Plante aromatice și medicinale

Introducere
Plante medicinale
Plante aromatice
Vitamine și minerale
Despre cereale
Fructe și legume

Elemente de bază:
Denumirea speciei
Imagini
Prezentarea generală
Afecțiuni și boli
Factorul curativ
Recomandări
Preparare
Precauții, contraindicații și alte comentarii

Titlul – planta propriu-zisă, denumire populară

Afinul (Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de munte, afin negru, afene, asine,
coacăz, merișor de munte, pomușoară) este un arbust din familia Ericaceae. Poate fi întâlnit
în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite.

Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-
grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă [1].
Numele de „Albăstrea” este uneori eronat folosit și pentru Cicoare.

Descrierea speciei
Exemple:
Afinul (Vaccinium myrtillus L., denumire populară: afin, afin de munte, afin negru, afene, asine,
coacăz, merișor de munte, pomușoară) este un arbust din familia Ericaceae. Poate fi întâlnit
în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite.
Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30–
60 cm, cu ramuri anguloase.
Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe.
Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub formă de clopoțel, dispuse câte 1-2
la axila (subțioara) frunzelor. Înflorește în lunile mai-iunie.
Fructul este numit afină și reprezintă o bacă de culoare albastru-închisă sau albastru-brumărie, de
formă rotundă, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasă, cu suc violaceu, cu gust plăcut dulce acrișor.

Albăstreaua (lat. Centaurea cyanus) este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5–
1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa.

Înmulțire
Exemple: Afinul se poate înmulți prin însămânțare sau prin butași, obținuți din ramurile laterale
care se înrădăcinează în turbă cu amestec de nisip. Pentru aceasta trebuie asigurată o umiditate
moderată și o temperatură de 18 – 25 °C.

Arealul de răspândire
Exemple: Afinul crește în regiunile alpine până la altitudinea de 2000–2500 m, mai ales pe versanții
umbriți și umezi, prin păduri de conifere, pajiști montane, pe stâncării și pe soluri silicoase.
Organe folosite în scopuri medicinale
Frunzele și fructele - (Folia et fructus vaccinii myrtillus - expresii latine folosite mai ales în
farmacologie).

 Folium Myrtilli - frunza

 Fructus Myrtilli - fructul

Recoltare

Momentul recoltării[modificare | modificare sursă]

 Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada mai-
septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine aerisite.
 Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie -
septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.

Moduri de recoltare[modificare | modificare sursă]

 Pentru recoltarea afinelor se folosește un „pieptene” alcătuit din sârme de oțel paralele,
situate la distanța "D" între ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se
strângă la baza instrumentului (adică spre mâner). Distanța "D" este foarte importantă. Dacă
sârmele sunt prea rare, afinele vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli
și frunze și ramuri, distrugând tufa de afin. Bineînțeles sârmele sunt rotunjite la capătul liber.
Modele de pieptene

Adăugați o legendă aici

Adăugați o legendă aici

Adăugați o legendă aici

Adăugați o legendă aici

 Fructele se desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare și se
așază pe policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite. Se pun
ulterior în pungi sau săculeți de hârtie.

Imagini – integral, floare, tulpina, rădăcină, freunze

Principii active
Exemple:

 Frunzele conțin: tanin, arbutină, hidrochinonă, mirtilină, neomirtilină.

 Fructele conțin: tanin, pectine, mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici
(citric, malic, oxalic, succinic, lactic).

Caractere morfologice

 Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată[2] .

 Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8–9 cm și înguste doar de 4–9 mm, alburii
datorită perilor mătăsoși[2].

 Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele
sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne,
fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu[2]. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând
un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni.
Florile marginale sunt de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale
sunt mai mici.

 Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus

Compoziție chimică
Indicații terapeutice
Exemple:
Frunzele și fructele de afin au proprietăți astringente datorită taninului. Au activitate antibacteriană,
modificând favorabil flora patogenă intestinală, și antidiareică.
Cu un conținut important de antioxidanți, afinele sunt fructe ce nu ar trebui sa lipsească din
alimentația zilnică, indiferent că sunt consumate proaspete, congelate, sau sub formă de ceai.
Se recomandă în diabet (scade zahărul din sânge), gută, enterocolită (colită de fermentație sau de
putrefacție), parazitoze intestinale, infecții urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) și
diuretic precum și în reumatism, afecțiunile dermatologice, tulburările circulatorii periferice, uretrite,
somatite, eczeme, ulcerații cronice sângerânde. Frunzele intră în compoziția ceaiului dietetic.
Afinele sunt folosite la obținerea afinatei, o băutură alcoolică destul de apreciată, sau la prăjituri și
alte dulciuri.

