Sunteți pe pagina 1din 510

Interpolare

Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş

3 octombrie 2004

– Typeset by FoilTEX –
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

3.4 Spaţiul H n[a, b] 3.6.3 Diferenţe divizate cu noduri multiple


3.5 Interpolare polinomială 3.7 Convergenţa interpolării polinomiale
3.5.1 Interpolare Lagrange
3.5.2 Interpolare Hermite 3.8 Interpolare spline
3.5.3 Expresia erorii de interpolare 3.8.1 Interpolarea cu spline cubice
3.6 Calculul eficient al polinoamelor 3.8.2 Interpolare Hermite cubică pe porţiuni
de interpolare 3.8.3 Spline cubice de clasă C 2
3.6.1 Metode de tip Aitken 3.8.4 Proprietatea de minimalitate
3.6.2 Metoda diferenţelor divizate a funcţiilor spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 1
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

3.4 Spaţiul H n[a, b] 3.6.3 Diferenţe divizate cu noduri multiple


3.5 Interpolare polinomială 3.7 Convergenţa interpolării polinomiale
3.5.1 Interpolare Lagrange
3.5.2 Interpolare Hermite 3.8 Interpolare spline
3.5.3 Expresia erorii de interpolare 3.8.1 Interpolarea cu spline cubice
3.6 Calculul eficient al polinoamelor 3.8.2 Interpolare Hermite cubică pe porţiuni
de interpolare 3.8.3 Spline cubice de clasă C 2
3.6.1 Metode de tip Aitken 3.8.4 Proprietatea de minimalitate
3.6.2 Metoda diferenţelor divizate a funcţiilor spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 1
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim


n n−1 (n−1)
H [a, b] = {f : [a, b] → R : f ∈ C [a, b], f absolut continuă pe [a, b]}.
(1)

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim


n n−1 (n−1)
H [a, b] = {f : [a, b] → R : f ∈ C [a, b], f absolut continuă pe [a, b]}.
(1)
Orice funcţie f ∈ H n[a, b] admite o reprezentare de tip Taylor cu restul sub formă
integrală

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim


n n−1 (n−1)
H [a, b] = {f : [a, b] → R : f ∈ C [a, b], f absolut continuă pe [a, b]}.
(1)
Orice funcţie f ∈ H n[a, b] admite o reprezentare de tip Taylor cu restul sub formă
integrală
n−1
(x − a)k (k) (x − t)n−1 (n)
X Z x
f (x) = f (a) + f (t)dt. (2)
k=0
k! a (n − 1)!

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim


n n−1 (n−1)
H [a, b] = {f : [a, b] → R : f ∈ C [a, b], f
absolut continuă pe [a, b]}.
(1)
Orice funcţie f ∈ H n[a, b] admite o reprezentare de tip Taylor cu restul sub formă
integrală
n−1
(x − a)k (k) (x − t)n−1 (n)
X Z x
f (x) = f (a) + f (t)dt. (2)
k=0
k! a (n − 1)!
H n[a, b] este un spaţiu liniar.

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spaţiul H n[a, b]

Pentru n ∈ N∗, definim


n n−1 (n−1)
H [a, b] = {f : [a, b] → R : f ∈ C [a, b], f
absolut continuă pe [a, b]}.
(1)
Orice funcţie f ∈ H n[a, b] admite o reprezentare de tip Taylor cu restul sub formă
integrală
n−1
(x − a)k (k) (x − t)n−1 (n)
X Z x
f (x) = f (a) + f (t)dt. (2)
k=0
k! a (n − 1)!
H n[a, b] este un spaţiu liniar.

– Typeset by FoilTEX – 2
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1.

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

Teorema 2. [Peano]

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

Teorema 2. [Peano] Fie L o funcţională reală, continuă, definită pe H n[a, b]. Dacă
KerL = Pn−1 atunci

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

Teorema 2. [Peano] Fie L o funcţională reală, continuă, definită pe H n[a, b]. Dacă
KerL = Pn−1 atunci
Z b
(n)
Lf = K(t)f (t)dt, (3)
a
unde

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

Teorema 2. [Peano] Fie L o funcţională reală, continuă, definită pe H n[a, b]. Dacă
KerL = Pn−1 atunci
Z b
(n)
Lf = K(t)f (t)dt, (3)
a
unde
1 n−1
K(t) = L[(· − t)+ ] (nucleul lui Peano). (4)
(n − 1)!

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 1. Funcţia f : I → R, I interval, se numeşte absolut continuă pe I dacă


∀ ε > 0 ∃ δ > 0 astfel ı̂ncât oricare ar fi un sistem finit de subintervale disjuncte ale lui
Pn
I {(ak , bk )}k=1,n cu proprietatea k=1 (bk − ak ) < δ să avem

n
X
|f (bk ) − f (ak )| < ε.
k=1

Teorema următoare, de o importanţă deosebită ı̂n analiza numerică, este o teoremă de


reprezentare a funcţionalelor liniare reale, definite pe H n[a, b].

Teorema 2. [Peano] Fie L o funcţională reală, continuă, definită pe H n[a, b]. Dacă
KerL = Pn−1 atunci
Z b
(n)
Lf = K(t)f (t)dt, (3)
a
unde
1 n−1
K(t) = L[(· − t)+ ] (nucleul lui Peano). (4)
(n − 1)!

– Typeset by FoilTEX – 3
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 3. Funcţia 
z, z ≥ 0
z+ =
0, z < 0
n
se numeşte parte pozitivă, iar z+ se numeşte putere trunchiată.

– Typeset by FoilTEX – 4
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 3. Funcţia 
z, z ≥ 0
z+ =
0, z < 0
n
se numeşte parte pozitivă, iar z+ se numeşte putere trunchiată.

– Typeset by FoilTEX – 4
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. f admite o reprezentare de tip Taylor, cu restul ı̂n formă integrală

f (x) = Tn−1(x) + Rn−1(x)

– Typeset by FoilTEX – 5
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. f admite o reprezentare de tip Taylor, cu restul ı̂n formă integrală

f (x) = Tn−1(x) + Rn−1(x)

unde
x
(x − t)n−1 (n) 1 b
Z Z
n−1 (n)
Rn−1(x) = f (t)dt = (x − t)+ f (t)dt
a (n − 1)! (n − 1)! a

– Typeset by FoilTEX – 5
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. f admite o reprezentare de tip Taylor, cu restul ı̂n formă integrală

f (x) = Tn−1(x) + Rn−1(x)

unde
x
(x − t)n−1 (n) 1 b
Z Z
n−1 (n)
Rn−1(x) = f (t)dt = (x − t)+ f (t)dt
a (n − 1)! (n − 1)! a

Aplicând L obţinem
!
b
1
Z
n−1 (n)
Lf = LTn−1 +LRn−1 ⇒ Lf = L (· − t)+ f (t)dt =
| {z } (n − 1)! a
0

– Typeset by FoilTEX – 5
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. f admite o reprezentare de tip Taylor, cu restul ı̂n formă integrală

f (x) = Tn−1(x) + Rn−1(x)

unde
x
(x − t)n−1 (n) 1 b
Z Z
n−1 (n)
Rn−1(x) = f (t)dt = (x − t)+ f (t)dt
a (n − 1)! (n − 1)! a

Aplicând L obţinem
!
b
1
Z
n−1 (n)
Lf = LTn−1 +LRn−1 ⇒ Lf = L (· − t)+ f (t)dt =
| {z } (n − 1)! a
0

b
1
Z
cont n−1 (n)
= L(· − t)+ f (t)dt.
(n − 1)! a

– Typeset by FoilTEX – 5
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. f admite o reprezentare de tip Taylor, cu restul ı̂n formă integrală

f (x) = Tn−1(x) + Rn−1(x)

unde
x
(x − t)n−1 (n) 1 b
Z Z
n−1 (n)
Rn−1(x) = f (t)dt = (x − t)+ f (t)dt
a (n − 1)! (n − 1)! a

Aplicând L obţinem
!
b
1
Z
n−1 (n)
Lf = LTn−1 +LRn−1 ⇒ Lf = L (· − t)+ f (t)dt =
| {z } (n − 1)! a
0

b
1
Z
cont n−1 (n)
= L(· − t)+ f (t)dt.
(n − 1)! a

– Typeset by FoilTEX – 5
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 4. Concluzia teoremei rămâne valabilă şi dacă f nu este continuă, ci are
forma
n−1 Z
X b
(i)
Lf = f (x)dµi(x), µi ∈ BV [a, b].
i=0 a

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 4. Concluzia teoremei rămâne valabilă şi dacă f nu este continuă, ci are
forma
n−1 Z
X b
(i)
Lf = f (x)dµi(x), µi ∈ BV [a, b].
i=0 a

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 4. Concluzia teoremei rămâne valabilă şi dacă f nu este continuă, ci are
forma
n−1 Z
X b
(i)
Lf = f (x)dµi(x), µi ∈ BV [a, b].
i=0 a

Corolarul 5. Dacă K păstrează semn constant pe [a, b] şi f (n) este continuă pe [a, b],
atunci există ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

1 (n)
Lf = f (ξ)Len, (5)
n!

unde ek (x) = xk , k ∈ N.

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 4. Concluzia teoremei rămâne valabilă şi dacă f nu este continuă, ci are
forma
n−1 Z
X b
(i)
Lf = f (x)dµi(x), µi ∈ BV [a, b].
i=0 a

Corolarul 5. Dacă K păstrează semn constant pe [a, b] şi f (n) este continuă pe [a, b],
atunci există ξ ∈ [a, b] astfel ı̂ncât

1 (n)
Lf = f (ξ)Len, (5)
n!

unde ek (x) = xk , k ∈ N.

Demonstraţie. Deoarece K păstrează u{a} semn constant putem aplica ı̂n (3) teorema
de medie Z b
(n)
Lf = f (ξ) Kn(t)dt, ξ ∈ [a, b].
a
Concluzia se obţine luând f = en.

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 1: Giuseppe Peano (1858-1932)

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 1: Giuseppe Peano (1858-1932)

– Typeset by FoilTEX – 6
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare polinomială

– Typeset by FoilTEX – 7
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6.

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

∀ i = 0, 1, . . . , m, (Lmf )(xi) = f (xi); (6)

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

∀ i = 0, 1, . . . , m, (Lmf )(xi) = f (xi); (6)

acest polinom se scrie sub forma

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

∀ i = 0, 1, . . . , m, (Lmf )(xi) = f (xi); (6)

acest polinom se scrie sub forma


m
X
(Lmf )(x) = f (xi)`i(x), (7)
i=0

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange
Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte
distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

∀ i = 0, 1, . . . , m, (Lmf )(xi) = f (xi); (6)

acest polinom se scrie sub forma


m
X
(Lmf )(x) = f (xi)`i(x), (7)
i=0

unde
m
Y x − xj
`i(x) = . (8)
x − xj
j=0 i
j6=i

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Lagrange

Fie intervalul ı̂nchis [a, b] ⊂ R, f : [a, b] → R şi o mulţime de m + 1 puncte


distincte {x0, x1, . . . , xm} ⊂ [a, b] şi o funţie f : [a, b] 7→ R. Dorim să determinăm
un polinom de grad minim care să reproducă valorile funcţiei f ı̂n xk , k = 0, m.

Teorema 6. Există un polinom şi numai unul Lmf ∈ Pm astfel ı̂ncât

∀ i = 0, 1, . . . , m, (Lmf )(xi) = f (xi); (6)

acest polinom se scrie sub forma


m
X
(Lmf )(x) = f (xi)`i(x), (7)
i=0

unde
m
Y x − xj
`i(x) = . (8)
x − xj
j=0 i
j6=i

– Typeset by FoilTEX – 8
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică
(7).

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0;

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8. Polinomul fundamental `i este deci unicul polinom care verifică

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8. Polinomul fundamental `i este deci unicul polinom care verifică

`i ∈ Pm şi ∀ j = 0, 1, . . . , m, `i(xj ) = δij

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8. Polinomul fundamental `i este deci unicul polinom care verifică

`i ∈ Pm şi ∀ j = 0, 1, . . . , m, `i(xj ) = δij

Punând
m
Y
u(x) = (x − xj )
j=0

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8. Polinomul fundamental `i este deci unicul polinom care verifică

`i ∈ Pm şi ∀ j = 0, 1, . . . , m, `i(xj ) = δij

Punând
m
Y
u(x) = (x − xj )
j=0
u(x)
din (8) se deduce că ∀ x 6= xi, `i(x) = (x−xi )u0 (xi )
.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 7. Polinomul Lmf definit astfel se numeşte polinom de interpolare Lagrange


a lui f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm, iar funcţiile `i(x), i = 0, m, se numesc
polinoame de bază (fundamentale) Lagrange asociate acelor puncte.

Demonstraţie. Se verifică imediat că `i ∈ Pi şi că `i(xj ) = δij (simbolul lui
Krönecker); rezultă că polinomul Lmf definit de (6) este de grad cel mult n şi verifică (7).
Presupunem că există un alt polinom p∗m ∈ Pm care verifică (7) şi punem qm = Lm − p∗m;
avem qm ∈ Pm şi ∀ i = 0, 1, . . . , m, qm(xi) = 0; deci qm având (m + 1) rădăcini
distincte este identic nul, de unde unicitatea lui Lm.

Observaţia 8. Polinomul fundamental `i este deci unicul polinom care verifică

`i ∈ Pm şi ∀ j = 0, 1, . . . , m, `i(xj ) = δij

Punând
m
Y
u(x) = (x − xj )
j=0
u(x)
din (8) se deduce că ∀ x 6= xi, `i(x) = (x−xi )u0 (xi )
.

– Typeset by FoilTEX – 9
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

Problema (9) conduce la un sistem liniar de (m + 1) ecuaţii cu (m + 1) necunoscute


(coeficienţii lui pm).

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

Problema (9) conduce la un sistem liniar de (m + 1) ecuaţii cu (m + 1) necunoscute


(coeficienţii lui pm).

Din teoria sistemelor liniare se ştie că

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

Problema (9) conduce la un sistem liniar de (m + 1) ecuaţii cu (m + 1) necunoscute


(coeficienţii lui pm).

Din teoria sistemelor liniare se ştie că

{existenţa unei soluţii ∀ b0, b1, . . . , bm} ⇔ {unicitatea soluţiei} ⇔

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

Problema (9) conduce la un sistem liniar de (m + 1) ecuaţii cu (m + 1) necunoscute


(coeficienţii lui pm).

Din teoria sistemelor liniare se ştie că

{existenţa unei soluţii ∀ b0, b1, . . . , bm} ⇔ {unicitatea soluţiei} ⇔

{(b0 = b1 = · · · = bm = 0) ⇒ pm ≡ 0}

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstrând teorema 6 am demonstrat de fapt existenţa şi unicitatea soluţiei problemei


generale de interpolare Lagrange:

(PGIL) Fiind date b0, b1, . . . , bm ∈ R, să se determine

pm ∈ Pm astfel ı̂ncât ∀ i = 0, 1, . . . , n, pm(xi) = bi. (9)

Problema (9) conduce la un sistem liniar de (m + 1) ecuaţii cu (m + 1) necunoscute


(coeficienţii lui pm).

Din teoria sistemelor liniare se ştie că

{existenţa unei soluţii ∀ b0, b1, . . . , bm} ⇔ {unicitatea soluţiei} ⇔

{(b0 = b1 = · · · = bm = 0) ⇒ pm ≡ 0}

– Typeset by FoilTEX – 10
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma
Va = b

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma
Va = b

Matricea V este inversabilă (determinantul ei este Vandermonde);

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma
Va = b

Matricea V este inversabilă (determinantul ei este Vandermonde); se arată uşor că


−1 Pm
V = U T unde U = (uij ) cu `i(x) = k=0 u ik xk
;

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma
Va = b

Matricea V este inversabilă (determinantul ei este Vandermonde); se arată uşor


Pm
că V −1 = U T unde U = (uij ) cu `i(x) = k=0 u ik xk
; se obţine ı̂n acest mod un
procedeu puţin costisitor de inversare a matricei Vandermonde şi prin urmare şi de rezolvare
a sistemului (9).

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punem pm = a0 + a1x + · · · + amxm


T T
a = (a0, a1, . . . , am) , b = (b0, b1, . . . , bm)

şi notăm cu V = (vij ) matricea pătratică de ordin m + 1 cu elementele vij = xji .


Ecuaţia (9) se scrie sub forma
Va = b

Matricea V este inversabilă (determinantul ei este Vandermonde); se arată uşor


Pm
că V −1 = U T unde U = (uij ) cu `i(x) = k=0 u ik xk
; se obţine ı̂n acest mod un
procedeu puţin costisitor de inversare a matricei Vandermonde şi prin urmare şi de rezolvare
a sistemului (9).

– Typeset by FoilTEX – 11
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9.

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)).

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)). Analog, polinomul de
interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0, x1 şi x2 este

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)). Analog, polinomul de
interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0, x1 şi x2 este

(x − x1)(x − x2) (x − x0)(x − x2)


(L2f ) (x) = f (x0) + f (x1)
(x0 − x1)(x0 − x2) (x1 − x0)(x1 − x2)
(x − x0)(x − x1)
+ f (x2),
(x2 − x0)(x2 − x1)

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)). Analog, polinomul de
interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0, x1 şi x2 este

(x − x1)(x − x2) (x − x0)(x − x2)


(L2f ) (x) = f (x0) + f (x1)
(x0 − x1)(x0 − x2) (x1 − x0)(x1 − x2)
(x − x0)(x − x1)
+ f (x2),
(x2 − x0)(x2 − x1)

adică parabola care trece prin punctele (x0, f (x0)), (x1, f (x1)) şi (x2, f (x2)).

