Sunteți pe pagina 1din 2

COMPUNERE CIVICA

Drepturile copilului

Orice copil are dreptul la o familie. Drepturile copilului au fost adoptate de


către O.N.U (Organizatia Natiunilor Unite) în documentele:

Declaratia cu privire la drepturile copilului,adoptata în 1959

Conventia cu privire la drepturile copilului ,adoptata în 1989,care a devenit


legea internatională a copilului și pe care România a semnat-o în 1990.

Promovarea drepturilor copilului urmareste cresterea lui in spiritul ,păcii,


demnității, egalității, solidarității, libertății, toleranței. Se are în vedere nevoia de a
se acorda o îngrijire specială copilului din cauza lipsei sale de maturitate fizică și
intelectuală.

UNICEF fondat în 1946 are ca scop apărarea drepturilor copilului. În România


există comitetul național UNICEF care urmărește acțiuni umanitare cât și afirmarea
copiilor și respectaea drepturilor lor.

Orfelinatele găzduiesc o mulțime de copii orfani. Își găsesc aceștia familii? Nu


deoarece adopția se face cu greu. Acești copii care ar vrea să aibă o viață normală
într-o familie nu-și pot trăi visul rămânând în orfelinat până devin majori .
În scrierea acestei compuneri m-a inspirat viața unui goleg de-al meu. Rămas
de mic orfan acesta fusese lăsat în grija statului, într-un orfelinat.

Mergea zilnic la școală și avea rezultate foarte bune ,dar cu toate astea era
tratat cu ignoranță de către colegii lui. Îi spuneau,,cel de la orfelinat’’sau
,,orfelinățel’’ și ast numai ca să-și bată joc de el.

Vă dați seama cât suferea el? Dupî ce că era orfan mai era și jignit și umilit
pentru asta.Pentru mine viața acestui copil a fost un exemplu.De la el am învățat că
trebuie să lupt ori ce-ar fi. În fiecare zi el lupta cu soarta abținându-se să nu plângă în
fața jignirilor colegilor săi răutăcioși. Numai eu nu-l batjocoream .Știam prin ce trece
și încercam să-i alin suferința.

Într-o zi când el a lipsit din cauză că era bolnav , i-am spus doamnei invățătoare
cum îl chinuie colegii făcându-I zile amare. Supărată doamna învățătoare îi certă pe
elevi atenționându-i că dacăvor mai face deasemenea le va scădea nota la purtare.

Când se întoarse la școală Mihnea ,căci așa îl chema ,era foarte fericit și asta se
vedea pe chipul său. Îmi spuse că niște persoane veniseră să-l adopte,însă trebuia să
mai aștepte până adopția ea aprobată.

Mihnea m-a rugat să-l ajut să facă niște afițe in care să îndemne oamenii să
adopte copii.

Zis și făcut ! Am aflat de la Mihnea că în trei săptămâni se făcuseră douăzeci de


cereri de adopție.

Astfel am ajutat o mulțime de copii orfani.