Să fim milostivi

Motto: „Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta. Ca
milostenia ta să fie într-ascuns ... altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri “
(Matei 6:1-3).

Numeroase sunt suferinţele pe care le îndură oamenii cât trăiesc. Unii sunt bolnavi,
alţii se află în mari lipsuri, neavând cu ce se hrăni sau cu ce se îmbrăca. Unii semeni sunt
părăsiţi, uitaţi, fără rude care să-i îngrijească, fără prieteni care să-i mângâie. În situaţii de
felul acesta, noi, creştinii, suntem datori să le răspundem cu un sentiment de milă şi cu fapte
de ajutorare. Să nu trecem nepăsători pe lângă necazul aproapelui şi să răspundem cu milă.
Suntem datori să-i miluim pe săracii pe care Hristos ni i-a lăsat în lume în locul Lui. „Cel ce
dă săracilor nu va fi lipsit“. Sfânta Scriptură numeşte milostenia sămânţă, căci cel ce seamănă
sămânţa nu o aruncă pe ea ca să o piardă, ci ca să o înmulţească. Aşa este şi cel ce dă
săracului, nu pierde, ci câştigă.

Milostenia este materiala si duhovniceasca. Milostenia duhovniceasca este mai inalta. Aceas-
ta poate fi: sfatul bun, cuvantul bun, compatimirea, suspinul, bucuria, o carte duhovniceasca
daruita altuia sau pe care o poti recomanda cuiva ca lectura, a citi o carte duhovniceasca
omului care nu stie sa citeasca sau care nu vede bine. Rugandu-te, sfatuieste-l, compatimeste-
l pe cel ce sufera, povesteste-i ceva din Evanghelie, ajuta-l sa se roage, poarta-te cu bunatate
fata de el, fereste-l de pericol.
Un bun creştin ortodox trebuie să le facă pe amândouă: întâi rugăciunea şi viaţa cât
mai sfântă şi apoi misiunea, care este dragoste şi milostenie duhovnicească. Când vezi casa
vecinului în flăcări, poţi să stai în linişte şi să te rogi, dacă nu arunci pe foc o găleată de apă?

Când dăm milostenie trebuie să avem grijă ca ea să fie dată cu dragoste, din inimă, de
bunăvoie, nu cu părere de rău. Dumnezeu, ca să ne încerce dragostea, ne trimite un sărac.
Mântuitorul cere ca milostenia să se facă în taină. Hraneste, imbraca, munceste, fii de folos
oamenilor, ajuta un invalid, nu trece pe langa un om fara un cuvant bland, fii amabil, primeste
pe cel strain, imparte castigul tau cu cel sarac. Aminteste-ti ca cei fara de adapost, cei lipsiti,
cei schilozi sunt mari inaintea lui Dumnezeu.
Intre virtuti, mai intai sunt iertarea si nerautatea. Iarta tot si tuturor. Iarta nu doar cu
cuvantul, ci din toata inima. Roaga-te ca Domnul sa-ti dea darul iertarii, roaga-te pentru cel
care te-a suparat, fa-i bine. Aminteste-ti ca Domnul iti iarta tie mult mai mult decat poti tu
ierta si trebuie sa fii recunoscator pentru aceasta mila. Recunostinta ta trebuie sa constea in a
ierta supararile ce ti se fac. Iertarea a toate aduce pace.
Faci milă sufletului fratelui tău, iertându-i greşeala cu care ţi-a greşit, căci ni s-a dat putere
să ne iertăm unul pe altul când greşim.

Omul bogat şi fetiţa milostivă

În timpul războiului, viaţa era foarte grea şi oamenii sufereau de foame. Dar un om
bogat s-a hotărât să-i ajute pe cei sărmani şi a trimis vorbă în tot târgul că, din ziua următoare,
el va oferi pâine oricărui copil şi asta fără nici un ban. A doua zi, încă din zori, mulţi
prichindei se strânseseră în faţa casei în care locuia omul atât de bun la suflet. Când acesta a
apărut cu nişte coşuri mari, pline cu pâine, copiii s-au repezit, îmbrâncindu-se, lovindu-se
căutând fiecare să apuce o pâine, cât mai mare. Fiecare, cum punea mâna pe câte o pâine, o
lua la fugă bucuros fiindcă prinsese o bucată mai mare. Era acolo o hărmălaie... Dar omul a
observat că undeva, la marginea curţii, aştepta cuminte o fetiţă. După ce toţi ceilalţi copii şi-
au ales ce pâini au vrut şi au plecat cu ele, fetiţa s-a apropiat şi ea de primul coş şi s-a uitat în
el. Dar acolo nu mai rămăsese nimic. A căutat în cel de-al doilea coş, dar şi acesta era gol.
Spre bucuria ei, pe fundul celui de-al treilea coş a găsit o pâinică mică, pe care nici un copil
nu o băgase în seamă. Fetiţa a luat-o, a mulţumit frumos pentru pâine şi a plecat spre casă.
Toată ziua a stat omul şi s-a gândit cum se purtase acea fetiţă, şi drept urmare, a poruncit la
bucătărie să fie coaptă o pâinică mică, dar în ea să fie puşi 10 galbeni. Apoi, dis de dimineaţă,
a aşezat pâinica deasupra celorlalte pâini şi a ieşit iarăşi cu toate coşurile în curte, unde 37
copiii deja se strânseseră şi aşteptau nerăbdători. Din nou s-au repezit şi s-au luat la harţă. La
sfârşit, fetiţa noastră, care aşteptase cuminte, ca şi în ziua precedentă, s-a ales tot cu pâinica
cea mai mică, singura rămasă într-un coş. Şi de această dată, i-a mulţumit frumos omului şi s-
a grăbit spre casă, unde mama ei o aştepta. Când s-au aşezat la masă, iar femeia a rupt pâinea,
galbenii s-au răsturnat pe masă. Răsplata -Vai, s-a speriat mama, ce să fie cu aceşti galbeni?
Dacă banii au ajuns din greşeală în pâinea adusă de tine? Poate i-au căzut brutarului, în timp
ce frământa aluatul. Ia-i şi du-i imediat înapoi! S-a întors fetiţa la casa omului şi i-a dat
acestuia cei 10 galbeni, spunându-i cum mama ei i-a găsit în pâinica primită. Privind-o cu
drag, omul i-a răspuns: -Banii aceia nu au ajuns acolo întâmplător. După ce am văzut ieri cum
ai avut răbdare şi te-ai mulţumit chiar cu mai puţin, am hotărât să te răsplătesc. Astăzi, am
văzut cât eşti de cinstită, fiindcă ai fi putut păstra totul, dar tu mi-ai adus banii înapoi. Drept
răsplată, în fiecare dimineaţă când vei veni să iei şi tu o pâinică, vei primi şi câte 10 galbeni.
Dar din dar Doamne, ce bucuroasă era fetiţa. Nu ştia cu să-i mulţumească omului pentru atâta
bunătate. S-a dus în fugă la mama ei şi i-a dat bănuţii, dar după ce i-a povestit totul, iar mama
a povăţuit-o şi de această dată, iar fetiţa i-a urmat sfatul. Aşa se face că, de atunci în fiecare
dimineaţă, când primea galbenii, fata se ducea în mijlocul celorlalţi copii şi împărţea cu ei toţi
bănuţii. Ştia că şi ceilalţi au nevoiede milostenie la fel de mult ca ea. Sărăcia sau bogăţia nu
pot învinge dragostea, dar dragostea poate învinge şi sărăcia şi bogăţia.