Mod de utilizare
Exemple:
Se pot folosi următoarele preparate:

1. Infuzie din frunze, care se obține din frunze, punând 2 lingurițe la 500 ml apă clocotită. Se
beau 2-3 căni de infuzie călduță, fracționat în 3 reprize, în decursul unei zile (1 litru pe zi).
2. Decoct din frunze - 500 ml/zi în trei reprize.
3. Suc de fructe.
4. Decoct de fructe.
Benefcii, valoare terapeutică

Sfaturi de cultivare si ingrijire

Capitolul 1. Plante aromatice

Întroducere
Ierburile aromatice sau plantele aromatice sunt acele plante cultivate în grădini, livezi sau uneori
pe suprafețe mari, pentru calitățile lor aromatice, fiind folosite cel mai adesea ca și condimente sau
chiar, în scopuri medicale. Sunt folosite, în general, frunzele, proaspete sau deshidratate pentru a
spori aroma produselor culinare, fie că sunt lăsate crude, fie că sunt fierte. Foarte des sunt întâlnite
în bucătăria mediteraneană, în diverse combinații, cea mai cunoscută fiind cea de arpagic, asmățui,
patrunjel si tarhon. Pentru o lungă perioadă de timp, diversele tipuri de ierburi au fost ignorate, cu
excepția de mentei, a patrunjelului și a usturoiului. Altele au fost cunoscute doar la nivel local.
Ele aparțin, în principal de trei familii botanice:

 Alliaceae: usturoi, praz, arpagic, ceapă, ...

 Apiaceae: chimen, asmățui, fenicul, patrunjel, ...
 Lamiaceae: isop, maghiran, menta, oregano, cimbru, salvie, cimbru, busuioc ...

Unele ierburi uscate sau puse la macerat au o aromă foarte puternică și ar trebui să fie folosite cu
moderație.

1.Patrunjelul
2.Salvia
3.Coriandrul
4.Leusteanul
5.Busuiocul
6.Chimenul
7.Tarhonul
8.Cimbrul
10.Arpagicul
11.Oregano
12.Mararul
13.Cicoarea
14.Menta
15.Usturoiul
Exemplu
Anason
Anasonul (Pimpinella anisum) este o plantă medicinală, aparținând familiei Apiaceae, foarte des
utilizată.
Descriere
Anasonul este o plantă anuală aromatică, erbacee, putând atinge o înălțime de 60 – 80 cm.
Perioada de înflorire este iunie - septembrie. Frunzele sunt puține și rare. Florile mici și albe sunt
produse în umbrele dense. Fructele sunt mici și verzui, și pot fi culese de la sfârșitul lui august până
la sfârșitul lui septembrie.
Caracteristici

 Rădăcina este pivotantă, relativ slab dezvoltată.

 Tulpina este erectă, glabră, striată, ramificată în partea superioară, ramificațiile terminîndu-
se cu inflorescențe.
 Frunzele sunt diferențiate după etaj; cele 2—3 frunze inferioare dispuse altern sunt întregi,
lung pețiolate, ovate, cu margine dințată; cele superioare de asemenea puține, sesile, de 2—3
ori penat sectate, cu foliole liniar lanceolate.
 Florile sunt dispuse în 7—15 umbele compuse, fără involucru, cu câte 5—15 flori, lipsite
de caliciu, 5 petale albe ciliate pe margine, în vârf cu un lobușor îndoit spre interior, lungi de 1–
5 mm.
 Fructele sunt diachene mărunte, ovoide, cu jumătățile greu separabile, cu câte 5 coaste
puțin proeminente, de culoare mai deschisă.

Utilizări
Anasonul are numeroase proprietati, din care amintim: tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv,
vermifug, emenagog, galactogen. El este indicat in astenie, reumatism, migrena, ameteala, tuse
(astm, tuse convulsiva), voma psihogena, dureri gastrice, digestii lente, flatulenta, spasme
intestinale, menstre insuficiente si dureroase.
Anasonul, ca plantă medicinală, are multe proprietăți, multe dintre care sunt neconfirmate:

 Se folosește la tratarea anumitor afecțiuni digestive ( în special ale intestinului) și respiratorii;

 Afecțiuni ale căilor urinare;
 Slab efect laxativ.

Capitolul 2. Plante medicinale

Plantele medicinale sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziția lor chimică
au proprietăți farmaceutice și sunt folosite în terapeutica umană și veterinară.
Valoarea terapeutică
Valoarea terapeutică a plantelor medicinale are la bază relația dintre structura chimică a
substanțelor active, numite și principii active, și acțiunea lor farmacodinamică pe care o exercită
asupra elementelor reactive ale organismului. Faptul că majoritatea plantelor medicinale au o
compoziție chimică complexă începând de la 2-3 compuși până la 30-40 substanțe chimice
identificate în unele plante, cum ar fi speciile genurilor Digitalis, Vinca, Claviceps, Papaver etc.,
explică și proprietățile farmacodinamice multiple ale uneia și aceeași plante. Lucrurile se complică
atunci când avem de-a face cu amestecuri de plante cunoscute sub denumirea de "ceaiuri
medicinale" sau "specii medicinale" sau amestecuri de tincturi, de pulberi de plante, sau alte forme
farmaceutice complexe.
Lista următoare cuprinde principalele plante medicinale ordonate alfabetic
Bradul argintiu sau bradul alb (Abies alba Mill.), este un brad originar din Europa, al cărui areal
este limitat de Munții Pirinei, la nord de Normandia, la est de Munții Alpi și Munții Carpați, până în
sudul Italiei și nordul Serbiei, unde s-a integrat alături de bradul bulgar. Este un conifer masiv, verde
tot timpul, crescând până la 40–50 m (rar 60 m) înălțime, cu diametrul trunchiului de până la 1,5 m.
Cel mai mare copac măsurat a fost de 68 m înălțime și avea o grosime a trunchiului de 3,8 m. Se
întâlnește la altitudini între 300–1700 m (în general peste 500 m), pe munți unde precipitațiile
depășesc 1000 mm.

