Despre secolul al XX-lea

Bibliografie:    
Privire  asupra  secolului  de  René  Rémond,    
trad:  Ion  Doru  Brana,  Nemira,  2008  
 
Problema secolelor

•  Convenție  umană  
•  Calendarul:  eveniment  epocal  (întemeiere  laică  sau  
religioasă)  
•  ab  urbe  condita  (Roma)  
•  evenimente  religioase  (naşterea  lui  Iisus,  fuga  lui  Mahomed  
de  la  Mecca  la  Medina,  data  Creaţiei  la  evrei)  
•  Secolul  aritmeKc  nu  se  suprapune  cu  secolul  istoric  
•  Pericle  
•  Augustus  
•  Ludovic  al  XIV-­‐lea  
•  Împărțirea  în  decenii  (de  origine  anglo-­‐saxonă)  e  puțin  
relevantă  
Secolul al XX-lea
•  Este  un  secol  de  75  de  ani?  
•  Început:  1  august  1914  (WWI)  
•  Sfârșit:  9  noiembrie  1989  (căderea  zidului  Berlinului)  
•  Criterii  de  împărțire:  războaie,  regimuri  poliKce  și  relații  internaționale  
•  R.  Remond:  “Dacă  importanţa  unui  eveniment  ar  trebui  să  se  măsoare  după  num
existenţelor  cărora  le-­‐a  modificat  cursul,  nu  încape  îndoială  că  pe  durata  acestui
secol  războaiele  ar  ajunge  în  fruntea  clasamentului.”  (p.16)  
•  Subîmpărțire  operaKvă:  două  semi-­‐secole  
•  1914-­‐1945  
•  1945-­‐1989  
•  Ipoteza  fin  de  siècle:  1989-­‐2001  (9/11).  Pentru  sec.  XVIII  (1789-­‐1815)  și  s
XIX  (1889-­‐1914)  
aracteristici ale secolului al XX-lea
•  1a.  Schimbarea  (după  Remond).  
•  1b.  ConșKința  memoriei  și  arhivarea  
•  2.  Creșterea  demografică  
•  3.  Accelerarea  istoriei  (Daniel  Halèvy,  1948)  
•  4.  Mondializarea  (Globalizarea)  
•  5.  Dispariția  spațiului  
•  “Trăim  în  Kmp  real.  (…)  Ceea  ce  vrea  să  însemne  asta  este  că  Kmpul  e  acelaşi  
în  locul  unde  se  întâmplă  ceva  cu  cel  unde  ajunge  informaţia  despre  cele  
întâmplate:  este  simultaneitatea  în  instantaneitate.“  
•  “Viteza  crescândă  şi  capacitatea  mărită  a  avioanelor,  reducerea  Kmpului  de  
zbor,  scăderea  tarifelor  au  sporit  în  mod  uimitor  posibilităţile  de  circulaţie  la  
suprafaţa  Pământului.  Şi,  odată  cu  ea,  tot  ce  transportă  oamenii,  de  la  
microbi  la  idei.”    
aginea negativă a
colului al XX-lea
•  Datoria  memoriei  
•    “Reputaţiile  secolelor  nu  sunt  stabilite  o  dată  pentru    
totdeauna.”  (p.36)    
•  “Acest  secol  a  inventat  datoria  memoriei.”  (p.37)  
•  Crimele  împotriva  umanităţii.  Secol  de  barbarie  și  masacre  fără  precede
•  Specificul:  “combinaţie  de  barbarie  şi  de  metodă.”  (p.46)  
•  Invenție  de  regim  poliKc:  totalitarism  –  asocierea  puterii  cu  o  ideologie,
fără  a  se  mai  recunoaşte  vreo  altă  autoritate  morală  superioară  lor.  
(Hannah  Arendt)  
•  Secol  profund  inuman  
Imaginea pozitivă a secolului al XX-lea

•  Bilanţul  şKinţific  şi  arKsKc  este  absolut  fabulos.    

•  Chimia,  fizica,  biologia,  medicina,  proteKca,  geneKca,  astrofizica,  
informaKca  (apariţia  internetului,  în  1991).    
•  Arte  noi:  cinematograful,  singura  artă  inventată  pornind  de  la  progresul
tehnologic  
Bilanț pozitiv
1.  prelungirea  vieţii  prin  progresul  medicinei,  descoperirea  anKbioKcelor,  
protecţia  socială,  igienă  mai  bună,  regim  alimentar  mai  sănătos.    
2.  îmbunăţirea  condiţiilor  de  viaţă,  reducerea  Kmpului  de  lucru  şi  a  efortului  fi
calitatea  vieţii.  Progresul  tehnic  interferează  cu  progresul  social.  Sporirea  
mobilităţii.  DemocraKzarea  luxului:  apă  curentă,  săpun,  detergenţi,  încălzir
centrală,  deplasări  motorizate,  servicii  diverse  (gunoi,  reparaţii,  etc.)  
3.  Emanciparea  femeilor,  fapt  cardinal  al  celei  de-­‐a  doua  jumătăţi  de  secol.  Nic
un  secol  nu  a  modificat  într-­‐atât  concepţiile  despre  natura  umană  şi  
comportamentele  sale.  
4.  Reîntoarcerea  democraţiei  ca  filosofie  poliKcă  şi  ca  regim.  Cele  trei  valuri:  an
’70  –  Portugalia,  Spania,  Grecia,  anii  ’80  –  America  de  sud  (Brazilia,  ArgenKn
Uruguay,  Chile),  anii  ’90  –  Europa  de  Est,  Rusia.  Rolul  individualităţilor  
(Gorbaciov,  papa  Ioan-­‐Paul  al  II-­‐lea)  
5.  O  nouă  viziune  a  relaţiilor  internaţionale.  Europa  unită  (1950)