Sunteți pe pagina 1din 7

Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs.

România

Universitatea Babes-Bolyai

Facultatea de știin țe politice, administrative și ale comunicării

Catedra de Comunicare, Rela ții publice și Publicitate

Lobbying

Master an I

Analiză comparativă a sistemului de lobby:


Republica Federală Germania vs. România

1
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

Lobby-ul. Definiție. Generalități

Din punct de vedere etimologic, cuvîntul ”lobby” îşi are rădăcinile în latinescul
„labium”, ceea ce înseamnă intrare, hol. Această conotaţie a cuvîntului, deşi la prima vedere
poate părea că nu are nici o legătură cu practica reală de lobby din ziua de astăzi, putem
identifica o relaţie foarte consistentă între cei doi termeni.
Practica de lobby, prin esenţă şi prin definiţie, este un element component al
factorului decizional care ia de cele mai multe ori forma unor discuţii ante-decizionale de
balansare a unor varii interese (e.g. grupuri de interese, companii private, multinaţionale etc.
vs instituţiile de stat). În acest sens este relevantă definiţia lobby-ului pe care ne-o oferă
Beyme. Conform lui K. Beyme1, lobby înseamnă o serie de „activităţi intense a unor grupuri
sociale, camere şi companii, care au loc în cadrul vestibulului politic şi birocratic”
Activitatea de lobby se referă la influențarea legitimă a deciziilor politice, prin
activități de comunicare profesionist realizate, care implică expertiză legislativă, tehnici
discursive si abilități strategice.

Prin lobbying se înțelege activitatea unui grup (sau persoană) care încearcă să
determine puterea legislativă sau executivă să adopte o poziție sau să ia o decizie care să
servească interesele legitime ale respectivului grup. În plus, prin lobbying (activitatea de
lobby), factorii decizionali -parlamentarii, reprezentanții administrației publice centrale și
locale etc. - pot beneficia, prin intermediul acestor grupuri, de expertiza unor specialiști în
diferite domenii. Dintr-un alt punct de vedere, lobbying-ul constituie un mecanism prin care
se menține legătura dintre alegători și aleșii lor, pe durata mandatului acestora din urmă.2
Principalele avantajele ale activităţii de lobby:
- sunt aduse pe agenda politică problemele unei comunităţi;
- se oferă perspective pentru rezolvarea unei probleme;
- se menţine legătura dintre alegători şi aleşi;
- efecte benefice asupra actului decisional şi a participării active din partea societăţii
civile la procesul decisional;

1
K. BEYME, „Interssengruppen in der Demokratie”, Munchen, 1980.
2
Cosmin Irimieș,Suport de curs Lobbying, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării,
Cluj-Napoca, 2009, p. 2
2
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

- creşterea eficienţei în aplicarea deciziilor adoptateschimbarea mentalităţilor de


abordare a raporturilor intre emitenţi şi adresanţii acestora.3

Activitatea de lobby în România


În România, activitatea de lobby nu este deloc nouă, însă constant sunt evitate discuţiile
despre întâlnirile politicienilor cu reprezentanţii organizaţiilor interesate de influenţarea
politicilor publice. Adeseori, astfel de întâlniri au dus la schimbarea legilor,însă orice referire
la acest lucru capătă conotaţii negative ca urmare a mediatizării cazurilor de trafic de
influenţă.
Activităţile ilicite de influenţare sunt etichetate în mod greşit sau tendenţios ca activităţi
de lobby, conferind conotaţii negative unui domeniu care ar trebui, în mod normal, să
contribuie activ la exerciţiul democratic al unui stat. Reglementarea într-un fel sau altul a
activităţii de lobby a fost pusă sub suspiciune aparent de toţi actorii (opinia publică, companii,
organizaţii nonguvernamentale şi politicieni).
Pe de altă parte, o iniţiativă de auto-reglementare s-a dovedit a avea un număr extrem
de redus de aderenţi, activitatea de lobby şi instrumentele sale rămânând încă în umbră. În
spaţiul public s-a afirmat că lipsa unei legi specifice este exact ceea ce îşi doresc cei care
desfăşoară activităţi de lobby în România, clienţii acestora, dar şi unii politicieni.4
Conform unui studiu al PwC, instrumentele de lobby utilizate în mod frecvent în
România sunt furnizarea de studii şi argumente sociale direct decidenţilor, organizarea de
evenimente dedicare educării factorilor de decizie, participări la dezbateri publice, precum şi
monitorizarea legislativă.5
Până în momentul de față, niciun politician român nu a inițiat sau depus un proiect de
lege în privința activității de lobby. În România, un singur candidat la Senatul României la
alegerile din 2012, senatorul de Bistrița-Năsăud Ioan Deneș, a propus în platforma sa
electorală, ca lobby-ul să fie legalizat în România.
Dar de ce se tem totuși politicienii să promoveze ideea de lobby?

