Sunteți pe pagina 1din 7

Webinar 3: Vindecarea traumelor din

copilărie
Ce sunt traumele?
Specialiștii spun că traumele se produc drept evenimente singulare sau repetate din viața noastră,
care sunt sau sunt interpretate ca atac din punct de vedere psihic sau fizic asupra noastră. De obicei
acest tip de evenimente depășesc capacitatea noastră de adaptare la acel moment al vieții și sunt
percepute ca un șoc.
Traumele singulare și izolate sunt legate de evenimente grele: război, accidente, moartea cuiva drag,
etc.
Cele multiple sau cumulative se referă la abuzuri, neglijare în copilărie, tortura, etc.
Toate aceste traume sau răni ne marchează pentru întreaga viață și funcționează ca amprente psihice
pentru comportamentul ulterior sau relațiile pe care le construim.
În acel moment creierul nostru intră în reacția luptă sau fugi și este incapabil să opereze o soluție
constructivă. Ce se întâmplă este că organismul primește comanda Alertă! Pericol pentru viață și
activează emoții sau stresori și hormoni, care ar putea să ne protejeze pe termen scurt(cortisol).
Atunci cînd suntem traumatizați ne separăm de noi înșine, de propriile emoții și învățăm să devenim
înțepeniți. Pentru a ne proteja – decidem să nu mai fim vulnerabili și îmbrăcăm măști. Acest fenomen
se numește disociație.
În principal, atunci când nu este vorba de traume severe, care conduc la diagnoze psihiatrice, disociația
majoră se referă la faptul că nu mai suntem în contact cu propriul corp și propriile emoții.
De obicei, oamenilor traumatizați le este dificil să își exploreze sau exprime emoțiile proprii și mai ales
să le identifice în gând.
Tot drept rezultat al rănilor/traumelor dezvoltăm credințe, care mai apoi ne influențează în mod
negativ viața. Le numesc contracte sacre, pe care le încheiem cu lumea, pentru a fi în siguranță.
Exercițiu: care este contractul tău?
1 Eu nu sunt destul de.......bună, valoroasă, demnă de a fi iubită, etc.
2 Îmi doresc ceva, pe care nu îl pot avea
3 Sunt diferită deci nu pot fi iubită, nu pot crea relații, etc.
Pentru a detecta nevoia ta, nu vom căuta cu mintea, ci vom întreba corpul, ajutându-ne de tehnica
testului muscular. (vezi în video)
Întrebarea pe care o punem este: este adevărat că 1? Apoi 2? Apoi 3? Dacă apar două sau trei
răspunsuri adevărate
Întrebarea este: pe o scală de la 1 la 10, care este intensitatea acestei credințe în inconștientul meu?
1 – mic, 10 – foarte mare.
Atenție: este important ca în testul muscular să nu îți fie sete, foame sau somn sau să ai nevoie să
mergi la baie.
Oricare ar fi rana ta: respingere, trădare, abandon, pierdere – influența lor asupra vieții tale poate fi
fatală.
Peter Levine, unul dintre autorii mari în domeniu, vorbește despre o călătorie a eroului, când vorbește
despre traume, sau ciclurile vieții. Fiecare dintre noi este într-o asemenea călătorie.

1
În cazul femeilor, călătoria eroinei are un specific:

iluzia
ciclu nou cercetarea/
căutarea

independenț
supraviețuirea
a

eliberarea rezistența

conectarea ea perseverează

grația
sacrificiul
doliul

Orice rană ne învață în final că nu suntem niciodată singure. Noi venim pe pământ ca să găsim
conexiune și să nu fim respinși. Să învățăm că suntem Una. Acestea sunt cele mai mari nevoi ale
noastre. Dar povestea pe care o construim pe parcursul vieții este cea a supraviețuirii mai degrabă.
Pentru fiecare mare rană sau pentru fiecare etapă a vieții învățăm să purtăm măști. Aceste măști sunt
garantul securității, sau a bucuriei sau a fericirii. Dar aceste emoții nu sunt reale. Ele aparțin măștilor
pe care le-am creat. Dacă în copilărie ne învață că nu avem voie să greșim – vom avea masca
perfecționistei, dacă nu e voie să fim furioase – masca calmității și a durității, dacă părinții ne iau în
brațe când plângem doar – masca victimei, etc.
Care a fost masca ta? Care sunt emoțiile pe care le ascunzi sub ea?
Exercițiu:
Pentru credința pe care ai descoperit-o, dacă în spatele ei ar fi un personaj, cum l-ar chema? Cum
arată? Câți ani are? Dă-i un nume, care nu este al tău.
Apoi intră total în pielea acestui personaj. Simte ce simți, ia poziția corporală a personajului și
răspunde la următoarele întrebări:
1. Când ai apărut? La ce vârstă?
2. De la cine ai învățat să fii așa?
3. Care este frica ta cea mai mare?
4. Care este darul tău?
5. Care este mesajul tău pentru mine?
Fiecare dintre măști ne protejează de ceva imaginar. De trecut. De o traumă nouă posibilă. Dar
niciodată de ceva adevărat. Mintea ta va face întotdeauna ceea ce crede că e mai bine pentru tine.