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)). Analog, polinomul de
interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0, x1 şi x2 este

(x − x1)(x − x2) (x − x0)(x − x2)


(L2f ) (x) = f (x0) + f (x1)
(x0 − x1)(x0 − x2) (x1 − x0)(x1 − x2)
(x − x0)(x − x1)
+ f (x2),
(x2 − x0)(x2 − x1)

adică parabola care trece prin punctele (x0, f (x0)), (x1, f (x1)) şi (x2, f (x2)).

Interpretarea lor geometrică apare ı̂n figura ??.

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 9. Polinomul de interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor


x0 şi x1 este
x − x1 x − x0
(L1f ) (x) = f (x0) + f (x1),
x0 − x1 x1 − x0
adică dreapta care trece prin punctele (x0, f (x0)) şi (x1, f (x1)). Analog, polinomul de
interpolare Lagrange corespunzător unei funcţii f şi nodurilor x0, x1 şi x2 este

(x − x1)(x − x2) (x − x0)(x − x2)


(L2f ) (x) = f (x0) + f (x1)
(x0 − x1)(x0 − x2) (x1 − x0)(x1 − x2)
(x − x0)(x − x1)
+ f (x2),
(x2 − x0)(x2 − x1)

adică parabola care trece prin punctele (x0, f (x0)), (x1, f (x1)) şi (x2, f (x2)).

Interpretarea lor geometrică apare ı̂n figura ??.

– Typeset by FoilTEX – 12
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

(a) (L1 f ) (b) (L2 f )

Figura 2: Interpretarea geometrică a lui L1f (stânga) si


¸ L2f

– Typeset by FoilTEX – 13
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 3: Joseph Louis Lagrange (1736-1813)

– Typeset by FoilTEX – 13
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 3: Joseph Louis Lagrange (1736-1813)

– Typeset by FoilTEX – 13
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite

– Typeset by FoilTEX – 14
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite

În loc să facem să coincidă f şi polinomul de interpolare ı̂n punctele xi din [a, b], am
putea face ca f şi polinomul de interpolare să coincidă ı̂mpreună cu derivatele lor până la
ordinul ri ı̂n punctele xi. Se obţine:

– Typeset by FoilTEX – 14
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite

În loc să facem să coincidă f şi polinomul de interpolare ı̂n punctele xi din [a, b], am
putea face ca f şi polinomul de interpolare să coincidă ı̂mpreună cu derivatele lor până la
ordinul ri ı̂n punctele xi. Se obţine:

Teorema 10. Fiind date (m + 1) puncte distincte x0, x1, . . . , xm din [a, b] şi (m + 1)
numere naturale r0, r1, . . . , rm, punem n = m + r0 + r1 + · · · + rm. Atunci, fiind
dată o funcţie f , definită pe [a, b] şi admiţând derivate de ordin ri ı̂n punctele xi există
un singur polinom şi numai unul Hnf de grad ≤ n astfel ı̂ncât
(l) (l)
∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ m, 0 ≤ l ≤ ri (Hnf ) (xi) = f (xi), (10)

unde f (l)(xi) este derivata de ordinul l a lui f ı̂n xi.

– Typeset by FoilTEX – 14
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite

În loc să facem să coincidă f şi polinomul de interpolare ı̂n punctele xi din [a, b], am
putea face ca f şi polinomul de interpolare să coincidă ı̂mpreună cu derivatele lor până la
ordinul ri ı̂n punctele xi. Se obţine:

Teorema 10. Fiind date (m + 1) puncte distincte x0, x1, . . . , xm din [a, b] şi (m + 1)
numere naturale r0, r1, . . . , rm, punem n = m + r0 + r1 + · · · + rm. Atunci, fiind
dată o funcţie f , definită pe [a, b] şi admiţând derivate de ordin ri ı̂n punctele xi există
un singur polinom şi numai unul Hnf de grad ≤ n astfel ı̂ncât
(l) (l)
∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ m, 0 ≤ l ≤ ri (Hnf ) (xi) = f (xi), (10)

unde f (l)(xi) este derivata de ordinul l a lui f ı̂n xi.

Definiţia 11. Polinomul definit ı̂n acest mod se numeşte polinom de interpolare al lui
Hermite al funcţiei f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm şi la ı̂ntregii r0, r1, . . . , rm.

– Typeset by FoilTEX – 14
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite

În loc să facem să coincidă f şi polinomul de interpolare ı̂n punctele xi din [a, b], am
putea face ca f şi polinomul de interpolare să coincidă ı̂mpreună cu derivatele lor până la
ordinul ri ı̂n punctele xi. Se obţine:

Teorema 10. Fiind date (m + 1) puncte distincte x0, x1, . . . , xm din [a, b] şi (m + 1)
numere naturale r0, r1, . . . , rm, punem n = m + r0 + r1 + · · · + rm. Atunci, fiind
dată o funcţie f , definită pe [a, b] şi admiţând derivate de ordin ri ı̂n punctele xi există
un singur polinom şi numai unul Hnf de grad ≤ n astfel ı̂ncât
(l) (l)
∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ m, 0 ≤ l ≤ ri (Hnf ) (xi) = f (xi), (10)

unde f (l)(xi) este derivata de ordinul l a lui f ı̂n xi.

Definiţia 11. Polinomul definit ı̂n acest mod se numeşte polinom de interpolare al lui
Hermite al funcţiei f relativ la punctele x0, x1, . . . , xm şi la ı̂ntregii r0, r1, . . . , rm.

– Typeset by FoilTEX – 14
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Ecuaţia (10) conduce la un sistem liniar de (n + 1) ecuaţii cu


(n + 1) necunoscute (coeficienţii lui Hnf ), deci este suficient să arătăm că sistemul
omogen corespunzător admite doar soluţia nulă, adică relaţiile

– Typeset by FoilTEX – 15
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Ecuaţia (10) conduce la un sistem liniar de (n + 1) ecuaţii cu


(n + 1) necunoscute (coeficienţii lui Hnf ), deci este suficient să arătăm că sistemul
omogen corespunzător admite doar soluţia nulă, adică relaţiile

(l)
Hnf ∈ Pn şi ∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ l ≤ ri, (Hnf ) (xi) = 0

– Typeset by FoilTEX – 15
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Ecuaţia (10) conduce la un sistem liniar de (n + 1) ecuaţii cu


(n + 1) necunoscute (coeficienţii lui Hnf ), deci este suficient să arătăm că sistemul
omogen corespunzător admite doar soluţia nulă, adică relaţiile

(l)
Hnf ∈ Pn şi ∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ l ≤ ri, (Hnf ) (xi) = 0

ne asigură că pentru orice i = 0, 1, . . . , m xi este rădăcină de ordinul ri + 1 a lui Hnf ;


prin urmare Hnf are forma
m
Y ri +1
(Hnf )(x) = q(x) (x − xi) ,
i=0

– Typeset by FoilTEX – 15
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Ecuaţia (10) conduce la un sistem liniar de (n + 1) ecuaţii cu


(n + 1) necunoscute (coeficienţii lui Hnf ), deci este suficient să arătăm că sistemul
omogen corespunzător admite doar soluţia nulă, adică relaţiile

(l)
Hnf ∈ Pn şi ∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ l ≤ ri, (Hnf ) (xi) = 0

ne asigură că pentru orice i = 0, 1, . . . , m xi este rădăcină de ordinul ri + 1 a lui Hnf ;


prin urmare Hnf are forma
m
Y ri +1
(Hnf )(x) = q(x) (x − xi) ,
i=0

Pm
unde q este un polinom. Cum i=0 (αi + 1) = n + 1, acest lucru nu este compatibil cu
apartenenţa lui Hn la Pn, decât dacă q ≡ 0 şi deci Hn ≡ 0.

– Typeset by FoilTEX – 15
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Ecuaţia (10) conduce la un sistem liniar de (n + 1) ecuaţii cu


(n + 1) necunoscute (coeficienţii lui Hnf ), deci este suficient să arătăm că sistemul
omogen corespunzător admite doar soluţia nulă, adică relaţiile

(l)
Hnf ∈ Pn şi ∀ (i, l), 0 ≤ i ≤ k, 0 ≤ l ≤ ri, (Hnf ) (xi) = 0

ne asigură că pentru orice i = 0, 1, . . . , m xi este rădăcină de ordinul ri + 1 a lui Hnf ;


prin urmare Hnf are forma
m
Y ri +1
(Hnf )(x) = q(x) (x − xi) ,
i=0

Pm
unde q este un polinom. Cum i=0 (αi + 1) = n + 1, acest lucru nu este compatibil cu
apartenenţa lui Hn la Pn, decât dacă q ≡ 0 şi deci Hn ≡ 0.

– Typeset by FoilTEX – 15
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 12. 1) Dându-se numerele reale bil pentru orice pereche (i, l) astfel ı̂ncât
0 ≤ i ≤ k şi 0 ≤ l ≤ ri, am arătat că problema generală de interpolare Hermite

– Typeset by FoilTEX – 16
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 12. 1) Dându-se numerele reale bil pentru orice pereche (i, l) astfel ı̂ncât
0 ≤ i ≤ k şi 0 ≤ l ≤ ri, am arătat că problema generală de interpolare Hermite

să se determine pn ∈ Pn a.ı̂. ∀ (i, l) cu 0 ≤ i ≤ m şi


(11)
0 ≤ l ≤ ri, p(l)n (xi ) = bil

– Typeset by FoilTEX – 16
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 12. 1) Dându-se numerele reale bil pentru orice pereche (i, l) astfel ı̂ncât
0 ≤ i ≤ k şi 0 ≤ l ≤ ri, am arătat că problema generală de interpolare Hermite

să se determine pn ∈ Pn a.ı̂. ∀ (i, l) cu 0 ≤ i ≤ m şi


(11)
0 ≤ l ≤ ri, p(l)n (xi ) = bil

admite o soluţie şi numai una. În particular, dacă alegem pentru o pereche (i, l) dată
bil = 1 şi bjn = 0, ∀ (j, m) 6= (i, l) se obţine un polinom de bază (fundamental)
de interpolare Hermite relativ la punctele x0, x1, . . . , xm şi la ı̂ntregii r0, r1, . . . , rm.
Polinomul de interpolare Hermite definit prin (10) se obţine cu ajutorul polinoamelor de
bază(fundamentale) cu formula

– Typeset by FoilTEX – 16
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 12. 1) Dându-se numerele reale bil pentru orice pereche (i, l) astfel ı̂ncât
0 ≤ i ≤ k şi 0 ≤ l ≤ ri, am arătat că problema generală de interpolare Hermite

să se determine pn ∈ Pn a.ı̂. ∀ (i, l) cu 0 ≤ i ≤ m şi


(11)
0 ≤ l ≤ ri, p(l)n (xi ) = bil

admite o soluţie şi numai una. În particular, dacă alegem pentru o pereche (i, l) dată
bil = 1 şi bjn = 0, ∀ (j, m) 6= (i, l) se obţine un polinom de bază (fundamental)
de interpolare Hermite relativ la punctele x0, x1, . . . , xm şi la ı̂ntregii r0, r1, . . . , rm.
Polinomul de interpolare Hermite definit prin (10) se obţine cu ajutorul polinoamelor de
bază(fundamentale) cu formula

ri
m X
X (l)
(Hnf )(x) = f (x)hil (x). (12)
i=0 l=0

– Typeset by FoilTEX – 16
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 12. 1) Dându-se numerele reale bil pentru orice pereche (i, l) astfel ı̂ncât
0 ≤ i ≤ k şi 0 ≤ l ≤ ri, am arătat că problema generală de interpolare Hermite

să se determine pn ∈ Pn a.ı̂. ∀ (i, l) cu 0 ≤ i ≤ m şi


(11)
0 ≤ l ≤ ri, p(l)n (xi ) = bil

admite o soluţie şi numai una. În particular, dacă alegem pentru o pereche (i, l) dată
bil = 1 şi bjn = 0, ∀ (j, m) 6= (i, l) se obţine un polinom de bază (fundamental)
de interpolare Hermite relativ la punctele x0, x1, . . . , xm şi la ı̂ntregii r0, r1, . . . , rm.
Polinomul de interpolare Hermite definit prin (10) se obţine cu ajutorul polinoamelor de
bază(fundamentale) cu formula

ri
m X
X (l)
(Hnf )(x) = f (x)hil (x). (12)
i=0 l=0

– Typeset by FoilTEX – 16
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punând
k 
x − xj rj+1
Y 
qi(x) =
j=0
xi − xj
j6=i

– Typeset by FoilTEX – 17
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punând
k 
x − xj rj+1
Y 
qi(x) =
j=0
xi − xj
j6=i

se verifică că polinoamele de bază hil sunt definite prin relaţiile de recurenţă

– Typeset by FoilTEX – 17
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punând
k 
x − xj rj+1
Y 
qi(x) =
j=0
xi − xj
j6=i

se verifică că polinoamele de bază hil sunt definite prin relaţiile de recurenţă

(x − xi)ri
hiri (x) = qi(x)
ri !

– Typeset by FoilTEX – 17
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punând
k 
x − xj rj+1
Y 
qi(x) =
j=0
xi − xj
j6=i

se verifică că polinoamele de bază hil sunt definite prin relaţiile de recurenţă

(x − xi)ri
hiri (x) = qi(x)
ri !

şi pentru l = ri−1, ri−2, . . . , 1, 0


ri  
(x − xi)l X j (j−l)
hil (x) = qi(x) − qi (xi)hij (x).
l! j=l+1
l

– Typeset by FoilTEX – 17
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Punând
k 
x − xj rj+1
Y 
qi(x) =
j=0
xi − xj
j6=i

se verifică că polinoamele de bază hil sunt definite prin relaţiile de recurenţă

(x − xi)ri
hiri (x) = qi(x)
ri !

şi pentru l = ri−1, ri−2, . . . , 1, 0


ri  
(x − xi)l X j (j−l)
hil (x) = qi(x) − qi (xi)hij (x).
l! j=l+1
l

– Typeset by FoilTEX – 17
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

2) Matricea V asociată sistemului liniar (11) se numeşte matrice Vandermonde gene-


ralizată; ea este inversabilă, iar elementele matricei ei inverse sunt coeficienţii polinoamelor
hil .

– Typeset by FoilTEX – 18
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

2) Matricea V asociată sistemului liniar (11) se numeşte matrice Vandermonde gene-


ralizată; ea este inversabilă, iar elementele matricei ei inverse sunt coeficienţii polinoamelor
hil .

3) Interpolarea Lagrange este un caz particular al interpolării Hermite (pentru ri = 0,


i = 0, 1, . . . , m); polinomul Taylor este un caz particular pentru m = 0 şi r0 = n.

– Typeset by FoilTEX – 18
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

2) Matricea V asociată sistemului liniar (11) se numeşte matrice Vandermonde gene-


ralizată; ea este inversabilă, iar elementele matricei ei inverse sunt coeficienţii polinoamelor
hil .

3) Interpolarea Lagrange este un caz particular al interpolării Hermite (pentru ri = 0,


i = 0, 1, . . . , m); polinomul Taylor este un caz particular pentru m = 0 şi r0 = n.

– Typeset by FoilTEX – 18
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

(p)
hkj (xν ) = 0, ν 6= k, p = 0, rν (13)
(p)
hkj (xk ) = δjp, p = 0, rk

pentru j = 0, rk şi ν, k = 0, m.

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

(p)
hkj (xν ) = 0, ν 6= k, p = 0, rν (13)
(p)
hkj (xk ) = δjp, p = 0, rk

pentru j = 0, rk şi ν, k = 0, m.

Introducând notaţiile

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

(p)
hkj (xν ) = 0, ν 6= k, p = 0, rν (13)
(p)
hkj (xk ) = δjp, p = 0, rk

pentru j = 0, rk şi ν, k = 0, m.

Introducând notaţiile

m
Y rk +1 u(x)
u(x) = (x − xk ) , uk (x) = rk +1
,
k=0
(x − xk )

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

(p)
hkj (xν ) = 0, ν 6= k, p = 0, rν (13)
(p)
hkj (xk ) = δjp, p = 0, rk

pentru j = 0, rk şi ν, k = 0, m.

Introducând notaţiile

m
Y rk +1 u(x)
u(x) = (x − xk ) , uk (x) = rk +1
,
k=0
(x − xk )

din (13) rezultă că hkj are forma


j
hkj (x) = uk (x)(x − xk ) gkj (x), gkj ∈ Prk −j . (14)

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom prezenta o expresie mai convenabilă a polinoamelor fundamentale Hermite,


obţinută de Dimitrie D. Stancu ı̂n 1957. Ele verifică relaţiile

(p)
hkj (xν ) = 0, ν 6= k, p = 0, rν (13)
(p)
hkj (xk ) = δjp, p = 0, rk

pentru j = 0, rk şi ν, k = 0, m.

Introducând notaţiile

m
Y rk +1 u(x)
u(x) = (x − xk ) , uk (x) = ,
k=0
(x − xk )rk +1

din (13) rezultă că hkj are forma


j
hkj (x) = uk (x)(x − xk ) gkj (x), gkj ∈ Prk −j . (14)

– Typeset by FoilTEX – 19
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dezvoltând gkj cu formula lui Taylor, avem

rk −j
X (x − xk )ν ν
gkj (x) = gkj (xk ); (15)
ν=0
ν!

– Typeset by FoilTEX – 20
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dezvoltând gkj cu formula lui Taylor, avem

rk −j
X (x − xk )ν ν
gkj (x) = gkj (xk ); (15)
ν=0
ν!

ν
mai rămân de determinat valorile lui gkj (xk ), ν = 0, rk − j .

