Sunteți pe pagina 1din 6

JOC

Spune/arată ce emoţii trăiesc personajele!


Se citesc fragmente din texte literare şi după conţinutul şi intonaţia lecturii, copiii
vor deduce emoţiile diferite ale personajelor şi le vor numi:
-Cine-i acolo?
– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa,
bunicuţo!
– Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot
da jos din pat.
Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să
scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se
culcă în pat şi trase perdelele. (furie)
Ce floare drăgălaşă! a spus femeia şi a sărutat petalele roşii şi galbene, şi cum
le-a sărutat, floarea s-a deschis pocnind. Era chiar o lalea ca toate lalelele,
numai că drept la mijloc şedea pe pistilul verde o fetiţă mititică de tot, gingaşă
şi drăgălaşă, şi nu era mai mare decât un deget şi de aceea i-au spus Degeţica.
(mirare);

Fata făcu precum i se poruncise, dar plânse cu lacrimi amare, din pricină c-ar fi
dorit şi ea să se ducă la petrecere. Şi fiindcă-i plăcea tare mult să dănţuiască, se
rugă de maică-sa vitregă să se îndure şi s-o lase şi pe ea.
– Ce-mi aud urechile, Cenuşăreaso? se prefăcu a fi uimită maştera. Eşti toată
plină de praf şi murdărie şi-ncă mai năzuieşti a te duce la petrecere! Poftim: n-ai
nici o rochie mai ca lumea pe tine şi nici încălţări în picioare n-ai şi-ai vrea să
dănţuieşti?!(tristeţe)

“ Biata copilă rămăsese singură-singurică în pădurea cea nesfârşită şi era atât


de înfricoşată, că privea la mulţimea frunzelor de pe copaci, ca şi când de acolo
ar fi putut să se ivească vreo primejdie şi nu ştia în ce chip şi-ar putea găsi
scăparea.” (frică);
Şi de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când
a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate
salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada
împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea,
încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii! (bucurie)
“ Piticii îndreptară spre Albă ca Zăpada lumina celor şapte lumânărele şi
rămaseră s-o privească.
– Doamne, Dumnezeule, apucară ei să strige, tare frumoasă mai e copila asta. Şi
atât de bucuroşi erau, că nu se îndurară s-o trezească.” (mirare);

‘‘CUBUL EMOŢIILOR”

Grup ţintă : Copii de 6-10 ani


Emoţii propuse pentru a fi exersate: bucurie, tristeţe, curaj, frică, mândrie, vinovăţie, furie, blândeţe

SCOP: Exersarea stărilor emoţionale prin schimbarea mimicii faciale şi a posturii;

OBIECTIVE:
- Să denumească emoţii diverse, identificându-le pe baza componentei nonverbale;
- Să accepte schimbarea stărilor negative cu cele pozitive;
- Să exprime corect emoţia observată;
- Să eticheteze corect emoţiile prezentate;
-
MATERIALE:

„CUBUL EMOŢIILOR”- un cub confecţionat din carton pe feţele căruia sunt lipite 6 feţe, care
reprezintă stări emoţionale diferite, grupate ca antonime: bucurie – tristeţe, curaj – frică, mândrie –
vinovăţie, etc (pot fi două cuburi care reprezintă şi alte stări emoţionale);

DESFĂŞUAREA JOCULUI :

Prezentaţi copiilor „Cubul emotiilor”, explicându-le că îl vor utiliza într-un joc pentru a înţelege mai
bine emoţiile lor şi ale celorlalţi. În acest joc, câte un copil va rostogoli cubul şi când acesta se opreşte
la una din feţe, va încerca să identifice şi să reproducă emoţia şi să găsească antonimul emoţiei
respective; să dea exemple de situaţii în care s-a simţit în acest fel. Precizaţi că, în cazul în care cubul
se opreşte tot la aceeaşi faţă, se va rostogoli din nou, pentru a se putea discuta toate emoţiile.

SARCINI DE JOC:

 Copiii rostogolesc cubul pe rând, în funcţie de răspunsurile date;


 Denumesc stările emoţionale şi descriu situaţii trăite de ei sau pot descrie situaţii ipotetice, care
duc la trăirea unei stări emoţionale identificată în imagine;
 Găsesc antonimele stărilor emoţionale şi le compară pentru a identifica starea de bine pe care o
dă o anumită emoţie;
OBSERVAŢII:

Prin această activitate copiii învaţă:


- să identifice corect emoţiile proprii şi etichetele verbale corespunzătoare;
- copiii achiziţionează cuvinte care denumesc emoţii;
Spune/arată ce emoţii trăiesc personajele!
Se citesc fragmente din texte literare şi după conţinutul şi intonaţia lecturii, copiii
vor deduce emoţiile diferite ale personajelor şi le vor numi:
-Cine-i acolo?
– Eu sunt, Scufiţa Roşie, şi-ţi aduc cozonac şi-o sticlă cu vin. Dar deschide uşa,
bunicuţo!
– Apasă pe clanţă şi intră! răspunse bunica, că eu mă simt slăbită şi nu mă pot
da jos din pat.
Lupul apăsă pe clanţă, deschise uşa, se repezi glonţ spre patul bunicii şi, fără să
scoată o vorbă, o înghiţi. Se îmbrăcă apoi cu hainele ei, îşi puse pe cap scufiţa, se
culcă în pat şi trase perdelele. (furie)
Ce floare drăgălaşă! a spus femeia şi a sărutat petalele roşii şi galbene, şi cum
le-a sărutat, floarea s-a deschis pocnind. Era chiar o lalea ca toate lalelele,
numai că drept la mijloc şedea pe pistilul verde o fetiţă mititică de tot, gingaşă
şi drăgălaşă, şi nu era mai mare decât un deget şi de aceea i-au spus Degeţica.
(mirare);

Fata făcu precum i se poruncise, dar plânse cu lacrimi amare, din pricină c-ar fi
dorit şi ea să se ducă la petrecere. Şi fiindcă-i plăcea tare mult să dănţuiască, se
rugă de maică-sa vitregă să se îndure şi s-o lase şi pe ea.
– Ce-mi aud urechile, Cenuşăreaso? se prefăcu a fi uimită maştera. Eşti toată
plină de praf şi murdărie şi-ncă mai năzuieşti a te duce la petrecere! Poftim: n-ai
nici o rochie mai ca lumea pe tine şi nici încălţări în picioare n-ai şi-ai vrea să
dănţuieşti?!(tristeţe)

“ Biata copilă rămăsese singură-singurică în pădurea cea nesfârşită şi era atât


de înfricoşată, că privea la mulţimea frunzelor de pe copaci, ca şi când de acolo
ar fi putut să se ivească vreo primejdie şi nu ştia în ce chip şi-ar putea găsi
scăparea.” (frică);
Şi de aici, fata, tot mergând înainte, a ajuns acasă la tată-său. Moşneagul, când
a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi şi inima de bucurie. Fata atunci scoate
salba şi paharele cele de argint şi le dă tătâne-său; apoi deschizând lada
împreună, nenumărate herghelii de cai, cirezi de vite şi turme de oi ies din ea,
încât moşneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogăţii! (bucurie)
“ Piticii îndreptară spre Albă ca Zăpada lumina celor şapte lumânărele şi
rămaseră s-o privească.
– Doamne, Dumnezeule, apucară ei să strige, tare frumoasă mai e copila asta. Şi
atât de bucuroşi erau, că nu se îndurară s-o trezească.” (mirare);