Emoțiile
Atunci când suntem răniți, devenim victime. De cele mai multe ori însă aceasta devine o mască, un
rol, pe care continuăm să îl jucăm.
Victima de obicei suprimă emoțiile sau fuge de ele:

2
a. suprimarea emoțiilor – îmbutelierea acestora și ascunderea lor în inconștient.
b. exprimarea emoțiilor – exprimarea lor sălbatică, intrând în Triunghiul dramei.
c. simțirea emoțiilor – simțirea fizică și sălbatică e emoțiilor în întreg corpul.
d. procesarea emoțiilor – filtrarea gândurilor despre emoție și crearea surplusului de gânduri (supra-
analiza)
e. diluarea emoțiilor – diluarea emoțiilor grele cu sentimente care te fac să te simți în siguranță.
f. circularea emoțiilor – mutarea emoțiilor în diferite zone ale corpului.

Exercițiu:
Care este modul tău de a fugi de propriile emoții? Analizează un set de amintiri, legate de diferite
emoții și identifică care este modul tău tradițional de a fugi de propriile emoții. Notează primele două
moduri pe care le-ai descoperit.
1. _________________________________________
2. _________________________________________

Cum îți afectează aceste moduri de a nu vedea și conștientiza propriile emoții viața? Ce se întâmplă
de obicei când faci asta?
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________________

Totuși transformarea acestor emoții aduce bucuria adevărată.


Urmărește următorul tabel:
Emoția dramei Consecințe Emoția eliberatoare

Frica (mă simt teribil) Închidere, frustrare, renunțare Entuziasm (pot, voi reuși),
infruntare directă
Cruzime, superioritate, Singurătate, vinovăție, rușine Bucurie (suntem egali, suntem
mândrie (sunt superioară) unul)
Anxietate, îngrijorare Atac de panică, ictus Credință (cred, totul este bine)
Rușine (e vina mea. Sunt Insucces personal sau social Bunătate, bucuria de a trăi (eu
defectă) sunt, eu sunt bine)
Furie (e greșit ce se întâmplă) Indecizie, incapacitatea de a lua Claritate (îmi doresc asta)
decizii clare
Tristețe (prea rău) depresie Doliu (dau voie să plece, las să
se ducă)
Atașament (ești al meu, Dependență, deconectare Dragoste (mă conectez)
controlez)

Exercițiu: Auditul emotiilor


dintre aceste emoții, pe care le simți cel mai des? Dar în copilărie?

Creează un tabel, pe vârste

3
vârsta Evenimentul, Emoția Consecințe Gând, Mască
situația credința
0-7 ani Exemplu: ne Neputință, Neîncredere în Nu mă Victima,
jucam de-a frică oameni iubește
ascunselea cu nimeni, sunt
familia. M-am singură pe
ascuns atât de lume
tare, sub o albie,
că nimeni nu m-a
putut găsi
8-15 ani
16-24 ani
25 – 33 ani Exemplu: abuz Neputință, Devin Sunt singură. Victima
psihologic. Fostul frică dependentă Nu mă poate
meu soț mă emoțional și ajuta nimeni
șantajează că o financiar
să îmi ia copilul.
34-37 ani
38-45 ani Exemplu: copil Neputință, Co-dependență, Sunt singură, Victima
dificil, cu frică, rușine, rușine nu mă
borderline. Toată vinovăție înțelege și nu
lumea spune că mă ajută
nu e educată nimeni
bine, că nu o să
iasă nimic din ea
45-57 ani
57+

După ce ai completat tabelul, găsește 5 acțiuni care te-ar ajuta să ieși din acest rol
La nivel de corp, exerciții fizice, respirație, un duș, etc
1. ______________
2. ______________
La nivel emoțional (transfer emoția spre o altă amintire, bună, decid pentru mine să ies din victimă,
inscriu in jurnal, etc)

3. ____________

4. ____________

La nivel de gânduri, credințe, înlocuiesc gândurile automate și credințele limitative (sunt in siguranță
în această lume).

