Caiet de Religie

Ortodoxă
Clasa a XI-a

Prof. Adina Vrîncianu

 Descoperirea lui Dumnezeu
Revelaţia divină sau revelaţia dumnezeiască este acţiunea prin care Dumnezeu se
descoperă oamenilor, adică le face cunoscută voia Lui, dorinţele şi poruncile.
Revelaţia ajunge la oameni pe două căi:
1. revelaţie naturală – toate învăţăturile despre existenţa lui Dumnezeu.
2. revelaţia supranaturală – a fost trimisă de Dumnezeu în mod direct prin aleşii Săi.
Aceasta se găseşte în Sfânta Scriptură (colecţia cărţilor sfinte scrise de prooroci). A
fost scrisă în 1500 de ani.
Inspiraţia divină – actul prin care Duhul Sfânt îl fereşte de greşeală pe sfântul
scriitor.
Sfânta Scriptură este cea mai de preţ comoară dăruită de
Dumnezeu şi este alcătuită din două părţi:
- Vechiul Testament
- Noul Testament
Sfânta Tradiţie – totalitatea adevărurilor relevate care nu se
cuprind în Sfânta Scriptură, ci au fost transmise prin viu grai.
Intrebare:
1. Care este datoria oamenilor față de Sfânta Tradiție?
 Iisus Hristos- Mântuitorul lumii
Întruparea Fiului lui Dumnezeu

Unirea ipostatică – reprezintă unirea dintre firea umană şi

firea dumnezeiască. Aceasta ca şi Întruparea rămâne o taină.
Întruparea nu s-a petrecut după rânduiala firii, ci în mod
supranatural, pentru a salva lumea de păcat. Păcatul şi
moartea au venit în lume printr-un singur om, deci ele
trebuiau biruite de un singur om. Cum om fără păcat nu exista
pe pământ, Singurul care a putut îndeplini această condiţie a
fost Fiul lui Dumnezeu Întrupat. Jertfa lui curată a putut fi
preţ de răscumpărare.

Jertfa pe Cruce a Mântuitorului Iisus

Hristos
Patimile, răstignirea și moartea Mântuitorului sunt
jertfa de Sine pe care El a adus-o pentru mântuirea
lumii.
Crucea a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea
adevarată, pentru oamenii din toate timpurile.
Jertfa Măntuitorului a fost adusă cu voia Sa.
Jertfa Mântuitorului a fost reală.
Jertfa Domnului este universală.
Jertfa lui Hristos este prisositoare.

Adeverirea Morţii şi Învierii Mântuitorului

Realitatea morţii sau învierii Mântuitorului a fost contestată în decursul timpului, apărând tot
felul de teorii, care încearcă să o explice în mod logic, raţional.
IPOTEZA MORŢII APARENTE
Potrivit acesteia, Iisus nu ar fi murit, ci ar fi căzut într-o stare de leşin din care mai târziu S-
a trezit, a răsturnat piatra de pe mormânt şi S-a arătat femeilor mironosiţe şi Apostolilor.
TEORIA ÎNŞELĂCIUNII
Potrivit căreia învierea a fost un truc la care ar fi recurs Apostolii, care ar fi furat trupul lui
Iisus de la mormânt.
TEORIE A HALUCINAŢIILOR
Considerând că arătările Mântuitorului după înviere au fost simple halucinaţii, viziuni ale
minţilor bolnave al ucenicilor.
TEORIA MITURILOR
Întemeiată pe analogiile dintre moartea şi învierea lui Iisus şi moartea şi învierea zeilor din
mitologiile păgâne.
 Lucrarea Sfântului Duh în lume

Sfântul Duh este Cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi, El este Dumnezeu
adevărat, deofiinţă şi egal cu Tatăl şi cu Fiul.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt
într-o relaţie de întrepătrundere reciprocă,
numită în termeni teologici perihoreză, având
împreună o singură fiinţă Dumnezeiască.
Sfântul Duh îşi are originea, purcede, din
fiinţa Tatălui.
Lucrarea Sfântului Duh în lume începe
de la crearea acesteia.
Duhul Sfânt ni se transmite prin Sfintele
Taine
Harul divin este energia necreată care
izvorăşte din fiinţa divină a celor trei ipostasuri
şi care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra
oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţirii lor.
Harul dumnezeiesc îl primim gratuit.

