Operatia propriu-zisa repozitioneaza dintii si oasele maxilare intr-o noua pozitie, de

natura sa asigure o infatisare mai placuta, un zambet sanatos si o functionalitate

optima a sistemului dento-facial. Termenul “ortognatic” deriva din limba greaca si
este format din doua cuvinte: “ortho” care inseamna “a indrepta” si “gnathic” care
inseamna “maxilar” (osul maxilei).

DE CE TREBUIE SA CORECTAM O OCLUZIE

DEFECTUOASA?
Malocluziile sau ocluziile defectuoase pot cauza o serie de probleme functionale,
de la incapacitatea de a mesteca bine alimentele, fapt ce poate compromite procesul
de digestie, pana la probleme de vorbire, si alte disfunctionalitati faciale, regasite in
dureri cronice de cap, dureri articulare si traume periodontale. Apneea in somn este
si ea o problema ce poate fi tratata cu ajutorul chirurgiei ortognatice.

Persoanele care pot beneficia de chirurgia ortognatica sunt acelea care sufera de o
ocluzie defectuoasa (malocluzie) sau ale caror oase ale maxilarului sau mandibulei
sunt pozitionate incorect. Cresterea celor doua arcade este un proces gradual, iar
uneori, mandibula poate creste mai repede decat maxilarul. Accidentele sau
defectele de nastere pot si ele afecta alinierea oaselor fetei. Ortodontia poate
corecta malocluziile, doar in cazul in care dintii sunt incorect pozitionati, dar daca
este vorba despre repozitionarea oaselor arcadei, atunci este nevoie de chirurgie
ortognatica.

Inainte ca operatia de chirurgie ortognatica sa aiba loc, pacientul va avea nevoie de

tratament ortodontic sau de aparat dentar. Acest lucru va permite dintilor sa fie
aliniati intr-o pozitie care permite repozitionarii oaselor maxilare sa devina mai
stabile in urma operatiei ortognatice. in mod normal, pacientul are nevoie de un
tratament ortodontic timp de unul sau doi ani pentru a «decompensa» dintii inainte
de operatia de reconstructie ortognatica. Extractiile dentare sunt si ele facute tot
inainte de operatie.

Trei obiective de tratament sunt fundamentale in chirurgia ortognata:

functionalitatea, estetica, si stabilitatea. Aceste trei obiective reprezinta scopurile
principale in tratarea pacientilor cu anomalii dentomaxilare.

Ce presupune tratamentul ortodontic-chirurgical?

Odata ce cresterea este incheiata (dupa 16-18 ani) se realizeaza un plan de tratament combinat,
ortodontic si chirurgical. Pacientul este trimis de medicul curant la ortodont, de unde apoi este
directionat spre un chirurg maxilo-facial. Investigatiile necesare includ radiografii, modele si poze.
Tratamentul presupune 3 stadii:
In unele cazuri, lipsa de dezvoltare transversala a maxilarului impune o etapa preliminara inainte
de aplicarea bracketilor. Este o faza initiala de expansiune chirurgicala a maxilarului - disjunctia
asistata chirurgical - ce creaza spatiu necesar pentru incadrarea dintilor. Se realizeaza inainte de
tratamentul ortodontic propriu-zis si de repozitionarea chirurgicala a maxilarelor. Se realizeaza in
anestezie generala si presupune separarea celor doua jumatati ale maxilarului superior si largirea
acestuia cu ajutorul unui disjunctor. Pacientul ramane in spital 1-2 zile, iar perioada de recuperare
este de cateva zile.

Dupa interventia chirurgicala, pacientul este instruit sa activeze zilnic disjunctorul. Dupa cateva
zile, un spatiu apare intre cei doi incisivi centrali, ceea ce indica realizarea disjunctiei. Spatiul va fi
inchis de catre ortodont cu ajutorul aparatului dentar. Dupa activarea disjunctorului, urmeaza o
perioada de repaus de 3-4 luni, pentru formarea de os nou. Dupa aceasta perioada, disjunctorul
este indepartat si incepe tratamentul propriu-zis cu primul stadiu, cel ortodontic.
Stadiul 1: tratamentul ortodontic prechirurgical
Aparatul ortodontic fix - bracketii- este necesar pentru a indrepta dintii din cele doua arcade
pentru ca cele doua arcade sa se potriveasca dupa ce diferenta dintre cele doua maxilare a fost
redusa chirurgical. Aceasta parte de tratament este realizata de ortodont si dureaza in medie 18
luni, timp in care pacientul este vazut la intervale regulate de timp pentru ajustari.
Stadiul 2: tratamentul chirurgical
Cand ortodontul decide ca alinierea dintilor este satisfacatoare, ortodontul impreuna cu chirurgul
vor stabili un plan ortodontic final. Tehnicianul dentar va simula pe modele miscarea propusa si
va fabrica splinturile de acrilat care vor fi folosite de catre chirurg pentru repozitionarea
maxilarelor in timpul operatiei.