5. ____________________

Copilul interior
Cel care are de suferit cel mai mult drept rezultat al rănilor este Copilul Tău Interior.
Fiecare dintre noi are o poveste. Ele sunt de fapt niște scenarii de fapte sau de viață, care ne
împuternicesc și ne ajută să fim în siguranță pentru o perioadă. Tot în ele se găsesc așa-numitele
contracte, pe care le încheiem cu viața. De obicei, contractele sunt încheiate în momente grele ale

4
vieții. Ele sunt credințe adânc înrădăcinate în inconștientul nostru. Le putem descoperi în momentele
în care ne declarăm intenția – eu nu voi face asta niciodată, mai bine singură decât o viață ca a mamei,
etc. Fiecare dintre măști/roluri are o tolbă cu contracte, care ne separă până la urmă de cine suntem
cu adevărat.

Poveștile ne separă nu doar de esența ființei noastre, ci și de lume, de ceilalți. Ele ne limitează
oportunitățile. Ele sunt cele care storc din noi energia și puterea de a crea o viață pe care ne-o dorim.
Dacă trăim într-o poveste – vom avea evenimente repetitive sau vise care nu se vor realiza niciodată.

De obicei poveștile noastre au o temă: abandon, respingere, trădare, pierdere, umilință. Le putem
detecta prin concluziile pe care le tragem în urma anumitor evenimente: nu voi mai avea încredere în
nimeni, bărbații sunt trădători, nu există familii fericite, mă descurc singură, etc.

Aceste concluzii devin contracte, care sunt legate de ceea ce numim Umbră. Contractele ne vor limita
capacitatea de a visa și de a realiza visele. Ele ne povestesc ce credem despre iubire, viață, credință,
Dumnezeu. Ele ne modelează procesele de gândire și stabilesc limite. Toate acestea pentru ca să ne
simțim în siguranță.

De când suntem mici, construim o imagine ideală a noastră. Pentru a fi vizibili suntem de acord să
stăm alături de oameni care nu ne iubesc. Lipim pe noi etichete care ne strâng și ne fac să suferim.
Astfel apare un Sine fals, plin de măști sociale, pe care le purtăm după noi ca pe cel mai vechi prieten.
Adeseori când îi întreb pe oameni dacă ar fi de acord să renunțe la povestea veche din capul lor despre
ei înșiși – văd în ochii lor groază. Ne agățăm de ideea că durerea și povestea noastră ne fac unice.

Doar că poveștile generează un joc al așteptărilor, care nu mai are sfârșit. Aici se nasc: Dacă aș fi avut
altfel de părinți, altfel de copilărie, altfel de experiențe, dacă aș fi fost mai tânără, mai în vârstă, mai
bogată, cu mai mult noroc, etc. Tot aici se naște amânarea realizării viselor: când vor crește copiii,
când voi împlini 40/45/50 de ani, când voi avea timp liber, etc. Aceste amânări sunt limitări ale
separării.
Ele ne despart de cel mai mare și adevărar adevăr: că suntem parte a lui Dumnezeu. Că El este în inima
noastră și că fiecare dintre noi are un Sine Divin. Atunci nu mai este nimic de reparat. Nimic de iertat.
Nimic de înțeles suplimentar. Toate poveștile noastre au un scop divin. Fiecare încercare,
pierdere, eveniment din viața ta face parte din planul divin al creșterii tale.
Toată durerea ta, și a mea, are un scop. Acela de a ne aduce darurile în această lume. Fiecare dintre
noi are un dar. Doar că atunci când ne ținem legați de trecut și de povestea rănilor noastre – acest dar
nu se poate manifesta în plinătatea lui. In fiecare traumă a noastră este un dar, în fiecare parte
neacceptată din tine – un mărgăritar care așteaptă să fie descoperit.
Copilul din noi este cel care stabilește strategia noastră de viață. El este păstrătorul inocenței, al
creativității și a capacității de a ne bucura.

Cum se manifestă copilul din tine? Știe să se bucure sau mai degrabă este oprimat, se simte orfan,
caută atenție?

Exercițiu:
Filmul vieții tale.

5
Alege un timp și un loc în care poți sta singură 10 minute. Aprinde o lumânare. Închide ochii și respiră
de câteva ori profund. Simte cum cu fiecare respirație, te afunzi tot mai mult în tine. Când inspiri –
adună toate grijile acestei zile. Când expiri – permite-le să iasă din tine. Simte prin toți porii cum fiecare
respirație te aduce în inima ta. Ești în centrul ființei tale acum. În acest moment imaginează-ți că ești
pe un câmp cu flori sălbatice. Simte-i mirosul, atingerea ierbii și a florilor. În fața ta stă un ecran mare.
Ca și cum te afli într-un cinematograf în aer liber. Pe ecran se desfășoară un film, cu tine în rolul
principal. Iată momentul în care te-ai născut. Observă fețele celor care au fost alături de tine în primele
zile ale vieții. Apoi vezi imagini cu primii tăi pași, primele tale cuvinte. Amintește-ți cum ai mers în clasa
1, adu-ți aminte de oamenii care te-au marcat în timpul acestor ani. Permite-ți să simți toate trăirile
acestor ani: toate iubirile, pierderile, dezamăgirile, provocările, realizările. Dacă se întâmplă să nu vezi
nimic – amintește-ți emoțiile pe care le aveai. Lasă imaginile să apară în ecranul conștiinței tale.
Deschide posibilitatea să vezi și să simți rolul fiecărei persoane din viața ta. Modul în care fiecare om
a contribuit, chiar dacă e dureros, spre înțelepciunea ta interioară. Amintește-ți că ai venit pentru un
scop în această lume. Că fiecare om pe care l-ai întâlnit este o scară pentru ca tu să poți să îți aduci
darul și să îl manifești.