Intrebare:
1. Ați simțit vreodată prezența Sfântului Duh în lume?
 Familia creștină azi

Potrivit învăţăturii de credinţă ortodoxă, familia este aşezământul divin creat de Dumnezeu în
rai, prima societate naturală, o legătură indisolubilă dintre bărbat şi femeie .
Dacă în Vechiul Testament familia era o legătură
naturală, firească, dintre un bărbat şi o femeie, odată
cu naşterea creştinismului, ea este ridicată de Hristos
la rang de Taină.
Motivul căsătoriei este iubirea dintre soţi,
iar scopul acesteia este întreit: în primul rând, ajutorul
reciproc (Fac. 2, 18), apoi naşterea de copii (Fac. 1,
28), şi nu în ultimul rând, ferirea de desfrânare.
Familia creştină, ca şi toate celelalte instituţii cu rol
formativ-educativ, luate ca valori tradiţionale,se
confruntă cu o reală criză: Adulterul, Individualismul,
Egoismul, Avortul, Divorţul, Concubinajul.
Locul în care ia naştere familia creştină nu poate fi
altul decât Biserica, prin lucrarea Duhului Sfânt în Taina Sfintei Cununii, când cei doi soţi devin
un singur trup.

Întrebări:
1. Îți influențează membrii familiei modul de gândire și acțiune?
2. Fă o scurtă caracterizare a familiei tale.
 Rolul creştinilor în promovarea valorilor religioase

Tinereţea reprezintă un şuvoi de dezlănţuiri, este vis şi generozitate. Omul în tinereţe se

entuziasmează, se dăruieşte, unui ideal.
Tinereţea este cea mai frumoasă perioadă a vieţii,
are cerul cel mai senin, lumina cea mai curată, ea
reprezintă viitorul nemodelat încă.
Credinţa tânără va fi năvalnică, liberă, plină de
sinceritate, până la dramatism. Credinţa este o convingere
profundă,în care se dăruieşte sufletul întreg.
Tineretul priveşte din prezent spre viitor, trecutul
îl cunoaşte, prezentul îl trăieşte, dar viitorul îl construieşte
după propriile idealuri.
Nădejdea dă valori, este cea mai puterinică
rădăcină înfiptă în viitor.
Iubirea este inima din care pulsează întreaga viaţă creştină, oceanul în care se scaldă celelalte
virtuţi. Ea este apropierea între două persoane.

Comentează următoarele afirmații:

1. Dacă o persoană nu demonstrează prin fapte că este creștină, atunci nu este.
2. Este imposibil să promovezi valorile creștine în societatea contemporană.
 Forme de denaturare a Persoanei – Corupția, Minciuna,
Înșelătoria

Corupţia – stare de abatere de la moralitate, de la

datorie; depravare; desfrâu.
Minciuna – afirmare prin care se denaturează în
mod deliberat adevărul; neadevăr. Deprindere de a minţi.
Plăsmuire a imaginaţiei;
ficţiune, amăgire.
Înşelătoria –
inducere în eroare;
excrocherie, fraudă,
infracţiune constând în
inducerea în eroare şi păgubirea unei persoane prin
prezentarea drept adevărate a unor fapte mincinoase sau
invers, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altcineva
un anumit folos
material.