3
Cosmin Irimieș,Suport de curs Lobbying, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării,
Cluj-Napoca, 2009, p. 6
4
Dr. Oana Oancea; Aurelian Horja și Liviu Mihăileanu - Studiu independent GFK România - http://www.gfk-
co.com/imperia/md/images/gfkromania/rapoarte/lobby_in_romania_2012.pdf
5
http://www.zf.ro/eveniment/pwc-reglementarea-activitatii-de-lobby-in-romania-ar-duce-la-reducerea-coruptiei-
in-unele-sectoare-9591053
3
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

Un studiu independent, realizat de către Fundația Forum for International


Comunications, cu prijinul Gfk România a realizat un studiu complex privind percepția
publică și a politicienilor cu provire la acest fenomen. Conform studiului, doar 1,2 % dintre
respondenții dimensiunii „vox populi” au asociat termenul de lobby cu "trafic de influență",
ceea ce contravine ipotezei unei astfel de echivalări în percepţia populaţiei. 95% consideră că
activitatea de lobby este benefică societăţii, iar 88,3 % consideră că activitatea de lobby este
legală, ceea ce indică o discrepanţă între opinia publică şi opinia unor politicieni sau a mass
media în general.
În ceea ce privește principalele aspecte negative ale activităţii de lobby, 50,4%
consideră că nu există aspecte negative, iar 30,2 % identifică prevalenţa interesului de grup în
detrimentul interesului public. 6
Dar cum arată totuși lobbystul din România? Conform aceluiași studiu, lobbyistul
român are între 36 şi 45 de ani, este femeie şi a acumulat între 1 şi 5 ani de experiență în
domeniu. Majoritatea (52,4%) reprezintă organizaţii care au mai puţin de 20 de angajaţi.
Dintre cei care s-au declarat implicaţi în activităţi de lobby ONG-urile ocupă primul loc cu
38%, urmate de companiile multinaționale (29%), doar 4% fiind companii specializate care
desfăşoară activitate de lobby pentru şi în numele unor terţi. Lucrul acesta contravine opiniei
că există doar câteva companii care fac lobby în România.
Comportamentul general al lobbyiştilor români este unul reactiv, de corectare sau
îmbunătățire a unor decizii deja luate. Cu toate acestea, ONG-urile sunt mai bine pregătite
decât companiile, 37% având activităţi pro-active de lobby, faţă de 22,7% în cazul
companiilor. 7% dintre ONG-uri şi 3 % dintre companii au declarat că au reuşit întotdeauna în
demersul lor de a schimba legislaţia.
Cum, sau mai bine spus, de ce nu se reglementează activitatea de lobby? 82% dintre
companii, 100% dintre ONG-uri și 100% dintre politicieni au declarat că activitatea de lobby
trebuie reglementată prin lege, ceea ce contravine ipotezei că nu se dorește reglementarea
acestor activităţi.
Opinia aproape unanimă apare și în rândul sondajului „vox populi” cu un procent de
93%. Contrar temerilor politicienilor referitoare la opinia publică, procentul care consideră
activitatea de lobby legală este majoritar (88%) doar 12% văzând în activitatea de lobby ceva
ilegal.
Reglementarea lobbyului în România

6
Dr. Oana Oancea; Aurelian Horja și Liviu Mihăileanu - Studiu independent GFK România - http://www.gfk-
co.com/imperia/md/images/gfkromania/rapoarte/lobby_in_romania_2012.pdf
4
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

După cum am spus și mai devreme, în legislaţia românească, activitatea propriu-zisă


de lobby nu este reglementată de nicio lege specială care să poarte, de exemplu, numele de
“Legea Lobby-ului” sau care să facă referire expresă la această activitate.

