Sunteți pe pagina 1din 2

SINTEZA STUDIILOR

Rolul atașamentului este fabulos pentru că menține părintele în preajma copilului, ceea
ce desigur asigură supraviețuirea micului pui. Construirea unui atașament sănătos este esențial în
primii ani de viață ai copilului. De fapt reprezintă nevoia primordială a puiului de om pentru a-și
achiziționa ușor și sănătos abilitățiile cognitive, fizice și emoționale, necesare dezvoltării
sănătoase și echilibrate.
Atunci când mama îi poate asigura copilului o stare de siguranță, netulburată de teamă și
frică de a o pierde, atunci când ea este caldă, constantă, blândă, disponibilă față de nevoile fizice
și emoționale ale copilului cel mai probabil copilul va dezvolta un atașament securizant.
Definită ca ansamblu de legături ce se stabilesc între un nou-născut şi mama sa, începând
cu senzaţiile şi percepţiile sugarului vizavi de aceasta şi reciproc ale mamei faţă de copilul ei,
noţiunea de ataşament a fost introdusă în psihologie în 1959, de Bowlby, ca urmare a
investigaţiilor etologiştilor. După observarea puilor de raţă de curând ieşiti din ou şi ataşarea lor
de o cutie aflată în miscare, psihologii s-au întrebat dacă acest comportament nu s-ar putea regăsi
şi la oameni.
Conceptele principale ale temei sunt: atașamentul securizant și calitatea acestuia, modul
în care preșcolarul se poate integra fără ajutor/cu ajutor în grupul de copii, modul în care
părintele abordează intrarea acestuia în înstituție și momentul despărțirii propriu-zise.
În primul articol intitulat “Behavioral profiles of different types of social status in
preschool children: An observational approach”, sunt implicați 54 de preșcolari spanioli dintre
care 15 - baieți și 39 – fete, cu vârsta medie de 5,15 ani, părinții acestora având studii medii.
Locația studiului a fost un teren de sport amenajat în aer liber. Grupul de copii a împărțit spațiul
cu alți 150 de copii, fără un adult prezent, dar urmăriți din “umbră”. Participanții au fost filmați
fără știrea lor, în timpul pauzei zilnice de jumătate de oră, pe tot parcursul anului școlar.
Comportamentele au fost înregistrate folosind probe focale și metode de înregistrare continuă
(Martin & Bateson, 1986) și au fost luate două măsuri independente ale comportamentelor.
Concluzia articolului este că jocul ierarhic împreună cu sociabilitatea și tipurile de agresivitate
ajută la o mai bună înțelegere a diferențelor de acceptare socială.
În al doilea articol numit “Preschool Children’s Pretend and Physical Play and Sex
of Play Partner: Connections to Peer Competence”, sunt implicati 60 de preșcolari, 33 – baieți și
27 – fete, dintre care 51 sunt euro-americani, având vârta medie de 5 ani, dintre aceștia 4 erau
africani europeni si 5 alte etnii . Aceștia au fost observați pe terenul de joacă al scolii, timp de 4
luni. A fost studiat jocul dintre copii de același sex și sexe diferite, iar profesorii și colegii au fost
cei care au oferit note evaluative în legătură cu competențelor sociale ale copiilor studiați.
Rezultatele sugerează că atât sexul copilului, cât și cel al partenerului de joacă sunt factori
importanți care determină competența socială a copiilor față de colegi.
În al treilea articol numit “ Kindergarten children’s attachment security, inhibitory
control, and the internalization of rules of conduct “, sunt implicați 82 de copii preșcolari din
Germania, dintre aceștia 36 - fete și 46 – baieți, cu vârsta medie de 5,49 ani. În cadrul acestui
studiu s-a luat în considerare doar nivelul de studii al mamelor, toate aceastea aveau un studii
superioare. Mamele și copiii lor au vizitat laboratorul de două ori pentru că acest studiu a făcut
parte dintr-un proiect mai mare pe tema autocontrolului la copii. În timpul primei vizite, mamele
au răspuns unor chestionare. În timpul celei de-a doua vizite, controlul inhibitor al copiilor a fost
evaluat. Studiul atestă în mod clar o relație pozitivă între acceptarea unor reguli de conduită,
atașamentul securizant și motivația și abilitatea copiilor de a-și inhiba comportamentul dominant.
Între cele trei studii se pot distinge atât asemănări cât și deosebiri.
Una dintre asemănări se referă la vârsta copiilor, aceasta fiind vârsta de +/- 5 ani , o alta
se referă la faptul că sunt implicate ambele sexe distinctive, o alta implică copii cu naționalități
diferite.
Ca diferențe ar fi modul de abordare a chestionarului și aplicabilitatea lui, un studiu a
avut loc într-un laborator și în curs de două săptămâni au fost două întâlniri, altul pe un teren
sportiv amenajat în care aceștia au împărțit spațiul cu alți copii, toți fiind filmați, iar în al treilea
au fost observați timp de 4 luni, tot pe un teren de joacă. La unul dintre studii, a fost observat
jocul dintre copii cu sexe diferite sau de același sex, în alt studiu s-a urmărit a se vedea
autocontrolul copiilor, iar în ultimul studiu s-a notat sociabilitatea lor și înțelegerea diferențelor
sociale. Tot ca și diferențe, mai pot fi observate statul în care acestea au fost desfășurate, Spania,
Germania și Statele Unite (Texas).
În cadrul studiilor, nivelul părinților de studii a fost unul dintre factorii luați în
considerare, deși acestea au fost diferite, astfel într-un studiu părinții au avut un nivel de studii
medii, iar în celălalt studiu părinții ( mamele) au avut studii superioare.
Datorită faptului că lucrez în cadrul unei grădinițe, pot observa și obține un set de
rezultate care să ateste modul în care copii interacționează între sexe diferite și de același sex. De
asemenea pot adăuga în cadrul rezultatelor modul în care statutul social al părinților afectează
interacțiunea dintre preșcolari. Astfel pot determina dacă cei mici dispun de un atașament
securizant.
Metoda principală implică observarea fiecărui preșcolar timp de un sementru și notarea
caracteristicilor legate de atașament, care implică completarea unui chestionar de către părinți pe
tema atașamentului și compararea rezultatelor în final.

S-ar putea să vă placă și