Apoi respiră profund o dată. De două ori. De trei ori. Revino aici și acum.

Un alt exercițiu pe care îl poți face:


Unul dintre cele mai simple exerciții este acesta: pune în fața ta o fotografie de când erai mică. Apoi
găsește un loc liniștit, în care nu vei fi deranjată. Pune amândouă mâinile pe inimă. Și spune, cu voce
șoptită și drăgăstoasă:
Inspirație – copilul meu a ajuns
Expirație – copilul meu e acasă
Inspirație - aduc iubire
Expirație – copilului meu interior
Inspirație – aduc compasiunea
Expirație– copilului meu interior
Inspirație – aduc bucuria
Expirație– copilului meu interior
Inspirație – aduc calmul
Expirație– copilului meu interior
Repetă ori de câte ori ai nevoie acest exercițiu.

Și acum, când știi că rănile se vindecă dacă îți asumi responsabilitatea pentru cine ești tu în acest
moment și că poți vindeca copilul tău interior, întreabă-te:

Care sunt acum nevoile mele? Cine trebuie să le realizeze?


Care sunt nevoile altora? Cine ar trebui să le realizeze?

Meditație: Eu sunt destulă (video pe grup)

6
Dacă simți că în anumite situații nu poți opri gândurile sau emoțiile folosește tehnica STOP, care vine
din Mindfulness.
Metoda STOP este o mini meditaţie care te îndrumă să te concentrezi asupra respirației, a senzațiilor
tale, asupra corpului și a experienței momentului prezent.

Este o modalitate de “verificare” cu tine însuşi. Este utilă atunci când ai de-a face cu un moment
stresant sau dificil. Se întrerupe ciclul de gândire și emoţie.

1. S de la STOP

Opreşte tot ce faci! Acordă atenţie la tot ce se întâmplă în jurul tău.

2. T este pentru a “trimite aer” în corpul tău

Inspiră adânc astfel încât să trimiţi o cantitate generoasă de aer în plămâni. Respiră adânc. Reglează
senzațiile de respirație. Acordă atenţie şi concentrează-te asupra senzațiilor de respirație chiar acum
în acest moment. Scopul este de a fi pe deplin prezent cu călătoria completă a respirației în și din corp.

3. O este pentru “observaţie”

Observă-ţi corpul și emoțiile. Ce senzații simți în cap, umeri, braţe şi picioare?

Simte ceea ce este prezent în corp. Apoi, lărgeşte concentrarea în mediul înconjurător. Ce vezi, miroşi,
auzi, simți?

4. P este pentru “prezenţă”

Acum eşti în momentul prezent, eşti conştient. Continuă ceea ce făceai înainte cu blâdeţe şi cu intenţia
de a integra conştientizarea momentului prezent.

La seminariile de mindfulness, exersăm această metodă împreună. Rezultate pozitive se obţin şi în


rândul copiilor atunci când pierd conectarea cu momentul prezent.

Metoda STOP este un instrument puternic pentru a te calma într-o situaţie stresantă, aducând calm şi
claritate.

Exercițiu:
Dacă ai ști că acum ești conștientă de ce se întâmplă cu tine, care ar fi noul tău contract? Ce își dorește
inima ta acum? Pune amândouă mâinile pe inima ta. Ce vrea ea? Apoi lasă corpul să se miște. Ridică-
te dacă e nevoie. Lasă corpul să se miște. Apoi spune:
Pe măsură ce....(care e mișcarea corpului tău)
Simt cum ......(ce anume simți)
Și....(ce se întâmplă cu emoțiile tale acum)
Și sunt.....(ce sau cine ești acum?)
Exemplu: pe măsură ce dansez cu viața, simt cum mă eliberez și mă extind. Viața mea devine curgere
blândă a dragostei și sunt fericită.

Acesta este noul tău contract. Scrie-l undeva și repetă-l în fiecare zi. Ori de câte ori ai nevoie. Dar cel
puțin o dată pe zi. Astfel instalezi în tine un nou program de bucurie și de vindecare