însă domeniul public affairs/lobby este reglementat în legislaţia autohtonă prin Legea
52/2003 privind transparenţă decizională. De asemenea, Legea 161/2003 (care priveşte
anumite măsuri pentru asigurarea unei transparenţe în exercitarea de funcţii publice şi în
mediul de afaceri, precum şi prevenirea şi sancţionarea corupţiei) cuprinde un capitol care
face referire la constituirea grupului de interes economic.

După aderarea la Uniunea Europeană, piaţa de lobby din România a ajuns la 50 de


milioane de euro pe an, în prezent existând aproximativ 15 firme de public affair/lobby, care
îşi împart cota de piaţă în funcţie de vechimea lor în acest domeniu şi de popularitatea de care
se bucură. Numărul firmelor de lobby din România este net inferior numărului din alte state
( de exemplu, în Washington activează nu mai puţin de 30000 de firme de lobby, iar în
Bruxelles sunt aproximativ 15000 de firme.7

Lobby-ul în Republica Federală Germania


Spre deosebire de România, în Republica Federală Germania, lobby-ul este o activitate
legală, reglementată de articolul 17 din Constituţie: "Orice persoană are dreptul în mod
individual sau împreună cu alţii, în scris, de a solicita şi de reclamaţii la autorităţile
competente şi a parlamentului." Lobby-ul mai este reglementat de o serie de regulamente:
Regulamentele ministerelor federale permit angajarea de experți plătiți de către ONG-uri în
procesul de elaborare al legislaţiei. Pe lângă acest element, normele din Bundestag, permit
grupurilor de interese să participe la lucrările sale; Codul de conduită pentru membrii
Bundestag-ului, le permite să colaboreze cu firme de lobby în comisiile Parlamentului.
La nivelul Bundestag-ului există un regulament privind înregistrarea voluntară a
asociațiilor de cetățeni și ai reprezentanților lor, la lucrările din Bundestag. Până în momentul
de față, sunt înregistrate circa 2000 de organizații.8
Cu ajutorul sistemelor stabilite de contacte, grupurile de interese sunt adesea în măsură
să influenţeze legile noi, încă în primele etape de lucru. Adesea, aceste firme furnizează
legislativului proiecte de legi care vin în interesul direct al companiilor angajatoare. Numărul
companiilor de lobby este într-o continuă expansiune în Germania, în momentul de față fiind
înregistrate peste 5000.
7
http://www.juridice.ro/244021/despre-activitatea-de-lobby.html
8
Ciurea Petru, Institutul de Relații internaționale din Republica Moldova, 2011, Recenzie, p 2-5
5
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

Grupurilor de interese organizează periodic întruniri publice, seminarii, recepţii şi


banchete, pentru a introduce subtil anumite prevederi legislative. Conform mai multor studii,
în ultimii ani, în Germania niciun proiect de lege important nu a fost dezbătut și adoptat fără
consultarea grupurilor de interese.
În Germania, la fel ca în alte state, foști politicieni dețin controlul asupra a numeroase
companii de lobby. Spre exemplu, fostul ministru federal al Transporturilor, acum şeful
Asociaţiei Germane de Automobile - Industry Wissmann Matthias , descrie activităţile sale de
lobby în felul următor: "explic întreprinderilor modul de a construi politici, şi am explicat
politicienilor cum să lucreze cu legile economice."
Un exemplu elocvent al puterii lobby-ului, ar putea fi cel al lui Wisman, fost membru al
Guvernului lui Helmut Kohl, care a reuşit să o convingă pe Angela Merkel că este mult mai
util și economic dacă creezi un sistem prin care renunțarea la mașina veche, poate constitui un
avans pentru cumpărarea unei noi mașini. Acest program, care urmând exemplul Germaniei a
fost lansat mai târziu în alte ţări, inclusiv Rusia, a condus chiar şi în timpul crizei financiare la
o creştere bruscă a cererii pentru maşini. Potrivit experţilor, efectul acestei proceduri de lobby
a însemnat un sprijin deosebit pentru industria auto din Germania.
Cu toate că activitatea de lobby din Germania cunoaște un avânt considerabil în
ultimul timp, însăși oficialii germani făcând în ultimul timp lobby în întrega Europă pentru a-
și consolida poziția de lideri, această activitate e contestat de diferite ONG-uri care acuză atât
lobyștii cât și politicienii de înțelegeri mascate în umbra companiilor de lobby. Cel mai
important exemplu poate fi cel al „Lobby Control“, o asociaţie care şi-a propus să edifice
cetăţenii capitalei federale despre structurile puterii şi strategiile de influenţare a politicienilor.
„Lobby Control“ este o asociaţie non-profit, care-şi propune să aducă mai multă transparenţă
în păienjenişul lobbyismului din capitala federală. Unul din proiectele sale organizate în acest
sens este oferta de vizite ghidate prin Berlin.
În itinerariu sunt cuprinse agenţii de public relations, concerne energetice, dar şi
cârciumioare anoste în care, ferite de ochii lumii, au deseori loc întâlniri între lobbyiştii
industriei de tutun sau producătorilor auto şi politicieni. Scopul marilor companii este de a-şi
crea contacte în sfera politică de pe urma cărora să poată profita la un moment dat.
De două ori pe lună, asociaţia „Lobby Control“ organizează excursii pentru elevi în centrul
guvernamental. Conform unui articol apărut în Deutsche Welle, concluziile la care a ajuns
unul dintre lectori sunt următoarele: "firmele încearcă să-şi plaseze colaboratorii ca lobbyişti
în ministere, pentru ca aceştia să le poată apăra interesele încă de la nivelul elaborării
proiectelor de lege. Un alt punct dificil este când procesul legislativ este delegat unei terţe
6
Analiză comparativă a sistemului de lobby: Republica Federală Germania vs. România