Ramura bradului argintiu

Frunzele sale sunt de formă aciculară aplatizată, având 1,8–3 cm lungime și 2 mm lățime cu 0,5 mm
grosime, de un verde închis deasupra și cu două benzi lungi albe de stomate dedesubt. Vârful
frunzei este de obicei puțin crenelat. Conurile au o lungime între 9–17 cm și 3-4 lățime, cu
aproximativ 150-200 de solzi, fiecare solz având bractee [1] și 2 semințe înaripate, se dezintegrează
când se maturizează spre a elibera semințele.
Bradul argintiu este o componentă importantă a pădurii de brazi argintii din zona calcaroasă a Alpilor
Dinarici în vestul Peninsulei Balcanice. Este înrudit de aproape cu bradul bulgar (Abies borisiiregis)
care crește în sudul Peninsulei Balcanice și cu bradul sicilian (Abies nebrodensis), fiind diferit de
aceștia și de alți brazi euro-mediteraneeni prin frunzișul răsfirat, cu frunzele împrăștiate în toate
direcțiile. Unii botaniști tratează bradul bulgăresc și bradul sicilian ca varietăți ale bradului argintiu (A.
alba var. acutifolia și respectiv A. alba var. nebrodensis).
Bradul argintiu este prima specie folosită ca Pom de Crăciun, dar a fost în mare parte înlocuit cu
Bradul Nordmann (care are un frunziș mai dens, mai atractiv), molidul norvegian (mult mai ieftin de
crescut) și alte specii. Lemnul este moale și alb, folosit pentru construcții și
producerea/manufacturarea hârtiei.

brus precatorius, numită și ochiul crabului, este o legumă cu frunze lungi penate. Semințele sunt
adesea folosite ca mărgele și pentru confectionarea de instrumente de percuție. Sămânța este
foarte otrăvitoare, dar dacă este înghițită crudă și nesfărâmată nu va produce niciun rău.

Abrus precatorius din lucrarea Plantele medicinale ale lui Köhler

Toxina prezentă în Abrus precatorius, numită abrină, este foarte apropiată de cea prezentă în ricin.
Este o proteină dimerică alcătuită din subunitățile A și B. Intrarea abrinei în celule este facilitată de
fixarea lanțului B de anumite proteine transportoare situate la nivelul membranei celulare. În
interiorul celulei lanțul A oprește sinteza proteică prin inactivarea subunității 26S al ribozomului. O
moleculă de abrină va inactiva până la 1500 ribozomi pe secundă. Simptomele otrăvirii cu abrină
sunt identice cu cele ale otrăvirii cu ricină, excepție făcând doza letală care pentru ricină este de
aproximativ 75 de ori mai mare decât cea pentru abrină. O cantitate circulantă de abrină de mai
puțin de 3 μg (micrograme) poate fi letală.
Semințele de Abrus precatorius sunt foarte apreciate în bijuteriile populare pentru culorile lor
strălucitoare. O treime din boabă, care conține hilumul (cicatricea de atașare), este neagră, pe când
restul este roșu intens, sugerând o buburuză. A face bijuterii cu aceste semințe este periculos
deoarece au fost cazuri de moarte în somn prin înghițirea unor semințe foarte mici. În China este
considerat de mult timp drept un simbol al iubirii.

Plante medicinale pentru

revitalizarea
organismului
Ultima Actualizare: 4 decembrie, 2018

1004

Salvează
Foarte multe plante medicinale acționează în mod activ, benefic la
nivelul întregului organism. Află în acest articol despre puterea vindecătoare
pe care o au aceste plante medicinale. De ce este important să le consumăm
mai ales în stare crundă, de exemplu sub formă de tinctură?

Navigare rapidă în articol:

 Tratament naturist cu plante medicinale pentru detoxifierea

organismului
 Detoxifierea sistemului limfatic cu plante medicinale

 Plante cu proprietăți nutritive și energizante pentru organism.

Tratament naturist cu plante medicinale
pentru detoxifierea organismului
Plantele medicinale sunt folosite de sute de ani de oameni, în scopuri
nutritive sau pentru tratamentul unor afecțiuni și boli. Conținutul lor nutritiv
este mai mare decât al multor legume de cultură. În ceea ce privește conținutul
medicinal, plantele medicinale se remarcă prin compuși medicinali
superiori.

Valoarea terapeutică a plantelor medicinale este dată de elementele active

din compoziția lor:

 Substanțe flavonoide, flavone – Multe au rol important în procesul

de utilizare al vitaminei C și al calciului. Substanțele bioflavonoide
fortifică țesutul cardiac, vascular, tisular.
 Alcaloizi – Au efect alcalin și rol benefic în funcțiile metabolice,
fiziologice din organism.

 Acizi – Au rol în sinteza grăsimilor, proteinelor și carbohidraților. Se

găsesc sub formă de sulf, fosfor, azot.

 Cumarine din substanțe aromatice.

 Glicozide cu proprietăți antitumorale, antimicrobiene, fungice,

diuretice, stimulante asupra circulației sangvine și a inimii.