Comentează următoarele afirmații:

1. Femeile sunt mai corupte decât bărbații.
2. Tinerii sunt mai preocupati să nu fie prinși când
mint, decât să spună adevărul.
 Elemente de iconografie

Icoana (gr. EICON, chip, înfăţişare) este o reprezentare a unei realităţi spirituale nevăzute,
însă existentă, adică lumea duhovnicească, cu ajutorul elementelor materiale, lumeşti.
Dar Legea Veche n-a oprit folosirea icoanelor.
Porunca întâi a Decalogului oprea nu închinarea la
icoane, ci reprezentarea lui Dumnezeu prin vreun chip
pământesc, având în vedere înclinarea iudeilor spre
idolatrie.
Potrivit credinţei ortodoxe, icoana este un loc în care
Hristos sau sfinţii se află prezent în chip tainic, haric.
Primele icoane au fost făcute de Sfântul Evanghelist
Luca, iar prima icoană nefăcută de mână omenească a
fost mahrama pe care s-a imprimat chipul
Mântuitorului, ştergarul cu care s-a şters în drumul său spre cruce, care a aparţinut Sfintei
Veronica..
Sinodul al VII-lea Ecumenic, a stabilit cultul sfintelor icoane.
De asemenea, icoanele au un rol latreutic, pentru că sunt folosite în cultul divin, pedagogic,
fiind o „Biblie" în imagine, mai ales pentru cei neştiutori de carte, dar şi estetic, împodobind
lăcaşul de cult.

Întrebări:
1. Icoana își face simțită prezența în viața ta?
2. Crezi că icoana ar trebui să ocupe un spațiu, la vedere, în casa ta?
 Semnificația așezării sfintelor icoane în biserică

Programul iconografic al bisericii a cunoscut de-a lungul timpului numeroase modificări,

majoritatea produse de deciziile Sinoadelor Ecumenice, si o importantă componentă de
teoretizare.

In exteriorul bisericilor:
- Icoana Judecatii de Apoi
- -filosofi pagâni care au vorbit despre Logosul Divin

În Pronaos:
-Facerea lumii
-Potopul
-drepții Vechiului Testament
Patriarhi, prooroci
Ctitori de biserici
Patriarhul, episcopul locului.

În Naos:
-scene din viața Mântuitorului
-Nasterea, Botezul, Intrarea în Ierusalim, Învierea
-Sfinții și Apostolii

Cupola are în centru icoana Pantocratorului ( Iisus binecuvintează pe oameni ).

În cele patru colțuri sunt pictați cei patru Evangheliști.

În Sfântul Altar:
În locul central deasupra Sfintei Mese se zugrăveşte chipul Maicii Domnului.
Se mai poate întâmpla ca în preajma tronului sãu
sã fie reprezentate douã din cetele îngerești:
Serafimii și Heruvimii.
Pe pereții altarului sunt zugrăvite
scenele: Liturghia Îngerească; Împărtăşirea
Apostolilor sau Cina cea de Taină; Mari ierarhi:
Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie
Dialogul, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul
Arhidiacon Ştefan.
 Jertfa euharistică și iubirea jertfelnică

Termenul euharistic provine din limba greacă şi înseamnă mulţumire,

recunoştinţă.
Jertfa euharistică adică Sfânta Taină a
Euharistiei este centrul cultului liturgic al
Bisericii noastre. Ea este instituită de
Mântuitorul la Cina cea de Taină.
Euharistia este desăvârşirea tuturor
celorlalte Taine ale Bisericii prin care
credincioşii se unesc în mod real cu Hristos.
Forma supremă a iubirii este jertfa.

