se mai multe chipuri vălrnăşlte-ntr-unu'.
trece de colo dincolo, da' nu oricare o poate face - Fugi, copllelmă-ndemna Criiseela. Fugi unde
fără să-şi piardă din putere şi din minte. Acu', aşa nu aţunqe lumina stelei ce-o-ncătzeşte pe Alonda!
zic Invăţaţii. Da' a citit învăţătoru' ăI tânăr niscai le- . Fugi cu Hylm deodată!
gende vechi, de zic că narzii pot. Ei vin dintr-un tărâm - Alonda-i Cea-care-deschide, imi lămurea Striiba.
cu trei cuprinderi(cu lung, înalt şi timp, da' fără lat) Dar Hylm ii e cu trebuinţă; iubirea lui cea oarbă-l
şi se preling la noi ca nişte umbre; nard-umbre le desferecătoarea porţii prin care narzii pot veni puhoi!
mai zice. Când te ajunge-o umbră de-aia lţl vine-n - Sub narzi, tărâmul vostru o să piară! Nu lăsa,
gură gust de-iiere; îi sărutarea nardului, se cheamă copile, ca asta să se svârşească! se milogea Zaarda.
că .te-ar plăcea 'ca sălaş. Şi trebuie să fii dibaci ca - Să nu il laşi pe Hylm să se intoarcă! mă-ndem-
să te faci scăpat, că blestematu' ţi se vără-n trup na iară Criiseela. Să nu se-ntoarcă ta Alonda prea
când pică umbra ta (şi preţ de-o clipă ii destul!) pe din vreme!
umbra lui amăgitoare. Atuncea sufletu' tău fuge, ca - Puterea Alondei o să se istovească, îşi urma
o pată târâtoare, până se pierde în tărâmu' lor. Că Striiba lămurirea. Alonda e legată 'de lumea Porţii şi
narzii vor să ne ia lumea, aşa cum vor şi farmecfă- harul ei de farmecfăcătoare se risipeşte după zece-
cători de-ai noştri să se strecoare-n lumi cu cinci ocoluri date de lumea-ceea stelei sale! Pe urmă il
cuprinderi! Şi cică îi pericol, la un eon o dată, ca va aştepta pe Hylm, frumosă, dar femeie ca oricare,
toate să se potrivească-n aşa chip încât vreo poartă şi îşi vor duce tralu-n bucurii!
dinspre narzi să se deschidă larg - şi ei să dea - Ai chibzuinţă şi inimă, copile! Nu da tărămul
năvală. Atuncea-i cât se poate de-anevoie să fie vostru sub talpa narzilorl mă ruga iar Zaarda, cu la-
opriţi, da-s farmecfăcători cu faimă care trudesc, crimile-n glas. Noi iti aducem jalba trăirilor in cinci
trecând şi peste somn, doar-doar li s-o dezvălui cuprinderi! Murim fără tărâmul vostru intre noi şi narzi,
cum ar putea să-i stăvilească! copile!
Prostii de-a-nvăţătorulull Aşa gândeam io despre De visele-astea n-arn suflat către Hylm nici o
toate astea. Da-n urmă a venit Hylm şi-a zis de-o vorbă. Da-n ziua a opta am căutat un vraci. l-am zis
râpă-a amăgirilor, care ar fi acolo', în lumea lui - că-s rob de vis şi l-am dat. plată din sângele meu -
adică-n lumea asta, luminate domn! Cică în râpa a zecea parte - nurnâ' să-mi aflu izbăvirea. .

46 antlctpaţla
RÂPA AMĂGIRILOR

Da' izbăvit am fost §i de-alea trei, şi de Alonda. minţit dacă-i zicea. Dacă-i zicea ce se-nJira prin
Şi încă mi-s ş-acu din ai de nu visează! satDespre căsoaia Ubarului. Ceea săpata-n stân-
Da' în durerea şi nesocotinta mea de-atuncea, că. 'In stânca de la Râpa Amăgirilorl
l-am rugat pe Hylm într-o seară: Că oamenii. .. Proşti, de! Da', taică, ştie Ceru',
- Dacă ţi-s prieten, omule, du-mă s-o văd pe- poate nu 'geaba proşti! Că toţi vorbeau c-acolo o
Alonda! ţine Ubaru' pe Alonda. C-o ţine, ehe!, lângă narzii
in urmă a fost cumplit! Că Hylm a prins a plânge! ei. Ba se mai povestea, da' aiasta-n mare taină,
Ş-am plâns şi io de mila şi ruşinea lui, că era dita- I c-Ubaru' îşi lăsase umbra peste-un nard. Că era
mai namila şi se bocea ca o muiere fără vlagă! nardu-n trupu' lui acu'. Scorniseră, ehe!, că-i nardu'
Ei, lumlnăpa ta, multe-a bâlbâit Hylm printre sus- cela soţ pentru Alonda! .
pine. Da' io am priceput numa' că mă numea oştean Da' vezi că-n adevăr nu ştia nimeni cine stă-n
de-al răului, trădător vândut Alondei ş-arnăgitor de-I casa ceea. Ubaru' se ducea pe-acolo-n pripă. Nu
mână înspre moarte. zăbovea mai mult de două ceasuri. PoQ.l~ trei. .. Da'
-10 tot îţi mulţumesc, Trom, a zis, mai potolit, dup' numa-n miezu' zilei se duceai Şi mai intra Ubru-Cu-
oarece zăbavă. Că acu' văd că trebuie să plec tot Du-Bru. Intra, ehe! Că l-am văzut în multe rânduri.
mai departe, întocmai după vorba babei. Departe, Singur io!
hăt, de-Alonda, şi departe şi de tine, măi flăcău! Aşa că io mă gândeam iar la fata ceea. La Alonda ...
- Să nu mă laşi de izbelişte, Hylm! :ru, de îmi eşti Şi la Ubar ... Şi la căsoaiec. Şi la Patru-Capete, po-
mai drag ca ăi de-un neam cu mine! Indelung mi te citu' cela de pitic. Da' şi la Hylm. La ce-ar să facă 'e'l
rog, Hylm, nu-mi da pedeapsa asta! dac-o să-i spună baba, ..
Aşa m-am milogit. Şi, drept să zic, m-oi fi milogit Da' el toc ma' atuncea a ieşit. Şi mi-a părut mai
io şi pen' că îl simţeam ca pe un frate, da' mai abitir gârbovi Şi mergea tărşit! Da' nu i-am desluşit în-
m-am milogit din spaima că, departe fiind de .el, crâncenare-n umblet! Ş-am priceput, ehe! Am pri-
aveam să pierd năluca Alondei pentru totdeauna! ceputcă-1 ogoise baba. Că-I amăgise in vreun fel
Da' l-am induplecat. S-a-nduplecat să mă ia soţ de cu vorbe de-ale ei! Da' nu;i zisese. Am priceput că
pribegie, să colindăm indepărtându-ne de-Alon da. nu-l zisese de căsoafe şi de Ubar.
- Să fie cum vrei tu, am zis, că vedeam limpede
CUffi el tot la frumoasa vrăjitoare o să se întoarcă! UBA~U1: BUt::)l:~
Şi duşi am fost. Cu Tarr alăturea. Că el, biet, ne-are Eu, domnia ta, trăiesc Intru cinstirea celor stator-
dragi pe amăncoi. Pe amândoi deopotrivă. nicite din vechime. La zile mari, i-aştept in poartă
pe toV acei poftiţi să-mi calce pragul. Poftiţi fu-
moŞUL sesera şi rnenestrelll. Pentru că deseori sunau nu-
Aşa că, taică, băietanii dormeau. Tineri şi fragezi, mele lor în urechile mele: "Trei Vorbe Dulci". Aşa îi
da' sforăiau, ehe! vârtos. De, ca la osteneală. cheamă trăitorii din Ub-ubarie, din lumea noastră şi
10, taică, nu m-am dus in pat. La ce să mă întind din lumi legate de alţi sori. Poate şi domnia ta vei fi
degeaba? 10 am ieşit la câine, in ogradă. S-a gudu- auzit de dânşii! .
rat potaia. Că mă are drag. Da' n-am avut, săr- Dar pe cât ii ştiam bogaţi în faimă, pe atâta mi-au
rnanu', parte să îl bag în seamă. Că io priveam tot părut sărmani în straie. Aşa că am chemat o jupâ-
după Hylm, să-I văz cum intră peste hoaşcă. neasă, cu gând să-i dau poruncă să le facă rost
Da' mânia lui se isprăvise. Că s-a oprit şi a strigat îndată de vestminte potrivite. .
din poartă. Baba, se vede treaba, n-a îndrăznit să Şi lângă jupâneasă a venit Ubru-Cu-Du-Bru, măs-
iasă. Numa' măţa ei, ceea bălţată, s-a lţit din pod. căriclul. Gătit nevoie mare, şi cu toate patru mutrele
Şi a stupit inspre străin. Atuncea Hylm a trecut spoite. Una era În picăţele, alta-n dungi, a treia-n
gardu'. Că ţine vrăjitoarea poarta ferecată. Da' cercuri, şi-a patra aducea a curcubeu. Aceasta de
gardu-I are scund şi ştirb, ş-aproape pr~văIit. la urmă, zisă Bru, a prins să-mi facă semn din ochi
In uşă, menestrelu' a mai dat glas. In vreo cinci cu atâta disperare; că rn-arn şi lăsat tras de el mai
rânduri. A tot izbit în uşă cu picioru'. 'Şi-n urmă a la o parte. Şi capul Ubru m-a-nfrebat, lăsând a se-
răcnit din nou. nţelege că-i grozavă taină, dacă-1 cunosc pe me-
Ehe! Au prins să latre câinii pri-mprejur. Pornise nestrelul cel cu plete albe. .
şi potai a mea! Megieşilor le-a sărit somnu'. S-au Eu m-am înnegurat intru-nceput, stârnindu-mi sin-
luminat atuncea la fereşti! Ba au ieşit cumetre şl-n gur spaimă că va fi fost vreun Iotru, ori vreun farme-
ogradăI cător ce va fi avut planuri să ne strice cheful. Dar
Ş-abia apoi a deschis hoaşca. Hylm a intrat şi ... Patru-Capete a chicotit pe patru voci deodată:
Ş-aiasta a fost tot. - Mare Stăpân, n-ai ţinere de minte! Aista ţi-i Hylm,
Câinii-au rnuţlt. Fereştile-au orbit la loc. Cume- orfanul! AI treişpelea dintre orfanii tăi!
trele-au mai adastat oleacă. Ehe! Da' le-a lovit plic- M-am încruntat către pitic şi el a şters-o iute. A
tisu'. Şiau plecat. priceput că n-aveam vreme .de aşa prostii!
10 am rămas. Că tot trăgeam nădejde. Nădejde Drept e, nu îl recunoscusem pe Hylm, da-mi adu-
că s-o-ntărnpla ceva! ceam aminte de el şi fraţii lui: Nu c-ar fi tnsernnat
Ehe! Da' menestţelll is bioisnici! Nu 'geaba Hylm prea mult in ochii mei! Eu totdeauna am primlt În
nu s-a ales tâlhar! . curte pui de pripas, fără să caut că-s pui de om ori
Ehe! Da' farmecfăcătoarele-s viclene! Adevăr îi! de jivină. tar când flăcăii s-au pierdut, la ce era s?-i
Baba putea să-ndruge câte-n stele! Numa' să-şi plâng? Aveam ubaria plină de alţii, din cale-afară
scape pielea! Pielea ei cea creţurităl Da' nici n-ar fi de doritori să-mi fie gardă!

anticipaţia 47
RÂPA AMĂGIRILOR

Şi dacă Hylm era de-acum un menestrel cu fai- - 10, măria ta, te-am doftorit cu alifii de leac, da'
mă, aceasta nu era să-mi fie mie grijă! Nu-n ziua nu aşa de bune ca cele buruieni de le-av~ai oblo-
când uneam copiii mei! jeală. Că dintr-acele io găsesc cam rar! Da', dă-mi
- Ei, poate m-a-ncercat o clipă gândul că minţile crezare, iute-ai să te vindeci! Şi-ai să te-nveţi GU un
I sărace de prin sat legau pierderea celor treisprezece . ochi singur -rce-at 'Să gândeş,ti c-aşa te-oi fi născut.
deAlonda. Dar erau vorbe proaste, ce-mi păsa! Iar liniştea să nu ţi-o pierzi, caio n-am trebuinţă nici
Insă pot să-ţi spun, dacă rămâne între domnia ta să iscodesc care hain te-o fi chiorât, nici să istori-
şi mine taină, că de Alonda mi-a păsat mereu. sesc cum te-am aflat ~i ce-am făcut pentru măria
Fiindcă de copiliţă era ca o minune! Frumoasă ca ta. De-aiasta-ţi dau făgaduinţă şi cu blestem mă leg
un idol din Templul Cerului! să o păzesc! .
Mi-ar fi fost drag s-o am fiică de suflet, la castel. Cu vorbele acestea şi-a luat baba bun rămas,
Şi am stricat o vorbă către tată-său. Dar el m-a în- -Am vrut să-i dau răsplată cum nu mai primise. Dar
fruntat. Era.cu mult curaj şi când se afla singur, iar ea a zis:
atunci mârâiau cinci uki în jurul lui! - Ba nu, măria ta. Mie să-mi dai, o dată numa',
- N-o să o dau În ruptu' capului, măria talTreci ceea de ţi-oi cere. Că io socot că oi avea, măria ta,
peste hoitul meu 'nainte s-o atingi! 10 ştiu cum vânaţi în vreo bună zi, ceva de mi-o fi mie cu mare tre-
voieopiii de suflet de-i creşteţi ca să vă ajungă-n pa..t! buinţă.
De bună seamă că puteam să îl prefac în hoit! In M-am jurat bucuros că am s-o fac. Şi am pornit
graba mare! Oştenii mei nu aşteptau decât poruncă. către castel când era noapte plină, suind pe Râpa
Dar eu urăsc moartea de om făcută fără noimă! Mi- Amăgirilor cu inima cam strânsă, căci îmi tot năză-
am zis c-o să a~tept să crească fata. Căci pe atunci rea c-aud În urmă chicoteli.
mă simţeam tânar şi-mi vedeam vreme multă 'nainte! În noaptea aia n-am puţu], să dorm. Am chibzuit
Aşa c-am aşteptat. Dar nu cu mâna-n sân. Mo- doar cum să mă răzbun. In fel şi chip! Iar cum au
meam copila cu de-ale gurii - cu trufandale şi cu mijit zorii am chemat piticur şi i-am dat poruncă să
bunătăţi din alte lumi, cu-jucării, cu vorbe îndulcite. mi-o aducă, treaba lui ce fel, pe Alonda la castel.
Ea era prietenoasă. Mi şe urca în braţe, mă ciufulea Căci e voinic Ubru-Cu-Du-Bru! Şi viclean!' Şi des îl
şi îi plăcea să îi sărut obrajii. Şi în acest răstimp se trimiteam - dar rogu-te să fie aceasta altă taină
împlinea, se deschidea ca un boboc de floare, se între noi - prin satele din preajmă, s-aducă la castel
pârguia sub ochii mei cu mult prea poftltori., vreo fetişoară, două, spre desfătarea mea. .
Dar a-nceput parşiva să mă ocolească! Imi înhă- In ziua aceea, însă, l-am aşteptat zadarnic. Toc-
ţa doar darurile şi-o zbughea râzând - şi cu luciri mai pe-nnoptate-a apărut, tărăş, abia suflând, cu
viclene-n ochii ei frumoşi. cele patru gâturi Împletite. Şi greu am asudat cât l-am
Iar eu am început sa o pândesc. Şi am aflat-o descolăcit! Iar el n-a vrut În ruptul capului să spună
într-o bună zi scăldându-se în iaz! ce păţise şi, când am întrebat de-Alonda, i-au lipat
Vorbesc de iazul mic, pe care îl numesc copiii trei guri şi cu a patra a stuplt, fără să-i pese ca-mi
Copăiţa. E-un soi de baltă de la care-ncepe Râpa spurca covorul cel de preţ. .
Amăqinlor. Asta-i pricină ca să fie ocolit. Cică acolo Pe urmă am tot trimis argaţi şi-o~teni să-mi prin-
dorm nard-umbrele, amăgirile scăpate din tărărnul dă muieruşca aia. Dar s-au Întors zai uzi cu toţii: ori
celălalt, ce-mai sunt zise hoaţele de suflet. robi-de-vis, ori cu vreun nard în trup. A trebuit pe
Singură Alonda se scălda acolo. Sau cel puţin aşa unii să-i închid - şi să-i ucid pe alţii. Şi i-am prins
prinsesem vorbe. Şi le credeam, pentru că o ştiam Alondei frica!
netemătoare şi râzându-şi de scornelile prostimii. Ba umblam cu teamă ~i prin codru, că socoteam
Nici eu nu sunt fricos: Cum am zărit-o-n iaz, m-am că tată-său avea temei' sa întărăte ukii asupra mea.
despuiat şi i-am sărit alături. Insă de grija asta am scăpat degrabă, fiindcă, potri-
/
Afurisita nu s-a supărat. Ne-am hârjonit, ca ţâncii, vindu-se să-I întâlnesc, l-am iscodit cu meşteşug
ceva vreme. Dar când am strâns-o-n braţe s-a zbă- şi-am priceput că el habar n-avea de cele petrecute.
tut, şi când să o sărut şi-a ferit chipul şi m-a z~âriat Iar Alonpa nu ştiu cum o li făcut, că nu mi-a mai
pe lJraţe pân' 'Ia sânge. M-am mâniat. I-am tnnpt ieşit vreo doi-trei ani în cale!
mâna-n păr, ca s-o silesc să mă privească-n faţă. Dar a venit într-o zi care-a-nceput cu rău. Voiam
Iar ea mi-a împlântat unghia-n ochiu stâng, ori cel să îl deprind pe Hylm la luptele cu ukii. Nădăjduiam
puţin aşa am bănuit în clipa când m-a sfredelit du- s-aducă faimă ubariei mel.e la Marele Turnir. Dar Hylm
rerea! Durere cum nici înainte, nici după aceea n-am era de neqăsitl Şi nu venea nici pădurarul cu fiarele
mai cunoscut! fă.găduite! In locul lor a apărut piticul. Părea nebun,
Şi nu mai ştiu! (i:ând m-am trezit eram întins pe şi m-a smucit de mantie în aşa hal, că a rămas în
jos, într-o cocioabă, şi-o cotoroanţă bălmăjea dea- mână c-o bucată!
supra mea. M-am dumirit cu greu că-i Baba Hâda, - Măria ta, a ţipat capul Ubru, mai adineauri mă-
că îmi era vederea tulbure de tot! ntorceam din sat, şi-n râpă mi s-a pus Alonda-n drum!
Baba zicea că să fi tosttrei ceasuri bune de când A zis să te trimit degrabă la sălaîul ei!
dăduse peste mine lângă iaz, zăcând cu straiele -M-a blestemat s-orbesc daca nu vii! a chiţăit şi
grămadă peste pântec şi având, În loc de ochi, un Bru... •
şomoiog de ierburi În găvanul stâng. . .- Şi-şi noi-noi nu-nu mai-mai vedem-vedem! au
De-atunci, domnia ta, sunt chior precum mă vezi. urlat Cu şi Du ..
Dar cum s'a întâmplat aceasta, avem ştiinţă, până azi, Atunci m-a năpădit uitatul dor de 'răzbunare. Şi
doar eu şi baba. Şi Încă baba ştie numai jumătate! m-am dus.

