Traditionalismul

Ion Pillat
Aci sosi pe vremuri
Traditionalismul este o miscare literara manifestata in perioada
interbelica, a carei ideologie se cristalizeaza in revista ''Gandirea” fondata
in 1921 la Cluj. Aceasta directie literara ce se plaseaza in opozitie cu
modernismul lovinescean este precedata de doctrinele literare ale
poporanismului si samanatorismului. Gandirismul din perioada interbelica
reprezinta o continuare a acestor idei. Traditionalismul se plaseaza in
antiteza cu modernismul care exalta valorile occidentale pentru ca
traditionalismul sa conserve spiritul national in istorie si folclor.
N. Crainic spune ca traditionalismul este fundamental culturii
romane. El considera ca in fiecare epoca au existat scriitori care au
imbratisat idei traditionaliste: M. Eminescu, poponarismul, gandirismul. N.
Manolescu afirma in ''Metamorfozele poeziei'' ca traditionalismul este un
stil ce se opune unei evolutii prea rapide a poeziei moderne.
Ion Pillat, poet traditionalist ce se intoarce in spatiul originar,
devenit spatiu poetic, pentru a regasi casa amintirii, chipurile bunicilor,
traieste nostalgia trecutului care inseamna pentru el dobandirea puritatii si
a sacralitatii. Poezia ''Aci sosi pe vremuri'' face parte din volumul ''Pe arges
in sus'' si este o creatie-capodopera, scrisa in distih, care pare o sinteza de
genuri prin aparenta firului narativ si teatralitatea gesturilor si a decorului
simbolic. Poezia apartine directiei traditionaliste prin tema, prin modelul
de constructie a textului, dar si prin registrul stilistic utilizat.
Ca specie literara este un pastel psihologic, un text poetic in
care forma de pastel este doar un pretext pentru atitudini meditative si
elegiace. Tema textului este reprezentata de timp si iubire, teme specifice
traditionalismului. Este un poem al timpului evocat cu intensa
sugestivitate, un poem al amintirii si al spatiului natal. Universul rural este
ales ca topos al concretizarii iubirii, este particularizat prin utilizarea unor
motive specifice. Acestea contureaza imaginea unui spatiu arhaic,
elementul central fiind ''casa cu pidvor'', a carei poarta este prinsa cu zavor,
iar hornul a incetat demult sa mai fumege. ''Panza de paianjen'' ilustreaza
motivul trecerii timpului si al uitarii. Povestea de dragoste se desfaosara
sub semnul ocrotitor al lunii si al noptii, motiv romantic evocat in cheie
traditionalista.
 Titlul, reluat in prima secventa a textului, este centrat asupra
problematicii timpului. Modeleaza viziunea despre lume si evidentiaza un
aspect al traditionalismului, antiteza dintre trecut si prezent, evocate prin
locutiunea adverbiala ''pe vremuri'' si adverbul ''aci''.
Poemul este alcatuit din 19 distihuri, dispuse simetric, grupate
in doua grupuri, cel al bunicilor si cel al nepotilor si un vers final, liber,
avand rolul de laitmotiv al poeziei, care sugereaza si indepartarea de
modelul clasic. Se observa doua tipuri de lirism, cel obiectiv, in prezentare
celor doua povesti de dragoste si cel subiectiv, manifestat formal prin
comunicarea directa a trairilor si sentimentelor.
Prima parte comfigureaza imaginea iubirii de odinioara, fiind
alcatuita din doua secvente. Prima secventa( primele 3 distihuri)
contureaza in imagini descriptive decorul povestii de dragoste. Motivul
central este reprezentat de ''casa amintirii'', epitetul avand valoare
anticipativa. Locul invita la meditatie pe tema trecerii timpului prin
personificarea ''paienjenii zabrelira si poarta si zavor''. Detaliile descrierii
fixeaza imaginea unei case traditionale. Imaginea legendara a trecutului
este evidentiata de referirea la ''poteri si haduci'', iar senzatia de nemiscare
este accentuata de imaginea sirului de plopi. In poezia lui Pillat, natura
devine solidara cu omul:''In drumul lor spre zare imbatranira plopii''. A
doua secventa aduce in prim plan micul scenariu al iubirii trecute. Spatiul
prinde viata prin prezenta cuplului de indragostiti, ce se afla intr-un décor
nocturn, luminat de luna. Finalul secventei se centreaza pe imaginea
auditiva ''un clopot a sunat'', care anunta defapt trecerea timpului. Chiar
daca isi imagineaza ca prin iubire isi vor primi dreptul la nemurire ('' Dar
ei in clipa asta simteau ca-o sa ramana''), indragostitii devin si ei victime
ale efemeritatii: ''demult e mort bunicul, bunica e batrana''. Exclamatia ''Ce
straniu lucru, vremea!'' are rolul de a schiba registrul si de a introduce tema
timpului ca obiect al meditatiei lirice, ce se realizeaza prin imagini puse in
paralel: intre portret si ''fata ta'' se aseaza bariera timpului.
A doua parte a poeziei repeta simetric experienta trecutului,
diferentele sunt doar de nuanta, distanta se relativizeaza, idee sustinuta de
paralelismul din versul ''ca ieri si bunica...si vii acuma tu''. Aceleasi
gesturi, aceleasi elemente ale spatiului, aceeasi delicatete a feminitatii se
regasesc, peste ani, intr-o aceeasi poveste de iubire:''iar cand in noapte
campul fu lac intins sub luna''. Diferenta o face modificare gustului estetic.
Peste timp, bunicul si nepotul se raporteaza la creatia poetica oentru a-si
explica trairile interioare.
Relatiile de simetrie si de opozitie constituie, in aceasta
poezie, structura de semnificatii. Iubirea, ca tema centrala, este surprinsa in
doua ipostaze, simetrice si in acelasi timp identice ca valoare. Relatiile de
simetrie sunt reprezentate si la nivelul motivelor si al imaginilor
artictice:''pe urmele berlinei trasura ta statu''. Opozitia aparenta intre viata
si moarte este si ea anulata: clopotul suna in mod egal, din moarte renaste
viata, intr-o ciclicitate permanenta.
''Aci sosi pe vremuri'' de Ion Pillat apartine litearaturii
traditionaliste prin compozitia de factura clasica si prin abordarea unei
tematici specifice: uiversul rural, nostalgia trecutului, iubirea, trecerea
timpului.