 Taninuri cu proprietăți astringente.

 Uleiuri esențiale sau uleiuri volatile – Au fenoli, alcooli, substanțe

organice, ketone, oxizi, aldehide, esteri. Astfel de compuși au efect bun
asupra sănătății sistemului nervos. Uleiurile esențiale se utilizează
pentru tratamentul multor afecțiuni, pentru calmarea simptomelor
acestora.

 Substanțe saponine cu proprietăți antiinflamatorii, expectorante.

 Antioxidanți importanți pentru creșterea imunității.

 Principii amare cu efect stimulativ asupra intestinului,

pancreasului și ficatului. O planta care conține multe principii amare
este rădăcina de gențiană.

 Antioxidanți care protejează celulele de efectul nociv al

radicalilor liberi, mențin vitalitatea și sănătatea
organismului. Exemple de antioxidanți pot fi: luteina, quercitina,
 licopenul, beta-carotenul, rutinul, vitamina A și E, acidul clorogenic și
altele.

 Vitamine, minerale, oligoelemente.

Persoanele care cumpără suplimente de vitamine și minerale sintetizate chimic,

trebuie să știe că acestea nu sunt asimilate corect de organism. Cel mai bine
este să fie luate aceste substanțe dintr-o alimentație echilibrată. Factorii care
contribuie la dezechilibrul de minerale în organism sunt: poluarea, stresul,
alimentația nesănătoasă (excesul de carbohidrați rafinați, grăsimi, alcool) și
administrarea de medicamente.

Importanțța plantelor medicinale

Utilizarea plantelor medicinale este foarte importantă pentru
restabilirea sănătății organismului. Prin proprietățile nutritive deosebite,
plantele oferă mai multă energie în viața de zi cu zi. De asemenea prin
ingredientele active, plantele medicinale reprezintă remedii terapeutice
apreciate în medicina populară. Există o multitudine de avantaje pentru care
este indicat să se aleagă detoxifierea organismului cu plante medicinale și
să se renunțe la terapia cu medicamente.
Acestea sunt:

 Curățarea și revitalizarea organismului.

 Eliminarea toxinelor din organism (ceea ce nu se întâmplă în cazul
medicamentelor convenționale).

 Acțiunea purificatoare care ajută organismul să scape de materiile

obstructive, de toxine. În acest fel se imbunătățește circulația
sangvină și limfatică, se activează funcțiile organismului.

 Alcalinizarea și detoxifierea organismului – aspecte importante înainte

de a aplica un tratament pentru vindecarea unor boli.

 Proprietăți regeneratoare care purifică și hrănesc celulele

țesuturilor. În acest mod se îmbunătățesc reacțiile la nivelul celulelor
și țesuturilor, se elimină efectul de metabolizare și se îmbunătățește
starea de sănătate a organismului.

 Efectul antiparazitar, care ajută la regenerarea și fortificarea celulelor.

După cum se știe deja, folosirea antibioticelor artificiale au efecte

secundare. Ele ajută la distrugerea bacteriilor dar, în același timp, pot stimula
dezvoltarea unor culturi micotice. Antibioticele pot duce la degradarea
țesuturilor pentru că sunt realizate din sulfanilamidă, deci conțin sulf anorganic
care se acumulează în organism, în țesuturi și afectează starea acestora.

Experții recomandă folosirea plantelor medicinale nepreparate (ex. tincturi)

deoarece astfel sunt asimilate rapid în tractul digestiv. Dacă sunt fierte, ele
pierd o parte din vitamine B și C (acestea fiind solubile în apă) și pot satura
grăsimile. Un lucru important este însă faptul că ele păstrează proprietățile
medicinale active (deși se acționează asupra lor cu căldură), de aceea sunt
recomandate infuziile și ceaiurile pentru ameliorarea simptomelor unor afecțiuni
și boli.

Plante medicinale – Mod de utilizare

Organismul uman are nevoie de hrană vie pentru a se vindeca, de aceea
sunt recomandate plantele medicinale. Ele ajută la detoxifierea și consolidarea
țesuturilor, la stimularea energetică și nutritivă. Cercetătorii spun despre
capacitatea vindecătoare a plantelor consumate crude că ar fi chiar de 100 de
ori mai mare ca cea a plantelor fierte sau infuzate.

Proprietățile lor nutritive sunt date de carbohidrați, proteine, grăsimi, fibre,

care ajută la menținerea sănătății. Sunt plante medicinale care au efect mult
mai bun asupra organismului dacă sunt utilizate împreună, decât separat.
Trebuie ținut cont însă de compatibilitatea acestora.

Plantele medicinale se utilizează destul de ușor. Pot fi consumate sub formă de

ceai, infuzie, tinctură, decoct, capsule. De asemenea, sucurile din fructe și
legume proaspete reprezintă alimente cu cel mai mare potențial de energie și
nutrienți pentru organism. Sucurile pot fi realizate din legume, fructe dar și din
semințe, nuci, alge, plante medicinale.

Beneficiile sucurilor proaspete:

 Cea mai ușor de digerat de către tractul gastro-intestinal este fibra

din fructe. Aceasta este benefică asupra intestinului, amplifică
peristaltismul intestinal.
 Fructele oferă mai multă energie organismului decât legumele,
dar au un conținut mai mic de aminoacizi, minerale și clorofilă
comparativ cu legumele.