Interventia chirurgicala se va realiza sub anestezie generala si presupune fracturarea dirijata a

unuia sau ambelor maxilare. Inciziile sunt realizate intraoral, evitandu-se astfel cicatricile
extraorale. Cu ajutorul splinturilor de acrilat, maxilarele vor fi fixate in noua pozitie, cu ajutorul
placutelor de osteosinteza.

Interventia chirurgicala dureaza intre 2-5 ore, in functie de complexitatea cazului. Pacientul este
spitalizat pentru 1-3 zile. Perioada de recuperare este de 3-4 saptamani.

Imediat postchirurgical, dintii de sus si de jos sunt uniti intre ei cu ajutorul unor elastice, iar in
unele cazuri, splintul de acrilat ramane intre arcade. Cele doua maxilare raman blocate pentru 2
saptamani. Acest lucru poate induce panica pentru inceput, dar pacientul trebuie sa incerce sa nu
se impotriveasca si sa se acomodeze cu noua situatie.
Simptomatologie
Durerea postchirurgicala este tinuta sub control cu medicatie antiinflamatorie, dar este
surprinzator de redusa in majoritatea cazurilor. De asemenea se administreaza si medicatie
antibiotica intravenos. Edemul postchirurgical este normal. De obicei este maxim la 48-72 ore
postoperator. Cea mai mare parte din edeme dispare la 7-10 zile postchirurgical, insa un usor
edem rezidual poate fi vizibil pana la
cateva luni postchirurgical.
Hematoame, congestia nazala, inflamatia gatului si amorteala buzelor si barbiei pot aparea
postchirurgical si se reduc treptat.
Alimentatia imediat postchirurgical - primele 4 saptamani
Imediat postchirurgical alimentatia este doar lichida si este administrata printr-o seringa. Acasa,
datorita blocajului intermaxilar, edemelor si senzatiei de amorteala, alimentatia poate fi mai dificila
pentru primele 2 saptamani. In aceasta perioada, alimentele trebuie sa fie moi. Recomandam
pacientilor sa fie creativi in privinta dietei si sa treaca alimentele prin blender, transformandu-le in
piureuri. Pentru a asigura o alimentatie corespunzatoare recomandam 5-6 mese pe zi.

Dupa indepartarea blocajului intermaxilar si a splintului, se va indica purtarea in continuare a

elasticelor intermaxilare, acestea putand fi indepartate in timpul meselor. Se recomanda insa,
evitarea alimentelor tari, deschiderea gurii realizandu-se treptat. Se indica de asemenea,
realizarea de mai multe ori pe zi a unor exercitii de deschidere progresiva a gurii. Pacientul
trebuie sa mestece tinand cont ca vindecarea definitiva a oaselor se realizeaza abia dupa 8-12
saptamani.
Dupa saptamana 4
Se trece treptat la o masticatie normala. Initial alimentele sunt moi si treptat se introduc alimente
mai tari. Se recomanda portii initial mai mici. Este nevoie de o perioada de 2-3 luni pana cand
 muschii se obisnuiesc cu noua pozitie a maxilarelor. In aceasta perioada se recomanda evitarea
alimentelor care necesita un timp indelungat de masticatie.
Igiena
Ca dupa orice rana postchirurgicala, este extrem de important sa se pastreze curate toate zonele
din interiorul cavitatii orale. Dintii trebuie curatati foarte bine ( se pot folosi chiar periute mici
pentru copii si periute interdentare). Dupa fiecare masa se recomanda clatirea gurii cu multa apa.
Dusul bubal poate fi foarte util in aceasta perioada. Clatirea cu apa de gura este indicata de doua
ori pe zi.
Intoarcerea la munca
Este recomandabil sa va luati 2-3 saptamani libere de la slujba sau scoala. Aceasta perioada
poate fi mai lunga sau mai scurta in functie de fiecare caz in parte. Initial, imediat postchirurgical,
pacientul se poate simti mai obosit ca de obicei, dar cu o nutritie buna nivelul de energie revine la
normal.
Atentie:
 Sunt necesare 6-8 saptamani pentru o vindecare completa a oaselor maxilarului si 3-4 luni
pentru recuperarea completa a organismului!
 Daca in perioada de vindecare maxilarele sunt lovite, se pot deplasa si se poate produce o
asimetrie, asa ca FITI ATENTI!
Exercitii fizice
Trebuie rezumate la exercitii usoare imediat cand pacientul se simte pregatit (alergare, inot, etc.).
Trebuie evitate sporturile de contact si sporturile cu mingea.
Sangerarea
Pentru primele 7-10 zile postchirurgical, poate exista o sangerare usoara care se opreste de
obicei in cateva minute. In prima saptamana postchirurgical, in urma operatiei maxilarului
superior, pot aparea urme de sange vechi la nivelul nasului. Se recomanda sa nu suflati nasul
pentru 3-4 saptamani postchirurgical.
Stadiul 3: tratamentul postchirurgical
Tratamentul postchirurgical dureaza aproximativ 6 luni si are drept scop realizarea relatiilor
corespunzatoare intre dinti. Bracketii sunt indepartati de pe dinti de catre ortodont, urmand
faza de contentie.
Implantul dentar:

Implanturile dentare reprezinta cea mai moderna si eficienta solutie de inlocuire a dintilor
pierduti.

Fie ca pierdem un dinte, mai multi dinti sau chiar toti dintii, implanturile si tehnicile moderne de
implantologie pot face minuni. Astfel, pacientii nu mai sunt nevoiti sa sacrifice dintii naturali
pentru a ancora lucrari de tipul puntilor dentare, nu se mai folosesc de proteze mobile care
creeaza un permanent discomfort, ci pot beneficia de dantura fixa, ancorata pe implanturi, care
arata si se simte la fel ca si dintii naturali.

Pierderea dintilor reprezinta o adevarata problema, chiar daca inlocuirea acestora, din
pacate, este frecvent amanata sau chiar ignorata.

 Implantul dentar este o piesa din titan pur (99,95%), avand forma de surub in general. El
are menirea de a creea o radacina artificiala in osul maxilar, acolo unde dintele sau dintii
naturali lipsesc.
 Reconstructia este formata din doua segmente-unul intraosos (implantul) si unul supraosos
numit bont protetic.

 Deasupra bontului protetic se ancoreaza o coroana, o punte sau o proteza.

 Tratamentul este conservator in comparatie cu o lucrare traditionala prin punte

deoarece implanturile dentare elimina necesitatea sacrificarii dintilor invecinati. In cazul in care
confectionam o punte dentara (bridge=pod), aceasta are nevoie pentru ancorare de minimum
 2 dinti stalpi, dinti ce vor fi din pacate sacrificati (se extrag nervii, se obtureaza canalele si se
slefuiesc dintii care odinioara erau sanatosi).
 Restaurarea danturii pe implanturi aduce beneficii estetice si functionale extraordinare,
pacientul nepercepand senzatia de „artificial”. In scurt timp de la inserare, acesta uita ca de
fapt a pierdut in acel loc un dinte.

Efectele lipsei dintilor

In lipsa dintilor, atat masticatia cat si estetica au de suferit. In plus, osul maxilar, acolo
unde nu mai exista dinte sau dinti se va resorbi, adica se va topi, astfel incat inserarea unui
implant va fi riscanta sau chiar imposibila in lipsa unor manopere suplimentare, cum ar fi cele de
aditie de os, prin care se reface volumul osos astfel incat implantul sa se poata ancora ferm.

Cand se pierd grupe mari de dinti sau chiar toti dintii estetica faciala are mult de suferit.
Oasele maxilare se resorb, iar structurile fetii incep sa se modifice: buzele capata un aspect
infundat si subtiat, apar numeroase riduri in jurul gurii si langa nas, dimensiunea verticala scade.
Intr-un cuvant, fata capata un aspect de imbatranire prematura ceea ce constituie un mare
dezavantaj.

In plus, masticatia cu proteze mobile atinge o eficienta de maxim 10% si multe din alimentele
preferate sunt constant evitate. Pacientul, chiar daca nu recunoaste, incepe sa resimta probleme
psiho-sociale, dezvoltand ticuri faciale, este permanent obsedat de mobilitatea protezelor, evita
sa zambeasca si sa manance, ajungand chiar sa se izoleze.

