Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O altă etapă de neuitat o reprezintă experienţa de la Teatrul de Comedie, unde echipa era
atât de unită, încât actorilor le venea foarte greu să se despartă după fiecare spectacol sau
repetiţie. "Atmosfera de creativitate din Teatrul de Comedie contaminase întreaga trupă.
În zilele când nu ne înduram să ne despărţim după spectacol, Amza Pellea ne făcea să
murim de râs, Rucăreanu ne desfăta cu romanţe, Marinuş Moraru îl imita uluitor pe
Laurence Olivier în «Hamlet», iar Dinică râdea cu capul dat pe spate asemeni calului
rănit din «Guernica» lui Picasso", a glumit Beligan, acompaniat de zumzetul voios din
sală.
"Dacă printr-un miracol am revedea spectacolele lui Victor Ion Popa, am observa că
multe din tendinţele inovatoare ale teatrului de astăzi au fost experimentate de regizori.
Din păcate, arta scenică nu se înregistrează decât pe pupilă şi timpan, iar trecerea anilor
toceşte inevitabil prin suprapunere succesivă acuitatea imaginilor vizuale şi auditive.
Când piere o generaţie rămâne numai amintirea controversată a celor ce au dominat cea
mai efemeră dintre arte. Avea dreptate Laurence Olivier. El mi-a spus într-o seară, într-o
cârciumioară londoneză, cuprins de melancolie. Dragul meu, noi actorii scrutăm zăpada.
(după câteva secunde de pauză, aplauze)", s-a destăinuit artistul.
Amintirile sunt multe şi savuroase. Am mai reţinut una spusă foarte frumos şi cu haz de
Radu Beligan. Victor Ion Popa i-a chemat, într-o seară, pe el şi pe Alexandru Giugaru. I s-
a adresat lui Giugaru astfel: "Am să te rog să îl iei pe băietul acesta pe lângă dumneata, să
mănânce ca lumea. Mi-e teamă că o să-şi cheltuiască toţi banii pe cărţi şi o să dea în
oftică". "Lăsaţi-l în seama mea", a încuviinţat Gargantua (făcând referire la Giugaru).
Reproducem întocmai această peripeţie, trăită de cel care stătea în faţa noastră într-o
seară de 8 martie 2008. "A doua zi dimineaţa, bătăi în uşa cuşetei mele. «Costelivule, te-
ai sculat?» Eram la Piatra Neamţ. Am pornit-o pe aleea străjuită de castani care urcă spre
centru. Se făcuse ceasul 10.00. Giugaru, cunoscut în toată ţara, după turneele cu Tănase,
îi ştia pe toţi grataragiii evrei ai Moldovei. Am poposit într-un local, unde pe o masă
lungă, căptuşită cu tablă zincată, erau înşirate după forme şi culori, cele mai apetisante
fripturi pe care le văzusem vreodată. Maestrul a indicat patronului ce trebuie să pună pe
talger şi acesta a plecat încărcat sub privirile mele speriate. M-am luptat eroic cu
bunătăţile acelea, dar n-am izbutit să dovedesc mare lucru. Abia mai respiram. Maestrul a
isprăvit tacticos platoul. Se făcuse ora 11.00, apoi scoţând un oftat adânc de satisfacţie mi
s-a adresat: «La prânz rămânem aici sau mergem în altă parte?»" (hohote de râs). Aşa a
început prietenia lui Beligan cu Alexandru Giugaru.
Fiecare întâlnire cu Radu Beligan este unică. Şi n-ajung două pagini de ziar să cuprindă
frumoasele amintiri ale unui mare actor. Doamnelor şi domnilor, "ultimul profesor" pe
care l-a menţionat Beligan în acea seară magică de sâmbătă are numai 27 de ani şi este şi
el actor într-un altfel de spectacol. Numele lui este Roger Federer, campion mondial de
tenis. "Urmărindu-l pas cu pas am constatat că poate juca orice strategie îşi doreşte şi
poate intra pe teren aproape la comandă. Într-o competiţie în care stresul şi spaima
înfrângerii capătă proporţii covârşitoare, el joacă detaşat, din instinct, cu mult curaj şi
creativitate. În momentul în care loveşte mingea este prezent cu totul, cu mintea şi cu
trupul într-o perfectă sincronizare", astfel îşi descrie "ultimul profesor" Radu Beligan. Şi
cum se putea încheia acest articol dacă nu tot într-o notă umoristică şi cu tâlc. În ultima
vreme, foarte multă lume îi pune deja obositoarea întrebare: "Care este secretul
longevităţii dumneavoastră?" "Cât încă mai am răbdare să răspund spun că, după mine,
secretul biblic al longevităţii este iubirea. Cred că suntem pe pământ pentru acest lucru
unic, să iubim. Repet adesea celor ce vor să mă asculte: iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic
nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii. Şi, fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie
să vă declar că vă iubesc şi pe dumneavoastră, spectatorii, care m-aţi făcut ceea ce sunt şi
care sunteţi adevăraţii mei profesori", s-a confesat Radu Beligan.
»Iubiţi ce vreţi, dar iubiţi. Nimic nu este mai dezastruos decât infirmitatea inimii. Şi,
fiindcă am acest prilej, daţi-mi voie să vă declar că vă iubesc şi pe dumneavoastră,
spectatorii, care m-aţi făcut ceea ce sunt şi care sunteţi adevăraţii mei profesori.
Radu Beligan