 Chiar dacă unii oameni se consideră sănătoși, ei pot consuma sucuri

proaspete din ingrediente crude (legume, fructe, semințe, plante
medicinale) deoarece în acest mod își fortifică și mai mult organismul,
își cresc imunitatea acestuia.

Experții recomandă 2-3 pahare de suc pe zi, deci aproximativ 600-900 g de suc
în total. Se poate face suc din: morcovi, mere, sfeclă, struguri, spanac,
țelină, iarbă de grâu, varză, etc. Sucurile stimulează activitatea nervoasă, a
glandelor endocrine, opresc dezvoltarea tumorilor, combat atacul nociv al
radicalilor liberi, fortifică organismul, etc.

Ceaiuri din plante naturale

Ceaiurile din plante medicinale se prepară destul de simplu. În cazul în care se
folosește doar o plantă, se ia o linguriță cu plantă și se adaugă la 250 ml apă
fierbinte. Timpul de fierbere este de 3-6 minute pentru florile și frunzele plantei,
și de 10-15 minute pentru tuberculii și rădăcina plantei. Ceaiul se realizează
într-un ibric sau ceainic din sticlă. Cele mai indicate sunt recipientele din sticlă.
În cazul în care se dorește realizarea unui ceai din mai multe plante medicinale,
se poate alege una din variantele:

 Se face un amestec din aceste plante, se pune o linguriță plină cu vârf

cu amestec la 250 ml apă fierbinte.
 Se măsoară câte 250 ml de apă pentru fiecare linguriță cu fiecare
sortiment de plantă.

Lucerna – plantă medicinală bogată în vitamine și

oligoelemente
Lucerna are o putere vindecătoare mare, crește imunitatea
organismului. Conține beta-caroten, clorofilă, vitamine (B6, C, E, K),
antioxidanți, oligoelemente (calciu, potasiu, fosfor, zinc, mangan, fier,
magneziu, cupru). Are de 4 ori mai multă vitamina C decât citricile.În
alimentație sunt recomandați germenii de lucernă, sucul din lucernă, decoctul
sau tinctura din lucernă.

Beneficiile lucernei pentru organism:

 Previne bolile asociate stresului.

 Are efect alcalinizant, purificant. Ajută la eliminarea toxinelor și a
rezidurilor metabolizante din organism. Susține eliminarea metalelor
grele din corp: mercur, aluminiu, plumb și altele.

 Îmbunătățește absorbția de nutrienți în organism.

 Calmează simptomele (inflamații, mâncărimi, iritații) care apar din

cauza mușcăturilor de insecte.

 Combate infecțiile, retenția de apă din organism.

 Are efect laxativ, detoxifiant și digestiv. Este recomandată pentru

curățarea și detoxifierea organismului.

 Reduce inflamațiile care apar la articulații în caz de reumatism.

 Scade nivelul de colesterol din sânge și previne ateroscleroza.

 Scade glicemia și ajută în combaterea diabetului. Se recomandă infuzia

și decoctul din lucernă. Se pun 2 lingurițe de lucernă uscată la 200 ml
apă fierbinte, se lasă la infuzat 10 minute, apoi se strecoară și se bea
pe parcursul zilei.

 Ajută la vindecarea rănilor. Decoctul din lucernă se folosește direct pe

piele sau se adaugă în apa de baie.

 Datorită proprietăților antioxidante este folosită pentru

înfrumusețarea și reîntinerirea feței. Ajută în combaterea semnelor
îmbătrânirii, în reducerea ridurilor. Este eficientă în prevenirea
încărunțirii părului.
  Sucul din lucernă este indicat în tratamentul răcelii, miopiei,
nevralgiilor și bolilor pulmonare. Se poate combina cu morcovi pentru a
fi mai eficient și mai bun la gust.

 Oferă un plus de energie corpului.

 Combate oboseala și anemia, crește vitalitatea organismului și

reîmprospătează sângele datorită conținutului mare de clorofilă.

 Ajută la normalizarea funcției glandei tiroide.

 Previne dezvoltarea cancerului.

Citește și: Activitatea fizică are un rol vital în combaterea îmbătrânirii

organismului și menținerea sănătății

Tătăneasa – planta care vindecă oasele

Tătăneasa este una din cele mai bune plante medicinale pentru
vindecarea oaselor. Are un efect puternic în reconstrucția oaselor, a structurii
osoase, a scheletului. Este o plantă de leac din natură pentru oase și articulații,
pentru vindecarea entorselor, rănilor, cartilajelor, fracturilor. Se folosește
pentru uz extern (alifie, cataplasme din frunze, gargară, comprese din frunze
proaspete sau opărite, băi locale) și uz intern (ulei, tinctură, pulbere, infuzie,
decoct, macerat).

Tătăneasa are următoarele beneficii:

 Conține alantoină, inulină, substanțe saponine steroidice, acizi

fenolici, tanin, mucilagiu, vitamine (A, C, B12), calciu, fosfor,
potasiu. Alantoina din flori are efect anticancerigen și
cicatrizant. Mucilagiul din fructe ajută în cicatrizarea și reducerea
inflamațiilor țesuturilor. Acizii fenolici au efect antiinflamator.
 Are proprietăți cicatrizante, antiinflamatoare, calmante,
antiseptice excelente.