Atunci cand se pierde un dinte, iar acesta nu este inlocuit, atat dintii vecini, dar si cei
antagonisti sau opusi vor migra, schimbandu-si pozitia corecta. Acest fapt va conduce la
dezechilibre ale muscaturii care se pot agrava prin afectarea musculaturii masticatorii sau a
articulatiei temporo-mandiblare. Astfel, pacientul va experimenta oboseala musculara si dureri
nejustificate in regiunea capului, precum si un permanent discomfort la nivelul danturii si a
vecinatatilor ei.

Dintii migrati vor retentiona mai usor placa bacteriana si tartru, ceea ce va conduce la instalarea
infectiilor, atat la nivel dentar prin aparitia si complicarea cariilor cu afectiuni ale canalelor cat si
la nivel gingivo-parodontal prin instalarea si progresarea diverselor forme de boala parodontala.

Un tratament eficient cu implanturi dentare este acela care restaureaza estetic si functional
dantura pentru cel putin 30-40 de ani, adica predictibil pe termen lung. Acest deziderat poate fi
atins numai prin implicarea totala de ambele parti: de partea medicului, prin investigare atenta,
diagnostic corect si planificare interdisciplinara si de partea pacientului prin pastrarea unei igiene
orale riguroase la domiciliu, respectarea celor doua controale anuale si evitarea sau renuntarea la
fumat.

Contraindicatiile la tratamentul cu implanturi dentare sunt putine la numar si vizeaza

afectiuni metabolice, cum ar fi diabetul necontrolat, afectiuni decompensate, boli osoase sau
forme de cancer.

Nu exista limita de varsta superioara deoarece implanturile dentare moderne sunt special
tratate pe suprafata lor si au un design care le permite o ancorare ferma chiar si in oase maxilare
cu densitate scazuta, dar exista limita de varsta inferioara, evitandu-se implantarea pana nu se
incheie cresterea osoasa, adica in perioada adolescentei.
Nu se insera implanturi dentare in guri care prezinta infectii sau inflamatii: carii active, placa
bacteriana si tartru, in nici un caz cand sunt prezente forme active de boala parodontala ori
infectii de canal. Igiena orala deficitara si fumatul sunt principalii factori locali responsabili de
esecul tratamentului cu implanturi, reprezentand contraindicatii majore.

Clasificarea lui ANGLE

* Este una din primele clasificări, recunoscută pe plan internațional.

* Are drept criteriu de clasificare relațiile mandibulo-maxilare în plan sagital.

* Pentru evaluarea clinică Angle s-a oprit asupra molarului de 6 ani, considerându-l în poziție fixă,
la nivelul bazelor maxilare.

Clasa I Angle

Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel cuspidul mezio-
vestibular al molarului suprior de 6 ani articulează cu primul șanț mezial intercuspidian al molarului
de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a lui Angle). În această clasă se încadrează toate anomaliile situate
mezial de molarul de 6 ani.

Clasa a II - a Angle

Prezintă raport molar distalizat, șanțul intercuspidian inferior plasat distal de vârful
cuspidului MV superior. În funcție de raporturile frontale în plan vertical, se descriu două diviziuni:

-diviziunea 1: malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.

-diviziunea 2: malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocuzie adâncă acoperită.

Clasa a III-a Angle

Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani respectiv poziționarea

reperului inferior mezial față de cel superior. Și aici se pot descrie două subdiviziuni:

-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori cu proalveolie și prodenție,

consecință unei creșteri mandibulare în raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini.

-subdiviziunea 2 – în care există un fals prognatism mandibular, rapoartele meziale ale ocluziei
datorându-se nedezvoltării maxilarului superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor
locali.

Clasificarea clinică a școlii franceze

În această categorie, clasificarea anomaliilor dentare se împarte în trei grupe, utilizând termenul de
dizarmonie între elementele structurale ale aparatului dento-maxilar:
Dizarmoniile de bază

În această grupă intră anomaliile în care sunt tulburate rapoartele între bazele maxilarelor și
între acestea și baza craniului. Aceste dizarmonii sau decalaje de bază se datorează în special
factorilor ereditari, iar respirația bucală sau tulburările masticatorii agravează această anomalie.

Dizarmoniile dento-alveolare

Grupă din care fac parte anomaliile rezultate prin modificarea raportului dintre dimensiunea
arcadelor și a dinților.

Dizarmoniile sistemului dentar

Sunt anomaliile dentare de număr, formă, volum, poziție.