– Typeset by FoilTEX – 20
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dezvoltând gkj cu formula lui Taylor, avem

rk −j
X (x − xk )ν ν
gkj (x) = gkj (xk ); (15)
ν=0
ν!

ν
mai rămân de determinat valorile lui gkj (xk ), ν = 0, rk − j .

Scriind (14) sub forma

j 1
(x − xk ) gkj (x) = hkj (x) ,
uk (x)

– Typeset by FoilTEX – 20
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dezvoltând gkj cu formula lui Taylor, avem

rk −j
X (x − xk )ν ν
gkj (x) = gkj (xk ); (15)
ν=0
ν!

ν
mai rămân de determinat valorile lui gkj (xk ), ν = 0, rk − j .

Scriind (14) sub forma

j 1
(x − xk ) gkj (x) = hkj (x) ,
uk (x)

şi aplicând formula lui Lebniz pentru derivata de ordinul j + ν a produsului se obţine
j+ν  j+ν   (s)
X j + ν h j
i(j+ν−s)
(s)
X j + ν 
(j+ν−s) 1
(x − xk ) gkj (x) = hkj (x) .
s=0
s s=0
s uk (x)

– Typeset by FoilTEX – 20
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dezvoltând gkj cu formula lui Taylor, avem

rk −j
X (x − xk )ν ν
gkj (x) = gkj (xk ); (15)
ν=0
ν!

ν
mai rămân de determinat valorile lui gkj (xk ), ν = 0, rk − j .

Scriind (14) sub forma

j 1
(x − xk ) gkj (x) = hkj (x) ,
uk (x)

şi aplicând formula lui Lebniz pentru derivata de ordinul j + ν a produsului se obţine

j+ν  j+ν   (s)


X j + ν h j
i(j+ν−s)
(s)
X j + ν 
(j+ν−s) 1
(x − xk ) gkj (x) = hkj (x) .
s=0
s s=0
s u k (x)

– Typeset by FoilTEX – 20
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Luând x = xk , toţi termenii din ambii membri se vor anula, cu excepţia celor
corespunzători lui s = ν . Avem deci

– Typeset by FoilTEX – 21
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Luând x = xk , toţi termenii din ambii membri se vor anula, cu excepţia celor
corespunzători lui s = ν . Avem deci

j + ν  j + ν   1 (ν)
(ν)
j!gkj (xk ) = , ν = 0, rk − j.
ν ν uk (x) x=x
k

– Typeset by FoilTEX – 21
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Luând x = xk , toţi termenii din ambii membri se vor anula, cu excepţia celor
corespunzători lui s = ν . Avem deci

j + ν  j + ν   1 (ν)
(ν)
j!gkj (xk ) = , ν = 0, rk − j.
ν ν uk (x) x=x
k

Am obţinut
 (ν)
(ν) 1 1
gkj (xk ) = ,
j! uk (x) x=x
k

– Typeset by FoilTEX – 21
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Luând x = xk , toţi termenii din ambii membri se vor anula, cu excepţia celor
corespunzători lui s = ν . Avem deci

j + ν  j + ν   1 (ν)
(ν)
j!gkj (xk ) = , ν = 0, rk − j.
ν ν uk (x) x=x
k

Am obţinut
 (ν)
(ν) 1 1
gkj (xk ) = ,
j! uk (x) x=x
k

iar din (15) şi (14) avem ı̂n final

r −j (ν)
(x − xk )j k
(x − xk )ν

X 1
hkj (x) = uk (x) .
j! ν=0
ν! uk (x) x=xk

– Typeset by FoilTEX – 21
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Luând x = xk , toţi termenii din ambii membri se vor anula, cu excepţia celor
corespunzători lui s = ν . Avem deci

j + ν  j + ν   1 (ν)
(ν)
j!gkj (xk ) = , ν = 0, rk − j.
ν ν uk (x) x=x
k

Am obţinut
 (ν)
(ν) 1 1
gkj (xk ) = ,
j! uk (x) x=x
k

iar din (15) şi (14) avem ı̂n final

r −j (ν)
(x − xk )j k
(x − xk )ν

X 1
hkj (x) = uk (x) .
j! ν=0
ν! uk (x) x=xk

– Typeset by FoilTEX – 21
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

• este liniar (Hn(αf + βg) = αHnf + βHng );

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

• este liniar (Hn(αf + βg) = αHnf + βHng );


• este idempotent (Hn ◦ Hn = Hn).

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

• este liniar (Hn(αf + βg) = αHnf + βHng );


• este idempotent (Hn ◦ Hn = Hn).

Demonstraţie. Liniaritatea rezultă imediat din formula (12). Datorită unicităţii


polinomului de interpolare Hermite Hn(Hnf ) − Hnf este identic nul, deci Hn(Hnf ) =
Hnf şi am arătat idempotenţa.

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Propoziţia 13. Operatorul Hn este proiector, adică

• este liniar (Hn(αf + βg) = αHnf + βHng );


• este idempotent (Hn ◦ Hn = Hn).

Demonstraţie. Liniaritatea rezultă imediat din formula (12). Datorită unicităţii


polinomului de interpolare Hermite Hn(Hnf ) − Hnf este identic nul, deci Hn(Hnf ) =
Hnf şi am arătat idempotenţa.

– Typeset by FoilTEX – 22
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 14. Polinomul de interpolare Hermite corespunzător unei funcţii f şi nodurilor
duble 0 şi 1 are expresia

– Typeset by FoilTEX – 23
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 14. Polinomul de interpolare Hermite corespunzător unei funcţii f şi nodurilor
duble 0 şi 1 are expresia

0 0
(H3f ) (x) = h00(x)f (0) + h10(x)f (1) + h01(x)f (0) + h11(x)f (1),

– Typeset by FoilTEX – 23
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 14. Polinomul de interpolare Hermite corespunzător unei funcţii f şi nodurilor
duble 0 şi 1 are expresia

0 0
(H3f ) (x) = h00(x)f (0) + h10(x)f (1) + h01(x)f (0) + h11(x)f (1),

unde
2
h00(x) = (x − 1) (2x + 1),
2
h01(x) = x(x − 1) ,
2
h10(x) = x (3 − 2x),
2
h11(x) = x (x − 1).

– Typeset by FoilTEX – 23
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 14. Polinomul de interpolare Hermite corespunzător unei funcţii f şi nodurilor
duble 0 şi 1 are expresia

0 0
(H3f ) (x) = h00(x)f (0) + h10(x)f (1) + h01(x)f (0) + h11(x)f (1),

unde
2
h00(x) = (x − 1) (2x + 1),
2
h01(x) = x(x − 1) ,
2
h10(x) = x (3 − 2x),
2
h11(x) = x (x − 1).

Dacă se adaugă nodul x = 12 , calitatea aproximării creşte (vezi figura 4).

– Typeset by FoilTEX – 23
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 14. Polinomul de interpolare Hermite corespunzător unei funcţii f şi nodurilor
duble 0 şi 1 are expresia

0 0
(H3f ) (x) = h00(x)f (0) + h10(x)f (1) + h01(x)f (0) + h11(x)f (1),

unde

2
h00(x) = (x − 1) (2x + 1),
2
h01(x) = x(x − 1) ,
2
h10(x) = x (3 − 2x),
2
h11(x) = x (x − 1).

Dacă se adaugă nodul x = 12 , calitatea aproximării creşte (vezi figura 4).

– Typeset by FoilTEX – 23
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

(a) (H3 f ) (b) (H3 f )

Figura 4: Polinoamele de interpolare Hermite (H3f ) (—) corespunzător funcţiei


f : [0, 1] → R , f (x) = sin πx şi nodurilor duble x0 = 0 şi x1 = 1 (· · · )(stânga) şi
(H5f ) (—) corespunzător funcţiei f : [0, 1] → R , f (x) = sin πx (· · · ) şi nodurilor
duble x0 = 0, x1 = 12 şi x2 = 1

– Typeset by FoilTEX – 24
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 5: Charles Hermite (1822-1901)

– Typeset by FoilTEX – 25
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x).

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x). Dacă nu posedăm
nici o informaţie referitoare la f ı̂n afara punctelor xi, este clar că nu putem spune nimic
despre (Rnf )(x); ı̂ntr-adevăr este posibil să schimbăm f ı̂n afara punctelor xi fără a
modifica (Hnf ) (x).

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x). Dacă nu posedăm
nici o informaţie referitoare la f ı̂n afara punctelor xi, este clar că nu putem spune nimic
despre (Rnf )(x); ı̂ntr-adevăr este posibil să schimbăm f ı̂n afara punctelor xi fără a
modifica (Hnf ) (x). Trebuie deci să facem ipoteze suplimentare, care vor fi ipoteze de
regularitate asupra lui f .

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x). Dacă nu posedăm
nici o informaţie referitoare la f ı̂n afara punctelor xi, este clar că nu putem spune nimic
despre (Rnf )(x); ı̂ntr-adevăr este posibil să schimbăm f ı̂n afara punctelor xi fără a
modifica (Hnf ) (x). Trebuie deci să facem ipoteze suplimentare, care vor fi ipoteze de
regularitate asupra lui f . Să notăm cu C m[a, b] spaţiul funcţiilor reale de m ori continuu
diferenţiabile pe [a, b].

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x). Dacă nu posedăm
nici o informaţie referitoare la f ı̂n afara punctelor xi, este clar că nu putem spune nimic
despre (Rnf )(x); ı̂ntr-adevăr este posibil să schimbăm f ı̂n afara punctelor xi fără a
modifica (Hnf ) (x). Trebuie deci să facem ipoteze suplimentare, care vor fi ipoteze
de regularitate asupra lui f . Să notăm cu C m[a, b] spaţiul funcţiilor reale de m ori
continuu diferenţiabile pe [a, b]. Avem următoarea teoremă referitoare la estimarea erorii
ı̂n interpolarea Hermite.

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Expresia erorii de interpolare

Dacă dorim să utilizăm polinomul de interpolare Lagrange sau Hermite pentru a apro-
xima funcţia f ı̂ntr-un punct x ∈ [a, b], distinct de nodurile de interpolare (x0, . . . , xm),
trebuie să estimăm eroarea comisă (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x). Dacă nu posedăm
nici o informaţie referitoare la f ı̂n afara punctelor xi, este clar că nu putem spune nimic
despre (Rnf )(x); ı̂ntr-adevăr este posibil să schimbăm f ı̂n afara punctelor xi fără a
modifica (Hnf ) (x). Trebuie deci să facem ipoteze suplimentare, care vor fi ipoteze
de regularitate asupra lui f . Să notăm cu C m[a, b] spaţiul funcţiilor reale de m ori
continuu diferenţiabile pe [a, b]. Avem următoarea teoremă referitoare la estimarea erorii
ı̂n interpolarea Hermite.

– Typeset by FoilTEX – 26
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15.

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15. Presupunem că f ∈ C n[α, β] şi există f (n+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm};

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15. Presupunem că f ∈ C n[α, β] şi există f (n+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15. Presupunem că f ∈ C n[α, β] şi există f (n+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (n+1)
(Rnf )(x) = un(x)f (ξx), (16)
(n + 1)!

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15. Presupunem că f ∈ C n[α, β] şi există f (n+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (n+1)
(Rnf )(x) = un(x)f (ξx), (16)
(n + 1)!

unde
m
Y ri+1
un(x) = (x − xi) .
i=0

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Teorema 15. Presupunem că f ∈ C n[α, β] şi există f (n+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (n+1)
(Rnf )(x) = un(x)f (ξx), (16)
(n + 1)!

unde
m
Y ri+1
un(x) = (x − xi) .
i=0

– Typeset by FoilTEX – 27
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial.

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate.

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate. Aplicând succesiv teorema lui Rolle generalizată, rezultă că există cel puţin
un ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât F (n+1)(ξ) = 0, adică

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate. Aplicând succesiv teorema lui Rolle generalizată, rezultă că există cel puţin
un ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât F (n+1)(ξ) = 0, adică
(n+1)

(m+1) (n + 1)! f (ξ)
F (ξ) = = 0, (17)
un(x) (Rnf )(x)

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate. Aplicând succesiv teorema lui Rolle generalizată, rezultă că există cel puţin
un ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât F (n+1)(ξ) = 0, adică
(n+1)

(m+1) (n + 1)! f (ξ)
F (ξ) = = 0, (17)
un(x) (Rnf )(x)

unde s-a ţinut cont că (Rnf )(n+1) = f (n+1) − (Hnf )(n+1) = f (n+1).

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate. Aplicând succesiv teorema lui Rolle generalizată, rezultă că există cel puţin
un ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât F (n+1)(ξ) = 0, adică
(n+1)

(m+1) (n + 1)! f (ξ)
F (ξ) = = 0, (17)
un(x) (Rnf )(x)

unde s-a ţinut cont că (Rnf )(n+1) = f (n+1) − (Hnf )(n+1) = f (n+1). Exprimând
(Rnf )(x) din (17) se obţine (16).

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Dacă x = xi, (Rnf )(x) = 0 şi (16) se verifică trivial. Presupunem
că x este distinct de xi şi considerăm, pentru x fixat, funcţia auxiliară

un(z) (Rnf )(z)
F (z) = .
un(x) (Rnf )(x)

Se observă că F ∈ C n[α, β], ∃ F (n+1) pe (α, β), F (x) = 0 şi F (j)(xk ) = 0 pentru
k = 0, m, j = 0, rk .Deci, F are (n + 2) zerouri, luând ı̂n considerare şi ordinele de
multiplicitate. Aplicând succesiv teorema lui Rolle generalizată, rezultă că există cel puţin
un ξ ∈ (α, β) astfel ı̂ncât F (n+1)(ξ) = 0, adică
(n+1)

(m+1) (n + 1)! f (ξ)
F (ξ) = = 0, (17)
un(x) (Rnf )(x)

unde s-a ţinut cont că (Rnf )(n+1) = f (n+1) − (Hnf )(n+1) = f (n+1). Exprimând
(Rnf )(x) din (17) se obţine (16).

– Typeset by FoilTEX – 28
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin

Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin

Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin

Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

Teorema 17.

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin

Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

Teorema 17. Dacă f ∈ C n+1[a, b], atunci

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin

Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

Teorema 17. Dacă f ∈ C n+1[a, b], atunci


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt, (18)
a

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin
Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

Teorema 17. Dacă f ∈ C n+1[a, b], atunci


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt, (18)
a

unde  
m rk
1 
n
XX  n (j)

Kn(x; t) = (x − t)+ − hkj (x) (xk − t)+ . (19)
n! 
k=0 j=0

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 16. Punem Mn+1 = max |f (n+1)(x)|; o margine superioară a erorii de


x∈[a,b]
interpolare (Rnf )(x) = f (x) − (Hnf )(x) este dată prin
Mn+1
|(Rnf )(x)| ≤ |un(x)|.
(n + 1)!

Deoarece Hn este proiector, rezultă că Rn este de asemenea proiector; ı̂n plus
KerRn = Pn, deoarece Rnf = f − Hnf = f − f = 0, ∀f ∈ Pn. Deci, putem aplica
lui Rn teorema lui Peano.

Teorema 17. Dacă f ∈ C n+1[a, b], atunci


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt, (18)
a

unde  
m rk
1 
n
XX  n (j)

Kn(x; t) = (x − t)+ − hkj (x) (xk − t)+ . (19)
n! 
k=0 j=0

– Typeset by FoilTEX – 29
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt
a

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt
a

şi ţinând cont că

(x − t)n+ (x − t)n+ (x − t)n+


   
Kn(x; t) = Rn = − Hn ,
n! n! n!

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt
a

şi ţinând cont că

(x − t)n+ (x − t)n+ (x − t)n+


   
Kn(x; t) = Rn = − Hn ,
n! n! n!

teorema rezultă imediat.

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt
a

şi ţinând cont că

(x − t)n+ (x − t)n+ (x − t)n+


   
Kn(x; t) = Rn = − Hn ,
n! n! n!

teorema rezultă imediat.

Deoarece interpolarea Lagrange este un caz particular al interpolării Hermite pentru


ri = 0, i = 0, 1, . . . , m din teorema 15 se obţine:

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Aplicând teorema lui Peano, avem


Z b
(n+1)
(Rnf ) (x) = Kn(x; t)f (t)dt
a

şi ţinând cont că

(x − t)n+ (x − t)n+ (x − t)n+


   
Kn(x; t) = Rn = − Hn ,
n! n! n!

teorema rezultă imediat.

Deoarece interpolarea Lagrange este un caz particular al interpolării Hermite pentru


ri = 0, i = 0, 1, . . . , m din teorema 15 se obţine:

– Typeset by FoilTEX – 30
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18.

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm};

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (m+1)
(Rmf )(x) = um(x)f (ξx), (20)
(n + 1)!

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (m+1)
(Rmf )(x) = um(x)f (ξx), (20)
(n + 1)!

unde
m
Y
um(x) = (x − xi).
i=0

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (m+1)
(Rmf )(x) = um(x)f (ξx), (20)
(n + 1)!

unde
m
Y
um(x) = (x − xi).
i=0

De asemenea, din teorema 17 avem:

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 18. Presupunem că f ∈ C m[α, β] şi există f (m+1) pe (α, β), unde α =
min{x, x0, . . . , xm} şi β = max{x, x0, . . . , xm}; atunci, pentru orice x ∈ [α, β],
există un ξx ∈ (α, β) astfel ı̂ncât

1 (m+1)
(Rmf )(x) = um(x)f (ξx), (20)
(n + 1)!

unde
m
Y
um(x) = (x − xi).
i=0

De asemenea, din teorema 17 avem:

– Typeset by FoilTEX – 31
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19.

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

Exemplul 20.