 Ajută la fortificarea țesutului conjunctiv.

 Este un bun remediu pentru flebită, hemoroizi, osteoporoză, varice și

alte boli grave.

 Are proprietăți astringente de aceea este folosită pentru detoxifierea

țesuturilor.

 Stimulează circulația limfatică.

 Are proprietăți tonice foarte bune.

 Îmbunătățește circulația sangvină la nivelul picioarelor. Se recomandă

băile din frunze de tătăneasă, compresele cu frunze pe zonele afectate,
în tratamentul varicelor și fracturilor.

 Compresele cu tătăneasă sunt indicate în caz de reumatism, inflamații

articulare, hematoame și contuzii.

 Alifia din tătăneasă este eficientă în tratamentul rănilor.

 Ajută la fortificarea celulelor țesuturilor organismului.

 Reglează nivelul de zahăr din sânge.

  Sub formă de cataplasme ajută la vindecarea plăgilor și rănilor.

 Are efect bun asupra sistemului urinar și gastro-intestinal (în ceea ce

privește controlul hemoragiilor).

Lemn-dulce – Proprietățți, indicațții terapeutice

Există multe plante medicinale cu efect bun asupra sistemului endocrin.

Dintre aceaste cea mai importantă este lemnul-dulce (se folosesc rizomii și
rădăcina). Această plantăreface funcția glandelor suprarenale, are efect
antiinflamator natural, nu inhibă producerea de steroizi de către aceste glande.

Planta lemn-duce are acțiune fitoterapeutică deosebită:

 Are proprietăți antimicotice, antimicrobiene, emoliente, calmante,

expectorante, stimulente slabe, purgative, aromatizante.
 Conține fitosteroli.

 Ajută în tratamentul gripei, hepatitei și ulcerului. În caz de ulcer

gastric sau duodenal se recomandă o jumătate de linguriță de pulbere
de rădăcină de lemn-dulce de 3 ori pe zi, timp de două săptămâni. Se
ține sub limbă și apoi se bea puțină apă.

 Ajută în tratamentul hipoglicemiei și diabetului.

 Dezinfectează sângele.
  Are acțiune analgezică, antiinflamatoare, efect bun asupra
sistemului osos, reduce durerile de artroză, durerile osteo-artriculare.

 Rădăcina din lemn-dulce combate herpesul și virusurile hepatice.

 Reglează nivelul de zahăr din sânge.

 Vindecă țesuturile tractului gastro-intestinal.

 Reprezintă un bun remediu pentru infecțiile căilor respiratorii. Dacă

se ia o jumătate de linguriță cu pulbere de rădăcină de lemn-dulce de 3
ori pe zi, timp de 10 zile, se pot preveni afecțiunile și infecțiile
respiratorii.

 Vindecă ulcerațiile și combate infecțiile cu bacteria Candida

albicans.

 Este eficientă în tratamentul hepatitei virale, are glicirizină –

substanță care previne distrugerea hepatocitelor. Celulele hepatice
alcătuiesc 80% din masa ficatului.

 Crește imunitatea organismului.

Detoxifierea sistemului limfatic cu plante

medicinale
Printr-o alimentație corectă se poate menține sănătatea
organismului. În plus, utilizarea plantelor medicinale poate ajuta foarte mult la
vindecarea și regenerarea țesuturilor și deci la îmbunătățirea stării de sănătate.
Tot mai mulți oameni au înțeles acest lucru și de aceea interesul lor pentru
produsele naturiste și medicinale a crescut în ultimii ani.

Specialiștii recomandă mai ales plante medicinale care pot stimula acțiunea
limfatică și preveni dezvoltarea cancerului. Ei recomandă plantele pentru
stimularea detoxifierii și îmbunătățirea funcționării organismului, pentru
regenerarea organelor, glandelor, creșterea vitalității și energiei în corp.
Majoritatea plantelor medicinale au capacitatea de a consolida funcțiile
organelor și glandelor din organism. Ele ajută la creșterea imunității și la
prevenirea îmbolnăvirii.

Circulația limfatică este stimulată și prin drenaj limfatic, mersul pe jos, tehnici
de peeling (pentru îndepărtarea stratului de celule uscate), respirație din
diafragmă, masaj asupra pielii și musculaturii.

Plante medicinale pentru sistemul limfatic, circulator și

endocrin
Cele mai eficiente preparate naturiste sunt acelea care:

 Au capacitatea de a ajuta la regenerarea renală și intestinală, de a

mări capacitatea funcției de filtrare și eliminare a rinichilor, dar și
capacitatea de eliminare a toxinelor prin piele și intestine.
 Ajută la detoxifierea și stimularea hepatică. În acest mod se
îmbunătățește metabolismul și digestia.
  Au efect bun asupra sistemului limfatic și asupra sistemului imunitar
al organismului. Inflamarea sistemului limfatic poate predispune la
apariția furuncurilor, afecțiunilor pielii, tumorilor, etc.

Sistemul limfatic poate fi influențat negativ de lipsa de exerciții fizice,

oboseală, lipsa somnului, sedentarism, consumul excesiv de alimente procesate,
depresie cronică.