48 anticipaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

Dar n-am putut să intru În colibă fără să Îmi salt - Ubarule, îp aminteşti de straiu' nevăzut de m-apăra?
pasul peste pădurar. Pentru că hoitul lui era În prag. Straiu' de ţi-a luat roabe mâinile voinice? Şi n-ai
Stâlcit, cu creierii vărsaţi şi rnaţele-atărnănd, Ca toţi nimic de zis de Ubru-Cu-Du-Bru şi de văzu' lui stri-
cei care pier de furia ukului! cat? Ba chiar de ochiu' tău, de îţi lipseşte? Da' de
Alonda sta-năuntru, lungită Intre blănuri, despuiată. oştenii de m-au hăituit, după porunca ta, şi ţi-au
...:..
Am si te iert, Ubarule, pentru c-ai vrut să iei cu venit 'napoi cu minţile topite? 10 ştiu ce spun, Uba-
silă ceea ce io, acu', vreau să-ţi fac dar. Dac-o să rule, n-o crezi?
ierti şi tu ce fer te-am pedepsit! . Am stat şi-am chibzuit, domnia ta, şi i-am dat as-
Eu am lncuvtinţat din, vorbe şi din ochi, făcând, cultare, Şi n-arn .avut păreri de rău că am făcut aşa!
fără să şovăi, uitată răzbunarea, Şi-am dat s-o iau Căci sâcâială avut-am în acel răstimp doar la
În braţe! Şi-am sud uit când am atins ceva, ceva ce. castel, cu Maud şi Loena, copiii dăruiţi de soaţa ce
nu vedeam! Avea, hoţoaica, straie nevăzute, groase mi s-a dus de mult, fie-ei odihna mult tihnită! Pentru
de-o palmă, aspre, tari şi reci. că e Loena mândreţea de-ai văzut-o. De - grabă s-a-
- O să mă ai, ubarule! Oi fi numa' a ta, Da' vreau, mplinit şi s-a făcut frumoasă. Să tot fie trei ani de
să stau ascunsă d§l alţi ochi. Să-mi sapi În grabă când în Maud sângele a prins să clocotească, trei .
adăpost În stâncă, In stânca de la Râpă Amăgirilor . ani de când Îmi cere să îl unesc cu ea, precum e
îl vreau! Şi a urmat, cu vorbă lndutcită: Vreau să obiceiul. Iar ei nu îi plăcea! E, îi era drag ca frate,
m-ascund de toţi, 'n-afar' de tine! dar nu-l voia de soţ. Şi s-a tot ostenit, în zeci de rân-
Mi-a pus mâna pe braţ, Şi l-am simţit chiar mâna, duri, s~ mă lămurească că obiceiul nunţii între fraţi
fără strai! Am dat iar s-o Cuprind! l-am prins mijlocu-n e QU pacat. .
palme! Şi-ndată mi-au rămas mâinile ferecate În In să cu mofturile ei mă descurcam, dar a făcut
Învelişul ăla blestemat! ' .trăţăne-său prostie, 'acum vreun an, când am plecat
Alonda mi-a zâmbit. cu treburi şi l-am lăsat mai mare la castel. Nebunul
- 10 vreau să mă doreşti, Ubarule. Şi să mă .al! a luat-o atunci pe soră-sa cu sila şi a ţlnut-o-nchlsă-
Dar să-mi cunoşti puterea şi să te temi de ea! ntr-un iatac, la pofta lui, pân-am venit acasă.
Ei, ce s-o mai lungesc! In ziua aceea chiar am Eu am slobozit-o; şi pe flăcău l-am bici uit cu mâna
prins să caut meşteri care să făurească sălaş pe mea! N,umai că fata nu-mi mai era fată, şi mai era şi
pojta ei. grea, Am vrut să le fac nunta! Loena, însă, s-a pus
Insă pe pădurar a zis că singură o să-I îngroape, de-a curmezişul.
fără alai şi fără bocitoare, Şi l-a-nqropat. Ea ştie - Ba nunta asta n-are să se. ţină! Aşa precum şi
unde, cum şi când, pruncul o să crape!
Şi tot ea ştie unde-a stat ascunsă şi ce fel a ghicit Eu m-am speriat. Am pus-o pe doică-sa să n-o
să iasă de acolo când i-a fost. casa gata, scape din ochi, ca :'lă nu facă vreo nesăbuinţă.
Pe urmă şi-a ţinut făgăduiala, Mi s-a dat. Când, . Aceea a păzit-o ceas de ceas, însă Loena tot a le-
cât şi cum am vrut! Şi - iată înc-o taină ce-ţi încre- pădat! A lepădat doar pentru c-a dorit să fie aşa!
dinţez - nu am mai întâlnit de când ştiu muiere să Apoi pe Maud a căzut blestem, fiindcă de-atunci
mă mulţumească aşa ca ea! Şi care să mă facă să nu a mai fost bărbat. I~i făceau râs de el muierile
mă mulţumesc cu ea! Numai cu ea! Zic zău că-n ce-i trimiteam spre desfatare!
clipele acestea mai greu .sutăr că-i dusă ea, decât Atunci eu am găsit cu cale să mă plâng Alondei.
pentru fiul pierdut şi fiica rătăcită. Pentru că ea îmi mai dăduse, În multe răndurt, sfa-
Dar să mă-ntorc la anii, să tot fie nouă, în care- turi bune, .
Alonda n-aleşit din acel adăpost. 1-1trimiteam pe - E limpede, Ubarule, mi-a grăit ea. Fata ta are
Ubru-Cu-Du-Bru cu merinde, har de farmec, da' nu-l cunoaşte şi nu-l ştie stăpâni.
- Să-i spui lu' Patru-Capete că, 'dacă nu m-ascul- Acu' i-a răbufnit, trezit de ură! Da' o să se-mbuneze
tă, n-o să-i mai fie nici un ochi, din cei a opt căţt are, ea! 'Nainte de-a se face anu'! Aşa că mai răbdaţi, şi
de folos! tu şi Maud! Pentru că fata o să-I vrea, iar când i se
Dar n-am avut la ce să îi repet piticului amenin- va da din voia ei, el se va arăta grozav bărbat! Şi tu
ţarea, Ochii lui Cu şi Du erau rămaşi cu beteşug, Iar să îi uneşti făcând petrecere cum n-a mai fost, pof-
ea-l chema în felul ei ciudat,~stricându-i din senin tind în ospejie obraze 'nalte şi menestreli vestiţi în
vederea; ş-atunci pocitul alerga la ea, jumi nenumarate!
Eu Însă mă duceam când mi-era pofta, Sau cam Am ascultat-o pe Alonda. Am "răbdat toanele lui
aşa ceva, 'pentru c-Alonda Îmi dăduse o povaţă: Maud şi pe-ale Loenei. Noaptea nu aveau somn.
- Să îţi struneşti dorinţa pentru mine când soa- Ea umbla prin castel cântând a jale, el băntuia În-
rele nu-i sus şi urnbrele-s prelungi. C-atunci nard- colo şi Încoace suduind. Nici ziua n-aveau tihnă.
umbrele, de-n anii aiştea viermuiesc pe-aci, au straj- Fiecare căuta cotlon în care să se-ascundă, cu du-
nică putere! Şi mai cu seamă să nu-mi umbli noap- rerea lui. Şi când mă întâlneau, nu îmi vorbeau. Eu'
. tea cu făclie. că umbra de-o aşterne ea le e cu ose- mă speriam de chipurile lor fără culoare, de ochii
bire narzilor pe plac! Fără lumină te poţi încumeta, cercănaţi şi adânciţi în cap. Şi ei .treceau de parcă
dacă ai mintea tare, că-n înt-uneric joacă-n râpă nu m-ar fi văzut.
plăsmuiri de-ţi farmecă şi văzu', şi auzu', şi-ţi vâră Pe urmă Maud a-nceput să umble prin codru şi
pănă-n urmă groaza-n oase! prin sate. Puneam să-I urmărească, dar el se fofila'
Eu am vrut să-i iau vorbele În râs, că nu eram cu isteţime şi trimişii mi se înturnau daţi de ruşine.
copil ori sătean prost, să mă-amăgească. Însă - Nu ştii pe unde-ţi hoinăreşte Maud, nu-i aşa?
Alonda m-a făcut s-o cred: , m-a luat la rost Alonda într-o zi. Ubarule, nu prea ai