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

Exemplul 20. Pentru polinoamele de interpolare din exemplul 9 resturile corespunzătoare


sunt

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

Exemplul 20. Pentru polinoamele de interpolare din exemplul 9 resturile corespunzătoare


sunt
(x − x0)(x − x1) 00
(R1f )(x) = f (ξ)
2

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

Exemplul 20. Pentru polinoamele de interpolare din exemplul 9 resturile corespunzătoare


sunt
(x − x0)(x − x1) 00
(R1f )(x) = f (ξ)
2
şi respectiv
(x − x0)(x − x1)(x − x2) 000
(R2f )(x) = f (ξ).
6

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Corolarul 19. Dacă f ∈ C m+1[a, b], atunci


Z b
(m+1)
(Rmf ) (x) = Km(x; t)f (t)dt (21)
a

unde " #
m
1 m
X m
Km(x; t) = (x − t)+ − `k (x)(xk − t)+ . (22)
m! k=0

Exemplul 20. Pentru polinoamele de interpolare din exemplul 9 resturile corespunzătoare


sunt
(x − x0)(x − x1) 00
(R1f )(x) = f (ξ)
2
şi respectiv
(x − x0)(x − x1)(x − x2) 000
(R2f )(x) = f (ξ).
6

– Typeset by FoilTEX – 32
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22.

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22. Luăm f (x) = ex. Avem pentru x ∈ [a, b], Mn+1 = eb şi oricum am
alege punctele xi, |un(x)| ≤ (b − a)n+1, de unde

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22. Luăm f (x) = ex. Avem pentru x ∈ [a, b], Mn+1 = eb şi oricum am
alege punctele xi, |un(x)| ≤ (b − a)n+1, de unde

(b − a)n+1 b
max |(Rnf )(x)| ≤ e.
x∈[a,b] (n + 1)!

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22. Luăm f (x) = ex. Avem pentru x ∈ [a, b], Mn+1 = eb şi oricum am
alege punctele xi, |un(x)| ≤ (b − a)n+1, de unde

(b − a)n+1 b
max |(Rnf )(x)| ≤ e.
x∈[a,b] (n + 1)!

Se deduce că
 
lim max |(Rnf )(x)| = lim k(Rnf )(x)k = 0,
n→∞ x∈[a,b] n→∞

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22. Luăm f (x) = ex. Avem pentru x ∈ [a, b], Mn+1 = eb şi oricum am
alege punctele xi, |un(x)| ≤ (b − a)n+1, de unde

(b − a)n+1 b
max |(Rnf )(x)| ≤ e.
x∈[a,b] (n + 1)!

Se deduce că
 
lim max |(Rnf )(x)| = lim k(Rnf )(x)k = 0,
n→∞ x∈[a,b] n→∞

adică Hnf converge uniform către f pe [a, b] când n tinde la ∞. De fapt se poate
demonstra un rezultat analog pentru orice funcţie dezvoltabilă ı̂n serie ı̂ntreagă ı̂n jurul
punctului x = a+b 3
2 cu raza de convergenţă r > 2 (b − a).

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 21. Restul din formula de interpolare Hermite cu nodurile duble 0 şi 1 pentru
f ∈ C 4[α, β] este
x2(x − 1)2 (4)
(R3f )(x) = f (ξ).
6!

Exemplul 22. Luăm f (x) = ex. Avem pentru x ∈ [a, b], Mn+1 = eb şi oricum am
alege punctele xi, |un(x)| ≤ (b − a)n+1, de unde

(b − a)n+1 b
max |(Rnf )(x)| ≤ e.
x∈[a,b] (n + 1)!

Se deduce că
 
lim max |(Rnf )(x)| = lim k(Rnf )(x)k = 0,
n→∞ x∈[a,b] n→∞

adică Hnf converge uniform către f pe [a, b] când n tinde la ∞. De fapt se poate
demonstra un rezultat analog pentru orice funcţie dezvoltabilă ı̂n serie ı̂ntreagă ı̂n jurul
punctului x = a+b 3
2 cu raza de convergenţă r > 2 (b − a).

– Typeset by FoilTEX – 33
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Calculul eficient al polinoamelor de interpolare

– Typeset by FoilTEX – 34
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Calculul eficient al polinoamelor de interpolare

Metode de tip Aitken

– Typeset by FoilTEX – 34
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Calculul eficient al polinoamelor de interpolare

Metode de tip Aitken

În multe situaţii gradul necesar pentru a atinge precizia dorită ı̂n interpolarea polino-
mială este necunoscut. El se poate determina din expresia restului, dar pentru aceasta este
necesar să cunoaştem kf (m+1)k∞. Vom nota cu Pm1,m2,...,mk polinomul de interpolare
Lagrange având nodurile xm1 , . . . , xmk .

– Typeset by FoilTEX – 34
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Calculul eficient al polinoamelor de interpolare

Metode de tip Aitken

În multe situaţii gradul necesar pentru a atinge precizia dorită ı̂n interpolarea polino-
mială este necunoscut. El se poate determina din expresia restului, dar pentru aceasta este
necesar să cunoaştem kf (m+1)k∞. Vom nota cu Pm1,m2,...,mk polinomul de interpolare
Lagrange având nodurile xm1 , . . . , xmk .

Propoziţia 23. Dacă f este definită ı̂n x0, . . . , xk , xj 6= xi, 0 ≤ i, j ≤ k, atunci

(x − xj )P0,1,...,j−1,j+1,...,k (x) − (x − xi)P0,1,...,i−1,i+1,...,k (x)


P0,1,...,k = =
xi − xj

1 x − xj P0,1,...,i−1,i+1,...,k (x)
= (23)
xi − xj x − x i P 0,1,...,j−1,j+1,...,k (x)

– Typeset by FoilTEX – 34
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Calculul eficient al polinoamelor de interpolare

Metode de tip Aitken

În multe situaţii gradul necesar pentru a atinge precizia dorită ı̂n interpolarea polino-
mială este necunoscut. El se poate determina din expresia restului, dar pentru aceasta este
necesar să cunoaştem kf (m+1)k∞. Vom nota cu Pm1,m2,...,mk polinomul de interpolare
Lagrange având nodurile xm1 , . . . , xmk .

Propoziţia 23. Dacă f este definită ı̂n x0, . . . , xk , xj 6= xi, 0 ≤ i, j ≤ k, atunci

(x − xj )P0,1,...,j−1,j+1,...,k (x) − (x − xi)P0,1,...,i−1,i+1,...,k (x)


P0,1,...,k = =
xi − xj

1 x − xj P0,1,...,i−1,i+1,...,k (x)
= (23)
xi − xj x − x i P 0,1,...,j−1,j+1,...,k (x)

– Typeset by FoilTEX – 34
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x
b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj
P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj


P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj
pentru r 6= i ∧ r 6= j , căci Q(xr ) = Q(x
b r ) = f (xr ). Dar

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj


P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj
pentru r 6= i ∧ r 6= j , căci Q(xr ) = Q(x
b r ) = f (xr ). Dar

(xi − xj )Q(x
b i) − (xi − xj )Q(xi)
P (xi) = = f (xi)
xi − xj

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj


P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj
pentru r 6= i ∧ r 6= j , căci Q(xr ) = Q(x
b r ) = f (xr ). Dar

(xi − xj )Q(x
b i) − (xi − xj )Q(xi)
P (xi) = = f (xi)
xi − xj

şi
(xj − xi)Q(x
b j ) − (xj − xi)Q(xj )
P (xj ) = = f (xj ),
xi − xj

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj


P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj
pentru r 6= i ∧ r 6= j , căci Q(xr ) = Q(x
b r ) = f (xr ). Dar

(xi − xj )Q(x
b i) − (xi − xj )Q(xi)
P (xi) = = f (xi)
xi − xj

şi
(xj − xi)Q(x
b j ) − (xj − xi)Q(xj )
P (xj ) = = f (xj ),
xi − xj
deci P = P0,1,...,k .

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Q = P0,1,...,i−1,i+1,...,k , Q
b = P0,1,...,j−1,j+1,k

(x − xj )Q(x)
b − (x − xi)Q(x)
P (x) =
xi − xj

(xr − xj )Q(x b r ) − (xr − xi)Q(xr ) xi − xj


P (xr ) = = f (xr ) = f (xr )
xi − xj xi − xj
pentru r 6= i ∧ r 6= j , căci Q(xr ) = Q(x
b r ) = f (xr ). Dar

(xi − xj )Q(x
b i) − (xi − xj )Q(xi)
P (xi) = = f (xi)
xi − xj

şi
(xj − xi)Q(x
b j ) − (xj − xi)Q(xj )
P (xj ) = = f (xj ),
xi − xj
deci P = P0,1,...,k .

– Typeset by FoilTEX – 35
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1.

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

Să presupunem că ı̂n acest moment P0,1,2,3,4 nu ne asigură precizia dorită. Se poate
selecta un nou nod şi adăuga o nouă linie tabelei

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

Să presupunem că ı̂n acest moment P0,1,2,3,4 nu ne asigură precizia dorită. Se poate
selecta un nou nod şi adăuga o nouă linie tabelei

x5 P5 P4,5 P3,4,5 P2,3,4,5 P1,2,3,4,5 P0,1,2,3,4,5

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

Să presupunem că ı̂n acest moment P0,1,2,3,4 nu ne asigură precizia dorită. Se poate
selecta un nou nod şi adăuga o nouă linie tabelei

x5 P5 P4,5 P3,4,5 P2,3,4,5 P1,2,3,4,5 P0,1,2,3,4,5

iar elementele vecine de pe linie, coloană sau diagonală se pot compara pentru a vedea
dacă s-a obţinut precizia dorită.

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

Să presupunem că ı̂n acest moment P0,1,2,3,4 nu ne asigură precizia dorită. Se poate
selecta un nou nod şi adăuga o nouă linie tabelei

x5 P5 P4,5 P3,4,5 P2,3,4,5 P1,2,3,4,5 P0,1,2,3,4,5

iar elementele vecine de pe linie, coloană sau diagonală se pot compara pentru a vedea
dacă s-a obţinut precizia dorită.

Metoda de mai sus se numeşte metoda lui Neville .

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

În acest mod am stabilit o relaţie de recurenţă ı̂ntre un polinom de interpolare Lagrange
de gradul k şi două polinoame de interpolare Lagrange de gradul k − 1. Calculele pot fi
aşezate ı̂n formă tabelară

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P1,2 P0,1,2
x3 P3 P2,3 P1,2,3 P0,1,2,3
x4 P4 P3,4 P2,3,4 P1,2,3,4 P0,1,2,3,4

Să presupunem că ı̂n acest moment P0,1,2,3,4 nu ne asigură precizia dorită. Se poate
selecta un nou nod şi adăuga o nouă linie tabelei

x5 P5 P4,5 P3,4,5 P2,3,4,5 P1,2,3,4,5 P0,1,2,3,4,5

iar elementele vecine de pe linie, coloană sau diagonală se pot compara pentru a vedea
dacă s-a obţinut precizia dorită.

Metoda de mai sus se numeşte metoda lui Neville .

– Typeset by FoilTEX – 36
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Notaţiile pot fi simplificate

– Typeset by FoilTEX – 37
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Notaţiile pot fi simplificate

Qi,j := Pi−j,i−j+1,...,i−1,i,
Qi,j−1 := Pi−j+1,...,i−1,i,
Qi−1,j−1 := Pi−j,i−j+1,...,i−1.

– Typeset by FoilTEX – 37
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Notaţiile pot fi simplificate

Qi,j := Pi−j,i−j+1,...,i−1,i,
Qi,j−1 := Pi−j+1,...,i−1,i,
Qi−1,j−1 := Pi−j,i−j+1,...,i−1.

Din (23) rezultă, pentru j = 1, 2, 3, . . . , i = j + 1, j + 2, . . . ,

(x − xi−j )Qi,j−1 − (x − xi)Qi−1,j−1


Qi,j = .
xi − xi−j

– Typeset by FoilTEX – 37
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Notaţiile pot fi simplificate

Qi,j := Pi−j,i−j+1,...,i−1,i,
Qi,j−1 := Pi−j+1,...,i−1,i,
Qi−1,j−1 := Pi−j,i−j+1,...,i−1.

Din (23) rezultă, pentru j = 1, 2, 3, . . . , i = j + 1, j + 2, . . . ,

(x − xi−j )Qi,j−1 − (x − xi)Qi−1,j−1


Qi,j = .
xi − xi−j

În plus, Qi,0 = f (xi). Obţinem tabelul

x0 Q0,0
x1 Q1,0 Q1,1
x2 Q2,0 Q2,1 Q2,2
x3 Q3,0 Q3,1 Q3,2 Q3,3

– Typeset by FoilTEX – 37
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Notaţiile pot fi simplificate

Qi,j := Pi−j,i−j+1,...,i−1,i,
Qi,j−1 := Pi−j+1,...,i−1,i,
Qi−1,j−1 := Pi−j,i−j+1,...,i−1.

Din (23) rezultă, pentru j = 1, 2, 3, . . . , i = j + 1, j + 2, . . . ,

(x − xi−j )Qi,j−1 − (x − xi)Qi−1,j−1


Qi,j = .
xi − xi−j

În plus, Qi,0 = f (xi). Obţinem tabelul

x0 Q0,0
x1 Q1,0 Q1,1
x2 Q2,0 Q2,1 Q2,2
x3 Q3,0 Q3,1 Q3,2 Q3,3

– Typeset by FoilTEX – 37
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.
Pentru a rapidiza algoritmul nodurile se vor ordona crescător după valorile |xi − x|.

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.
Pentru a rapidiza algoritmul nodurile se vor ordona crescător după valorile |xi − x|.

Metoda lui Aitken este similară cu metoda lui Neville. Ea construieşte tabelul

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.
Pentru a rapidiza algoritmul nodurile se vor ordona crescător după valorile |xi − x|.

Metoda lui Aitken este similară cu metoda lui Neville. Ea construieşte tabelul

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P0,2 P0,1,2
x3 P3 P0,3 P0,1,3 P0,1,2,3
x4 P4 P0,4 P0,1,4 P0,1,2,4 P0,1,2,3,4

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.
Pentru a rapidiza algoritmul nodurile se vor ordona crescător după valorile |xi − x|.

Metoda lui Aitken este similară cu metoda lui Neville. Ea construieşte tabelul

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P0,2 P0,1,2
x3 P3 P0,3 P0,1,3 P0,1,2,3
x4 P4 P0,4 P0,1,4 P0,1,2,4 P0,1,2,3,4

Pentru a calcula o nouă valoare se utilizează valoarea din vârful coloanei precedente şi
valoarea din aceeaşi linie, coloana precedentă.

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dacă procedeul de interpolare converge, atunci şirul Qi,i converge şi el şi s-ar putea
lua drept criteriu de oprire
|Qi,i − Qi−1,i−1| < ε.
Pentru a rapidiza algoritmul nodurile se vor ordona crescător după valorile |xi − x|.

Metoda lui Aitken este similară cu metoda lui Neville. Ea construieşte tabelul

x0 P0
x1 P1 P0,1
x2 P2 P0,2 P0,1,2
x3 P3 P0,3 P0,1,3 P0,1,2,3
x4 P4 P0,4 P0,1,4 P0,1,2,4 P0,1,2,3,4

Pentru a calcula o nouă valoare se utilizează valoarea din vârful coloanei precedente şi
valoarea din aceeaşi linie, coloana precedentă.

– Typeset by FoilTEX – 38
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

(Lk f )(x) = (Lk−1f )(x) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (24)

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

(Lk f )(x) = (Lk−1f )(x) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (24)

unde f [x0, x1, . . . , xk ] desemnează coeficientul lui xk din (Lk f )(x). Se deduce expresia
polinomului de interpolare Lmf cu nodurile x0, x1, . . . , xn

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

(Lk f )(x) = (Lk−1f )(x) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (24)

unde f [x0, x1, . . . , xk ] desemnează coeficientul lui xk din (Lk f )(x). Se deduce expresia
polinomului de interpolare Lmf cu nodurile x0, x1, . . . , xn
m
X
(Lmf )(x) = f (x0) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (25)
k=1

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

(Lk f )(x) = (Lk−1f )(x) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (24)

unde f [x0, x1, . . . , xk ] desemnează coeficientul lui xk din (Lk f )(x). Se deduce expresia
polinomului de interpolare Lmf cu nodurile x0, x1, . . . , xn
m
X
(Lmf )(x) = f (x0) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (25)
k=1

numită forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange.

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Metoda diferenţelor divizate

Vom nota cu Lk f PIL cu nodurile x0, x1, . . . , xk pentru k = 0, 1, . . . , n. Vom


construi Lm prin recurenţă. Avem

(L0f )(x) = f (x0)

pentru k ≥ 1, polinomul Lk − Lk−1 este de grad k, se anulează ı̂n punctele


x0, x1, . . . , xk şi deci este de forma:

(Lk f )(x) = (Lk−1f )(x) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (24)

unde f [x0, x1, . . . , xk ] desemnează coeficientul lui xk din (Lk f )(x). Se deduce expresia
polinomului de interpolare Lmf cu nodurile x0, x1, . . . , xn
m
X
(Lmf )(x) = f (x0) + f [x0, x1, . . . , xk ](x − x0)(x − x1) . . . (x − xk−1), (25)
k=1

numită forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange.