Întrebări:
1. Ce înseamnă pentru tine iubirea jertfelnică?
2. Oare oamenii sunt capabili să jertfească ceva pentru Hristos?
 Respectul faţă de lumea creată. Ecologie creştină

Lumea creată tinde spre purificare, spre transfigurare, spre dragoste şi „suspină” după
comuniunea cu Dumnezeu. Acestea sunt durerile ei, dar şi responsabilităţile noastre pentru că
numai prin noi, prin sfinţirea noastră participă şi natura la sfinţenie.
Omul poate distruge natura, dar o poate şi
înfrumuseţa. Depinde de spiritul care-l animă.
În jurul sfinţilor lumea se schimbă. Sfântul
trăieşte în armonie cu lumea văzută. Animalele
sălbatice vin lângă sfinţi, se îmblânzesc şi revin la
starea de dinainte de cădere: pustnicii din Tebaida
vieţuiau laolaltă cu leii, la Sf. Serafim de Sarov
venea un urs, Sfântului Ilie îi aducea hrană un
corb, iar Sf. Ioan Iacob avea o prietenie delicată
cu păsările cerului.
Creaţia are rolul de a ni-L descoperi pe El. De
aceea sfinţii se retrag în în mijlocul naturii, tocmai
pentru a fi mai aproape de Dumnezeu.

Întrebare:
1. Care sunt datoriile creștinului față de lumea inconjurătoare?
 Iudaismul

Iudaismul este o religie revelată, care stă la baza creştinismului.

Iudaismul este prima religie care a impus credinţa într-un Dumnezeu unic, monoteismul.

Deosebirea dintre creştinism şi iudaism este că

acesta din urmă nu recunoaşte în Persoana lui Iisus
Hristos pe Răscumpărătorul promis de Dumnezeu
protopărinţilor noştri (Fac. 3, 15), aşteptându-L încă
pe Mesia şi împărăţia iudaică pe care crede că o va
întemeia El.

Cartea fundamentală a iudaismului o

reprezintă Vechiul Testament (comun şi
creştinilor), numit de creştini Biblia iudaică.

O altă carte importantă a iudaismului este Talmudul sau „Legea orală", adică o colecţie de opere
teologice, istorice, juridice, ce completează şi explică
Biblia.

Principiile fundamentale ale religiei iudaice:

1. Decalogul (Cele 10 Porunci)
2. Ascultă Israele;
3. Cele 18 binecuvântări;
4. Mărturisirea de credinţă.
 Creștinismul.
Marea Schismă de la 1054

Până în anul 1054 a existat o singură Biserică Creştină.

Începând cu acest an, din cauza mai multor disensiuni de natură religioasă, socială,
politică şi culturală, Biserica de la Roma s-a rupt de Biserica Constantinopolului, acest
eveniment tragic, numit Schisma cea Mare,
durând până în zilele noastre.
Cea mai importantă cauză politică a plecat de la
divizarea Imperiului în cel de Răsărit,
numit Imperiul Bizantin, cu capitala
la Constantinopol şi cel de Apus, cu capitala
la Roma.

Economice:: comerţul dintre Apus şi Răsărit era

dominat de marile oraşe apusene: Veneţia şi Genova.

Culturale : multitudinea tradiţiilor culturale ale popoarelor reunite în marele Imperiu Roman
(tradiţii romano-germanice în Apus şi tradiţii greco-orientale în Răsărit) menţineau mari
deosebiri în ce priveşte concepţia de viaţă
şi aspiraţiile popoarelor din cele două
spaţii geografice.

Religioase:

primatul papal

filioque
azima
purgatoriul

Aplicație:
1. Precizați care sunt diferențele interconfesionale dintre Ortodoxie si Catolicism.
 Reforma protestantă

Cauzele Reformei:
-politice
-religioase
-economico-sociale
-culturale

Reformatorii :
-Martin Luther
-Jean Calvin
-Ulrich Zwingli

Principii reformatoare:
-mântuirea doar prin credință și har
-este respinsă Sfânta Tradiție
-recunoaște trei Sfinte Taine: Botezul, Euharistia și Pocăința.
-nu admite ierarhia bisericească
-cultul divin este simplificat
-nu acceptă cultul Maicii Domnului, al sfinților, al icoanelor, al moaștelor și nici monahismul.
Calvinii credeau în predestinația absolută.