anticipaţia 49
RÂPA AMĂGIRILOR

oameni vrednici în simbrie! Da' vezi că io cunosc ce - Acesta fiindc-un menestrel e cheia pe care o
n-au fost ei în stare a afla! Îţi stă feciorul gură cască aşteaptă ea. Aceea-ce-deschide! m-a lămurit a
. în ograda unui hodorog, de-i zice lumea Moşu'. Şi doua, cu grai care m-a-nfiorat Ji el. Vrea să des-
- cela-i toarnă-n suflet venin şi iar venin, că-i zice chidă Poarta Narzilor, pricepi? Sa năboiască narzi-n
cum că-i cu păcat să îşi râvnească sora, şi că pen- ubaria ta!
tru aiasta Ceru' l-a bătut, Iăsându-1 fără vlaga băr- - Un an, numai atăt.rrn-a implorat a treia, cu gla'-
') bâţiei. Ba-i bagă-n cap şi că va fi având Laena pu- sul stins, dar tot atăta de ciudat. Un an să~i-îii pe
tere dată dinspre rău, c-altminteri n-ar fi lepădat de- menestreli deoparte, şi-ai să salvezi, Ubarule, tără-
grabă pruncu' nedorit. Ia seama bine dar, Ubarule, mul tău!' .
că io ţi-am zis că fii-că-ta o să îşi vină-n fire, da' acu' Speriat, eu am făcut semnul smereniei, dar ele n-au
mă tem c-o să ţi se smintească feciorul în cesttimp! pierit. Atunci am mai prins inimă şi-am întrebat:
.Aşa că-n seara-aceea mi-am chemat copiii. Le-am - Ce fel de ,duhuri sunteţi şi ce vreţi? Afurisit să
spus că-i dusă vremea în care-au fost ţânci şi că fiu dacă pricep!
s-ar cuveni să stăm tustrei de vorbă, aşa, ca oame- - Ascultă-ne! m-a îndemnat acea dintăi. Ascultă-ne
nii cu mintea-ntreagă. şi nu-ntreba nimic!
- Eu, tătucă, a-nceput fata, ştiu ce vă roade, pe . - Aceasta fiindcă nu e vreme de-ntrebări, a dat a
Maud şi pe dumneata. Mai ştiu că-i drept că Maud doua să mă lămurească. Vin narzii! Ne-au simţit! Ei
mi-a greşit, dar ştiu că-i tot atât de drept că şi eu ştiu că noi i-am maiînfrănt o dat-aici! Şi ştiu c-a treia
m-am greşit fată de voi. Că dumitale ţi-am greşit oară nu mai putem veni!
statornicindu-ma-n neascultare! Iar către Maud am - Ajută-ne, Ubarule! a suspinat a treia. Şi-ajută-te
greşit nevrând să-I iert şi să-nţele9 că acea purtare pe tine şi pe-ai tăi!
a lui nesăbuită nu a pornit din ura, ci din dragoste Eu n-am mai spus nimic. Nu că n-aş mai fi vrut, dar
prea multă! Iar când cu-atâta-nverşunare am dorit nu mai aveam grai! Fiindcă părea că-n juru-rni foş-
ca eu să îmi pierd fătul şi el vlaga, nu am ştiut că neşte-un codru-ntreq, şi parcă desluşeam pete de
am puterea să îmi fac voia faptă! Şi-mi pare rău întuneric, mari şi dezlânate, mâncând părnăntul in
acum că pruncu-acela nu-l mai pot aduce înapoi! lunecarea lor zarită către noi. "Nard-umbrele!" a
Dar vreau să fie Maud iar precum a fost. Şi-acum urlat în mine-un gând - şi rn-arn uitat cu spaimă
eu simt că, dacă vreau, se-nfăptuieşte! Şi vreau să după umbra mea. .
mă unesc cu el, cum zice legea, în ziua când voi fi Dar n-am văzut-o! Pur şi simplu, nu eral Şi-am bine-
de cincisprezece ani! Dar vreu să-mi faci, tătucă, cuvântat acele trei năluci, fiindcă lumina lor sfâşia
nuntă ca-n poveştii ' bezna fără s-aştearnă umbra nicăieri.
In clipa-aceea Maud s-a luminat la chip. Şi s-a Dar ele-au prins să pâlpâie, s-au con topit şi-au
lăsat să cadă în genunchi! ŞL-a prins să îi sărute dispărut cu-un soi de ţipăt, ca de sortitoare rea! Iar
Laenei mâinile-amăndouă! Iar eu am priceput c-orice noaptea s-a lăsat asupră-rnl, apăsând ca şi cum
i-ar fi-ndrugat acel moşneag simtit era uitat! munţii toţi m-ar fi strivit. .. incet...
Dar m-am smintit şi eu, de bucurie. Că-n prag de Când am ştiut din nou de mine mă aflam iri bra-
noapte am plecat, în mână cu făclie, către Alonda, ţele Alondei, în sălaşul ei.
nesocotind povaţa ei. Dar prea eram nerăbdător să- - Rău ai făcut, Ubarule, că nu m-ai ascultat! Şi
i spun că mulţumlrea mea venea, aşa cum ea din rău era s-o paji. Noroc c-am prins de veste şi te-am
vreme mi-o vestise! Insă indată ce-am ajuns la râpă smuls din amagirea ceea rea! ... Da' nu-ţi fac vină!
şi mi-am zărit umbra prelungă, tremurând prin prat Vrăşmaşii mei urzesc în jurul tău. S-ai mare grijă să
şi peste colţi rânjiţi de stâncă, mi s-a făcut aşa, un nu-] intre, in ziua nunţii,în castel vreun farmec strâmb!
fel de frig ... Şi parcă auzeam frunzele foşnind, Am tresărit şi am privit-o-n ochi. Mi s-au părut
. acolo unde nu erau copaci ... Şi-am cugetat, cu ini- adânci, hăuri de spaimă. Şi, pierit, am întrebat:
ma zvâcnindu-mi in gâtlej, c-aşa vor fi foşnit nard- - Ce-mi tot spui tu? Ce mi se tot întâmplă?
umbrele, venind târâş să se prelingă pe sub umbra Ea a râs.
mea ... Venind să-mi scoată sufletul din trupul care - Nu-ţi pierde tihna, dragul meu Ubar! Mai 'nainte
le era trebuitor ... ai fost prins de amăgiri, momit în jocul lor. Da' ia
Cât ai clipi, am aruncat făclia. Şi-am stins-o căt te-am scos când nu era târziu! Si bine ţi-o mai fi de
de repede m-am priceput. .. şi-am prins a bâjbâi oi uita tot ce-ai văzut ori auzit! Cât despre ce-am zis
prin bezna groasă~.. io, ia, îi un fleac. La nuntă am să fiu cu tine, la cas-
Când socoteam că am ajuns in uşa sălaş ului tel. Ai să mă-nfăţişezi ca fiind peţită dintr-o lume de
Alondei, m-am pomenit deodată ca-mpietrit. Şi trei departe, şi-ai să vesteşti că ne-om uni curând, întru
năluci mi-au apărut în faţă, albe şi luminând ... Ca respect de departe, şi-ai să vesteşti că ne-om uni
razele de lună.; . curând, întru respect de datini. Iar io, cu tine împre-
Păreau să fie trei femei. Frumoase, dac-ar fi avut ună, voi veghea ca feţii tăi să se-nsoţească fără
contur. .. Dar trupurile li se ondulau, muşcate din- vreun necaz.
spre margini de-ntuneric, şi chipurile li se tulburau, - Adevărat? am întrebat. Adevărat, Alonda? În
parc-ar fi fost mai multe ce luptau să fie unul. .. scurtă vreme o s-ămi fii, tu, mie, soaţăl?
- Să nu laşi pas de menestrel să calce ubaria ta! - Adevărat! a murmurat. Mă jur că, În curând, o
Şi mai cu seamă râpa! Chiar mâine dă de ştire că să-i fiu soaţă celui'cel iubesc!
nu-s bine veniţi! m-a îndemnat una din ele cu voce Domnia ta, de-atunci incoace eu trăit-am ca-nu-un
dulce, nu zic ,pa, dar care nu-mi suna prea ome- vis! Cel mai frumos a fost când a sosit Alortda la
neşte ... castel, în noaptea dinaintea marii zile! Am adus-o-ri

50 anficlpaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

taină iri iatacul meu. unde o aşteptau găteli mai Aşa că am făcut-o. după cum e vechea-nvăţă-
• multe decât poruncise. Şi. fericit. am coborăt, in tură. in noaptea când un tril de sortitoare mi-a pă-
zori. să-ntâmpin oaspeţii cu zâmbetul pe buze. truns prin geam.
Deh, poate când piticul mi-a pomenit de Hylrn, Am Început smerindu-mă spre 'nattutCerului, ca
mi-am amintit. Ca-ntr-o străfulgerare rn-au cutreie- să se uite binele spre mine. Apoi m-arn aplecat ş-arn
rat acestea. câte toate tocmai ţi-am istorisit. Dar sărutat umbrele răsfirate pe podea, ca s-afle narzii
n-aveau loc in bucuria mea de-atunci. Şi le-am că n-arn război de dus in contra lor. Abia in urmă
lăsat deoparte fără păreri de rău! , am străjuit oglinda de-a dreapta şi de-a stânga cu
\ făclii şi, despuindu-mă, rn-amaşezat În tată-l, ca lu-
1..0eNA ciul ei să-mi prindă trupu-ntreQ.
Socot. domnule Înalt lscodltor, că vei fi aşteptând Atunci a venit văntul. Adica a fost o pală, care-a
să-ţi spun de ce. dlntru-ncsput, eu nu l-am vrut pe (zbit făcliile pe rând',Şi. in cea din urmă pâlpâire-a lor.
Maud. Şi mai socot că n-aş avea la-ce s-ascund mi-am văzut spima-n ochii larg căscaţl. Aş fi ţipat de
aceasta faţă de domnia ta - dacă ascunsă nu mi-ar frica beznei-dacă oglinda nu s-ar fi luminat, aibă ca
fi şi mie! neaua. dar oprind privirea să-i străpungă adâncul!
Ei da. e adevăr că habar n-arnl Nu am habar de Apoi s-a llrnpezit, din colţuri către mijloc, şi iarăşi am
ce nu am dorit nicicând să fiu femeia fratelui mai putut vedea-n tărâmul ei. Era acolo un bărbat. Voinic.
mare. Dar de urât. nu il uram! Nu. pănă-n ziua când chipeş şi tânăr. cu pleata aibă ...•cu ochii ispitind...
m-a siluit! Atunci l-am chemat moartea. şi noroc a Am intins braţele spre el. şi el a râs. şi mi-a făcut
fost că nu aveam puterea ce-am acum. când tot ce un semn, să Îi iau urma. Şi-au fost. o clipă. in oglindă.
imi doresc din răsputeri ajunge-ndată faptă! neguri. Dar s-au săltat. descoperind o chichineaţă.
Vezi, domnia ta, puterea-aceasta cred eu c-a o odăiţă fără de ferestre. cu lut În loc de alte duşu-
incolţit in mine odată cu sămânţa lui Maud, aceea mele. şi-n mijloc cu-un ceaun proptit pe pirostrii. In
de am lepădat-o, Pentru că, atunci când mi-o ştiam el bolborosea o zeamă groasă, in care o femeie
in păntee, atunci simţeam ceva. Ceva ca o che- mesteca c-o creangă-nvârtoşată. Era descutţă şi
mare. A inceput in ziua când rn-am furişat in parcul infăşurată intr-un sac pestrit, incins cu sfoară. Şi ea
nostru. cel din mijloc de castel. Pentru că mi-era bolborosea! Ceva de ne-nţeles. Ca un descântec.
cheful s-alerg deşeutţă-n iarbă. Dar când m-a Da' era urâtă ... Sfinte Cer! Şi. Sfinte, ce bătrână! ...
gâdilat in tălpi pământul, m-a-ntlorat deodat-un Cum să iţi zic, domnia ta? O babă hâdă! Aşa, de
vaier ... şi un vuiet ... Şi parcă tot voiau să-şi facă hădă că m-a cuprins frica când ea şi-a repezit spre
loc, să' urce-n mine. Am strâns din ochi ... şi pal- mine mâinile descărnate. in vreme ce-i râdeau gin-
mele le-am apăsat pe ei. cu ciudă. Pentru că mă giile pustii şi ochii cheii de gene ... Am dat din nou
voiam oarbă şi surdă. Voiam să ştiu doar de-acel să zbier, dar a ţipat, 'nainte-mi, de-afară. sortitoarea.
vaier, de-acel vuie!..., să simt ce taine sule-n ele, Şi am ştiut. Deodată am ştiut că vrăjitoarea-
din afunduri, inspre mine ... Şi am ştiut, nu prea pri- aceea işi trimitea in cele zări chemarea care se-
cep de unde, că-ntunecimea nopţii mi-ar fi fost tre- oprea la mine'. Şi. uitându-mi teama. am mai ştiut
buitoare. _ că vreau să merg la ea.
Şi-am aşteptat-o. Am aşteptat s-adoarrnă doica, - Ţi se-mpleteşte soarta cu a ei. mi-a spus atunci
cea pe care tata mi-o pusese paznic. Noroc o-avea o voce. Dar nu ştiu de era de om sau de muiere,
somn greu de zdruncinat! aspră ori dulce ... Pentru că eu. de fapt, n-o auzeam.
In noaptea-ceea. adăstând desculţă-n iarbă. am Cuvintele creşteau direct in mintea mea. ca şi cum
simţit. Am desluşit, din vaier şi din vuiet. că cineva gândul meu le-.ar fi născut! Dar eu simţeam că vin
mă caută, mă cheamă, că işi sileşte moartea să ii din altă parte şi le-am ascultat cu luare-aminte: O
lase vreme spre a mă ~Ia. Dar mai cu seamă-am. s-o găseşti in ziua nun~i tale. Dă-i iertarea ta lui
lnvăţat că am putere, că multe pot să meargă după Maud şi soroceşte unirea voastră in acea zi ÎI) care
pofta mea! ce-I de-al cincisprezecelea an al vieţii tale va fi plin.
Şi am fugit degrabă in iatac, fiindcă ştiam că erau Şi-ncrede-te o-atunci vei şti ce vrei. şi totul după
numărate clipele nedo'ritei vieţi care creştea in mine. vrerea ta o .să se-aleagă!
Şi chiar am lepădat indată! §i-n ceasu-acela, de iz- - Facă-se-ntocmai! am şoptit. Că, poate-oi fi
bândă-ntreţesută cu spaima şi durere. am aruncat ştiind domnia ta. cu asemeni vorbe chemi o soartă
spre Maud blestemul neputinţei. Şi fost-am bucu- care ţi-e pe plac. _
roasă aflând că l-a ajuns! Şi s-a-ntărnplat ceea ce trebuia. In apele oglinzii
Nu vreau a zice că mi-am găsit in urmă liniştea! Nu m-arn găsit pe mine. cea dintotdeauna - pentru că
aveam tihnă nici in somn, nici in trezie. Chemarea se-aprinseseră făcliile şi mă puteam vedea!
aceea tainică nu-mi dădea pace, şi imi spunea Iar peste două seri. când tata m-a chemat, m-arn
ceva că ceea ce mă intrigă-i soarta mea! umilit cu cugetu-mpăcat, plecându-rni capul sub
Ei, şi n-aş zice că nu găseam in mine mila pentru greşeli pe care-n sinea mea mi le ţineam ca fapte
Maud şi ruşinea lui. ori că nu-mi făceam vină pentru drepte aproape pe de-a-ntrequl. Şi-am cerut nunta .
Ochiitrişti cu care tata mă ţlntuia cu gândjJl dus. . sorocind-o insămi!
Iar intre toate acestea chibzulnd, am socotit să-mi Şi-n urmă am trăit ca intr-un vis, in care minţi stră-
caut-o povaţă ispitindu-mi soarta, aşa cum fac fecio- ine-mi porunceau vorbe şi fapte.
arele in prag de măritiş. Drept e, nu mai eram nein- Aşa am ajuns noaptea dinainte de soroc. când.
tinată, dar noua mea cunoaştere-mi spunea c-acest neprimindu-mi somnul. rn-arn zbătut ca peştele-n
păcat nu eu aveam să-I ispăşesc! năvod. Şi-n zvârcolirea aceea m-a bântuit ceva. un

anticipaţia 51

, .
, I

RÂPA AMĂGIRILOR

soi de nălucire În care mă vedeam În sac pestrij În ţişase' şi ochii mi s-au lipit de el, dar mai cu seamă
loc de straie scumpe, cu brâu de sfoară putreda În de-un oscior firav, întcrtocheat. ce-i atârna de gât.
loc de cingătoare de argint, cu tălpi crăpate-n locul Un talisman care-a-nceput să cânte, ca o sortitoare,
condurilor de preţ. Şi-n mâna descărnată şi fără de .in acea clipă-anume În care l-am zărit!
podoabe strângeam ciot noduros, cu care meste- - Dă-mi-I, am spus, şi meneştrelul, fără să mă
- cam Într-un ceaun, pe pirostrii, fiertură cu bulbuci - Întrebe ce îi cer, rni-a-ntlns oscioru' acela. Iar când
În vreme ce rosteam cuvinte fără noimă, dar care-mi l-am luat din mâna lui, un licăr blând i s-a trezit În
aduceau atâta pace ... oc!il şi nu s-a mai dat dus.
Cu Împăcarea aceea-n suflet rn-arn ridicat În zori, lnsoţitoril lui, nu foarte mult săriţi de seama mea,
ca dup-o noapte cu odihnă bună ... priveau prostiţi, cu gurile căscate. Dar vrernea ce-o
Dar a urmat degrab' o tulburare, când tata rn-a avusesem pentru ei nu mai era, pentru că talisma-
poftit În faţa unei femei pe care n-o ştiam, spre a-mi nul căpătat, ca-nsufleţit, mi s-a desprins de palmă
da Iărnurire că aceea Îi va fi-n curând mireasa. Ea şi s-a rostogolit, cântând, pe duşumele. Eu i-am
era frumoasă, aşa ... , mai mult decât şi altfel de luat urma-n fugă. Prin tot castelul m-a purtat! A luat-o
cum prin grai se poate spune. Şi răspândea În jur şi pe scări În sus, În ciuda firii!
parfum de tinerele şi de dor, ce primenea văzduhul Eu, hăituindu-l, rn-am pomenit În curtea dintr-afa-
mai mult ca Însăşi mireasma primăverii! Şi-a fost o ră, acolo unde rar aveam prilej şi,învoire să păşesc.
lungă clipă În care-am suferit, pentru că Însămi rnă Mj-au aruncat priviri uimite oaspeţii ce-ncepeau să
numeam frumoasă, dar pe lângă ea eram ca o vină, iar tata, care acasta În poartă, a dat să mă
făclie lângă soare! Pe urmă am ştiut c-o astfel de oprească, a rămas În mână doar c-o fâJie din poala
făptură se naşte doar odat-ntr-un eon, şi că-i soarta mea, căci m-am smucit cu fo~a disperarii. Şi mi-am
cum li-e frumuseţea-ca nelumea. Şi-am mulţumit văzut de fugă, fără gândul ca umblam pe-afară de
că eu nu sunt ca ea! castel, aşa cum nu se cade pentru o copilă de Ubar
A doua tulburare m-a cuprins după vreun ceas, ce n-are Încă sOI! "-
când, căutându-mi doica, am nimerit În cuhnii, Ei, să nu crezi domnia ta o-ajuns-am hăt departe!
unde-am aflat, la masă-ntinsă, menestrelii. Trei me- Când coboram o râpă mi-a ieşit În cale-o babă, şi
nestreli ce n-ar fi meritat privirea mea! Dar el, adică atunci, c-o gheară-n suflet, m-am oprit. Pentru că era
unul din ei, era leit acela pe care oglinda mi-I Înfă- hâda din oglindă! Leite erau chipul, trupul, şi pestri-
tura de-o purta!
A luat de jos osciorul care se oprise lângă mine.
- Ohoho! Pe-aista, tu, fetico, anină-ţi-l de gât, şi
crede c-e să-ţi fie de-ocrotire! Da' de-unde-mi vii?
Ghicesc că din castel!
- Castelul eal tatei! am răspuns, cu oarece mân-
drie.
Baba a chicotit, adic-a scos un sunet de piatră
scrijelită.
- Norocu' să te bată! Erai aci, ascunsă, şi io n-aveam
habar! Da - tu, tătucaoabei, mă ştii de undeva? .
- Ştiu că mă cauţi, babo! Şi-ai fost la mine În
oglindă-n noaptea În care sortitoarea mi-a cântat!
Aşa cum mi-a cântat şi osu' acest când l-am ochiti.
- Ohoho! Ştiu aiasta. Că i-am auzit viersu', şi
, iată-rnă-s aci! J, ,
M-am bucurat deodată, fără să ştiu de ce.
- Păi, hai să mergem, babo! Du-mă-n sălaşul tău!
A hârâit din nou:
~ Nu te zori, fătucă! Te-ntoarnă la nunti re! Că io
mai către noapte am să te cer tătâne-tu, şi zic că mi
te-o da!
.pe mine m-a luat ciuda, o-abia ce o zărisem şi ea
mă aJunga cu vorbe, ca pe ţânci. j-
- Ci du-te, fugi o dată! C-aista nu-l popas pentru
tăifăsuitl Aci e Râpa Amăgirilor, fătucă, că poate
despre aiasta şi despre narzi s-o şti şi prin castel!
M-a prins uşor de umeri, m-a răsucit şi m-a Îm-
pins pe răpă-n sus. Aşa că am plecat cu îndoiala-n
suflet, şi iute-am dat de Maud În fruntea gărzii tatei.
S-au limpezit la ochi când rn-au văzut şi, fără vreo
dojană, rn-au dus, tot chiuind, pân' la castel Acolo,
tata, Înseninat şi el, lămurea oaspeţilor cum că-i
obiceiul la noi, printre ubarnici, să se ascundă-n
codri mireasă-n dimineaţa nunţii sale!