părţi, de pildă când un cabinet de avocatură formulează legi pentru ministerul transporturilor.
Dacă printre clienţii acestui cabinet de avocatură se numără însă şi producători auto, apare
însă un conflict de interese".
Autorii nu contest acest lucru, dar afirmă că într-o democraţie, angajamentul în folosul
propriilor interese este cât se poate de legitim. Problematică este situaţia doar când
implicaţiile ei devin opace, respectiv când se produce un dezechilibru al puterii. Marile
concerne pot lesne, de pildă, să-şi amelioreze relaţiile cu clasa politică prin intermediul unor
oferte profitabile, în timp ce sindicatele sau organizaţiile de protecţie a mediului nu au bani
pentru prime de consultanţă. De aceea, „Lobby Control“ cere alcătuirea unui registru al
lobbyiştilor.
Ei recomandă ca în acest registru trebuie să figureze cine desfăşoară activităţi de
lobbyism, adică cine exercită influenţă în sfera politică, în ce domeniu, la cererea cărei
companii şi cu ce sume de bani. Astfel se poate anticipa, de pildă, când un ministru al apărării
va căpăta o funcţie, la finele mandatului său, înr-un concern producător de armament. Sau se
poate constata că ministrul agriculturii lucrează în acelaşi timp pentru o asociaţie a
agricultorilor. În SUA există deja un asemenea registru de lobbyism ca şi în unele state
esteuropene. În Germania avem de recuperat la acest capitol.
„Lobby Control“ a atras atenţia asupra sa prin revendicări de acest gen. Fondată în
2006, asociaţia a căpătat rapid imaginea de "băţ aruncat în roate" lobbyiştilor. În special anul
trecut, când a dezvăluit tactici scandaloase aplicate de compania căilor ferate germane.
Concernul Deutsche Bahn angajase contra sumei de aproape un milion de euro experţi în
materie de public relations care plasau în presă şi pe internet, sub semnături false, scrisori din
partea publicului. S-a creat astfel impresia că cetăţenii de rând ar sprijini privatizarea căilor
ferate germane. În realitate fusese vorba de o manipulare a opiniei publice.9
Reglementat sau nu, lobby-ul este o practică răspândită încă de la începuturile lumii în
forurile de decizie Probabil, și afirm cu responsabilitate acest lucru, dacă nu ar fi existat
practica de lobby, lumea, așa cum arată ea azi, nu ar fi existat sub forma asta. Probabil că nu
întâmplător, dacă facem o analiză simplă, putem constata că avem o evoluție direct
proporțională a nivelului de implementare al lobby-ului și nivelul PIB-ului / locuitor sau
puterea financiară a acelor state. Excepție de la acest exemplu face China, cu toate că în
ultimul timp se vehiculează că în acest stat, lobby-ul ar fi la un nivel foarte dezvoltat.

9
Aygül Cizmecioglu/Ana-Maria Fischer-Dieskau, http://www.dw.de/lobby-ul-la-control/a-5234485
7