– Typeset by FoilTEX – 39
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0

şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0

şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0

şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

Demonstraţie. Notăm, pentru k ≥ 1 cu L∗k−1f polinomul de interpolare pentru f


de grad k − 1 şi cu nodurile x1, x2, . . . , xk ; coeficientul lui xk−1 este f [x1, x2, . . . , xk ].
Polinomul qk de grad k definit prin

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0

şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

Demonstraţie. Notăm, pentru k ≥ 1 cu L∗k−1f polinomul de interpolare pentru f


de grad k − 1 şi cu nodurile x1, x2, . . . , xk ; coeficientul lui xk−1 este f [x1, x2, . . . , xk ].
Polinomul qk de grad k definit prin

(x − x0)(L∗k−1f )(x) − (x − xk )(Lk−1f )(x)


qk (x) =
xk − x0

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0
şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

Demonstraţie. Notăm, pentru k ≥ 1 cu L∗k−1f polinomul de interpolare pentru f


de grad k − 1 şi cu nodurile x1, x2, . . . , xk ; coeficientul lui xk−1 este f [x1, x2, . . . , xk ].
Polinomul qk de grad k definit prin

(x − x0)(L∗k−1f )(x) − (x − xk )(Lk−1f )(x)


qk (x) =
xk − x0

coincide cu f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk şi deci qk (x) ≡ (Lk f )(x). Formula (26) se
obţine identificând coeficientul lui xk din cei doi membri.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Formula (25) reduce calculul prin recurenţă al lui Lmf la cel al coeficienţilor
f [x0, x1, . . . , xk ], k = 0, m.

Lema 24.
f [x1, x2, . . . , xk ] − f [x0, x1, . . . , xk−1]
∀ k ≥ 1 f [x0, x1, . . . , xk ] = (26)
xk − x0
şi
f [xi] = f (xi), i = 0, 1, . . . , k.

Demonstraţie. Notăm, pentru k ≥ 1 cu L∗k−1f polinomul de interpolare pentru f


de grad k − 1 şi cu nodurile x1, x2, . . . , xk ; coeficientul lui xk−1 este f [x1, x2, . . . , xk ].
Polinomul qk de grad k definit prin

(x − x0)(L∗k−1f )(x) − (x − xk )(Lk−1f )(x)


qk (x) =
xk − x0

coincide cu f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk şi deci qk (x) ≡ (Lk f )(x). Formula (26) se
obţine identificând coeficientul lui xk din cei doi membri.

– Typeset by FoilTEX – 40
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm).

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm). Într-adevăr PIL de grad ≤ m
relativ la punctele x0, . . . , xm se scrie

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm). Într-adevăr PIL de grad ≤ m
relativ la punctele x0, . . . , xm se scrie
m
X
(Lmf )(x) = `if (xi)
i=0

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm). Într-adevăr PIL de grad ≤ m
relativ la punctele x0, . . . , xm se scrie
m
X
(Lmf )(x) = `if (xi)
i=0

şi coeficientul lui xm este

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm). Într-adevăr PIL de grad ≤ m
relativ la punctele x0, . . . , xm se scrie
m
X
(Lmf )(x) = `if (xi)
i=0

şi coeficientul lui xm este


m
X f (xi)
f [x0, . . . , xm] = m
. (27)
Y
i=0
(xi − xj )
j=0
j6=i

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Definiţia 25. Cantitatea f [x0, x1, . . . , xk ] se numeşte diferenţă divizată de ordinul k


a lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xk .

Altă notaţie utilizată este [x0, . . . , xk ; f ].

Din definiţie rezultă că f [x0, x1, . . . , xk ] este independentă de ordinea punctelor xi
şi ea poate fi calculată ı̂n funcţie de f (x0), . . . , f (xm). Într-adevăr PIL de grad ≤ m
relativ la punctele x0, . . . , xm se scrie
m
X
(Lmf )(x) = `if (xi)
i=0

şi coeficientul lui xm este


m
X f (xi)
f [x0, . . . , xm] = m
. (27)
Y
i=0
(xi − xj )
j=0
j6=i

– Typeset by FoilTEX – 41
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţele divizate se pot obţine prin algoritmul tabelar următor, bazat pe formula
(26), care este mai flexibil şi mai puţin costisitor decât aplicarea formulei (27)

– Typeset by FoilTEX – 42
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţele divizate se pot obţine prin algoritmul tabelar următor, bazat pe formula
(26), care este mai flexibil şi mai puţin costisitor decât aplicarea formulei (27)

x0 f [x0] → f [x0, x1] → f [x0, x1, x2] → f [x0, x1, x2, x3]
% % %
x1 f [x1] → f [x1, x2] → f [x1, x2, x3]
% %
x2 f [x2] → f [x2, x3]
%
x3 f [x3]
...

– Typeset by FoilTEX – 42
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţele divizate se pot obţine prin algoritmul tabelar următor, bazat pe formula
(26), care este mai flexibil şi mai puţin costisitor decât aplicarea formulei (27)

x0 f [x0] → f [x0, x1] → f [x0, x1, x2] → f [x0, x1, x2, x3]
% % %
x1 f [x1] → f [x1, x2] → f [x1, x2, x3]
% %
x2 f [x2] → f [x2, x3]
%
x3 f [x3]
...

Prima coloană este formată din valorile funcţiei f , a doua din diferenţele divizate de
ordinul I, etc.; se trece la coloana următoare folosind formula (26).

– Typeset by FoilTEX – 42
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţele divizate se pot obţine prin algoritmul tabelar următor, bazat pe formula
(26), care este mai flexibil şi mai puţin costisitor decât aplicarea formulei (27)

x0 f [x0] → f [x0, x1] → f [x0, x1, x2] → f [x0, x1, x2, x3]
% % %
x1 f [x1] → f [x1, x2] → f [x1, x2, x3]
% %
x2 f [x2] → f [x2, x3]
%
x3 f [x3]
...

Prima coloană este formată din valorile funcţiei f , a doua din diferenţele divizate de
ordinul I, etc.; se trece la coloana următoare folosind formula (26).

– Typeset by FoilTEX – 42
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 26. Eroarea de interpolare este dată de

f (x) − (Lmf )(x) = um(x)f [x0, x1, . . . , xm, x]. (28)

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Observaţia 26. Eroarea de interpolare este dată de

f (x) − (Lmf )(x) = um(x)f [x0, x1, . . . , xm, x]. (28)

Într-adevăr, este suficient să observăm că

(Lmf )(t) + um(t)f [x0, . . . , xm; x]

este conform lui (25) polinomul de interpolare (ı̂n t) al lui f ı̂n punctele x0, x1, . . . , xm, x.
Se deduce din teorema referitoare la restul formulei de interpolare Lagrange (16) că există
ξ ∈ (a, b) astfel ı̂ncât
1 (m)
f [x0, x1, . . . , xm] = f (ξ) (29)
m!
(formula de medie pentru diferenţe divizate).

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 6: Sir Isaac Newton (1643 - 1727)

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27.

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27. Are loc

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27. Are loc


(W f )(x0, . . . , xm)
f [x0, . . . , xm] = (30)
V (x0, . . . , xm)

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27. Are loc


(W f )(x0, . . . , xm)
f [x0, . . . , xm] = (30)
V (x0, . . . , xm)

unde
x20 xm−1

1 x0 ... 0 f (x0)
x21 m−1

1 x1 ... x1 f (x1)
(W f )(x0, . . . , xn) = ... ... ... ... ... ... ,
(31)

1 xm x2m ... xm−1
m f (xm)

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27. Are loc


(W f )(x0, . . . , xm)
f [x0, . . . , xm] = (30)
V (x0, . . . , xm)

unde
x0 x20 . . . xm−1

1 0 f (x0)
x1 x21 . . . m−1

1 x1 f (x1)
(W f )(x0, . . . , xn) =
... ... ... ... ... ... ,
(31)

1 xm x2m . . . xm−1
m f (xm)
iar V (x0, . . . , xm) este determinantul Vandermonde.

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţa divizată se poate scrie sub forma unui cât a doi determinanţi.

Teorema 27. Are loc


(W f )(x0, . . . , xm)
f [x0, . . . , xm] = (30)
V (x0, . . . , xm)

unde
x0 x20 . . . xm−1

1 0 f (x0)
x1 x21 . . . m−1

1 x1 f (x1)
(W f )(x0, . . . , xn) =
... ... ... ... ... ... ,
(31)

1 xm x2m . . . xm−1
m f (xm)
iar V (x0, . . . , xm) este determinantul Vandermonde.

– Typeset by FoilTEX – 43
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Se dezvoltă (W f )(x0, . . . , xm) după elementele ultimei coloane şi


ţinând cont că fiecare complement algebric este un determinant Vandermonde, se obţine

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Se dezvoltă (W f )(x0, . . . , xm) după elementele ultimei coloane şi


ţinând cont că fiecare complement algebric este un determinant Vandermonde, se obţine
m
1 X
f [x0, . . . , xm] = V (x0, . . . , xi−1, xi+1, . . . , xm)f (xi) =
V (x0, . . . , xm) i=0

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Se dezvoltă (W f )(x0, . . . , xm) după elementele ultimei coloane şi


ţinând cont că fiecare complement algebric este un determinant Vandermonde, se obţine
m
1 X
f [x0, . . . , xm] = V (x0, . . . , xi−1, xi+1, . . . , xm)f (xi) =
V (x0, . . . , xm) i=0

m
X m−i f (xi)
= (−1) ,
i=0
(xi − x0) . . . (xi − xi−1)(xi − xi+1) . . . (xn − xi)

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Se dezvoltă (W f )(x0, . . . , xm) după elementele ultimei coloane şi


ţinând cont că fiecare complement algebric este un determinant Vandermonde, se obţine
m
1 X
f [x0, . . . , xm] = V (x0, . . . , xi−1, xi+1, . . . , xm)f (xi) =
V (x0, . . . , xm) i=0

m
X m−i f (xi)
= (−1) ,
i=0
(xi − x0) . . . (xi − xi−1)(xi − xi+1) . . . (xn − xi)
din care după schimbarea semnelor ultimilor m − i termeni rezultă (27).

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie. Se dezvoltă (W f )(x0, . . . , xm) după elementele ultimei coloane şi


ţinând cont că fiecare complement algebric este un determinant Vandermonde, se obţine
m
1 X
f [x0, . . . , xm] = V (x0, . . . , xi−1, xi+1, . . . , xm)f (xi) =
V (x0, . . . , xm) i=0

m
X m−i f (xi)
= (−1) ,
i=0
(xi − x0) . . . (xi − xi−1)(xi − xi+1) . . . (xn − xi)
din care după schimbarea semnelor ultimilor m − i termeni rezultă (27).

– Typeset by FoilTEX – 44
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

Formula (30) serveşte ca bază pentru introducerea diferenţei divizate cu noduri


multiple: dacă f ∈ C m[a, b] şi α ∈ [a, b], atunci

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

Formula (30) serveşte ca bază pentru introducerea diferenţei divizate cu noduri


multiple: dacă f ∈ C m[a, b] şi α ∈ [a, b], atunci

f (m)(ξ) f (m)(α)
lim [x0, . . . , xm; f ] = lim =
x0 ,...,xm →α ξ→α m! m!

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

Formula (30) serveşte ca bază pentru introducerea diferenţei divizate cu noduri


multiple: dacă f ∈ C m[a, b] şi α ∈ [a, b], atunci

f (m)(ξ) f (m)(α)
lim [x0, . . . , xm; f ] = lim =
x0 ,...,xm →α ξ→α m! m!

Aceasta justifică relaţia


1 (m)
[α, . . . , α; f ] = f (α).
| {z } m!
m+1

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

Formula (30) serveşte ca bază pentru introducerea diferenţei divizate cu noduri


multiple: dacă f ∈ C m[a, b] şi α ∈ [a, b], atunci

f (m)(ξ) f (m)(α)
lim [x0, . . . , xm; f ] = lim =
x0 ,...,xm →α ξ→α m! m!

Aceasta justifică relaţia


1 (m)
[α, . . . , α; f ] = f (α).
| {z } m!
m+1

Reprezentând aceasta ca pe un cât de doi determinanţi se obţine

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Diferenţe divizate cu noduri multiple

Formula (30) serveşte ca bază pentru introducerea diferenţei divizate cu noduri


multiple: dacă f ∈ C m[a, b] şi α ∈ [a, b], atunci

f (m)(ξ) f (m)(α)
lim [x0, . . . , xm; f ] = lim =
x0 ,...,xm →α ξ→α m! m!

Aceasta justifică relaţia


1 (m)
[α, . . . , α; f ] = f (α).
| {z } m!
m+1

Reprezentând aceasta ca pe un cât de doi determinanţi se obţine

– Typeset by FoilTEX – 45
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare


2 m−1
 
1 α α ... α f (α)

0
0 1 2α ... (m − 1)αm−2 f (α)
(W f ) α, . . . , α =

... ... ... ... ... ...
| {z }

m+1
(m − 1)! f (m−1)(α)

0 0 0 ...

– Typeset by FoilTEX – 46
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare


2 m−1
 
1 α α ... α f (α)

0
0 1 2α ... (m − 1)αm−2 f (α)
(W f ) α, . . . , α =

... ... ... ... ... ...
| {z }

m+1
(m − 1)! f (m−1)(α)

0 0 0 ...

şi
α2 αm

  1 α ...
mαm−1

0 1 2α ...
V α, . . . , α = ,
| {z } ... ... ... ... ...
m+1

0 0 0 ... m!

– Typeset by FoilTEX – 46
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare


2 m−1
 
1 α α ... α f (α)

0
0 1 2α ... (m − 1)αm−2 f (α)
(W f ) α, . . . , α =

... ... ... ... ... ...
| {z }

m+1
(m − 1)! f (m−1)(α)

0 0 0 ...

şi
α2 αm

  1 α ...
mαm−1

0 1 2α ...
V α, . . . , α = ,
| {z } ... ... ... ... ...
m+1

0 0 0 ... m!

adică cei doi determinanţi sunt constituiţi din linia relativă la nodul α şi derivatele succesive
ale acesteia până la ordinul m ı̂n raport cu α.

– Typeset by FoilTEX – 46
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare


2 m−1
 
1 α α ... α f (α)

0
0 1 2α ... (m − 1)αm−2 f (α)
(W f ) α, . . . , α =

... ... ... ... ... ...
| {z }

m+1
(m − 1)! f (m−1)(α)

0 0 0 ...

şi
α2 αm

  1 α ...
mαm−1

0 1 2α ...
V α, . . . , α = ,
| {z } ... ... ... ... ...
m+1

0 0 0 ... m!

adică cei doi determinanţi sunt constituiţi din linia relativă la nodul α şi derivatele succesive
ale acesteia până la ordinul m ı̂n raport cu α.

– Typeset by FoilTEX – 46
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizarea pentru mai multe noduri este următoarea:

Definiţia 28. Fie rk ∈ N, k = 0, m, n = r0 + · · · + rm. Presupunem că există


f (j)(xk ), k = 0, m, j = 0, rk − 1. Mărimea

– Typeset by FoilTEX – 47
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizarea pentru mai multe noduri este următoarea:

Definiţia 28. Fie rk ∈ N, k = 0, m, n = r0 + · · · + rm. Presupunem că există


f (j)(xk ), k = 0, m, j = 0, rk − 1. Mărimea

(Wf )(x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm)


[x0, . . . , x0, x1, . . . , x1, . . . , xm, . . . , xm;f ] =
| {z } | {z } | {z } V (x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm)
r0 r1 rm

– Typeset by FoilTEX – 47
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizarea pentru mai multe noduri este următoarea:

Definiţia 28. Fie rk ∈ N, k = 0, m, n = r0 + · · · + rm. Presupunem că există


f (j)(xk ), k = 0, m, j = 0, rk − 1. Mărimea

(Wf )(x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm)


[x0, . . . , x0, x1, . . . , x1, . . . , xm, . . . , xm;f ] =
| {z } | {z } | {z } V (x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm)
r0 r1 rm

unde

(W f )(x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm) =

– Typeset by FoilTEX – 47
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

r −1

1 x0 ... x00 ... xn−1
0 f (x0)

r −2
(r0 − 1)x00 (n − 1)xn−2 f 0(x0)

0 1 ... ... 0


... ... ... ... ... ... ...

Qr0−1 n−r0 (r0 −1)

0 0 ... (r0 − 1)! ... p=1 (n − p)x0 f (x0)
=
1 xm ... xrmm−1 ... xmn−1
f (xm)


0 1 ... (rm − 1)xrmm−2 ... (n − 1)xn−2 m
0
f (xm)

... ... ... ... ... ... ...

Qrm−1 n−rm (rn −1)
(rm − 1)! −

0 0 ... ... p=1 (n p)xm f (xn)

– Typeset by FoilTEX – 48
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

r −1

1 x0 ... x00 ... xn−1
0 f (x0)

r −2
(r0 − 1)x00 (n − 1)xn−2 f 0(x0)

0 1 ... ... 0


... ... ... ... ... ... ...

Qr0−1 n−r0 (r0 −1)

0 0 ... (r0 − 1)! ... p=1 (n − p)x0 f (x0)
=
1 xm ... xrmm−1 ... xmn−1
f (xm)


0 1 ... (rm − 1)xrmm−2 ... (n − 1)xn−2 m
0
f (xm)

... ... ... ... ... ... ...

Qrm−1 n−rm (rn −1)
(rm − 1)! −

0 0 ... ... p=1 (n p)xm f (xn)

iar V (x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm) este ca mai sus, exceptând ultima coloană care este

r0 −2 m −2
rY
n−r +1
n n−1
Y n n−1 n−rm +1 T
(x0 , nx0 , . . . , (n − p)x0 0 , . . . , xm, nxm , . . . , xm )
p=0 p=0

se numeşte diferenţă divizată cu nodurile multiple xk , k = 0, m şi ordinele de multiplici-


tate rk , k = 0, m.

– Typeset by FoilTEX – 48
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

r −1

1 x0 ... x00 ... xn−1
0 f (x0)

r −2
(r0 − 1)x00 (n − 1)xn−2 f 0(x0)

0 1 ... ... 0


... ... ... ... ... ... ...