52 anticipaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

lJSP;:;lI-CU- t:>U-Bfl..U - Eu sunt Zaarda, a vorbit ~i-a treia. Şi ne-a


Noi-oi-oi-oi vedern-dern-dem-dern aceleaşi-aşi- rugat: Vino cu noi! Crede, nu o sa ai păreri de rău!
aşi-aşi-aşi fapte-apte-apte-apte în-n-n-n aceleaşi- Ubru şi Bru au cam strămbatdln nasuri, cu tea-
aşi-aşi-aşi clipe-ipe-ipe-ipe, da'-a'-a'-a' fiecare-are- mă c-or fi fost furaţi de somn fără s-o ştie şi că
are-are altcum-cum-cum-cum le-e-e-e pricepe-epe- aveau să se afunde-n vis. Da' io şi Cu, noi nu visăm
epe-epe~ Şi-~-i-Jfiecare-are-are-are ~r-r-r-r vr-ea-ea- nicicând - şi ne-au crezut că totu' se petrece aie-
ea-ea sa-a-a-a spuna-una-una-una anume-ume- vea. -
ume-ume ce-a-a-a desluşit-şit-şit-şit mai-ai-ai-ai Am mers la râpă. Că noi de narzi nu avem tea-
bine-ine-ine-ine şi-i-i-i mai-ai-ai-ai bine-ine-ine-ine. mă. Pen' o-umbra noastră aşa pocită îi, încât, cu
scârbă, narzi-o ocolesc! Am mers cu cele trei făp-
~U turi alături, zorindu-ne să ne mişcăm mai iute.
Aşa grăim noi, nobilule domn, în zilele când ne -Şi parcă s-au înveselit văzând că-n capu' râpei
avem ca fraţii. Da' ştim că nu suntem prea lesne adăsta Alonda, îmbujorată, cu ochii fulgerând, şi-n-
de-nţeles. Vezi că e musai să-ţi grăim pe rând! vestmântată numa-n păru' ei. Hylm o privea mai
Iar despre Hylm io am a îţi istorisi, pentru că ochii. dinspre vale, zbătându-se de parcă i-ar fi fost pielea-
mei privitu-I-au cu cel mai mare drag. Că fost-a cel rele-ngropate.
mai falnic dintre fraţi, cu vorbă dulce şi cu drag de - Eşti vrednic să mă ai, îl îmbia Alonda. Probatu-
şagă. Da' s-a acrit în vara ceea, ceea în care toţi ţi-ai puterea, curajul, ne-ndurarea! Şi lepădatu-te-ai,
s-au pribegit. 10 zic c-Alonda, ea i-a fermecat. Şj din dragoste, de cei ce ţi-s de-un sânge! A mai rămas
încă pe toţi treişpe într-o aceeaşi vreme! Că-n toaţe să-ţi verşi şi sân~ele din trup. Fă-o, precum ţi-am
pribegiile prin codru, io întâlneam vicleana rnănă-n dat povaţă, şi o sa fii în .stare spre mine să păşeşti!
mână cu unu' dintre ei. Că-n ceasu' aista îmi era cu Râzând, el şi-a smuls paloşul din teacă. A râs
Hylm, în cel de vine cu Kylym, şi după încă unu' cu atunci şi-Alonda. Şi, cum râdea, a prins să urce-n
Alyk. Şi tot aşa, de socoteam de nu-s mai multe juru-l zid denequri. Pân' ce-a cuprins-o-ri el! Ea, aibă,
Alonde, de n-are fiecare Alonda lui. Ei, şi-au mai se zărea acolo ca o poartă!
fost şi alţii de i-au văzut, că multe vorbe rele se Grăbit, Hylm şi-a crestat încheietura unei mâini.
lăţeau prin sat şi printre slugile de la castel. Sângele s-a prelins şi a atins ţărăna, iar el şi-a şi
10, adică noi, tuspatru, ne vedeam de treabă; îi putut sălta piciorul stâng. -
un fel de-a zice că tăceam chitic şi numa' ascultam. - Strigă-I, ne-a-ndemnat Crifseela. Chearnă-l pe
Ne feream cu străşnicie a ne vârî în vorbă, căci nume: Ubru-Ou-Du-Brul Acum!
luasem noi frica Alonde din vremea când o hăitu- - Noi nu avem asupra lui putere, ne-a lămurit,
isem din ubarnică poruncă şi ne-ncolăcisem între grăbită, Striiba. Că s-a lăsat cuprins de farmec rău!
noi îndată ce ne apăruse-n ochi. - Strigă-I, piticule! s-a milogit Zaarda. 'Nainte s-o
ia-n braţe, strigă-I! Hai!
cu - Hylm-ylm-ylm-ylm! am zbierat atuncea, din patru
guri deodată.
Da' nici Alonda n-a uitat cum am vânat-o, pen' că EI, care în aiastă vreme, crestăndu-şi mâna cea-
în ziua ... laltă, îşi slobozise şi piciorul drept şi alerga spre
lII3P-U fată, pe loc a-nmărmurit. Şi a urlat a moarte .
.. .ziua ceea când şi Hylm s-a fost pierdut. .. - Acuma vede, a şoptit Striiba. O vede pe Alonda
aşa cum o vezi tu! •
cu Alonda, ei, Alonda, ea nu mai era ea! In zidul cel
... când Ubarului a vrut să-i dăm noi veste, ne-a de beznă, era conturu' ei ca o fereastră - de deslu-
luat lumina, mie şi lui Du, ca să ne facă să grăbim şeam prin ea alai înfricoşat, de umbre fără chip!
a-i împlini dorinţa. Deschide-ţi ochii minţii, nobile domn, şi vezi cum e
să se desprindă umbrele de pe pereţi şi s-o por-
1:)U neasc-aşa, late şi lungi, da' într-atâta de subţiri că
Ba io îmi zic că ceea fost-a altă răzbunare, că parcă nu-s de loc! . .
drept ar fi să pomenim înfricoşata taină a nopţii - Nard-umbre! a ţipat Hylm. Ce vrei să faci, smin-
dinainte de cea zi. tito, muiere făr' de lege?!
A fost atuncea noapte cu luni pline, şi noi, ca tră- Şi, zvâââr!, şi-a aruncat palo~u' către ea.
'itcrl cu frica celor neînţelese, nu dormeam. Şi-aşa, S-a auzit îndat-un horcăit, ca' parcă mii de muri-
treji fiind, deodată am văzut, tuspatru, trei muieri. tori şi-ar fi dat duhu' în clipita ceea! Şi zldu' cel de
Frumoase foc, de n-ar fi fost cam vălurite, ori cam ... neguri a pierit ca nori-mprăşttaţi de vijelie.
neterminate ... , aşa ... , că trupurile le erau lumină de Alonda, iarăşi cea de o ştiam, da-nsănqerată-
se pierdea în strălucirea pală a lunilor din cer, iar toată, s-a repezit la Hylm atât de iute că noi n-arn
feţele li se tot preschimbau, rupăndu-se ca cele mai strigat, nici el nu s-a ferit. Da' vrăjitoarea numa'
oglindite-n apă despicată. l-a sărutat pe buze.
- suntcruseeta, a zis prima. Şi ne-a-ndernnat: - Aiasta ca să te păzească. Şi să-ţi facă dor, a
Fugi, Patru-Capete! Te du la Râpa Amagirilor! Acum! zis şi a fugit. '
- Sunt .Strilba, a grăit a doua, şi ne-a lămurit: Hylm a rămas prostit, privindu-şi mâinile din care
Singur tu poţi opri acolo Răul! Noi te-om urma ca sângerarea i s-oprise. Apoi a prins s-alerge după ea.
să-ţi mai dăm putere, dar musai e să mergi. Să Noi ne-am uitat în jur. Ne aflam singuri. Că cele
mergi acum! trei făpturi plecaseră fără să dea de veste.

anticipaţia 53
RÂPA AMĂGIRILOR

Şi, călcând peste spaimă, am luat urma lu' Hylm, mea se inteţea şi io zbieram gonind şi somnu' meu
curioşi să ştim ce s-o mai intâmpla. EI ne-a simţit şi şi pe-al aistor trei frăţâni de trup,
ne-a chemat din mână şi din gură. ' Intru aiasta ne-am dus la Baba Hâda, plângându-ne
- Vino, piticule! Că mă cam pişcă frica de-a mai că io anume-s rob-de-vis, şi milogindu-ne de-un
mă pomeni singur cu ea, da' nu mă-ndur nici să o leac, că plată a~i aduce n-aveam ce, Da' vezi că ne-
fac scăpată! am temut să pomenim de-Alonda ŞI hoaşca-afu-
Aşa că ne-am grăbit, ca să n-o pierdem. Şi am risită-a priceput c-aveam ceva de-ascuns. Şi ade-
ajuns-o in poiana ceea, de işi avea coliba-n ea. Noi vărul ni l-a smuls cu meşteşug, zicând că nu ne
am rămas la margini, pitiţi dup-un copac. Hylm a poate alina de nu cunoaşte totu'. Iară in urmă-a râs,
făcut mâi mult cu vreo cinci paşi, da' s-a ascuns Şi numindu-mă pe mine vinovat că nu-mi pierd destul
el când păduraru', ta-su Alondei, a ie~it in prag. mintea atuncea când Alonda mi-o cere pentru ea;
- Cine te-a ciopârţit, uşamico? Ş-aci ce-mi caţi? Te aşa că imi rămâne pe-undeva, mai prin afunduri, o
ştii pe moarte ş-ai venit să-ţi lepezi hoitu-n casa mea? parte-a celor de le fac când l-s robit. Da' s-a miJit
Da' ea a râs. Frumos, cum totdeauna râdea ea! băboiul şi mi-a dat fiertură de s-o picur in urechi §i-
- N-am drept să mor, pentru că-mi 'stă-n puteri n ochi in pragul nopţilor de. mi le ştiu cu cântec. Şi-
să-mi cârpesc viata! Ştiu petec pe potrivă, adică • aşa am fost scăpaţi de-un chin.
viata ta, că doară ţi-s de-o came şi de-un sânge!
Aşa a zis, nobile domn, afurisita! Şi, năpustindu-se usp...u
asupră-i, l-a strâns in braţe cum te strânge uku' când Da' io voiam a-ţi spune despre ziua când Hylm
vrea să te lipsească de suflarea ta! s-a-ntors şi-Ubaru' n-a văzut că-i el anume printre
Noi am fugit indată, potopiţi de groază! Ne sfâ- răenestrell.
râiau călcâi ele, o jur! Da' jur că Hylm ne-a prins şi lo-ntâi m-am veselit că-l văz, că-i teafăr, că n-a
ne-a-ntrecut şi c-am băgat de seamă noi tus patru uitat de noi. Da' poznă imi părea c-Alonda c-o noapte
că păru' ii albise fir de fir şi că mult rău işi mai fă- mai devreme venise in castel!
cuse cuib in ochii lui, cela de fără să ne vadă ne-au Şi, intr-un acelaşi gând cu fraţii mei, cu-ngrijorare
privit! am grăit către Ubar, da' el ne-a izgonit cu uitătură
Şi, incă crede-mă, acum intâia bară pomenim rea şi n-am avut a face alta decât să aşteptăm, cu
aiestea toate, şi mult mă tem că-s vorbe de scump ochi-n şapte, gata fiind ori s-o ştergem, ori să dăm
le vom plăti, că tare mă-ndoiesc c-Alonda-i dusă vreo mână-ntr-ajutor, de n-ar fi fost primejdia prea
făr- de-ntors! . • grea.
Şi, ce să vezi, la nici un ceas, stăpâna noastră,
sp...u Loena, mireasa, de!, nebună, a fugit! Da' iute au
Aş! 10 aş zice c-am plătit destul in cel amar de găsit-o şi-a apărut spăşită, cu Maud lângă ea şi
ani cât i-am cărat merinde in sălaş. Că noi de cum gărzile-mprejur. Şi nimeni nu l-a ruşinat pe-Ubar
intram, ea ne lua ochii. Şi ne zicea cu vocea ceea a când a-mbrăcat in vorbe mincinoase rătăcirea ei!
ei, de-ai fi jurat că n-ar putea grăi de rău: În urmă-au dus-o s-a gătească, cum ii legea, vre-
- Deschide-ţi minţile, mă Patru-Căpăţâni, şi lasă- me in care grosu' oaspeţilor a fost călăuzit in Sala-
mi-le fără-mpotrivire, că nu pentru vreo toană mi-s mare-a-zaiafetului, cu menestrefi-n mijloc; şi ia:U
trebuitoare! Şi de-oi avea izbândă nu te-oi lăsa uitării!' poftit s-asculte snoave şi cântări pe săturate!
Da' orb te pot lăsa de nu mi te supui! Eram şi noi acolo, tupilaţi printre picioare. Eram
Noi ce aveam a face? Ne străduiam spre-a ne acolo când Alonda a 'intrat, şi-am auzit cum toţi ca
goni oricare gând, şi-n urmă ne potopea neştirea. unu' s-au minunat de nelumeasca-i frumuseţe!
Şi ne veneam in minţi după o vreme de n-o ştiam Ubaru' insă le-a cerut tăcerea şi, fericit de nu Îşi
cât-o fi fost. Eram ca storşi de orice fir de vlagă, da' mai găsea În pielea-i loc, le-a spus că-n scurtă vre-
vedeam, şi o tuleam îndată, cu mers impleticit, poc- me, Alonda soaţă va fi să-i fie, şi-a poruncit un cânt
nindu-ne adesea capetele-ntre ele. \ spre cinstea ei.
Da' uneori, in nopţile de-urmau, io eram pradă vi- Da' viers a dat un singur menestrel, cela mai firav;
selor in care mă simţeam, aşa deodată, una cu iar Hylm ~i flăcăuaşu' mai voinic cătau către Alonda
Ubru, Cu şi Du. Aiasta nu era de rău, că vezi, no- cu ochi cascaJi şi buze strânse - de păreau cusute!
bile domn, aşa-s aleşii lumii noastre. Ceia, orişicâte Ea, vicleana, le-a zâmbit anume lor, cu taţa-t toată.
capete-ar avea, pot oricând să işi facă mintea una! Şi-n vreme ce Ubaru' strângea mâini şi mulţurnea
Da' noi fostam fur.aţi din lumea ceea, de către lotri pentru urări de bine, Alonda mi s-a fofilat, ieşind cu
făcători şi vânzători de robi, când incă n-aveam ani menestreli-n urma sa.
destui pentru-a-ncerca deprinderea aiestei taine. Noi, cfupă ei! Da' vrut-a ghinionu' să ne zărească
Iată de ce, cu osebire, ii blestemăm pe lotri cei a doi-trei puştani de ne-au oprit cu sila, pentru joacă.
necurmat! . Că nu puteam să nu le facem voia, c-ar fi ieşit cu
Da' vezi că visu' se-nrăia, pen' că, nu prea ştiu mare tămbăIău!
cum, tuspatru noi eram şi cu Alonda una, şi ea ne Da' menestrelii nu au zăbovit prea mult pe-afară!
poruncea să repetăm scomeli de-a ei, zvâr1indu-le-n Alonda s-a-nturnat şi ea 'nainte să sosească vesti-
inalt cu dinadinsu'. Erau ca razece-mi fugeau din torii mirelui, de i-arn primit cu toţii cu urale.
cap, făcându-mă să urlu de-amarnică durere şi, ca Pe Maud l-am intâmpinat cu plecăciuni! Că mân-
un fulger, se topeau in soare. Acolo renăşteau, da' dru mai era aşa impodobit cu zale lucitoare, coif cu
inmulţite, şi se zvârleau in ploaie pe ceru' de-I ve- stea şi paloş greu, cum numai un Ubar poate purta!
deam, in plină zi, impestriţat cu stele. Iară durerea El a strigat, aşa cum zice legea:

54 anficipaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

- Aştept mireasa mea! Nu-mi puneţi răbdarea pe-un prinde-vorbă, ia; cutiuţa asta cât unghia, de-o
la-ncercare! . port mereu la gât, istoria lui toată; şi m-a legat cu
Atuncea menestrelii au ciupit de strune. Şi pur- jurământ s-o port asupra mea, pân' ce voi fi încre- .
tătoarele miresei, toate doar fecioare, trecut-au dinţat că-i numa' adevăr.
printre noi cu pas şăgalnic. O purtau pe toena, strâns Aşa că io ţi-o dăruiesc, luminăţia ta, că, după
înfă~urată într-o frânghie aibă, de mătase, de stă- câte toate am văzut aci, loc de-ndoiaIă-n suflet nu
tea In [uru-i colac lângă colac, din gât şi pănă-n mai am!
glezne. O aduceau pe braţe spre a o-ntăţişa părin- Da' Hylm prinsese se îndoi de mintea lui. Că inima
telui, ce-n ziua ceea şi-o scotea din grijă. nu îl lăsa să fugă-n ăle depărtari, und' să nu se ză-
Ubaru' şi-a umplut cu aer pieptu' şi, sumeţlndu-se, rească steaua de-i era Alondei soare, iar teama îl
a glăsuit: , oprea să se întoarc-aci, în lumea asta unde ea
- Eu, tată al acestei fiinţe slabe, astăzi ţl-o-ncre- trăia, Iar io găseam prilej de a-I întărâta:
dinţez legată fedeleş, spre-a şti că-ţi dăruiesc asu- - Intoarce-te, Hylm frate, în lumea ta! C-orice
pra ei putere nesmintită - iar ea spre a pricepe că bărbat adevărat te-ar râde de-ar afla c-ai frică de-o
roabă-ţi este ţie! Eu zic să fiţi ... muiere şi c-ai fugit de ea! Să mergem la Alonda,
- Nu zice! S-? auzit o voce. Şi-Ubaru' a rnuţit, ca Hylm, c-aşa nevârstnic cum mă vezi, mă prind să
fermecat. . mi te apăr io de ea! _
Toţi ochii s-au întors spre locul celui glas; apoi s-a Da' el tăcea şi tot scuipa in sân, ca să nu-l prindă
tras mulţimea..-n două I~turi. Iar printre oaspeţi, Baba ispita ăstortVorbe. Dintr-asta mult am fost mirat
Hâda, în sacu' ei pestnţ, s-a îndreptat, trufaşă, către când, intr-o zi, a zis:
ubar. - . - Mi-e dor de lumea mea! Pomesc chiar azi. Am ştire
- Ţii minte, Ubar Budd, că te-ai jurşt să-mi dai, că un bogătan îşi mână nava-sălaş ctiiar într-acolo,
când io oi vrea, întocnai ce ţi-oi cere? li astăzi ziua N-am intrebat nimic, că tare mă temeam că, isco-
plăţii şi plata-i fiica ta! dindu-I, era primejdie să-şi schimbe gându' ăI bun:
Da' am chitit c-o fi prtrnlt-cuvănt în vis, că de când
C/Z-O<U mie visele-mi pieriseră cu totu', el începuse a visa
De bună seamă, Hylm mi-a povestit. 10 asta n-o m_ai.abitir ..Şi, să vezi 9iudălenie~ lurninăţia ta, n~ se
ascund, lurninăţia ta! Mi-a povestit de noaptea aia gasise ruci un farmecator să aibă pentru robia lUI de
când, de spaima-Alondei, chica i-a albit Şi incă mi-a vis vreun leac.
mai spus de alte nopţi, douăşpe să fi fost, de şi-a Aşa că am plecat în mare grabă. Da' să nu crezi
ucis în fiecare, pentru o toană-a ei, câte un frate. că am venit de-a dreptu-ncoace! Ci mult am colln-
Ca-ntru-nceput el i-a stârnit, vorbind mereu de dat, tot ocolind acest meleag cu dinadinsu'. Da'
mult prea multa Alondei frumuseţe. Pân' ce le-a căzut drumu' faimei nu ni l-am cercetat şi, aflând de noi
dragă tuturor! Şi tuturora ea le-a dat, pe rând, prilej acest Ubar, cu multă stăruinţă ne-a poftit la nunta
ca să socoată că pentru ei ar fi, în inima-i, ceva. fiicei sale.
- Mi-e pieptu' plin de dor pentru voi toţi şi n-aş .Noi am sosit acol' încă-n ajun, şi .peste-am 'mas la
putea s-aleg numa' pe unu'. De-ar fi douăşpe morţi un moşneag. Acolo osteneala m-a trântit la somn;
şi unu' singur viu - atuncea aş putea să jur că îl do- Tarr a păţit aşişderi, Da' Hylm a rămas treaz, cu
, resc pe cela. Altminteri, mai degrabă mă văz lângă moşu' la taifas. Şi-am priceput, din vorbele scăpare-a
Ubaru' Budd, ca ţiitoare, decât să fiu silită a alege doua zi, că ar fi dat şi pe la Baba Hâda, farmefăcă-
intre voi! toarea de-o pomenea ades!
Aşa le-a zis, in parte, tuturora. Şi toţi deopotrivă-au In ziua aia Hylm a fost zgârcit la 9Cai. Ba chiar,
hotărât a-ucidă ori să moară pentru ea. când ne-ospătam la cuhnii şi ne-am pomenit cu fru-
- La iazu' mic să vă luptaţi, le-a spus. Că fi-va muşica fată de Ubar holbându-se la noi, Hylm, făr'
Copăiţa, pentru cei ucişi, plăcut mormânt! . să zică pâs, i-a dat ăI talisman cu care io-I ştiam
Au ascultat-o, pen' că toţi ţineau poruncă vorba mereu la gât Da-i-drept că ăI oscior nu mai cântase
ei. Tot ea a spus care să lupte-ntâi. Hylm şi Alyk, niciodată aşa, ca ăle păsări de le ziceţi sortitoare ..
iar după patru zile, biruitoru' să se-nfrunte cu Kylym. Şi fata nu-ş' cum a făcut de l-a scăpat, şi ăla s-a
Hylm a ucis. A tot ucis mereu. Şi, fără lacrimi, a rostogolit, da' tot cântând, iar ea, nebună, s-a pom it
azvârlit în iaz hoit după hoit, nesocotind că legea s-alerge-n urma lui cu fusta sufiecată.
ăstei lumi pe care vleţulţl, statorniceşte morţilor - Ce-i asta?! s-a mirat frăţâne-miu, da' io nu prea
odihna în pământ ştiam a-I lămuri şi m-am uitat la Hylm. EI a săltat din
Ei da, de astea Hylm mi-a tot istorisit. Da' cum umeri, a neştire, da' ochii îi zâmbeau aşa, senini
era să-I cred, când, noaptea-n vis, Alonda-i deslu- cum nu i-i cunoscusem, de parcă sufletu' de-o stâncă
şea că Hylm ii rob-de-farmec şi toate de le crede i s-ar fi uşurat!
adevăr îs năluciri? Asta a fost, în ziua aia, ciudăţenia dintâi. Mai
Da-n pribegia noastră, după ce ne-am rupt de spre amiază am auzit şi noi c-ar fi fugit mireasa,
Hypko, lumea mea, s-a întâmplat să poposim pe-o după obicei şi, într-aceleaşi datini, o adusese mirele
iume-oraş. N-am rămas mult, că ăia ne lineau de 'napoi, cu gărzile-mprejur.
cerşetori. Că ei de menestref n-au trebuinţă, pen' Atuncea i s-a dezlegat limba lu' Hylm:
o-au cutii de cântă şi vorbesc. Şi cică n-ar avea în - Nu-i curat lucru, măi flăcăi, s-o ştiţi! Asemeni
ele farmec - că ăla îi hulesc pe farmecători - că-s obicei nu-l nici in vis pe-aci!
aparate, şi oricine are dreptu' şi priceperea de-a-şi Da' nu părea să aibă pentru asta ceva griji, aşa
meşteri aşa ceva. Acolo Hylm s-a înfuriat şi-a pus că ne-am pomina cântec şi la snoave, m~lt mutţu-

anticlpaţia 55
,

RÂPA AMĂGIRILOR

miţi c-aşa grămezi de oaspeţi ne ascultau cu bu- BABA nĂOA


~ curie mare! ' Ce au mai înlemnit cu toţii! Ohoho! Şi Ubar, şi
Uimirea a mai grozavă a fost nu peste mult, când
a intrat Alonda! 10 am muţit întâi, pen' că era fru-
moasă mult peste-a din vis, ş-am priceput cât de
,...
Maud, şi meneStreli, şi Ubru-Cu-Du-Bru,
-
Şi io am Înlemnit când am văzut c-Alonda
.
şi oaspeţi,

Imi
mult dor de chipu' ei se grămădise-n mine în anii ăi zâmbeşte! Şi-am priceput că ceilalţi nu se-mpietri-
de când mi-era somnu' pustiu. Pe urmă-a muţit seră nurna' din uluiala vorbelor de le zisesem, ci
Hylm, da' lui i s-a pierdut şi roşu' din obraji. mai cu seamă fiindcă ea, Alonda, pusese asupră-le
Apoi a prins să gIăsuiască-Ubaru', şi am crezut farmec înfricoşat. .
c-urechile mă mint atuncea când a zis că o să-i fie - 10, babo, mi-a grăit ea, numa' miere, vreu să te-ajut
. Alonda, lui, nevastă după lege! dacă te le~i să nu mi te aşezi de-a curmeziş. Pen'
Cred că păream cam tâmpi, io şi cu Hylm, după ase- că nu uit ca, într-o noapte, mi-ai dat imbold să des-
meni veste. Doar Tarr cânta, sărmanu', năuclt spre noi. IUJesc cine îs io şi care îmi Îi rostu'. Ş~i c-aş putea
Da', luminate domn, s-au schimbat toate când ea, sa nu-ţi dau pace acu', când vre, tu sa rup, nuntal
minunea aia vie, cu ochi-n ochii noştri, a zâmbit. Da' n-aş avea folos de rău' tău! Mi-ar fi mai cu pri-
- Rămâi aci şi cântă, i-am spus lu' Tarr, în şoaptă inţă, ca şi ţie, să facem un târg de-a nu ne pune
apăsată şi, grabnic, m-arn strecurat spre ea, cu beţe-n roate. Şi încă, babo, ţine minte, îţi dau făgă:·
Hylm deodată, că rnă-mboldea-ceva aă îi vorbesc, duinţă că, ţie anume, lzbăndc- mea va să-ţi'aducă
şi s-o ating ... noi şi mari puteri!
Nu ştiu cum de-am ieşit tustrei de-acolo fără să ne 'Multe-am pus io În cumpănă atuncea. Multe,
întrebe vreun curios ceva! Ei, doar Ubru-Cu-Du-Bru, ohoho! Cele nenorociri de le ştiam sortite a veni
pociiura aia, ne urmărea cu toţi ăi opt ochi lacomi, şi când poarta dinspre narzi se va deschide; juruinţa
poate c-ar fi luat-o după noi de nu s-ar fi iţit în juru' lui de-ajutor făcută către Hylm; cele puteri cu care mă-mbie
trei plozi cu chef de pozne. Da' cred că tot Alonda a Alonda, că desluşit simţeam că ea nu zvârle vorbe-n
aruncat vreun farmec, de ne-am putut mişca aşa vânt; trânta de o dusesem, amar de ani, cu moar-
nestingheriţi! tea, tot aşteptând să aflu copila jind uită, ceea' de
Când ne-am văzut scăpaţi de ochi ş-urechi stră- îmi era acolo, şi-încă dornică să-nceapă viaţă ca a
'Ine, Hylm şi-a lăsat pe umerii Alondei mâinile- mea! -
amândouă şi, cu privirea în a ei, a întrebat: La gându' aista mi-a lăsat privirea să se ducă
- De' ce? către ea, către Loena. Fata era-nlemnită, da' ochii
- 10 te întreb de ce, a-ntors-o ea. De ce chemi i-avea vii şi, io nu-ş' cum, de la distanţa ceea, am
adevăr o năluci re? De ce-ai crezut aievea ce-ai desluşit În ochii ei vârtej de feţe-nvălmăşite, aşa
desluşit la Râpa Amăgirilor, când m-ai trădat? cum ÎS năluci le de vin Cle prin tărâmuri bănuite a
- Da' fraţii mei, de i-am ucis de dragu' tău, cu avea cuprinderi multe - cinci, ori şase, ori Ceru' ştie
mâna-aiasta? Da' tată-tău, de l-ai zdrobit cu cea câte!
putere blestemată-a ta? Tot amăgiri aiestea toate? Ce m-am mai uşurat în clipa ceea! Ohoho! C-am
Cutezi a-mi spune că-i aşa?! priceput că-n lupta înfre-Alonda şi cei de-n contra ei
- Cutez! s-a sumeţit Alonda. Căzuta-i pradă râpei aveau s-o facă pe Loena armă, io nu-nsemnam ni- .
şi tarmecelor ei! mic - şi-orice aş fi fă9ăduit, pe nirneni.n-ajutal Gre-
- Altă dovadă în afar' de vorbe poţi să dai? Şea Alonda făcând targ cu mine! Da' nu eram nă-
Alonda a surâs. roadă să-i zic ce rău greşea! Aşa că m-am jurat să
- De bună seamă. Ai drept Sr-O atlide te-ncrezi în n-am amestec În cele de urzea. Şi am ştiut că-n
mine şi-mi intri ÎTl"sălaş în noaptea-aiasta, îndată ce felu' aista vrăjmaşii ei aveau dovadă c-am priceput
pe;;.aci va fi chefu' stricat. • I că-i înfruntarea lor cu mult deasupra mea!
- Stricat?! Cine să-I strice?' m-am uimit.
- Da' nunta-ta c-Ubaru'? a întrebat-o Hylm, şi ea
CA-p..-p..
a dat deoparte nedumerirea mea. Când baba aia slută a cerut mireasa pentru ea,
- E vorbă-n vânt, da' fără vorba aiasta n-aş fi fost ochii Ubarului s-au bulbucat şi chipu' i s-a-nverzit În
aci, printre obraze alese, spre a-ţl putea vorbi făra a graba mare. Şi-a dat din buze făr' să scoată grai!
avea teamă de mânia ta! Mirele a racnit şi-a tras din teacă paloşul cu
Hylm a oftat: mâinlle-amăndouă. Şi-avea în colţul gurii spume
- Să fie cum zici tu! Sălaşu' und' mai ţi-i? când s-a repezit cu el la babă! Geaba Ubru-Cu-Du-
- De-aiasta n-avea grijă, că s-o găsi cin' să-ţi în- Bru i-a sărit în spate ca să-I ţlnă-n loc, că el, cu
drume paşii! Poate chiar Ubru-Cu-Du-Bru, prieten sete, i-a lovit hoaştei grumazu'. Da' capu' ei nu a _
vechi de-al tău latră ist copil, de-i mulţumesc acu' căzut! Ci paloşu' s-a rupt 'n două, din care una a
că fostu-mi-a de mare ajutor (şi când a zis-o p-asta sunat a bocet, rostogolită pe podea.
mi-a strâns mâna într-a ei), va fi bine venit a te-nsoţi! Şi cineva a chicotit. Ca un copil prea bucuros de-o
Cu astea şi cu-ăI zâmbet de mă umplea de har, . şotie de-a izbutit-o. Era mireasa, nu ştiu cum scă-
ne-a părăsit grăbltă a se-ntoarce În sânul puhoiului pată de funia de-o-ncoIăcea! Stătea-n picioare,
de_oaspeţi zgomotoşi. goală, În mijlocu' fecioarelor de o purtaseră, şi alea
latorşi am fost şi noi alăturea de Tarr şi, făr' a-I se holbau la ea cu gurile căscate.
dumiri asupra lipsei noastre, ne-am pus struna şi Era frumoasă, luminăţia ta, de îţi tăia sutlareal
glasu' în slujb~ veseliei de se tot înteţea: Da' n-am avut noi, ăi de-acolo, parte să ne bucu-
răm prea mult de-a o vedea aşa; c-a dat din mâini

