BIOCHIMIE

LABORATOR (TESTE)
FOSFATAZA ALCALINA (ALP) (pagina 70-76 )

Consideratii generale: fosfata alcalina este o metaloenzima (zinc si magneziu) cu rol in

hidroliza esterilor fosfatului, desfasurindu-si activitatea catalitica la pH alcalin ((9). Exista
mai multe forme moleculare: ALP hepatica, osoasa, intestinala, placentara, renala,
leucocitara, corticosteroidica fiind astfel un indicator sensibil al leziunilor la nivelul ficatului,
tubului digestiv, sistemului osos.

Recomandări pentru determinarea fosfatazei alkaline - determinarea nivelelor serice ale

ALP se recomanda in: investigarea functiei hepatice, colestaza, rahistism si alte boli osoase,
monitorizarea terapiei cu vitamina D la copii rahitici.

Valori de referinta: În mod fiziologic, valorea acestei enzime în sânge creşte tranzitoriu, la
copii în perioada de creştere (poate ajunge la valori de trei ori mai mari comparativ cu ale
adultului) şi la gravide.

Adulti: femei 35-130 UI/L, barbate 40-145 UI/L; copii in perioada de crestere pina la 500
UI/L

Variatii patologice: Fosfataza alcalină exprimată la nivel tisular are rol de marker al
citotoxicităţii la nivelul ţesutului respectiv.

VALORILE CRESCUTE pot apare în urmatoarele situaţii, cel mai frecvent înregistrându-se
în cazul afecţiunilor care cauzează sinteza crescută la nivel hepatic, os, epiteliul cailor biliare:
colestaza hepatica, boala Paget, hiperparatiroidism, rahitism, osteomalacie, procesul de
vindecare al fracturilor, osteosarcoame, sarcina, afectiuni gastro-intestinale, infectii sistemice,
hipertiroidism, herpes zoster, afectiuni acute ale tesutului miocardic si pulmonar, post-
medicamentos.

VALORI SCAZUTE: postmenopauza, hipotiroidism, insuficienta parotidiana, deficit de

vitamina D, zinc, acid folic, vitamina B6, anemie severa, malnutritie cu asimilare scazuta a
proteinelor, leucemie mieloida cronica.

FUNDAMENTE BIOCHIMICE: având ȋn vedere principalele localizări (origini) ale ALP,

modificarea valorilor serice ale acestei enzime trădează o suferinţă hepatica, biliara, osoasa.
Creşterea valorii ALP totale pe seama fracţiunii hepatice, constituie un indicator fidel al
existentei unui proces intra- sau extrahepatic de colestază. Asocierea valorilor crescute ale
ALP cu un nivel seric crescut al GGT (gama glutamil transferază), vine în sprijinul originii
hepatice a afecţiunii, în timp ce o valoare normala a GGT, impune căutarea mai departe a
unei alte surse de modificare a nivelului ALP, foarte probabil la nivelul celulelor osoase. In
perioada de creştere, copiii prezintă valori mai ridicate ale ALP comparativ cu adulţii.

NUME SI PRENUME

CLASA