Foarte important în stimularea circulației limfatice este sportul și respirația

profundă. Dacă se mărește amplitudinea diafragmei prin respirație profundă se
imbunătățește circulația limfatică. Stagnarea circulației limfatice din cauza vieții
sedentare, lipsei de exerciții fizice și a obezității, poate duce treptat la apariția
unor alergii, hipertensiune arterială, boli oncologice lente.

Oamenii consideră că umflarea picioarelor este doar din cauza unor probleme
cardiace sau datorită unor afecțiuni ale rinichilor. În realitate inflamația
picioarelor are legătură cu circulația sistemului limfatic. Edemele dar și umflarea
mâinilor are legătură cu blocajul ganglionilor limfatici. În concluzie este
necesară detoxifierea sistemului limfatic și îmbunătățirea circulației limfatice.

Există plante medicinale care ajută în tratamentul epuizării, oboselii cronice,

artritei, insuficienței endocrine a suprarenalelor, inflamațiilor, multor boli grave.
Principalele plante (recomandate sub formă de tincturi sau infuzii)
pentru regenerarea glandelor suprarenale sunt:

 Rădăcina și frunzele de pătrunjel

 Frunzele de lucernă

 Rădăcina de lemn-dulce

 Astragalusul, turița, echinaceea

 Rădăcina de ginseng siberian

 Gențiana

 Fructele de ienupăr.

Pentru fortificarea sistemului circulator sangvin, detoxifierea sângelui,

tratamentul cancerului, anemiei, oboselii, nivelului crescut de colesterol,
intoxicațiilor hepatice, bolilor splinei, tulburărilor glandei tiroide, se recomandă
următoarele plante medicinale:

 Rădăcina de brusture
 Scoarța de stejar alb

 Talpa-gâștei

 Hibiscus

 Sulfină

 Gingko biloba

 Florile și tulpina de trifoi roșu.

Plante cu proprietăți nutritive și energizante
pentru organism

Din categoria suplimentelor nutritive zilnice ar trebui să facă parte lăptișorul

de matcă, rădăcina de sfeclă, lucerna, grâul încolțit, frunzele de păpădie, orzul
încolțit, rădăcina de lemn-dulce, frunzele de păducel, semințele de in, aloe,
secara încolțită, Ginko biloba, rădăcina de astragalus.

Astfel de plante sunt indicate pentru toți oamenii, indiferent de vârstă. Au efecte
benefice, nutritive și medicinale asupra organismului. Sunt recomandate în
special tincturile (câteva picături dizolvate în apă). Au proprietăți vindecătoare
și energizante.

Plante medicinale pentru regenerarea țțesutului cardiac

Există multe remediile naturale pentru bolile de inimă recomandate de

specialiștii în medicina tradițională și fitoterapie. Medicamentele oferite de
medicina convențională au efecte secundare, în cazul plantelor medicinale nu
apar efecte adverse.

Inima și vasele de sânge sunt afectate cel mai adesea de ateroscleroză,

hipertensiune arterială, aritmie, miocardită, pericardită, boala cardiacă
ischemică (cantitatea insuficientă de oxigen la miocard).
Cele mai indicate plante medicinale pentru regenerarea țesutului
cardiac și îmbunătățirea circulației sangvine sunt:

 Fructele de păducel
 Frunzele de păpădie

 Talpa-gâștei

 Coaja de nuc negru, numit Juglans aculeatus

 Ardeiul iute – Capsicum annuum.

Alimentele pentru vindecarea și întărirea vaselor de sânge sunt: avocado,

grapefruit, mere, kaki, rodia, căpșunile, boabele de cireșe, coacăze negre și
roșii, fasolea, broccoli, dovleacul, usturoiul, ceapa, peștele de mare (cod,
hering, macrou), ciupercile, nucile, semințele de in, uleiul din semințe de in,
cerealele (orz, orez, fulgi de ovăz, hriscă, mei).

Vitaminele sunt substante chimice complexe care indeplinesc un rol esential in

functionarea normala a organismului omenesc si care, cu cateva exceptii, nu pot
fi sintetizate de catre acesta. Ele se gasesc in majoritatea alimentelor de
provenienta naturala si sunt absolut necesare pentru cresterea, mentinerea
vitalitatii si bunastarea generala a organismului nostru.

Vitaminele pot fi:

1. Liposolubile (solubile in grasimi): vitamina A (si provitamina A -carotenul-

care in organismul omului se transforma in vitamina A), D, E, K

1. Hidrosolubile (solubile in apa): vitaminele C, B1, B2, PP, B12

Ele nu sunt distruse in procesul digestiv, fiind absorbite ca atare. De aceea toate
vitaminele sunt eficiente atunci cand sunt administrate pe cale orala.

Vitaminele pot fi stocate in organism intr-o oarecare masura, de exemplu,

vitaminele liposolubile sunt stocate in ficat si tesutul subcutanat, in timp ce
vitamina C este stocata in cortexul suprarenal, etc

Multe dintre vitamine sunt necesare in cantitati foarte mici, dar ele joaca un rol
foarte important in cele mai multe reactii chimice in organism. Ele nu sunt
alimente, dar nici suplimente alimentare si nici nu efera energie, desi nici un om
nu poate trai fara vitamine. Multe dintre aceste reactii de celule sunt realizate
de catre enzime, fiecare alt fel de enzima fiind responsabia pentru desfasurarea
unor reactii chimice speciale in cadrul corpului.