56 anticipaţia
RÂPA AMĂGIRILOR

de parcă ar fi tras pe ea un strai,' şi-ndată a apărut câte-un sac pestriţ. Şi ceea de pe urmă era hoaşca,
învestmântată-n sac pestriţ, ca baba de-o cerea. fir-ar neamu' ei afurisit! Iar ceealaltă-mi părea fra-
- Eu, tată al acestei fiinţe, a gemut Ubaru', rosto- gedă şi zveltă. Da', după umblet, îmi părea străină.
gol,indu-şi ochii de ziceau că minţile îi rătăcesc . Că, singur io, de-atâta stat în poartă, cunosc -
departe, astăzi ţi-oncredinţez, babă haină, spre a ehel, şi încă bine, taică - cunosc cum. umblă', în
nu purta păcatul jurământului călcat - şi spre-a se satu' aista, orişicare!
face după voia ei, a unei fiice care de glasul sân- Când s-au mai apropiat, am desluşit că era te-
gelui îşi bate joc! . meiuşcă proaspăt împlinită. Şi frumuşică tocl Da'
In urmă nimeni n-a mai zis nimic şi nimeni n-a tot n-o cunoşteam.
mişcat. Numa' Loena a venit la MalJd, s-a înălţat pe - Ştiu cine eşti şi am a-ţi spune-o v.orbă, mi-a zis,
vârfuri şi l-a sărutat pe amândoi obrajii. înfiptă, adastând în faţa mea. ,
- Asta să-ţi fie de-ocrotire, a zis ea, ţie, cel ce-ai Da' io eram cu 'Ochii după hoaşcă. Ceea nu s-~.
avut în pat, chiar peste voia ei, o farmecfăcătoare! . oprit. Mergea cu oehi-n jos. Ehe! Aşa n-o mai văzu-
Printre oaspeţi a trecut un murmur, a spaimă şi-a sem. Niciodată. Ş-aşa a mers pănă-n cocloaba ei.
mirare. Loena a cătat spre ei - spre noi - cu ochi - Eu sunt Loena, a zis fata. Moşule, pricepi?
triumfători (io rn-am simţit un vierme când şi i-a pus Păi pricepusem, ehe! Adică de ce nu? Că toţi şti-
pe mine), şi-a fost o clipă lungă când şi i-a pironit am că îi Loena numele odraslei de ubar. E, de
într-ai Alondei, muierea aia frumoasă peste poate, văzut nici unu' n-o văzusem. C-a~a îi legea: .să şadă
spre a cărei preaslăvire Ubaru' ne ceruse să cân- fetele de neam pitite-n casa parintească păn' la
tăm. . măritiş.
, A fost atuncea ceva de m-a-ngrozit; parcă în juru' Şi nici n-aveam a mă uimi că era-n strai pestriţ.
meu se-nfruntau demoni în care furia dăduse-n clo- Că io-i spusesem, singur io!, lu' Maud, frăţân-su cela
cot, ş-ortcare dintre ei m-ar fi putut zdrobi în treacăt, prost de-ndrăgostit, că fata are-n ea ceva puteri.
făr' ca măcar să bage de seamă ce-a făcut! Ghicisem io, ehe!, ce pui de farmefăcătoare Imi era!
Când mi-am venit în fire, Alonda îl trăgea pe Maud Da' rn-arn uimit. când am privit-o-n ochi! Că In
către-Ubar şi el se lăsa dos. lumina lor juca ceva! Nişte făpturi cu chipu' vălurit!
- Cere-i să-ji facă, de dragu' tău, păcat, să-şi ia Ehe!, până să prind io grai ea m-a şi luat dea-
făgăduiala data babei înapoi! . supra coatelor şi m-a cam zgâlţâit.
L-a apăsat pe umeri, ca- să se plece-n faţa Uba- - Moşule, simt că ştii poveştii Pe toate cele des-
/ rului şi Maud a căzut într-un genunchi. Da' nu a pre narzl.şi poarta lor! Aşa că eu te leg să mergi
spus nin;lic! Inspre castel! In drum vei da de Maud şi eşti dator
- Noi am făcut un târg, a rostit baba, părând că îi să-I duci la Râpa Amăgirilor, In cel sălaş săpat de
vorbeşte gura fără ea. Apoi, văzând-o pe Loena tata! C-acolo e Alonda! Şi ea deschide Poarta! Dar
pornind-o către uşă, a ridicat din umeri şi i-a păşit în e adevărat că poate fi închisă! Aşa cum spun acele
urmă. Iar oaspeţii, o-ochi mari şi buze strânse, căl- vorbe de demult! Pe Maud o să-I faci să o închidă,
cau grăbiţi în lături, ca să le facă loc. că el e mult ascultător de vorba ta! .
Atunci Alonda s-a întors spre Hylm. Avea lacrimi Ehe! Ştiam! Ştiam io câte toate! Şi mă bătuse-n
în ochi şi Iaţa-i strălucea. dese rânduri gându' c-o fi În ele niscai brumă de-
- Acu' ori niciodată, dacă mă vrei, să vii! adevăr! Numa' c-ar fi putut şi ea să-nchidă Poarta.
Şi a plecat şi ea, cu Hylm de mână. Iară trăţăne- Şi io. Şi-oricine nu ţinea la viaţa lui!
meu a luat-o după ei, ca trascu ata, cum făcuse şi- - Ba nu! a zis. Ehe! Parcă-mi ştiuse vorbele de (1-
nainte. . 'apucasem să rostesc! Eu nu pot, 'moşure, fiindcă-s
Şi lor le-au croit oaspeţii potecă, ca vrăjiţi. Şi aici, cu mine, Ei. Şi-a închis ochii, coperind cele plăs-
nimeni n-a clintit atuncea când Ubaru' s-a prăvălit muiri de înotau în apa lor albastră. Iar Ei şi-au isto-
pe dalele de piatră, suspinând. vit puterea de-a merge-n pragu' porţii În acest eon!
Abia într-un târziu s-a strecurat spre el Ubru-Cu- - Da' lo ... , am dat să.spun.
Du-Bru şi s-a trudit să îl ridice şi să îl proptească. Şi - Nu, moşule. Că dumitale anii ţi-au şters vlaga,
io am socotit că se cuvine să-I ajut, aşa că asta am şi o asemeni forţă ţi-ar aduce pieirea fără rost.
făcut în vreme ce ăilalţi, cu, Maud printre ei, se ou- Maud e tânăr şi-n putere. Şi eu l-am sărutat, dăndu-
luceau în ghionţi, porniţi s-o şteargă-n mare grabă. i tăria mea - şi-a LOR.
-Da, el ...
C7'XJ$UL - Lui, moşule, aşa i-o fi mai bine. Că el nu-şi ştie
Se şi Iăţise vestea-n sat! Ehe! Se-aflase că e locu' printre oameni dacă pe mine nu mă poate-
poznă la castel! Că s-a smintit mireasa şi-a fugit. , avea! Aşa că, moşule, grăbeşte-te să faci cum ţi-am
C-a hăituit-o mirele şi-a dus-o înapoi. . cerut! Că de dai greş, blestemul meu El să nu poţi
Da' io nu m-arn mirat. N-aveam la ce. Că la aşa muri! .
le-a uniri nelegiuite Ceru' pune piediclt-
J:ă: Ehe! Da' către seară s-a zvonit că hoaşca, Hâda, xzu.ocr»
e, luase drumu-nspre castel. Şi, singY1""io, ehe!, am Totu' părea un"'vis. Mă luasem după ei fără să
ea priceput. Am priceput că va să fie lucru necurat! ştiu de o fi fost aşa ceva după cuviinţă. C-Alonda
Şi-am 'mas în poartă. Cu câinele de-urla. Urla, mă poftise mai devreme a veni cu Hylm, da-nţe-
a! ehe!, la cele luni. Rotunde toate tr-ei! legeam o-acu' ceva era schimbat. Da' ei nu rn-au
Il- 1 Şi-n cea lumină, le-am văzut. De hăt!, departe. gonit. Şi cred, nobile domn, că nici nu mă vedeau:
~ni Cu ochi aiştia ai mei, bătrâni. Erau vârâte fiecare-n Aşa că am intrat şi io-n sălaşu' ei. Dă basm

\ anticipaţia 57
RÂPA AMĂGIRILOR

sălaş, luminăţia ta! Tot după ei, m-arn dus şi la 10 eram gata să leşin. Da' o lumină-a pâlpâit. Era
Alonda în iatac. moşneagu', aprinsese-o lumânare. I

-10 vreau dovada! i-a zis Hy1m. Dovada de-ai promis! Eram numai noi doi în ăI iatac! Nu era zid de ne-
Ea a surâs - şi ochii ei făgăduiau orice! Pe urmă, gură, nu erau umbre, nu mai era Maud. Nu era nici
cu gesturi repezite, şi-a sfăşiat vestrnăntu', Alonda. Nici Hylm nu mai era!
- Dovada aiasta are pentru tine preţ? Moşu' a chicotit
EI s-a-ncleştat cu mâinile de-un jilţ. Şi-a prins a - Maud a străns în trup toţi narzii ceia! Ehe! Pe
tremura. Da' io, râzând prosteşte, am pornit, cu bra- toti i-a strâns! A fost voinic! Ba le-a Închis şi poarta!
ţele deschise, către ea. Le-a-nchis-o-n nas când s-a zvârlit, cu ei cu tot, În
Hylm m-a zărit şi rn-a-rnbrăncit într-un ungher, cel tărărn al lor! Tărâm afurisit! E, da' pe Maud tot l-or
c-o-nlurătură. primi ei bine, că zice-se c-acolo tot ce-i suflet de
\ - Vreau sânge, Hylm, a susurat Alonda, şi el a viteaz ii şi slăvit!
luat degrabă un stilet, parcă anume. aruncat pe o 10 am scâncit:
măsuţă joasă. ' - Da, rnoşule. Alonda ... ?
M-ar fi-njungheat făr' să Clipească, dacă ea n-ar fi - Ehe! Alonda! Ceea, taică, o primi răsplată, că
şoptit: . de deschis, vezi tu, ea a deschis! Acu' nunteşte cu
- Sânge străin a fost. Varsă-1 pe-al tău ... Ub-nardu' ei! Iar Hylm şi ceia fraţi ai lui li-s robi
Şi-a-nfipt stiletu-n gât. Pe urmă, horcăind, s-a li- smeriţi!
berat de straie. Şi s-a unit cu ea. Urlănd. Urlând ca
nişte fiare s-au contopit, luminăţia-ta! e-pn.oc:
Da' am urlat şi io. De multă spaimă! Şi-am dat În Strâns-am acestea pe un prinde-vorbă chiar eu,
plâns de prunc înfricoşat. Kodd Dac, Inalt Iscoditor. Şi aranjatu-Ie-am, nu fără
In urmă, printre lacrimi, am văzut. Creştea, din ei, trudă, În aşa chip Încât slăvitul Ub-ubar să afle-n
un zid de neguri. Se înălţa şi se lăţea! Şi ei s-au ascultarea lor, o desfătare.
dus. Aşa, parcă s-ar fi topit. Da' a rămas În zid o Şi am acum a mai adăuga c-acole, În cea înde-
gaură, o ... poartă. Avea conturul lor, îmbrăţişaji. Şi părtată Ubarie, am dat răsplată În Odoare de pret
io vedeam prin ea spre alt tărâm. Cred c-alt tărăm acelui moş de-a ajutat la mântuirea de primejdia
era! Şi de acolo năboiau, puhoi, o umbră după alta, ce-a fost. Iar el le-a împărţit Între feciori, ~i-n două
negre, nalte şi late, da' mai subţiri ca pânza de zile s-a şi călătorit dintre cei vii. Că, pasamite, în
paing, subtiri cum nu-l nimic! lupta cu nard-umbrele prea mult s-a istovit!
10 am fugit, cu groază, afară din sălaşu' bleste- Lui Budd, Ubarul locului, i-arn dat povaţă să ri-
mat. Da-n uşă-am dat cu Maud piept În piept. dice chip de piatră fiului pierdut, statornicind să se
Nu mi-a fost greu să-I recunosc; că-n urma lui, smerească spre dânsul trecătorii, iară Ubru-Cu-Du-
purtând În fiecare mână o făclie, venea un moş, Bru să le istorisească, cu cele patru guri plăcute la
chiar ăI de ne fusese, o noapte mai 'nainte, qazcă-n taifas, câte au fost acolo întâmplate. Şi l-am mai
sat. dăruit Ubarului acelui şi cinci roabe, toate nurlii,
- Dă-te din drum, băiete! a zis moşneagu'. Şi doar-doar l-or ogoi de pierderea Alondei şi l-or dărui
şterge-o de aci! Ori, dacă mai rămâi, ai grijă să-ţi ţii copii în locul celor ce l-au părăsit.
umbra în spatele lu' Maud! Da' mereu! Lui Tarr ji Trom le-am înlesnit să plece-n lumea
10 n~am răspuns. Că dinţi-mi clăţăneau de nu lor, unde. parintii de dor or fi albit.
puteam vorbi! Insă din calea lu' Maud rn-arn ferit. Şi am zăbovit în cele locuri la Îngropăciunea Babei
EI a intrat, urmându-şi umbrele-i lungi, zvârlite Hâda, farmecfăcătoarea. Căci, pricepând că are-n
înaintea-i de făclii. S-a dus către iatacu' Alondei, a fiica Ubarului urmaşă cu temei, cu sufletu-mpăcat
de-mi fusese mie - da' parcă de atuncea se scur- s-a dat în brate morţii. bându-şi licoarea ce din vina
sese-un veac! - vis peste poate de frumos, da' cât lui Hylm se preschimbase!
de mincinos, Cerule Sfânt! . Iară Loena, luând cu sine cel ceaun şi cele piros-
Acolo, peste praQu' ăla de iatac, se prelingea, trii ce-a moştenit, s-a Învoit a mă urma spre a trăi În
uriaşă, Întâia umbra scăpată din tărâmu' ăIălalt. preajma Ub-ubarului, fie slăvit în veci! Şi bucuroasă
Moşu' a mişcat cu grabă o făclie, şi-o umbră de-a va veghea cu ochi-i limpezi - ochii acei din care
lu' Maud s-a scurs, deodată, peste umbra rea. Maud nălucile s-au dus - asupra fericirii acestei Ub-ubarii,
s-a clătinat. Da' tot a trecut pragu'. Cu mO)lu-n urma a cărei Ub-farmecfăcătoare pe drept merită a fi!
lui, rotind ca un nebun făcliile-amândoua, trântind Pe lângă acestea, s-a învoit frumoasa a se da de
umbra lu' Maud când pe pereti, când pe podea, când ştire puternicului nostru Ub-ubar că dacă trupul ei,
sus, pe bagdadie, când prin vreun ungher und' bă- cel care nu l-a cunoscut decât pe Maud, fratele ei
nuia vreo umbră blestemată, când peste poarta pe jertfit, găsi-va desfătări depline în braţele unui băr-
care alte umbre dădeau a năvăli! bat cu faimă şi mult vrednic de slavă, aceasta nu va
Când încăperea a rămas curată, Maud tremura. fi temei ca tainele pe care ea le stăpâneşte să se
Şi Moşu' răsufla cu greutate, da' tot nu s-a lăsat! A piardă, sau ca să i se-rnpuţineze harul, ci, dimpo-
mânat iară umbrele lu' Maud, pân' ce le-a potrivit trivă, numai astfel, tot ce ştie şi ce poate, fi-va însu-
s-astupe-n totu' poarta ce mai păstra conturu' bietu- tit!
lui Hylm cu-Alonda-mbrăţişat.
Atuncea făcliile s-au stins şi Maud a zbierat. Ştii,
înălţimea ta, cum zbiară omu' prăvalit în hău din
vârf de stâncă?

