Noţiune de model.

Clasificarea modelelor

Imitarea unor procese, obiecte sau fenomene este caracteristică societăţii umane pe tot
parcursul istoriei sale. Primele desene, realizate de oamenii epocii de piatră pe pereţii peşterilor,
erau în acelaşi timp şi primele încercări de a reproduce obiectele şi fenomenele reale prin
imagini. Globul-machetă al planetei noastre este şi el o imitaţie a unui corp real. El ne aduce la
cunoştinţă date despre forma şi mişcarea Terrei, amplasarea continentelor şi oceanelor, a ţărilor
şi oraşelor. Dar elementele machetei nu constituie în întregime obiectul iniţial. Astfel, în cazul
globului-machetă avem de-a face doar cu un corp sferic, prin centrul căruia trece o axă, care
permite rotirea, iar pe suprafaţă avînd imprimate diverse informaţii despre planeta Pămînt.

Globul-machetă redă anumite trăsături ale corpului cosmic real, dar se deosebeşte de el:
diferă dimensiunile, proprietăţile fizice, structura etc. Globul-machetă este o reprezentare
simplificată a Terrei, care permite studierea doar a anumitor particularităţi ale ei – este doar un
model.

Modelul este un sistem material sau ideal, logico-matematic cu ajutorul căruia pot fi
studiate, prin analogie, proprietăţile şi operaţiile efectuate asupra sistemului iniţial, care, în
general, este mai complex.

Modelele sînt utilizate din cele mai vechi timpuri pentru examinarea fenomenelor
şi proceselor complexe, de exemplu, moleculele, atomii, sistemul solar, universul în ansamblu,
un reactor atomic, un zgîrie-nor etc. Un model reuşit este mai comod pentru cercetări decît
obiectul real. Mai mult chiar, anumite obiecte şi fenomene nici nu pot fi studiate în original. De
exemplu, sînt greu de efectuat experimente ce ţin de economia unei ţări, sînt imposibile
experienţele cu planetele sistemului solar, cele care presupun revenirea în timp etc. Un alt aspect
important al modelării îl constituie posibilitatea de a pune în evidenţă doar acei factori, acele
proprietăţi ale obiectului real, care sînt esenţiale pentru obiectul studiat.

De asemenea, modelul permite instruirea în vederea utilizării corecte a obiectului real,

verificînd diferite moduri de a reacţiona pe modelul acestui obiect. Experienţele cu obiectul real
pot fi imposibile sau foarte periculoase (durata mare a procesului în timp, riscul de a deteriora
obiectul). În cazurile cercetării obiectelor dinamice, caracteristicile cărora depind de timp, o
importanţă primordială capătă problema prognozării stării obiectului sub acţiunea unor anumiţi
factori.

În general, un model bine construit permite obţinerea unor cunoştinţe noi despre obiectul
original supus cercetării.

Procesul de construire a modelului se numeşte modelare.

Există cîteva tipuri de modelare, ce pot fi unite în două grupe mari: modelarea materială
şi modelarea ideală.

În cazul modelării materiale, cercetarea originalului se efectuează prin redarea cu ajutorul

unui alt obiect material, mai simplu decît cel real, denumit model, a caracteristicilor geometrice,
fizice, dinamice, funcţionale de bază ale originalului. Exemple: machetele clădirilor, avioanelor,
automobilelor şi ale vehiculelor militare etc.
 În cazul modelării ideale, cercetarea originalului se efectuează prin reprezentarea
proprietăţilor lui cu ajutorul anumitor concepte, scheme, planuri, structuri, care există doar în
imaginaţia omului. Î

n general, modelarea ideală se bazează pe o concepţie intuitivă despre obiectul

cercetărilor. De exemplu, experienţa de viaţă a fiecărui om poate fi considerată drept un model
personificat al lumii înconjurătoare. Atunci cînd modelarea nu este intuitivă şi se folosesc
anumite simboluri, cum ar fi diverse scheme, grafice, formule, ea este numită simbolică. În
categoria modelelor simbolice un loc aparte îl ocupă modelarea matematică, în care examinarea
obiectului se realizează prin intermediul unui model formulat în termeni şi noţiuni matematice,
cu folosirea anumitor metode matematice. Un exemplu clasic al modelării matematice îl
constituie descrierea şi cercetarea legilor de bază ale mecanicii lui Newton cu ajutorul
instrumentelor matematice.

Pentru studierea unui proces sau fenomen nu este suficient să fie construit modelul
respectiv. În general, modelul descrie anumite legităţi, relaţii, caracteristici ale originalului, însă
scopul modelării constă în obţinerea, în baza informaţiilor furnizate de model, a unor date noi
despre original.