Qr0−1 n−r0 (r0 −1)

0 0 ... (r0 − 1)! ... p=1 (n − p)x0 f (x0)
=
1 xm ... xrmm−1 ... xmn−1
f (xm)


0 1 ... (rm − 1)xrmm−2 ... (n − 1)xn−2 m
0
f (xm)

... ... ... ... ... ... ...

Qrm−1 n−rm (rn −1)
(rm − 1)! −

0 0 ... ... p=1 (n p)xm f (xn)

iar V (x0, . . . , x0, . . . , xm, . . . , xm) este ca mai sus, exceptând ultima coloană care este

r0 −2 m −2
rY
n−r +1
n n−1
Y n n−1 n−rm +1 T
(x0 , nx0 , . . . , (n − p)x0 0 , . . . , xm, nxm , . . . , xm )
p=0 p=0

se numeşte diferenţă divizată cu nodurile multiple xk , k = 0, m şi ordinele de multiplici-


tate rk , k = 0, m.

– Typeset by FoilTEX – 48
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizând forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange se obţine o metodă


bazată pe diferenţele divizate cu noduri multiple pentru PIH.

– Typeset by FoilTEX – 49
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizând forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange se obţine o metodă


bazată pe diferenţele divizate cu noduri multiple pentru PIH.

Presupunem că se dau nodurile xi, i = 0, m şi valorile f (xi), f 0(xi). Definim
secvenţa de noduri z0, z1, . . . , z2m+1 prin z2i = z2i+1 = xi, i = 0, m. Construim
acum tabela diferenţelor divizate utilizând nodurile zi, i = 0, 2m + 1. Deoarece
z2i = z2i+1 = xi pentru orice i, f [x2i, x2i+1] este o diferenţă divizată cu nod dublu şi
este egală cu f 0(xi), deci vom utiliza f 0(x0), f 0(x1), . . . , f 0(xm) ı̂n locul diferenţelor
divizate de ordinul I

f [z0, z1], f [z2, z3], . . . , f [z2m, z2m+1].

Restul diferenţelor se obţin ı̂n manieră obişnuită, aşa cum se arată ı̂n tabelul 1. Ideea
poate fi extinsă şi pentru alte interpolări Hermite. Se pare că metoda este datorată lui
Powell.

– Typeset by FoilTEX – 49
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Generalizând forma Newton a polinomului de interpolare Lagrange se obţine o metodă


bazată pe diferenţele divizate cu noduri multiple pentru PIH.

Presupunem că se dau nodurile xi, i = 0, m şi valorile f (xi), f 0(xi). Definim
secvenţa de noduri z0, z1, . . . , z2m+1 prin z2i = z2i+1 = xi, i = 0, m. Construim
acum tabela diferenţelor divizate utilizând nodurile zi, i = 0, 2m + 1. Deoarece
z2i = z2i+1 = xi pentru orice i, f [x2i, x2i+1] este o diferenţă divizată cu nod dublu şi
este egală cu f 0(xi), deci vom utiliza f 0(x0), f 0(x1), . . . , f 0(xm) ı̂n locul diferenţelor
divizate de ordinul I

f [z0, z1], f [z2, z3], . . . , f [z2m, z2m+1].

Restul diferenţelor se obţin ı̂n manieră obişnuită, aşa cum se arată ı̂n tabelul 1. Ideea
poate fi extinsă şi pentru alte interpolări Hermite. Se pare că metoda este datorată lui
Powell.

– Typeset by FoilTEX – 49
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

f [z1 ,z2 ]−f [z0 ,z1 ]


z0 = x0 f [z0] f [z0, z1] = f 0(x0) f [z0, z1, z2] = z2 −z0
f (z2 )−f (z1 ) f [z3 ,z2 ]−f [z2 ,z1 ]
z1 = x0 f [z1] f [z1, z2] = z2 −z1 f [z1, z2, z3] = z3 −z1
f [z4 ,z3 ]−f [z3 ,z2 ]
z2 = x1 f [z2] f [z2, z3] = f 0(x1) f [z2, z3, z4] = z4 −z2
f (z4 )−f (z3 )
z3 = x1 f [z3] f [z3, z4] = z4 −z3

z4 = x2 f [z4] f [z4, z5] = f 0(x2)


z5 = x2 f [z5]

Tabela 1: Tabelă de diferenţe divizate pentru noduri duble

– Typeset by FoilTEX – 50
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

f [z1 ,z2 ]−f [z0 ,z1 ]


z0 = x0 f [z0] f [z0, z1] = f 0(x0) f [z0, z1, z2] = z2 −z0
f (z2 )−f (z1 ) f [z3 ,z2 ]−f [z2 ,z1 ]
z1 = x0 f [z1] f [z1, z2] = z2 −z1 f [z1, z2, z3] = z3 −z1
f [z4 ,z3 ]−f [z3 ,z2 ]
z2 = x1 f [z2] f [z2, z3] = f 0(x1) f [z2, z3, z4] = z4 −z2
f (z4 )−f (z3 )
z3 = x1 f [z3] f [z3, z4] = z4 −z3

z4 = x2 f [z4] f [z4, z5] = f 0(x2)


z5 = x2 f [z5]

Tabela 1: Tabelă de diferenţe divizate pentru noduri duble

– Typeset by FoilTEX – 50
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă.

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .
(0)
x0
(1) (1)
x0 x1
(2) (2) (2)
x0 x1 x2 (32)
... ... ... ...
(m) (m) (m)
x0 x1 x2 . . . x(m)m
... ... ... ...

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .
(0)
x0
(1) (1)
x0 x1
(2) (2) (2)
x0 x1 x2 (32)
... ... ... ...
(m) (m) (m)
x0 x1 x2 . . . x(m)m
... ... ... ...
Presupunem că toate nodurile sunt conţinute ı̂ntr-un interval finit [a, b].

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .
(0)
x0
(1) (1)
x0 x1
(2) (2) (2)
x0 x1 x2 (32)
... ... ... ...
(m) (m) (m)
x0 x1 x2 . . . x(m)m
... ... ... ...
Presupunem că toate nodurile sunt conţinute ı̂ntr-un interval finit [a, b]. Atunci pentru
orice m definim

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .
(0)
x0
(1) (1)
x0 x1
(2) (2) (2)
x0 x1 x2 (32)
... ... ... ...
(m) (m) (m)
x0 x1 x2 . . . x(m)m
... ... ... ...
Presupunem că toate nodurile sunt conţinute ı̂ntr-un interval finit [a, b]. Atunci pentru
orice m definim
(m) (m) (m)
pm(x) = Lm(f ; x; x0 , x1 , . . . , xm ), x ∈ [a, b]. (33)

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Convergenţa interpolării polinomiale

Să definim ce ı̂nţelegem prin convergenţă. Presupunem că se dă un tablou triunghiular
(m)
de noduri de interpolare xi = xi , având exact m + 1 noduri distincte pentru orice
m = 0, 1, 2, . . . .
(0)
x0
(1) (1)
x0 x1
(2) (2) (2)
x0 x1 x2 (32)
... ... ... ...
(m) (m) (m)
x0 x1 x2 . . . x(m)m
... ... ... ...
Presupunem că toate nodurile sunt conţinute ı̂ntr-un interval finit [a, b]. Atunci pentru
orice m definim
(m) (m) (m)
pm(x) = Lm(f ; x; x0 , x1 , . . . , xm ), x ∈ [a, b]. (33)

– Typeset by FoilTEX – 51
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]

1
f (x) = 2
, x ∈ [−5, 5],
1+x
(m) k
xk = −5 + 10 , k = 0, m. (35)
m

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]

1
f (x) = 2
, x ∈ [−5, 5],
1+x
(m) k
xk = −5 + 10 , k = 0, m. (35)
m
Nodurile sunt echidistante pe [−5, 5], deci asimptotic uniform distribuite. Observăm că
f are doi poli ı̂n z = ±i.

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]

1
f (x) = , x ∈ [−5, 5],
1 + x2
(m) k
xk = −5 + 10 , k = 0, m. (35)
m
Nodurile sunt echidistante pe [−5, 5], deci asimptotic uniform distribuite. Observăm că
f are doi poli ı̂n z = ±i. Se poate demonstra că

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]

1
f (x) = , x ∈ [−5, 5],
1 + x2
(m) k
xk = −5 + 10 , k = 0, m. (35)
m
Nodurile sunt echidistante pe [−5, 5], deci asimptotic uniform distribuite. Observăm că
f are doi poli ı̂n z = ±i. Se poate demonstra că

0 dacă |x| < 3.633 . . .
lim |f (x) − pm(f ; x)| = (36)
m→∞ ∞ dacă |x| > 3.633 . . .

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spunem că interpolarea Lagrange bazată pe tabelul de noduri (32) converge dacă

pm(x) ⇒ f (x), când n → ∞ pe [a, b]. (34)

În general, procedeul interpolarii Lagrange diverge.

Exemplul 29. [Exemplul lui Runge]


1
f (x) = 2
, x ∈ [−5, 5],
1+x
(m) k
xk = −5 + 10 , k = 0, m. (35)
m
Nodurile sunt echidistante pe [−5, 5], deci asimptotic uniform distribuite. Observăm că
f are doi poli ı̂n z = ±i. Se poate demonstra că

0 dacă |x| < 3.633 . . .
lim |f (x) − pm(f ; x)| = (36)
m→∞ ∞ dacă |x| > 3.633 . . .

Graficul pentru m = 10, 13, 16 apare ı̂n figura 7.

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 7: O ilustrare grafică a contraexemplului lui Runge

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 7: O ilustrare grafică a contraexemplului lui Runge

– Typeset by FoilTEX – 52
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 + , k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 + , k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0.

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 + , k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

exceptând punctele x = −1, x = 0 şi x = 1. Vezi figura 8(a), pentru m = 20.

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

exceptând punctele x = −1, x = 0 şi x = 1. Vezi figura 8(a), pentru m = 20.


Convergenţa ı̂n x = ±1 este trivială deoarece acestea sunt noduri de interpolare şi deci
eroarea ı̂n aceste puncte este 0.

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

exceptând punctele x = −1, x = 0 şi x = 1. Vezi figura 8(a), pentru m = 20.


Convergenţa ı̂n x = ±1 este trivială deoarece acestea sunt noduri de interpolare şi deci
eroarea ı̂n aceste puncte este 0. Acelaşi lucru este adevărat pentru x = 0, când n este
impar, dar nu şi când n este par. Eşecul convergenţei pentru aceste noduri se explică doar
parţial prin insuficienţa regularităţii a lui f .

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

exceptând punctele x = −1, x = 0 şi x = 1. Vezi figura 8(a), pentru m = 20.


Convergenţa ı̂n x = ±1 este trivială deoarece acestea sunt noduri de interpolare şi deci
eroarea ı̂n aceste puncte este 0. Acelaşi lucru este adevărat pentru x = 0, când n este
impar, dar nu şi când n este par. Eşecul convergenţei pentru aceste noduri se explică
doar parţial prin insuficienţa regularităţii a lui f . Un alt motiv este distribuţia uniformă a
nodurilor. Există exemple mai bune de distribuţii ale nodurilor (noduri Cebı̂şev).

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Exemplul 30. [Exemplul lui Bernstein]

f (x) = |x|, x ∈ [−1, 1]

(m) 2k
xk = −1 +
, k = 0, 1, 2, . . . , m (37)
m
Problema analiticităţii nu se pune, deoarece f nu este derivabilă ı̂n x = 0. Se obţine că

lim |f (x) − Lm(f ; x)| = ∞ ∀x ∈ [−1, 1]


m→∞

exceptând punctele x = −1, x = 0 şi x = 1. Vezi figura 8(a), pentru m = 20.


Convergenţa ı̂n x = ±1 este trivială deoarece acestea sunt noduri de interpolare şi deci
eroarea ı̂n aceste puncte este 0. Acelaşi lucru este adevărat pentru x = 0, când n este
impar, dar nu şi când n este par. Eşecul convergenţei pentru aceste noduri se explică
doar parţial prin insuficienţa regularităţii a lui f . Un alt motiv este distribuţia uniformă a
nodurilor. Există exemple mai bune de distribuţii ale nodurilor (noduri Cebı̂şev). În figura
8(b) se dă graficul pentru m = 17.

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

(a) Noduri echidistante, m = 20 (b) Noduri Cebı̂şev, m = 17

Figura 8: Comportarea interpolării Lagrange pentru f : [−1, 1] → R, f (x) = |x|.

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

(a) Noduri echidistante, m = 20 (b) Noduri Cebı̂şev, m = 17

Figura 8: Comportarea interpolării Lagrange pentru f : [−1, 1] → R, f (x) = |x|.

Faber, Bernstein

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

(a) Noduri echidistante, m = 20 (b) Noduri Cebı̂şev, m = 17

Figura 8: Comportarea interpolării Lagrange pentru f : [−1, 1] → R, f (x) = |x|.

Faber, Bernstein

– Typeset by FoilTEX – 53
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Remedii

– Typeset by FoilTEX – 54
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Remedii

– Typeset by FoilTEX – 54
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Remedii

• abordarea locală – intervalul [a, b] se ia foarte mic – folosită la metode numerice pentru
ecuaţii diferenţiale;

– Typeset by FoilTEX – 54
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Remedii

• abordarea locală – intervalul [a, b] se ia foarte mic – folosită la metode numerice pentru
ecuaţii diferenţiale;
• interpolare spline – interpolantul este polinomial pe porţiuni.

– Typeset by FoilTEX – 54
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Remedii

• abordarea locală – intervalul [a, b] se ia foarte mic – folosită la metode numerice pentru
ecuaţii diferenţiale;
• interpolare spline – interpolantul este polinomial pe porţiuni.

– Typeset by FoilTEX – 54
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn−1 < xn = b (38)

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn−1 < xn = b (38)

Vom utiliza un polinom de grad mic pe subintervalul [xi, xi+1], i = 1, n − 1. Motivul


este acela că pe intervale suficient de mici funcţiile pot fi aproximate arbitrar de bine prin
polinoame de grad mic, chiar 0 sau 1.

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn−1 < xn = b (38)

Vom utiliza un polinom de grad mic pe subintervalul [xi, xi+1], i = 1, n − 1. Motivul


este acela că pe intervale suficient de mici funcţiile pot fi aproximate arbitrar de bine prin
polinoame de grad mic, chiar 0 sau 1.

Am introdus deja spaţiul


k k
Sm(∆) = {s : s ∈ C [a, b], s|[xi,xi+1] ∈ Pm, i = 1, 2, . . . , n − 1} (39)

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn−1 < xn = b (38)

Vom utiliza un polinom de grad mic pe subintervalul [xi, xi+1], i = 1, n − 1. Motivul


este acela că pe intervale suficient de mici funcţiile pot fi aproximate arbitrar de bine prin
polinoame de grad mic, chiar 0 sau 1.

Am introdus deja spaţiul


k k
Sm(∆) = {s : s ∈ C [a, b], s|[xi,xi+1] ∈ Pm, i = 1, 2, . . . , n − 1} (39)

m ≥ 0, k ∈ N ∪ {−1}, numit spaţiul funcţiilor spline polinomiale de grad m şi clasă


de netezime k. Dacă k = m, atunci funcţiile s ∈ Sm
m (∆) sunt polinoame.

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare spline

Fie ∆ o diviziune a lui [a, b]

∆ : a = x1 < x2 < · · · < xn−1 < xn = b (38)

Vom utiliza un polinom de grad mic pe subintervalul [xi, xi+1], i = 1, n − 1. Motivul


este acela că pe intervale suficient de mici funcţiile pot fi aproximate arbitrar de bine prin
polinoame de grad mic, chiar 0 sau 1.

Am introdus deja spaţiul


k k
Sm(∆) = {s : s ∈ C [a, b], s|[xi,xi+1] ∈ Pm, i = 1, 2, . . . , n − 1} (39)

m ≥ 0, k ∈ N ∪ {−1}, numit spaţiul funcţiilor spline polinomiale de grad m şi clasă


de netezime k. Dacă k = m, atunci funcţiile s ∈ Sm
m (∆) sunt polinoame.

– Typeset by FoilTEX – 55
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

s(xi) = fi, unde fi = f (xi), i = 1, 2, . . . , n.

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

s(xi) = fi, unde fi = f (xi), i = 1, 2, . . . , n.

Soluţia este trivială, vezi figura 9.

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

s(xi) = fi, unde fi = f (xi), i = 1, 2, . . . , n.

Soluţia este trivială, vezi figura 9. Pe intervalul [xi, xi+1]

s(f ; x) = fi + (x − xi)f [xi, xi+1], (40)

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

s(xi) = fi, unde fi = f (xi), i = 1, 2, . . . , n.

Soluţia este trivială, vezi figura 9. Pe intervalul [xi, xi+1]

s(f ; x) = fi + (x − xi)f [xi, xi+1], (40)

iar
(∆xi)2 00
|f (x) − s(f (x))| ≤ max |f (x)|. (41)
8 x∈[xi ,xi+1 ]

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru m = 1 şi k = 0 se obţin spline liniare.

Dorim să găsim s ∈ S01(∆) astfel ı̂ncât

s(xi) = fi, unde fi = f (xi), i = 1, 2, . . . , n.