58 anticipaţia
OVINCIAl SMUl
TEM· RÂl
,icţiunea de anticipaţie. s-a De pildă. ştim (o dată pentru tot-
spus. reprezintă unul dintre deauna) că viaţa nu poate exista decât
taini ele laboratoare ale in- în corpuri materiale, aflate pe Pământ
ventillor viitorului. E drept. ea a fost sau pe o planetă asemănătoare. dar.
mai aproape de nevoile şi dorinţele vai. prea depărtată. la 'care nu vom
omeneşti (nemurire. planete inteli- ajunge niciodată. deoarece viteza lu-
gente. călătoriile în timp etc.) decât de minii nu poate fi depăşită. dar către
evoluţia firească a ştiinţei şi tehnolo- care este firesc să trimitem mesaje sub
giei. Dacă de cele ~ai inulte ori ..fie- formă efe emisiuni radio, sau sonde
tion"-ul a prezis realfzările .nonflction" spatiale în care am pus inscripţii în
ale ştiinţei. au fost şi neconcordante binar etc.
notabile. Astfel. maşina timpului duce Această mentalitate nu ne caracte-
la contradicţii care ne fac să credem că rizează de ieri de azi. Cu toate acestea
realizarea ei va trebui amănată sine nu ne-am învăţat minte. Cel ce a fost
die. Pe de altă parte. sfârşitul veacului cea mai proeminentă personalitate în
nostru este dominat de INTERNET.de domeniul studierii OZN-urilor. profe-
realitatea virtuală. de industria infor- sorul J. Allen Hynek, numea această
maţiei şi inteligenţei. de ingtnerta ge- mărginire provincialism temporal,
netică etc .. care au intrat în vizorul SF- Exemplele sunt nenumărate şi, deşi
ului abia după ce au părăsit planşeta sunt în general cunoscute, cred că
proiectanţilor. merită să mai fie reproduse o dată în
Şi totuşi. nu putem să elogiem sufi- plus, pentru a ne aduce cu picioarele
cient rolul ficţiunii In ruperea sau OCO- pe Pământ.
lirea clişeelor, tot aşa cum nu încetăm Sextus Frontius, inginer din vremea
să ne minunăm de ochelarii de cal pe împăratului Vespasian, scria acum
care ştiinţa oficială se complace uneori aproape două mii de ani: ..nu mai
să-i poarte. Se insinuează în acest sens există idei pentru alte noi lucrări şi
că daclă savanţii din secolele trecute maşini de război; perfecţiunea lor a
rătăceau orbecăind (flogisticul, eterul, atins limita şi nu văd cum ar mai
magnetismul animal etc.), noi, în putea fi îmbunătătite". Leonardo da
schimb, am ieşit definitiy la lumină. Vinei era convins că tot ce se putea
trăim într-o epocă fericită în care am descoperi în matematică fusese deja
găsit singura cale dreaptă posibilă, cea descoperit de înaintaşii săi. Când în
a ştiinţei pe care o cunoaştem, o epocă 1801 astronomul Piazzi a zărit cu tele-
în care ne-am lămurit, în linii mari, scopul pe cer primul asteroid - Ceres.
cam cum stăm cu materiali tate a lumii. filozoful F. Hegel a demonstrat că aşa
cu legile fizicii etc. ceva nu era cu putinţă. Lavoisier

anticipaţia 59
FICTION ŞI NONFICTION

susţinuse în Academia Franceză, GU a ltfel , chiar un mic record în acest


câtva timp înainte, că nici meteoriţii I sens, el declarând şi faptul că "radioul
nu pot exista, zicănd: "Nu pot să cadă nu are nici un viitor", ori că "razele X
pietre din cer, fiindcă' nu există pietre se vor dovedi un eşec".
în cer". \ În 1898, Edouard Branly, unul din-
Fiziologul Claude Bemard declara la tre pionierii radiofoniei, a hotărât să
mijlocul secolului trecut: "Să închidem renunţe la experienţele sale lipsite de
uşile. Nimeni nu-i va egala vreodată pe perspectivă, devenind medic de cartier
giganţii care au inventat maşina cu şi Instrumdu-şt guvernanta să inter-
aburi". Experţii lui Napoleon ai III-lea zică copiilor săi să mai citească Jules
au demonstrat că dinamul electric nu Verne, deoarece ideile false deformează
se va învârti niciodată şi că toate mo- spiritele necoapte. Cu câţiva ani mai
toarele electrice sunt, de fapt, nişte înainte, fizicianul H. Hertz, cel după
variante de perpetuum mobile. JI care undele radio mai sunt numite şi
Când Th.A. Edison a prezentat "unde hertziene", a scris camerei de
Academiei Franceze fonograful pe care-l comerţ din Dresda că ar trebui descu-
inventase, savantul J. Bouilleaud a rajate cercetările legate de undele elec-
declarat că este imposibil şi va fi pe tromagnetice pe care le descoperise,
veci imposibil ca nişte aparate din întrucât ele nu vor avea nici o aplica-
lemn şi metal să reproducă miracolul bilitate practică.
a
'vocii omeneşti. Când fonograful scos Fizicianul Robert Millikan, laureatul
primele sunete, cineva din asistenţă a premiului Nobel, afirma în 1923 că "nu
sărit să-I strângă de gât pe inventator, pare verosimil ca omul să poată folosi
pe care-l credea ventriloc, strtgănd - vreodată puterea atomu lut". Henry
iată secretul invenţiei! Poincare afirmase şi el cu câtva timp
In 1875, directorul oficiului de înainte că "Bunul simţ singur este
patente din Statele Unite şi-a prezentat suficient să ne spună că distrugerea
demisia secretariatului de stat pentru unui oraş prin dezintegrarea unei
comerţ, pe motiv că n-are rost să mai jumătăţi de kilogram de metal este o
rămână în post o dată ce, practic, tot imposibilitate evidentă". E. Rutherford,
ce se putea inventa a fost inventat. În unul dirttre primii savanţi care au
1877, marele chimist Marcellin Ber- obtinut fisiunea nucleară, întrebat
thelot scria: "Universul nu mai are de fiind, în 1935, când anume va putea fi
acum înainte nici un mister". În 1895, utilizat practic acest proces, a răspuns
profesorul Lippmann îşi sfătuia unul - niciodată. Ceva maţ târziu,
dintre studentj, care dorea să devină Churchill îşi exprima şi el opiniâ că
fizician, să renunţe la această idee "energia atomică ar putea fi la fel de
dacă nu vrea să devină un ratat. La bună ca explozibiliinoştri de azi, dar e
vremea respectivă, practic toţi fizicienii puţin probabil să producă lucruri mai
erau de acord că "fizica este o ştiinţă, periculoase".
închisă", în care descoperiri importante La apariţia locomotivei cu aburise
nu mai sunt posibile. . spunea că la o viteză mai mare de 30
În 1895, Lord Kelvin (acelaşi cu re- kilometri pe oră oamenii se v~r sufoca,
numitul fizician W. Thomson), pre- ori le vor plesni plămânii. In 1932,
şedinte al Societăţii Regale Britanice, astronomul F.R. Moulton, de la Univer-
afirma cu tărie că "zborul cu vehicule sitatea din Chicago opina că .nu-I nici
mai grele decât aerul este imposibil". o speranţă ca ideea fantastică a zboru-
Aceeaşi opinie o susţine şi Simon lui spre Lună să devină realitate, din
Newcomb, ca şi multe alte renumite cauza problemelor insurmontabile pe
personalităţi. Lord Kelvin deţine, de care le pune depăşirea barierelor gravi-

60 antlclpaţia"
FICTION ŞI NONFICTION

taţiei pămăntene". La începutul anilor


'40 era unanim acceptată părerea că
avioanele nu vor putea depăşi 700 kilo-
metri pe oră, apoi, după câţiva ani,
viteza sunetului. La ora actuală, limita
este viteza lumii, până la care, oricum,
mai avem ...
Pe omul din zilele noastre, hipno-
tisrnul colectiv al anilor de şcoală îl
face să creadă că ştiinţa, aşa cum este
ea cuprinsă în manuale, repreztn tă
însuşi planul după care se călăuzeşte
natura, prin urmare, dacă un fenomen
nu rezultă din axiomele si teoremele
ştiute, atunci acei fenomen nu poate
exista; iar dacă avem fenomenul chiar
sub ochii noştri, trebuie să fim con-
vinşi că suntem pradă unei iluzii.
Este surprinzător cât de puţini îşi
pun problema că ştiinţa noastră va fi
urmată' (sperăm ...) de ştiinţa secolului
XXI, apoi de cea a celui de al XXII-lea
ş.a.rn.d. (la nesfărştti), iar reprezen-
tanţii acestora vor glumi pe seama
rătăcirilor ştiinţei secolului al XX-lea şi
se vor minuna auzind despre preten-
ţiile noastre de atoateştiutori. Aproape
nimeni nu conştientizează că' va exista
o ştiinţă şi peste o mie de ani, sau zece
mii, ori o sută de mii de ani, iar
urmaşii noştri îndepărtaţi se vor con-
frunta şi ei eu probleme pentru care
nu vor avea răspuns, că teoriile pe care
le vor construi, le vor nărui pe-cele pre-
cedente, şi aceasta nu doar în mici
• detalii, ci, adesea, în profunzimea vi-
ziunii generale.
Iată de ce nont1ction-ul nu constă în
interpretarea unor realităţi prin prisma
a ceea ce stim la ora actuală, ci trebuie
să fie o d'eschidere fără prejudecăţi
spre "niiraculosul" din jurul nostru.
Tot aşa cum tiction-ui de "anticipaţie"
nu este un exerciţiu de aplicare a-unor
principii ştiinţifice la întâmplări mai
mult sau mai puţin fantastice, ci, îna-
inte de toate, o intuire, pe căi, poate,
nu totdeauna raţionale, a unor lumi
.alternative.

I
anticipajia . 61
RADUPAVELG

:UiN'I D:' "le"]' (lOT 'Ni: :A' J _


Iii

i '; !;~j ,/~)]


l' I
',j
.' , ,
r 'R'

lDRENTUIT
I'jl:. i li,

ncepând cu numărul 540, revista "Anti- nu apartine atât literaturii, cât mişcării SF. Con-

î " cipaţla" a Început să publice un Dictionar


. sintetic de Literatură
secventi cu ei Înşişi, autorii vor trebui fie să reducă
S.F. realizat de .sirnţitor acea parte, fie să umple dictionarul cu o
Cristian şi Mihaela Ionescu. Nu dorim să negăm multime de initiatori de mişcări, cenacle şi reviste
efortul de documentare făcut de 'cei doi autori, mai SF, din care majoritatea au scris şi ei câteodată
ales că atâta timp cât Enciclopedia ... lui Ciute şi (ca şi Forrest Ackerman) povestiri cu oareşcare
Nicholls este cvasi-inaccesibilă cititorului român (şi impact. Mai mutt.untroducerea lui Adamski,
asta nu din cauza necunoaşterii limbii) se simte George, ozenolog fanatic, pe motivul că unii cer-
necesitatea unui astfel de dictionar românesc care cetători ii consideră relatările (imaginare sau nu)
să poată servi drept sursă de informare cititorului drept scrieri SF ar putea duce la transformarea
iri'teresat. Nu vrem nici să anulăm demersul celor posibilului volum Într-un dictionar al ozenologiei,
doi autori În virtutea ideii (păgubitoare) că "decât paranormal ului şi paraştlinţelor, depărtându-se de
un dicţionar prost, mai bine deloc". Căci acest la scopul declarat. I

dictionar nu excelează deocamdată prin calitatea 3) Nu am tnţeles cu ce sens este folosit ter-
redactării sale, reguli de bază ale alcătuirii unui menul .proto-Sf", Este vorba de scrieri pubhcate
astfel de dictionar (sau oricărui dictionar) fiind inainte de secolul al 20-lea? Dacă Edmond About
Încălcate fie din necunoaştere, fie din lipsa infor- este scriitor de .proto-Sf", povestirile cu .tentă SF
matiilor necesare. Iată câteva dintre obiectiile pe ale lui EA Poe (care murise inainte ca About să-şi
care le-am ridica, sperând că autorii vor avea publice volumele) nu pot fi considerate decât tot
receptivitatea necesară pentru a corecta câteva .protc-S}". De altfel acest termen, oricine l-ar
lucruri fără de care dictionarul analizat aici poate folosi, nu are acoperire teoretică. Astfel, pre-
deveni cu uşurinţă o operă avortată. supunem că La Repubblica Imaginaria a lui Ludo-
1) Dicţionarul de fată este intitulat "sintetic". vico Agostini (carte apărută? scrisă? Între 1583 şi
Spre deosebire de - să zicem - unul analitic, se 1590) este mai degrabă o utopie (termen existent
doreşte ca el să furnizeze informatie concentrată. În teoria şi critica literară, dar de care autorii ace.s-
În cazul lui Ackerman, Forrest James Însă autorii tui dictionar nu amintesc aici) decât ca o scriere
dau mult mai multe informatii decât sunt necesare .proto-Sf". Dacă termenul se referă Însă la recuzi-
În comparaţie (de exemplu) cu Brian Aldiss, căruia, ta SF primitivă folosită de autorii respectivi, atunci
dacă facem abstractie de lista scrierilor publicate, Îi Istorta "proto-SF"-ului se poate Întinde până prin
sunt dedicate doar 15-16 rânduri fată de aproape anii '930. Încetăţenirea lui Într-un astfel de sens ar·
20 pentru Ackerman. De altfel, pentru biografia lui Întări Însă ideea că literatura SF este judecată nu
Aldani (deci tot făcând abstractie de opera autoru- prin valoarea literară, ci prin recuzita SF, fapt care
lui) M. şi C. Ionescu se mulţumesc cu 5 rânduri. nu ar contribui la ridicarea standardelor valorice liIle
Credem că spatiul este distribuit cu prea multă literaturii SF.
generozitate În unele cazuri, iar În altele cu o zgâr- 4)'-Mai grav ne apare faptul că, atât În redac-
cenie de data asta justificabilă de ideea "sin- tarea casetelor cu autori, cât şi În cazul fanzinelor
tetizării". - sau revistelor S.F, lucrarea dovedeşte lipsa unei ,
2) Dictionarul este intitulat "de literatură S.F.". organizări şi a unor criterii unice de redactare care
Nu o să intru În amănunte susceptibile polemicilor ar da coerenţă dicţionarului. În principiu există anu-
de tipul "cutare scrieri (nu) sunt SF". Totuşi, con- mite reguli care nu pot fi tncălcate, Vom lua mai
siderăm că activitatea lui Ackerman, F.J. in fandom 'Intâi cazul autorilor, unde in mod normal sunt·