Întrebare:
1. Când îți alegi prietenii, te interesează religia lor?
 Uniația
Școala Ardeleană

Uniatia este o modalitate practicată de Biserica Romano-Catolică, prin care a reuşit

atragerea creştinilor de alte confesiuni la o formă de catolicism.

Consecinţele Uniaţiei
În aceste împrejurări, Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei a fost desfiinţată şi creată
Episcopia Unită.
Activitatea Şcolii Ardelene a fost îndrumată de operele
reprezentanţilor ei de seamă,Samuil Micu, Gheorghe Şincai,
Petru Maior şi Ion Budai-Deleanu
 Islamul

Islamul își face apariția în istorie în anul 622, fiind una dintre
cele trei mari religii monoteiste.
Leaganul Islamului a fost ținutul Arabiei.
Mohamed este considerat întemeietorul religiei islamice.
Cartea sacră a Islamului este Coranul.

Principii fundamentale ale credinței islamice:

-mărturisirea de credință
-rugăciunea de cinci ori pe zi
-postul ( Ramadan )
-milostenia
Pelerinajul se face la Mecca.

Întrebare:
1. De ce unii creștini se convertesc la Islam?
 Contribuția voievozilor români la formarea și dezvoltarea
culturii naționale

Alături de mitropoliţi, domnitorii români, au avut şi ei un rol important în dezvoltarea

culturii şi civilizaţiei româneşti.
Mircea cel Bătrân (1386-1418);
- a apărat credinţa şi poporul;
- a ctitorit biserici şi mănăstiri (Cozia, Tismana);
- a ajutat financiar mănăstirile de pe muntele Athos;
- în anul 1392, a adus în ţară, moaştele Sfintei Muceniţe
Filofteia, care se află la Curtea de Argeş.
Ştefan cel Mare şi Sfânt (1457-1504):
- în timpul domniei lui, viaţa bisericească, a luat un
avânt deosebit, a dezvoltat arta şi arhitectura religioasă;
- a ridicat biserici şi
mănăstiri după fiecare luptă câştigată (
Putna, Voroneţ);
- a ajutat finaciar mănăstirile de pe muntele Athos;
- în 1992, Biserica Ortodoxă Română l-a declarat
Sfânt şi este cinstit în fiecare an, pe data de 2 iulie.
Constantin Brâncoveanu (1688-1714) :
- deşi a domnit în vremuri grele, a reuşit să apere ţara
şi religia creştină;
- a înfiinţat şcoli,
biserici şi tipografii;
- cu ajutorul lui
apare în 1688, prima ediţie integrală a Sfintei Scripturi în
limba română;
- a dezvoltat un stil arhitectural propriu, stilul
brâncovenesc (Hurezi, Sâmbăta de Sus);
- a făcut donaţii, mănăstirilor de pe muntele
Athos, dela Mormântul Domnului şi de pe muntele Sinai, dar
şi din ţările vecine;
- a înfiinţat Academia din Bucureşti;
- este ucis de turci la data de 15 august 1714,
pentru aceasta este declarat sfânt şi este cinstit la data de 16
august.
 Minuni si false minuni

Minunile sunt fapte ale puterii dumnezeiesti care depășesc legile naturii și care nu pot fi
explicate pe cale rațională, scopul lor fiind îndreptarea și mântuirea omului.

Fenomenele paranormale sunt o varietate de

întâmplări care ies din sfera normalului, depășind
puterea de
înțelegere a
omului.

-fenomene
paranormale:
telepatia

-aporturile-aducerea instantanee a unor obiecte aflate la mare distanță

-bioenergia

-levitația-ridicarea în aer prin înfrângerea forței gravitaționale

-teleportarea

Întrebări:
1. De ce crezi că unii oameni au nevoie să vadă minuni
pentru a crede?
2. Crezi că în zilele noastre Dumnezeu mai face minuni?
Dați exemple.