Soluţia este trivială, vezi figura 9. Pe intervalul [xi, xi+1]

s(f ; x) = fi + (x − xi)f [xi, xi+1], (40)

iar
(∆xi)2 00
|f (x) − s(f (x))| ≤ max |f (x)|. (41)
8 x∈[xi ,xi+1 ]

Rezultă că
1 2 00
kf (·) − s(f, ·)k∞ ≤ |∆| kf k∞. (42)
8

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 9: Spline liniare

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 9: Spline liniare

– Typeset by FoilTEX – 56
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.
O bază a spaţiului este dată de aşa-numitele funcţii B-spline:

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.
O bază a spaţiului este dată de aşa-numitele funcţii B-spline:

Punem x0 = x1, xn+1 = xn, pentru i = 1, n

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.
O bază a spaţiului este dată de aşa-numitele funcţii B-spline:

Punem x0 = x1, xn+1 = xn, pentru i = 1, n

x − xi−1


 , pentru xi−1 ≤ x ≤ xi
xi − xi−1



Bi(x) = xi+1 − x (43)
, pentru xi ≤ x ≤ xi+1
xi+1 − xi




 0, ı̂n rest

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.
O bază a spaţiului este dată de aşa-numitele funcţii B-spline:

Punem x0 = x1, xn+1 = xn, pentru i = 1, n

x − xi−1


 , pentru xi−1 ≤ x ≤ xi
xi − xi−1



Bi(x) = xi+1 − x (43)
, pentru xi ≤ x ≤ xi+1
xi+1 − xi




 0, ı̂n rest

Pentru i = 1 prima şi pentru i = n a doua ecuaţie se ignoră.

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Dimensiunea lui S01(∆) se calculează astfel: deoarece avem n − 1 porţiuni şi pe fiecare
2 coeficienţi (2 grade de libertate) şi fiecare condiţie reduce numărul de grade de libertate
cu 1, avem ı̂n final
0
dim S1(∆) = 2n − 2 − (n − 2) = n.
O bază a spaţiului este dată de aşa-numitele funcţii B-spline:

Punem x0 = x1, xn+1 = xn, pentru i = 1, n

x − xi−1


 , pentru xi−1 ≤ x ≤ xi
xi − xi−1



Bi(x) = xi+1 − x (43)
, pentru xi ≤ x ≤ xi+1
xi+1 − xi




 0, ı̂n rest

Pentru i = 1 prima şi pentru i = n a doua ecuaţie se ignoră.

Funcţia Bi se numeşte pălărie chinezească. Graficul funcţiilor Bi apare ı̂n figura 10.

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 10: Funcţii B-spline de grad 1

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Figura 10: Funcţii B-spline de grad 1

– Typeset by FoilTEX – 57
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea
Bi(xj ) = δij ,

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea
Bi(xj ) = δij ,
sunt liniar independente, deoarece
n
X
s(x) = ciBi(x) = 0 ∧ x 6= xj ⇒ cj = 0.
i=1

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea
Bi(xj ) = δij ,
sunt liniar independente, deoarece
n
X
s(x) = ciBi(x) = 0 ∧ x 6= xj ⇒ cj = 0.
i=1

şi
0
hBiii=1,n = S1 (∆),

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea
Bi(xj ) = δij ,
sunt liniar independente, deoarece
n
X
s(x) = ciBi(x) = 0 ∧ x 6= xj ⇒ cj = 0.
i=1

şi
0
hBiii=1,n = S1 (∆),
Bi joacă acelaşi rol ca polinoamele fundamentale Lagrange `i.

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Ele au proprietatea
Bi(xj ) = δij ,
sunt liniar independente, deoarece
n
X
s(x) = ciBi(x) = 0 ∧ x 6= xj ⇒ cj = 0.
i=1

şi
0
hBiii=1,n = S1 (∆),
Bi joacă acelaşi rol ca polinoamele fundamentale Lagrange `i.

– Typeset by FoilTEX – 58
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆).

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice


Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆). Continuitatea derivatei de


ordinul I pentru s3(f ; ·) se poate realiza impunând valorile primei derivate ı̂n fiecare punct
xi, i = 1, 2, . . . , n.

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆). Continuitatea derivatei de


ordinul I pentru s3(f ; ·) se poate realiza impunând valorile primei derivate ı̂n fiecare punct
xi, i = 1, 2, . . . , n. Astfel fie m1, m2, . . . , mn numere arbitrare date şi notăm

s3(f ; ·)|[xi,xi+1] = pi(x), i = 1, 2, . . . , n − 1 (44)

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆). Continuitatea derivatei de


ordinul I pentru s3(f ; ·) se poate realiza impunând valorile primei derivate ı̂n fiecare punct
xi, i = 1, 2, . . . , n. Astfel fie m1, m2, . . . , mn numere arbitrare date şi notăm

s3(f ; ·)|[xi,xi+1] = pi(x), i = 1, 2, . . . , n − 1 (44)

Realizăm s3(f ; xi) = mi, i = 1, n, luând fiecare bucată ca soluţie unică a problemei de
interpolare Hermite, şi anume

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆). Continuitatea derivatei de


ordinul I pentru s3(f ; ·) se poate realiza impunând valorile primei derivate ı̂n fiecare punct
xi, i = 1, 2, . . . , n. Astfel fie m1, m2, . . . , mn numere arbitrare date şi notăm

s3(f ; ·)|[xi,xi+1] = pi(x), i = 1, 2, . . . , n − 1 (44)

Realizăm s3(f ; xi) = mi, i = 1, n, luând fiecare bucată ca soluţie unică a problemei de
interpolare Hermite, şi anume

pi(xi) = fi, pi(xi+1) = fi+1, i = 1, n − 1, (45)


0 0
pi(xi) = mi, pi(xi+1) = mi+1

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolarea cu spline cubice

Funcţiile spline cubice sunt cele mai utilizate.

Vom discuta ı̂ntâi problema interpolării pentru s ∈ S13(∆). Continuitatea derivatei de


ordinul I pentru s3(f ; ·) se poate realiza impunând valorile primei derivate ı̂n fiecare punct
xi, i = 1, 2, . . . , n. Astfel fie m1, m2, . . . , mn numere arbitrare date şi notăm

s3(f ; ·)|[xi,xi+1] = pi(x), i = 1, 2, . . . , n − 1 (44)

Realizăm s3(f ; xi) = mi, i = 1, n, luând fiecare bucată ca soluţie unică a problemei de
interpolare Hermite, şi anume

pi(xi) = fi, pi(xi+1) = fi+1, i = 1, n − 1, (45)


0 0
pi(xi) = mi, pi(xi+1) = mi+1

– Typeset by FoilTEX – 59
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

şi deci forma Newton a polinomului de interpolare Hermite este

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

şi deci forma Newton a polinomului de interpolare Hermite este

pi(x)

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

şi deci forma Newton a polinomului de interpolare Hermite este

2 f [xi , xi+1 ] − mi
pi(x)=fi + (x − xi)mi + (x − xi)
∆xi

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

şi deci forma Newton a polinomului de interpolare Hermite este

2 f [xi , xi+1 ] − mi
pi(x)=fi + (x − xi)mi + (x − xi)
∆xi
2 mi+1 + mi − 2f [xi, xi+1]
+(x − xi) (x − xi+1) 2
.
(∆xi)

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Vom rezolva problema folosind interpolarea Newton. Diferenţele divizate sunt

f [xi ,xi+1 ]−mi mi+1 +mi −2f [xi ,xi+1 ]


xi fi mi ∆xi (∆xi )2
mi+1 −f [xi ,xi+1 ]
xi fi f [xi, xi+1] ∆xi
xi+1 fi+1 mi+1
xi+1 fi+1

şi deci forma Newton a polinomului de interpolare Hermite este

2 f [xi , xi+1 ] − mi
pi(x)=fi + (x − xi)mi + (x − xi)
∆xi
2 mi+1 + mi − 2f [xi, xi+1]
+(x − xi) (x − xi+1) 2
.
(∆xi)

– Typeset by FoilTEX – 60
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

(47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0

(47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi

(47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1

(47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi

(47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi

ci,2 (47)

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi
f [xi, xi+1] − mi (47)
ci,2= − ci,3∆xi
∆xi

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi
f [xi, xi+1] − mi (47)
ci,2= − ci,3∆xi
∆xi

ci,3

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi
f [xi, xi+1] − mi (47)
ci,2= − ci,3∆xi
∆xi
mi+1 + mi − 2f [xi, xi+1]
ci,3=
(∆xi)2

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Forma Taylor a lui pi pentru xi ≤ x ≤ xi+1 este


2 3
pi(x) = ci,0 + ci,1(x − xi) + ci,2(x − xi) + ci,3(x − xi) (46)

şi deoarece x − xi+1 = x − xi − ∆xi, prin identificare avem

ci,0= fi
ci,1= mi
f [xi, xi+1] − mi (47)
ci,2= − ci,3∆xi
∆xi
mi+1 + mi − 2f [xi, xi+1]
ci,3=
(∆xi)2

– Typeset by FoilTEX – 61
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deci, pentru a calcula s3(f ; x) ı̂ntr-un punct care nu este nod, trebuie ı̂n prealabil să
localizăm intervalul [xi, xi+1] 3 x.

– Typeset by FoilTEX – 62
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deci, pentru a calcula s3(f ; x) ı̂ntr-un punct care nu este nod, trebuie ı̂n prealabil să
localizăm intervalul [xi, xi+1] 3 x.

Să calculăm coeficienţii cu (47) şi să evaluăm spline-ul cu (46). Vom discuta câteva
alegeri posibile pentru m1, m2, . . . , mn.

– Typeset by FoilTEX – 62
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deci, pentru a calcula s3(f ; x) ı̂ntr-un punct care nu este nod, trebuie ı̂n prealabil să
localizăm intervalul [xi, xi+1] 3 x.

Să calculăm coeficienţii cu (47) şi să evaluăm spline-ul cu (46). Vom discuta câteva
alegeri posibile pentru m1, m2, . . . , mn.

– Typeset by FoilTEX – 62
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute).

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este
4
|f (4)(x)|

1
|f (x) − pi(x)| ≤ ∆xi max , xi ≤ x ≤ xi+1. (48)
2 x∈[xi ,xi+1 ] 4!

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este
4
|f (4)(x)|

1
|f (x) − pi(x)| ≤ ∆xi max , xi ≤ x ≤ xi+1. (48)
2 x∈[xi ,xi+1 ] 4!

Deci
1 4 (4)
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ ≤ |∆| kf k∞. (49)
384

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este
4
|f (4)(x)|

1
|f (x) − pi(x)| ≤ ∆xi max , xi ≤ x ≤ xi+1. (48)
2 x∈[xi ,xi+1 ] 4!

Deci
1 4 (4)
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ ≤ |∆| kf k∞. (49)
384
Pentru puncte echidistante

|∆| = (b − a)/(n − 1)

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este
4
|f (4)(x)|

1
|f (x) − pi(x)| ≤ ∆xi max , xi ≤ x ≤ xi+1. (48)
2 x∈[xi ,xi+1 ] 4!

Deci
1 4 (4)
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ ≤ |∆| kf k∞. (49)
384
Pentru puncte echidistante

|∆| = (b − a)/(n − 1)

şi deci
−4
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ = O(n ), n → ∞. (50)

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Interpolare Hermite cubică pe porţiuni

Se alege mi = f 0(xi) (presupunând că aceste derivate sunt cunoscute). Se ajunge la


o schemă strict locală, ı̂n care fiecare bucată poate fi determinată independent de cealaltă.
Mai mult, eroarea este
4
|f (4)(x)|

1
|f (x) − pi(x)| ≤ ∆xi max , xi ≤ x ≤ xi+1. (48)
2 x∈[xi ,xi+1 ] 4!

Deci
1 4 (4)
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ ≤ |∆| kf k∞. (49)
384
Pentru puncte echidistante

|∆| = (b − a)/(n − 1)

şi deci
−4
kf (·) − s3(f ; ·)k∞ = O(n ), n → ∞. (50)

– Typeset by FoilTEX – 63
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

care convertită ı̂n coeficienţi Taylor (46) dă

2ci−1,2 + 6ci−1,3∆xi−1 = 2ci,2, i = 2, n − 1.

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

care convertită ı̂n coeficienţi Taylor (46) dă

2ci−1,2 + 6ci−1,3∆xi−1 = 2ci,2, i = 2, n − 1.

Înlocuind cu valorile explicite (47) pentru coeficienţi se ajunge la sistemul liniar

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

care convertită ı̂n coeficienţi Taylor (46) dă

2ci−1,2 + 6ci−1,3∆xi−1 = 2ci,2, i = 2, n − 1.

Înlocuind cu valorile explicite (47) pentru coeficienţi se ajunge la sistemul liniar

∆ximi−1 + 2(∆xi−1 + ∆xi)mi + (∆xi−1)mi+1 = bi, i = 2, n − 1 (52)

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

care convertită ı̂n coeficienţi Taylor (46) dă

2ci−1,2 + 6ci−1,3∆xi−1 = 2ci,2, i = 2, n − 1.

Înlocuind cu valorile explicite (47) pentru coeficienţi se ajunge la sistemul liniar

∆ximi−1 + 2(∆xi−1 + ∆xi)mi + (∆xi−1)mi+1 = bi, i = 2, n − 1 (52)

unde
bi = 3{∆xif [xi−1, xi] + ∆xi−1f [xi, xi+1]} (53)

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice de clasă C 2

Cerem ca s3(f ; ·) ∈ S23(∆), adică continuitatea derivatelor de ordinul al II-lea.


Aceasta ı̂nseamnă cu notaţia (44)
00 00
pi−1(xi) = pi (xi), i = 2, n − 1, (51)

care convertită ı̂n coeficienţi Taylor (46) dă

2ci−1,2 + 6ci−1,3∆xi−1 = 2ci,2, i = 2, n − 1.

Înlocuind cu valorile explicite (47) pentru coeficienţi se ajunge la sistemul liniar

∆ximi−1 + 2(∆xi−1 + ∆xi)mi + (∆xi−1)mi+1 = bi, i = 2, n − 1 (52)

unde
bi = 3{∆xif [xi−1, xi] + ∆xi−1f [xi, xi+1]} (53)

– Typeset by FoilTEX – 64
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Avem un sistem de n − 2 ecuaţii liniare cu n necunoscute m1, m2, . . . , mn. Odată


alese m1 şi mn, sistemul devine tridiagonal şi se poate rezolva eficient prin eliminare
gaussiană, prin factorizare sau cu o metodă iterativă.

– Typeset by FoilTEX – 65
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Avem un sistem de n − 2 ecuaţii liniare cu n necunoscute m1, m2, . . . , mn. Odată


alese m1 şi mn, sistemul devine tridiagonal şi se poate rezolva eficient prin eliminare
gaussiană, prin factorizare sau cu o metodă iterativă.

Se dau ı̂n continuare câteva alegeri posibile pentru m1 şi mn.

– Typeset by FoilTEX – 65
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Avem un sistem de n − 2 ecuaţii liniare cu n necunoscute m1, m2, . . . , mn. Odată


alese m1 şi mn, sistemul devine tridiagonal şi se poate rezolva eficient prin eliminare
gaussiană, prin factorizare sau cu o metodă iterativă.

Se dau ı̂n continuare câteva alegeri posibile pentru m1 şi mn.

– Typeset by FoilTEX – 65
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate).

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde.

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde. Impunem condiţiile s003 (f ; a) =


f (a); s003 (f ; b) = f 00(b).
00

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde. Impunem condiţiile s003 (f ; a) =


f 00(a); s003 (f ; b) = f 00(b). Aceste condiţii conduc la două ecuaţii suplimentare

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde. Impunem condiţiile s003 (f ; a) =


f 00(a); s003 (f ; b) = f 00(b). Aceste condiţii conduc la două ecuaţii suplimentare

2m1 + m2 = 3f [x1, x2] − 21 f 00(a)∆x1


(55)
mn−1 + 2mn = 3f [xn−1, xn] + 12 f 00(b)∆xn−1

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde. Impunem condiţiile s003 (f ; a) =


f 00(a); s003 (f ; b) = f 00(b). Aceste condiţii conduc la două ecuaţii suplimentare

2m1 + m2 = 3f [x1, x2] − 21 f 00(a)∆x1


(55)
mn−1 + 2mn = 3f [xn−1, xn] + 12 f 00(b)∆xn−1

Prima ecuaţie se pune la ı̂nceputul sistemului (52), iar a doua la sfârşitul lui, păstrându-se
astfel structura tridiagonală a sistemului.

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline complete(racordate, limitate). Luăm m1 = f 0(a), mn = f 0(b). Se ştie


că pentru acest tip de spline, dacă f ∈ C 4[a, b]
(r) (r) 4−r (n)
kf (·) − s (f ; ·)k∞ ≤ cr |∆| kf k∞ , r = 0, 1, 2, 3 (54)

5 1 |∆|
unde c0 = 384 , c1 = 24 , c2 = 38 , iar c3 depinde de raportul mini ∆xi .

Spline care utilizează derivatele secunde. Impunem condiţiile s003 (f ; a) =


f 00(a); s003 (f ; b) = f 00(b). Aceste condiţii conduc la două ecuaţii suplimentare

2m1 + m2 = 3f [x1, x2] − 21 f 00(a)∆x1


(55)
mn−1 + 2mn = 3f [xn−1, xn] + 12 f 00(b)∆xn−1

Prima ecuaţie se pune la ı̂nceputul sistemului (52), iar a doua la sfârşitul lui, păstrându-se
astfel structura tridiagonală a sistemului.

– Typeset by FoilTEX – 66
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice naturale.

– Typeset by FoilTEX – 67
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice naturale. Impunând s00(f ; a) = s00(f ; b) = 0, se obţin două ecuaţii


noi din (55) luând f 00(a) = f 00(b) = 0.

– Typeset by FoilTEX – 67
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice naturale. Impunând s00(f ; a) = s00(f ; b) = 0, se obţin două ecuaţii


noi din (55) luând f 00(a) = f 00(b) = 0.

Avantajul –

– Typeset by FoilTEX – 67
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice naturale. Impunând s00(f ; a) = s00(f ; b) = 0, se obţin două ecuaţii


noi din (55) luând f 00(a) = f 00(b) = 0.