62 anticipaţia
I HYDE PARK

. necesare câteva informaţii: deosebi un titlu de roman de titlul unei povestiri,


a) numele autorului, precum şi eventualele acestea fiind Înşirate de-a valma. Singura regulă
pseudonime; respectată cu stricteţe pare fi aceea a ordinii alfa-
b) datele biografice sau - În cazul unui betice.
"dicţionar sintetic" - cel puţin anul naşterii. şi (dacă În ceea ce priveşte traducerile În română, cre-
este necesar) al mortii autorului; / dem că cel puţin la unele opere semnificative ar fi
c) operele publicate (titlul original şi, eventual, necesară o cât de mică indicaţie. Cititorul nu va
tradus), anul şi locul publicării. Este posibilă (eu aş câştiga nimic dacă va şti titlul original al cărţii lui
zice "necesară") informarea cititorului asupra ope- Aitmatov O zi mai lungă decât veacul şi oricum nu
relor tracuse În română, cu editura şi data apariţiei mai mult decât dacă ar şti că Editura Univers a
traducerii (În cazul autorilor străini). . publicat volumul (romanul) atât Înainte de 1989,
Presupunem că numai lipsa de informaţie cât şi (reeditat) după 1990 (n u dau anul exact
(honni soit qui mal y pense) a făcut ca lucrurile să fiindcă n-arn volumul la Îndemână şi nu fac un
stea aşa de tnvălmăşlt În dicţionarul analizat aici. dicţionar).
Dar iată, analizând pe literele Înşirate mai sus, cum Nu o să intrăm În polemica legată de aparte-
stau lucrurilee nenţa la SF a unor scrieri incluse in dicţionarul
a + b) ALDANI, Lino (Italia; n. 1~26, San acesta sintetic (deşi romanul lui Aitmatov sau volu-
Cipriano/Pavia) + ALDISS, Brian Wilson (Marea mul Aventurile domnului Ionel Lăcustă- Termidor a
Britanie; n. 18.08.1926, Norfolk); - aici autorii ne lui F. Aderca, volum nu mai SF decât Sărmanul
răsfaţă, oferindu-ne În cazul lui Aldiss chiar şi data Dionis al lui Eminescu, sunt posibile născătoare de
exactă a naşterii sale (de ce nu şi la Aldani?); discuţii), ci rn-aş referi la unele erori de informaţie':
- ABDULLAH, Achmed (SUA) + Acasandri, volumul lui C-tin Abăluţă (Ultimele ştiri din planeta
Eugen (România) + ADMIRALSKI, Aleksandr simetrică, apărut la Cartea Românească) nu este
(Rusia) + ALEKSEEV, (?) (Rusia) + o mulţime de de teatru SF, ci de proză SF de tip jurnalistic. Mihai
alte nume, poate mai puţin importante' (dar atunci Alexandru a publicat, pe lângă povestirile amintite
ce caută În dicţionar?) sau mai importante (l-am in dicţionar (intâmplător ştiu că sunt povestiri şi nu
numi aici pe Mihai Alexandru) despre a căror volume) o culegere de povestiri intitulată Sep-
vârstă sau epocă de creaţie ne putem face o idee tembrie, la amiază şi apărută la Editura Helicon
vagă privind data publicării scrierilor; (anul ?).
c) iniţial am crezut că autorii au tradus În În fine, am inţeles că folosirea sintagmei Scrieri
română numai titlul operelor care au fost şi publi- (SF) sugerează că autorul respectiva mai scris şi
cate În română. Nu este aşa (de exemplu Helli- altceva, iar simplul Scrieri sau lipsa oricărei indi-
conte-teme a lui Brian Aldiss nu a apărut Încă, ci caţii inainte de titlurile operelor implică faptul că
doar primele două volume ale.trilogiei). Pe ce prin- autorul este un scriitor exclusiv de SF. Dar pentru
cipiu avem la unele scrieri atât varianta tradusă a alţi cititori lucrurile pot să nu fie aşa de clare. Mai
titlului, cât şi titlul original, iar la altele doar titlul credem că o oarecare diferenţiere valorică se
original? poate face Între ALBANI, Tiron şi AITMATOV,
O altă problemă este cea a locului unde au Cinghiz, chiar dacă spaţiul dedicat fiecăruia este,
apărut respectivele scrieri. În cazul volumelor este paradoxal, egal. O simplă adăugire tip "valoros",
neces.ar să existe anul publicării acestora (regulă "tradus În zeci de limbi", "reputat", "recunoscut",
. iarăşi respectată fără prea multă stricteţe, cum se "extraordinar" poate crea o scară valorică oarecare
poate vedea În cazul lui Aldiss, dar şi la Alphonse pentru .a aj uta orientarea potenţialu lui lector.
Allais), iar În cazul povestirilor cel puţin locul unde Această 'scară, cât şi terminologia necesară, ră-
au fost publicate şi anul publicării. Şi atunci ce ne mâne la latitudinea autorilor (am Înşirat doarnişte
facem la: ANANIA, Iulia Cornelia (România): Jov epitete posibile, fără pretenţii), la fel ca şi posibili-
(1990), Legea (1992), AglomeraJie (1992)? Unde tatea ne-creării ei. Dar ar fi păcat..
putem găsi aceste povestiri? În ce reviste/volume? Cam atât despre autori. Ar mai fi unele pro-
La ce edituri au fost publicate romanele autorilor bleme mărunte legate de fanzine, reviste, antologii.
români sau antologiile lor de povestiri (vezi ANA- Poate n-ar fi rău ca autorii volumului să folosească
NIA, George)? Ce să Înţelegem la ALEXANDER, aceleaşi segmente de informaţie necesară in mod
Karl (SUA): Time after Time, unde nu este specifi- unitar, astfel Încât să ştim că fanzinul "Ad Infi-
cat nici măcar anul publicării? De altfel, autorii nu nitum", despre care se spune doar că a fost un
ne dau nici măcar vreo indicaţie cum am putea "periodic editat in Spania in cursul anului 1969", a

anticipaţia 63
HYDE PAR.K

avut "n" numere, o periodicitate de ... (săptămânal, nesc, vor trebui să se orienteze chiar În multi-
lunar, trimestrial), a publicat literatură, critică, etc. tudinea de povestiri (valoroase sau stupide)
Prin faptul că autor.i titlurile operelor lor apar apărute În decursul anilor (amintesc că săptă-
amestecate (povestiri Izolate, volume de povestiri, mânalul ştiinţific "Magazin" avea, 'poate mai are
romane), cititorul nu va face deosebirea -fără a se Încă, o povestire SF-În fiecare număr, iarjnaion-
informa şi din alte surse - Între (să zicem) romanul tatea erau deplorabile). Selecţia va trebuifăcută
Eclipsă 2000 al lui L. Aldani şi povestirea Krakenul din perspectiva prezentului, fiindcă un dicţionar
a aceluiaşi autor. Prin lipsa unei conexiuni Între poate fi oricând revizuit·; )
autori şi fanzine/reviste/anţologii acelaşi cititor o
3) ordonare a materialului bibliografic pe spe-
neavizat nu va avea imaginea importanţei revistei cii literare (povestire, culegefe de povestiri, roman),
Amazing Stories pentru o pleiadă de autori ameri- Împreună cu informaţii asupra traducerilor În ro-
cani, care s-au lansat prin această revistă. Iar o mână (În cazul autorilor străini); .
casetă tip: "AMBIT - periodic editat În Marea 4) selectarea şi completarea informaţiilor des-
Britanie (anul/anii?, periodicitate? editor?) e, pur şi' pre publicaţiile de specific apărute În lume, precum
simplu, non-informativă. şi eliminarea celor nesernnificâtive (În cazul În care
Am mai remarca şi unele omisiuni. De exem- dicţioriarut va rămâne unul Sintetic);
plu, Iulia Anania (de care am amintit mai sus) are o 5) completarea lipsurilor bibliografice şi un sis"
povestire publicată În antologia Nemira pe anul tem de orientare a cititorului În modul de citire a
1995. Mai importantă mi se pare omiterea unei dicţionarului printr-o notă publicată la Începutul
publicaţii româneşti de SF: Alternativ-SF din laşi, lucrării (de exemplu "scrieri (SF)" = scrieri cu ca-
care apare fără Întrerupere de aproape doi ani. racter Sf al autorului X, autor ocazional de SF);
Iniţial supliment SF de 2 paginTformat mare (tip 6) păstrarea caracterului de dicţionar al litera-
A2-cred) În cotidianul ieşean ,,24 de ore" (aprilie turii prin eliminarea 'scrierilor şi autorilor din do-
1995 - octombrie 1995). a trecut apoi la 4 pagini menii ce au fost asimilate fenomenului SF (oze-
(octombrie 1995 - septembrie 19'96), a avut o nistica, paleoastronautica, paraştiinţele), precum şi
perioadă scurtă (11 săptămâni) În care a apărut reducerea la minim a rolului unor personaje din
separat (8 pagini A3, septembrie 1996 - ianuarie fandomul mondial sau românesc. Un dicţionar de
1997), revenind recent la 4 pagini A2 În. cadrul coti- literatură se referă la ficţiuni şi la autorii lor.
. dianului. A apărut săptămânal (joia sau vinerea) şi Nu am dorit să descurajăm ~n demers atât de
În ea au publicat mulţi autori români cunoscuţi, atât Îndrăzneţ ca al celor doi autori. Vroiam doar să
din "vechea gardă", cât şi din noua generaţie remarcăm faptul că încercarea de a elabora o
(amin'tim pe Dănuţ lvănescu, Sebastian A. Corn, operă cât mai cuprinzătoare cantitativ În detrimen-
Ana-Maria Negrilă, M. Hăulică, M. Grămescu, A. tul calităţii materialului prezentat este extrem de
Cărăşel, Mihai Samollă). ' riscantă. Pe de altă parte, ţinân~ cont de caracterul
Ce am Îndrăzni a propune autorilor. dicţionaru- director pe care l-ar putea avea o asttel de lucrare
lui sintetic de literatură SF? in esenţă respectarea nu doar În cadrul fandomului SF, publicarea unui
condiţiilor autoimpuse (dicţionar, sintetic, literatură ansamblu care ar da senzaţia de dileiantism
SF), ceea ce ar Însemna: entuziast nu ar face decât să scadă calitatea ima-
1) o mai bună structurare a materialului pe ginii (şi aşa nu prea măgulitoare) pe care o au citi-
baza sistemelor dicţionarelor de autori deja exis- torii avizaţi vizavi de cei care abordează acest mod
tente (un dicţionar al literaturii române ar fi un ghid literar. Buna selecţionare, structurare şi informare
suficient În ceea ce priveşte modul de elaborare a ar putea da o lucrare cu adevărat utilă celor intere-
casetelor cu autori şi publicaţii); saţi. În forma În care a apărut până acum Însă, ne
2) o sintetizare a materialului, astfel Încât dic- Îndoim că cineva ar acorda credit informaţiei vaste,
ţionarul să fie relevant pentru literatura SF. Astfel, dar dezorganizate, publicate În revista .Antici-
unele nume de autori sau publicaţii pot foarte bine paţia". Sperăm totuşi că, Începutul fiind făcut, cei
lipsi, căci o povestire, două sau trei nu fac un autor doi autori nu vor renunţa şi, alegând ceea ce con-
dacă acestea nu au un impact mare la lector şi, cu sideră corect din opiniile referitoare la dicţionarul
atât mai puţin, dacă apar ca scrieri ocazionale pe care îl proiectează, vor da cititorilor interesaţi un
(exemple: Vance Aandhal, Paul Ableman, Eugen instrument atât de necesar În orientarea printre
Acasandri, Ruxandra Adrian). Dacă autorii dicţi- mormanele de scrieri de acest tip.
onarului doresc să pună accent pe SF-ul româ-

64 anticipaţia
POŞ'TA REDACIIEI
TIC ROMAN - Un efect ar fi nefigurând pe plicul anexat de tine,
răspunsul de faţă, care îndeamnă să n-arn putut să te anunţ mai devreme.
mai trimiţi şi alte texte. CARMENDUVALMA- Textele sunt
IORDACHE GHEORGHE VALEN- foarte reuşite stilistic, totuşi legătura
TIN - "Somnul" este un text binişor cu SF-ul (chiar şi cu fantasticul), este
realizat, cu un final bun, dar aş foarte, foarte vagă.
prefera să mai citesc şi altele înainte DAN SORICI - Un text reţinut nu
de a mă pronunţa. înseamnă decât că a plăcut suficient
MATEI-ALEXANDRU MOCANU - de mult pentru a fi păstrat în scopul
Am reţinut "Somn astral", dar pentru publicării. Momentul respectiv este
almanah a fost prea târziu. imposibil de precizat.
VASILESCU ALEXANDRU LUCIAN-DRAGOŞ BOGDAN -
"Mesagerul" este un text alert, însă "Coincidenţă ... " are cam multe erori
lipsit de o idee cu adevărat SF, ci mai de logică (un singur exemplu: securi-
degrabă desprinsă din Misiune tatea este extrem de strictă într-un
imposibilă. Mai trimite. În privinţa laborator în care, citez: "se revolu-
traducerilor, din păcate, nu le putem ţiona ştiinţa"). În privinţa povestirilor
accepta decât pe cele pentru care reţinute şi .nepublicate, vezi răspun-
avem copyright. sul anterior.
CARAMETELAURENŢIU- Textele IOAN PĂTRAŞCU - Am reţinut
nu sunt foarte reuşite din punct de "Luna Goală". "Stress" e amuzantă,
vedere literar. La dimensiunile dar nu la nivelul anterior.
respective, simpla relatare narativă SPINEANU ANGELA-MARIA -
devine obositoare; caută să utilizezi şi Destul de greu să mă edific după un
dialogul. text de dimensiunile respective. În
CĂTĂLINNEGHINĂ - Str. Obcina acelaşi timp, sugerez o mai mare exi-
Mare, nr , 1, b l. F3, apt. 12, sect . 6, genţă faţă de lucrările propuse pen-
Bucureşti, cod 77346, tel. 746.09.46, tru publicare.
vinde colecţia completă CPSF GRIGORAŞ EMANUEL - Mi-a
Anticipaţia. plăcut foarte mult scrisoarea.
IONIŢĂ DORU - Str. Unităţii, STOIAN CĂTĂLIN - Incitant şi
nr.128, bl.B4A, sc.A, apt.2S, sect.3, liric. Nu obişnuiesc să mă hazardez,
Bucureşti, OP 77, doreşte să cores- dar aştept nişte lucruri foarte intere-
pondeze cu iubitori ai fantasticului, sante de la tine. Mai întâi, însă,
SF-ului, straniului şi nu numai. examenele.
Garantează răspuns. GABRIEL UNGUREANU- Coperta
LAURANICOLESCU - Str. 1 Dec. nu este convingătoare, însă desenele
1918, bl. 60 Vamă, sc. B, apt. 17, au fost reţinute. "Reîntoarcerea" este
Giurgiu. Vinde sau schimbă cărţi SF. într-o banală cheie fantastică, lipsită
Cere seriozitate maximă. de orice fior de sublim al bunelor
ROBERT NUŢU - Am reţinut proze în gen.
ambele texte, dar din păcate adresa