Enzimele sunt formate dintr-o combinatie complexa de vitamine si minerale.

Astfel, daca o vitamina se intampla sa lipseasca, aceea enzima nu poate fi
formata si, deci, anumite functii importante din organism, in care este implicata
enzima, nu vor putea fi indeplinite.
Vitaminele isi fac efectul in cantitati foarte mici. Prin urmare, nevoia totala
zilnica este de obicei foarte mica. Necesarul zilnic al unei vitamine pentru o
persoana variaza in functie de rata metabolismului organismului. Astfel,
persoanele care efectueaza munci grele, femeile insarcinate, sau cele care
alpteaza, copiii in crestere, au nevoie de o cantitate mai mare de vitamine este
mare. In general, un om care depune un efort obisnuit poate obtine destule
vitamine din diete echilibrate mixte.

Vitaminele sunt partial distruse si partial secretate de catre organism. Insa sunt
inlocuite, prin alimentatie, in momentul in care organismul simte nevoia de
vitamine.

Vitamina A este necesara pentru vedere, cresterea si formarea oaselor si

rezistenta organismului la infectii.
Intareste mecanismele de aparare ale organismului, dezintoxica. In asociere cu
vitamina E protejeaza organismul impotriva cancerului, amelioreaza vederea
nocturna, intretine pielea si mucoasele. cicatrizeaza.
Surse: ficat, untura de peste, oua; legume precum morcovul, cartofii dulci,
dovleac; alte legume precum spanacul; fructe precum mango, papaya, curmale;
rosii, fasole verde.
ATENTIE!!! Doze prea mari, administrate perioade prea indelungate, pot deveni
toxice

Vitamina B1 este vitala petru functionarea normala a celulelor si a nervilor. Este

indispensabila schimburilor dintre celulele creierului. Activeaza memoria. E
vitamina de baza a intelectualilor. Surse: stridii, drojdie de bere, carne, fasole
uscata, portocale, germeni de grau, paine si cereale, unt de arahide, ficat, oua.

Vitamina B2 este necesara pentru furnizarea energiei din carbohidrati, proteine

si grasimi. Este de asemenea importanta pentru o dezvoltare normala a
organismului, producerea unor hormoni si buna functionare a celulelor
rosii. Amelioreaza vederea nocturna. Participa la constructia celulara.
Protejeaza vederea.
Surse: produsele lactate, carne, peste, cerelale de porumb si vegetale precum
broccoli si asparagus, drojdie, afine , oua.

Vitamina B3 este necesara pentru furnizarea energiei din carbohidrati, proteine

si grasimi, pentru sinteza grasimilor si pentru formarea celulelor rosii.
Stimuleaza refacerea celulara a pielii capului si a radacinii parului.
Surse: cereale, cartofi, varza, rosii, ficat, galbenus de ou, peste, nuci, carne de
pasare.

Vitamina B6 ajuta organismul sa se foloseasca de carbohidati si proteine. Joaca

un rol cheie in prelucrarea aminoacizilor, in asezarea proteinelor. Este
fundamentala pentru buna functionare a creierului,
Surse: banane, morcovi, usturoi, varza creata, spanac, ficat, creier, maduva,
peste,nuci, alone, rinichi, oua.

ATENTIE!!!! devine toxica cand dozele sunt depasite.

Vitamina B12 este necesara pentru producerea carbohidratilor, a proteinelor si a

unor aminoacizi si grasimi. Are actiune antianemica si favorizeaza echilibrul
nervos
Surse: peste, ficat, galbenus de ou, crustacee, produse lactate.
Vitamina C este necesara in formarea colagenului, o proteina care confera
rezistenta oaselor, cartilagiilor, muchilor si vaselor de sange si contribuie la buna
mentinere a capilarelor, oaselor si dintilor. Are actiune antiinfectioasa prin
excelenta.

Surse: citrice, legume, salate, ficat. broccoli, rosii, cartofi, ardei dulce; spanac.
Doze prea mari pot provoca diaree.

Vitamina D este esentiala in formarea si mentinerea in buna stare a oaselor si

dintilor. Ajuta si la buna functionare a sistemului nervos si a celui muscular.
Surse:grasimi animale, lactate, margarina, oua si unt, lumina soarelui.
Doze prea mari pot sa antreneze probleme cardiace

Vitamina E protejaza grasimile si vitamina A aflate in organism. Ca antioxidant,

stabilizeza membranele celulelor. Faciliteaza schimburile dintre celulele
cerebrale., mentine pielea supla, intarzie aparitia petelor de varsta si a
alunitelor, prelungeste viata globulelor rosii.
Surse: uleiurile vegetale
Vitamina K : functia de baza a acestei vitamine este de a coagula sangele.

Surse : spanac, varza, cartofi, capsuni, rosii, ficat, carne, Lumina soarelui,
margarina, lapte, oua si unt.
In doze prea mari, poate sa impiedice dezvoltarea creierului la copii si sa
provoace anemie adultilor.