Avantajul – este nevoie numai de valori ale lui f , nu şi ale derivatelor, dar preţul
plătit este degradarea preciziei la O(|∆|2) ı̂n vecinătatea capetelor (ı̂n afară de cazul când
f 00(a) = f 00(b) = 0).

– Typeset by FoilTEX – 67
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Spline cubice naturale. Impunând s00(f ; a) = s00(f ; b) = 0, se obţin două ecuaţii


noi din (55) luând f 00(a) = f 00(b) = 0.

Avantajul – este nevoie numai de valori ale lui f , nu şi ale derivatelor, dar preţul
plătit este degradarea preciziei la O(|∆|2) ı̂n vecinătatea capetelor (ı̂n afară de cazul când
f 00(a) = f 00(b) = 0).

– Typeset by FoilTEX – 67
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor).

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă.

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1.

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3.

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3. De aici se obţin ecuaţiile

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3. De aici se obţin ecuaţiile
2 2 2 2
(∆x2) m1 + [(∆x2) − (∆x1) ]m2 − (∆x1) m3 = β1
2 2 2 2
(∆x2) mn−2 + [(∆x2) − (∆x1) ]mn−1 − (∆x1) mn = β2,

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3. De aici se obţin ecuaţiile
2 2 2 2
(∆x2) m1 + [(∆x2) − (∆x1) ]m2 − (∆x1) m3 = β1
2 2 2 2
(∆x2) mn−2 + [(∆x2) − (∆x1) ]mn−1 − (∆x1) mn = β2,

unde
2 2
β1 = 2{(∆x2) f [x1, x2] − (∆x1) f [x2, x3]}
2 2
β2 = 2{(∆xn−1) f [xn−2, xn−1] − (∆xn−2) f [xn−1, xn]}.

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3. De aici se obţin ecuaţiile
2 2 2 2
(∆x2) m1 + [(∆x2) − (∆x1) ]m2 − (∆x1) m3 = β1
2 2 2 2
(∆x2) mn−2 + [(∆x2) − (∆x1) ]mn−1 − (∆x1) mn = β2,

unde
2 2
β1 = 2{(∆x2) f [x1, x2] − (∆x1) f [x2, x3]}
2 2
β2 = 2{(∆xn−1) f [xn−2, xn−1] − (∆xn−2) f [xn−1, xn]}.

Prima ecuaţie se adaugă pe prima poziţie iar a doua pe ultima poziţie a sistemului format
din cele n − 2 ecuaţii date de (52) şi (53).

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

”Not-a-knot spline”. (C. deBoor). Cerem ca p1(x) ≡ p2(x) şi pn−2(x) ≡


pn−1(x); adică primele două părţi şi respectiv ultimele două trebuie să coincidă. Într-
adevăr, asta ı̂nseamnă că primul punct interior x2 şi ultimul xn−1 sunt ambele inactive.
Se obţin ı̂ncă două ecuaţii suplimentare exprimând continuitatea lui s000
3 (f ; x) ı̂n x = x2
şi x = xn−1. Condţia de continuitate a lui s3(f, .) ı̂n x2 şi xn−1 revine la egalitatea
coeficienţilor dominanţi c1,3 = c2,3 şi cn−2,3 = cn−1,3. De aici se obţin ecuaţiile
2 2 2 2
(∆x2) m1 + [(∆x2) − (∆x1) ]m2 − (∆x1) m3 = β1
2 2 2 2
(∆x2) mn−2 + [(∆x2) − (∆x1) ]mn−1 − (∆x1) mn = β2,

unde
2 2
β1 = 2{(∆x2) f [x1, x2] − (∆x1) f [x2, x3]}
2 2
β2 = 2{(∆xn−1) f [xn−2, xn−1] − (∆xn−2) f [xn−1, xn]}.

Prima ecuaţie se adaugă pe prima poziţie iar a doua pe ultima poziţie a sistemului format
din cele n − 2 ecuaţii date de (52) şi (53).

– Typeset by FoilTEX – 68
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n.

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

γ1

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

γ1 =

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1

γ2

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1

γ2 =

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1
1  2
γ2 = (∆xn−1) f [xn−2, xn−1]+
∆xn−1 + ∆xn−2

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1
1  2
γ2 = (∆xn−1) f [xn−2, xn−1]+
∆xn−1 + ∆xn−2

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1
1  2
γ2 = (∆xn−1) f [xn−2, xn−1]+
∆xn−1 + ∆xn−2

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1
1  2
γ2 = (∆xn−1) f [xn−2, xn−1]+
∆xn−1 + ∆xn−2

[2(∆xn−1 + ∆xn−2) + ∆xn−1]∆xn−2f [xn−1, xn] .

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Sistemul obţinut nu mai este tridiagonal, dar el se poate transforma ı̂n unul tridiagonal
combinând ecuaţiile 1 cu 2 şi n − 1 cu n. După aceste transformări prima şi ultima
ecuaţie devin

∆x2m1 + (∆x2 + ∆x1)m2 = γ1 (56)


(∆xn−1 + ∆xn−2)mn−1 + ∆xn−2mn = γ2 , (57)

unde

1 n
2
o
γ1 = f [x1, x2]∆x2[∆x1 + 2(∆x1 + ∆x2)] + (∆x1) f [x2, x3]
∆x2 + ∆x1
1  2
γ2 = (∆xn−1) f [xn−2, xn−1]+
∆xn−1 + ∆xn−2

[2(∆xn−1 + ∆xn−2) + ∆xn−1]∆xn−2f [xn−1, xn] .

– Typeset by FoilTEX – 69
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble.

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei.

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31.

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] care interpolează f pe ∆0, are loc

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] care interpolează f pe ∆0, are loc
Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [scompl (f ; x)] dx, (59)
a a

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] care interpolează f pe ∆0, are loc
Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [scompl (f ; x)] dx, (59)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = scompl (f ; ·).

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] care interpolează f pe ∆0, are loc
Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [scompl (f ; x)] dx, (59)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = scompl (f ; ·).

Observaţia 32. scompl (f ; ·) din teorema 31 interpolează f pe ∆0 şi dintre toţi


interpolanţii de acest tip, derivata sa de ordinul II are norma minimă.

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea de minimalitate a funcţiilor spline cubice

Funcţiile spline cubice complete şi naturale au proprietăţi interesante de optimalitate.


Pentru a le formula, este convenabil să considerăm nu numai subdiviziunea ∆ ci şi
0
∆ : a = x0 = x1 < x2 < x3 < · · · < xn−1 < xn = xn+1 = b, (58)

ı̂n care capetele sunt noduri duble. Aceasta ı̂nseamnă că ori de câte ori interpolăm pe
∆0, interpolăm valorile funcţiei pe punctele interioare, iar la capete valorile funcţiei şi ale
derivatei. Prima teoremă se referă la funcţii spline cubice complete scompl (f ; ·).

Teorema 31. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] care interpolează f pe ∆0, are loc
Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [scompl (f ; x)] dx, (59)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = scompl (f ; ·).

Observaţia 32. scompl (f ; ·) din teorema 31 interpolează f pe ∆0 şi dintre toţi


interpolanţii de acest tip, derivata sa de ordinul II are norma minimă.

– Typeset by FoilTEX – 70
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s.

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s. Teorema rezultă imediat, dacă arătăm că

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s. Teorema rezultă imediat, dacă arătăm că
Z b Z b Z b
00 2 00 00 2 00 2
[g (x)] dx = [g (x) − s (x)] dx + [s (x)] dx. (60)
a a a

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s. Teorema rezultă imediat, dacă arătăm că
Z b Z b Z b
00 2 00 00 2 00 2
[g (x)] dx = [g (x) − s (x)] dx + [s (x)] dx. (60)
a a a

Aceasta implică imediat (59) şi faptul că egalitatea ı̂n (59) are loc dacă şi numai dacă
g 00(x) − s00(x) ≡ 0, din care integrând de două ori de la a la x şi utilizând proprietăţile
de interpolare ale lui s şi g ı̂n x = a se obţine g(x) = s(x).

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s. Teorema rezultă imediat, dacă arătăm că
Z b Z b Z b
00 2 00 00 2 00 2
[g (x)] dx = [g (x) − s (x)] dx + [s (x)] dx. (60)
a a a

Aceasta implică imediat (59) şi faptul că egalitatea ı̂n (59) are loc dacă şi numai dacă
g 00(x) − s00(x) ≡ 0, din care integrând de două ori de la a la x şi utilizând proprietăţile
de interpolare ale lui s şi g ı̂n x = a se obţine g(x) = s(x). Relaţia (60) este echivalentă
cu Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx = 0. (61)
a

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Demonstraţie.

Folosim notaţia prescurtată scompl = s. Teorema rezultă imediat, dacă arătăm că
Z b Z b Z b
00 2 00 00 2 00 2
[g (x)] dx = [g (x) − s (x)] dx + [s (x)] dx. (60)
a a a

Aceasta implică imediat (59) şi faptul că egalitatea ı̂n (59) are loc dacă şi numai dacă
g 00(x) − s00(x) ≡ 0, din care integrând de două ori de la a la x şi utilizând proprietăţile
de interpolare ale lui s şi g ı̂n x = a se obţine g(x) = s(x). Relaţia (60) este echivalentă
cu Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx = 0. (61)
a

– Typeset by FoilTEX – 71
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

(62)

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx =
a

(62)

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx =
a
b Z b
00 0 0 000 0 0
= s (x)[g (x) − s (x)] −

s (x)[g (x) − s (x)]dx = (62)
a a

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx =
a
b Z b
00 0 0 000 0 0
= s (x)[g (x) − s (x)] −

s (x)[g (x) − s (x)]dx = (62)
a a
Z b
000 0 0
=− s (x)[g (x) − s (x)]dx.
a

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Integrând prin părţi şi ţinând cont că s0(b) = g 0(b) = f 0(b) şi s0(a) = g 0(a) =
f 0(a) se obţine

Z b
00 00 00
s (x)[g (x) − s (x)]dx =
a
b Z b
00 0 0 000 0 0
= s (x)[g (x) − s (x)] −

s (x)[g (x) − s (x)]dx = (62)
a a
Z b
000 0 0
=− s (x)[g (x) − s (x)]dx.
a

– Typeset by FoilTEX – 72
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deoarece s000 este constantă pe porţiuni

– Typeset by FoilTEX – 73
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deoarece s000 este constantă pe porţiuni

Z b n−1 Z xν+1
000 0 0 000 0 0
X
s (x)[g (x) − s (x)]dx = s (xν + 0) [g (x) − s (x)]dx =
a ν−1 xν

– Typeset by FoilTEX – 73
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deoarece s000 este constantă pe porţiuni

Z b n−1 Z xν+1
000 0 0 000 0 0
X
s (x)[g (x) − s (x)]dx = s (xν + 0) [g (x) − s (x)]dx =
a ν−1 xν

n−1
000
X
= s (xν+0)[g(xν+1) − s(xν+1) − (g(xν ) − s(xν ))] = 0
ν=1

– Typeset by FoilTEX – 73
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deoarece s000 este constantă pe porţiuni

Z b n−1 Z xν+1
000 0 0 000 0 0
X
s (x)[g (x) − s (x)]dx = s (xν + 0) [g (x) − s (x)]dx =
a ν−1 xν

n−1
000
X
= s (xν+0)[g(xν+1) − s(xν+1) − (g(xν ) − s(xν ))] = 0
ν=1

căci atât s cât şi g interpolează f pe ∆. Aceasta demonstrează (61) şi deci şi teorema.

– Typeset by FoilTEX – 73
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Deoarece s000 este constantă pe porţiuni

Z b n−1 Z xν+1
000 0 0 000 0 0
X
s (x)[g (x) − s (x)]dx = s (xν + 0) [g (x) − s (x)]dx =
a ν−1 xν

n−1
000
X
= s (xν+0)[g(xν+1) − s(xν+1) − (g(xν ) − s(xν ))] = 0
ν=1

căci atât s cât şi g interpolează f pe ∆. Aceasta demonstrează (61) şi deci şi teorema.

– Typeset by FoilTEX – 73
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33.

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

Demonstraţia este analoagă cu a teoremei 31, deoarece (60) are loc din nou căci
s00(b) = s00(a) = 0.

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

Demonstraţia este analoagă cu a teoremei 31, deoarece (60) are loc din nou căci
s00(b) = s00(a) = 0.

Punând g(·) = scompl (f ; ·) ı̂n teorema 33 se obţine

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

Demonstraţia este analoagă cu a teoremei 31, deoarece (60) are loc din nou căci
s00(b) = s00(a) = 0.

Punând g(·) = scompl (f ; ·) ı̂n teorema 33 se obţine


Z b Z b
00 2 00 2
[scompl (f ; x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx. (64)
a a

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

Demonstraţia este analoagă cu a teoremei 31, deoarece (60) are loc din nou căci
s (b) = s00(a) = 0.
00

Punând g(·) = scompl (f ; ·) ı̂n teorema 33 se obţine


Z b Z b
00 2 00 2
[scompl (f ; x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx. (64)
a a

Deci, ı̂ntr-un anumit sens, spline-ul cubic natural este cel mai neted interpolant.

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Pentru interpolarea pe ∆, calitatea de a fi optimal revine funcţiilor spline naturale de


interpolare snat(f ; ·).

Teorema 33. Pentru orice funcţie g ∈ C 2[a, b] ce interpolează f pe ∆, are loc


Z b Z b
00 2 00 2
[g (x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx (63)
a a

cu egalitate dacă şi numai dacă g(·) = snat(f ; ·).

Demonstraţia este analoagă cu a teoremei 31, deoarece (60) are loc din nou căci
s (b) = s00(a) = 0.
00

Punând g(·) = scompl (f ; ·) ı̂n teorema 33 se obţine


Z b Z b
00 2 00 2
[scompl (f ; x)] dx ≥ [snat(f ; x)] dx. (64)
a a

Deci, ı̂ntr-un anumit sens, spline-ul cubic natural este cel mai neted interpolant.

– Typeset by FoilTEX – 74
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea exprimată ı̂n teorema 33 stă la originea numelui de spline.

– Typeset by FoilTEX – 75
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea exprimată ı̂n teorema 33 stă la originea numelui de spline. Un spline este
o vergea flexibilă folosită pentru a desena curbe. Dacă forma sa este dată de ecuaţia
y = g(x), x ∈ [a, b] şi dacă spline-ul trebuie să treacă prin punctele (xi, gi), atunci se
presupune că spline-ul are o formă ce minimizează energia potenţială

– Typeset by FoilTEX – 75
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea exprimată ı̂n teorema 33 stă la originea numelui de spline. Un spline este
o vergea flexibilă folosită pentru a desena curbe. Dacă forma sa este dată de ecuaţia
y = g(x), x ∈ [a, b] şi dacă spline-ul trebuie să treacă prin punctele (xi, gi), atunci se
presupune că spline-ul are o formă ce minimizează energia potenţială
b
[g 00(x)]2dx
Z
,
a (1 + [g 0(x)]2)3

pentru toate funcţiile g supuse aceloraşi restricţii.

– Typeset by FoilTEX – 75
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea exprimată ı̂n teorema 33 stă la originea numelui de spline. Un spline este
o vergea flexibilă folosită pentru a desena curbe. Dacă forma sa este dată de ecuaţia
y = g(x), x ∈ [a, b] şi dacă spline-ul trebuie să treacă prin punctele (xi, gi), atunci se
presupune că spline-ul are o formă ce minimizează energia potenţială
b
[g 00(x)]2dx
Z
,
a (1 + [g 0(x)]2)3

pentru toate funcţiile g supuse aceloraşi restricţii. Pentru variaţii lente ale lui g (kg 0k∞ 
1) aceasta aproximează bine proprietatea de minim din teorema 33.

– Typeset by FoilTEX – 75
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Proprietatea exprimată ı̂n teorema 33 stă la originea numelui de spline. Un spline este
o vergea flexibilă folosită pentru a desena curbe. Dacă forma sa este dată de ecuaţia
y = g(x), x ∈ [a, b] şi dacă spline-ul trebuie să treacă prin punctele (xi, gi), atunci se
presupune că spline-ul are o formă ce minimizează energia potenţială
b
[g 00(x)]2dx
Z
,
a (1 + [g 0(x)]2)3

pentru toate funcţiile g supuse aceloraşi restricţii. Pentru variaţii lente ale lui g (kg 0k∞ 
1) aceasta aproximează bine proprietatea de minim din teorema 33.

– Typeset by FoilTEX – 75
Radu Tiberiu Trı̂mbiţaş Interpolare

Bibliografie

[1] E. Blum, Numerical Computing: Theory and Practice, Addison-Wesley, 1972.


[2] P. G. Ciarlet, Introduction à l’analyse numérique matricielle et à l’optimisation, Masson,
Paris, Milan, Barcelone, Mexico, 1990.
[3] Gheorghe Coman, Analiză numerică, Editura Libris, Cluj-Napoca, 1995.
[4] W. Gautschi, Numerical Analysis. An Introduction, Birkhäuser, Basel, 1997.
[5] W. H. Press, S. A. Teukolsky, W. T. Vetterling, B. P. Flannery, Numerical Recipes
in C, Cambridge University Press, Cambridge, New York, Port Chester, Melbourne,
Sidney, 1996, disponibila prin www, http://www.nr.com/.
[6] D. D. Stancu, Analiză numerică – Curs şi culegere de probleme, Lito UBB, Cluj-Napoca,
1977.
[7] J. Stoer, R. Burlisch, Introduction to Numerical Analysis, 2nd ed., Springer Verlag,
1992.

– Typeset by FoilTEX – 76

S-ar putea să vă placă și