Sunteți pe pagina 1din 4

Mahaprasada – Hrana Zeilor din Puri

In traditia indiana hindusa si sikh exista obiceiul ca inainte de fiecare masa sa se


aduca multumiri unei zeitati, unui sfant, avatar sau Mamei Divine pentru hrana
de care se vor bucura cei ce o vor consuma. In termenii celor ce practica diferite
forme de spiritualitate indiana aceasta actiune se numeste Prasada si ea in-
seamna dar, si este procesul de oferire a hranei zeitatii alese. Prin Prasada, cel
ce ofera hrana intelege ca fiecare bob de orez sau lingura de mancare este un
dar de la zei si ca fata de ea trebuie avuta o atitudine de recunostinta si de non-
lacomie. Si, cel mai important, se considera ca ingerand Prasada, devotul se um-
ple de protectia si ajutorul zeitatii care a binecuvantat hrana.
Teritoriul Indiei este presarat de nenumarate temple ale diferitelor credinte. La
aceste temple sunt celebrate tot felul de sarbatori religioase la care se strang
multimi de oameni. De obicei, cu aceste ocazii se prepara hrana in cantitati
enorme ce se ofera zeitatilor carora le este dedicat templul respectiv. Aceasta
actiune de oferire se numeste Prasada. In bucataria templului numerosi buca-
tari pregatesc diferite feluri de mancare pure si acest proces poate dura cateva
zile. De fapt, o sarbatoare indiana se intinde aproape intotdeauna pe parcursul
mai multor zile, rastimp in care la templu se prepara hrana continuu pentru ca
nimeni sa nu flamanzeasca.
Un exemplu este templul Jagannath din orasul Puri, statul Orissa, loc de peleri-
naj in special pentru adoratori ai lui Krishna si Vishnu – este unul din cele patru
cele mai importante locuri de pelerinaj pe care un hindus trebuie sa le viziteze
in decursul vietii. Se spune chiar ca lui Vishnu ii place sa cineze la Puri.
Acolo, in fiecare an, intr-o zi special aleasa care cade in iunie sau iulie, are loc
Chariot Festival sau Jagannath Rath Yatra, care a introdus un nou cuvant in limba
engleza: juggernaut (desemneaza ceva urias). Mii de oameni participa la festivi-
tatile care dureaza zile in sir. Orasul este pur si simplu invadat de o mare de vizi-
tatori dintre care multi vin din alte tari. Asa ca un element de maxima importan-
ta este Prasada. De fapt, la Jagannath Temple, ea se numeste Mahaprasada (mai
mult decat Prasada), adica hrana binecuvantata.
Jagannath Temple are cea mai mare bucatarie din lume unde zilnic, pe perioada
festivalului, se gateste pentru peste o suta de mii de oameni. Mahaprasada con-
sta dintr-un meniu alcatuit din 56 de feluri de mancare! Se pregatesc nenuma-
rate lipii (numite Pitha in limba Oriya), noua feluri de orez (simplu, cu Ghee, cu
Ghee si lamaie, cu ghimbir, cu linte: Kitcheri, cu iaurt, cu zahar, cu linte si zahar,
si un orez special gatit in Ghee cu zahar), Dal-uri, numeroase feluri de mancare
cu legume, Raitas (salate de legume cu iaurt), o bautura dulce cu iaurt numita
Pana si nelipsitele dulciuri care fac Orissa atat de vestita. Meniul acesta a fost
adoptat in secolul 11, odata cu ridicarea templului, si nu a fost schimbat absolut
deloc odata cu trecerea timpului. Hrana devine Mahaprasada numai dupa ce
este oferita zeului Jagannath si zeitei Vimala, apoi este partial oferita gratuit,
partial vanduta devotilor in locatia Anand Bazar de langa templu.
Aceasta hrana trebuie intotdeauna sa fie cat mai pura (Sattvica) atat ca mod de
pregatire, cat si in ce priveste ingredientele. O regula fundamentala atunci cand
se prepara Mahaprasada este ca hrana NU se gusta. La prepararea hranei partic-
ipa 600 bucatari (numiti Mahasuaras) si 400 de ajutoare care gatesc totul in
peste 700 de cuptoare din lut traditionale, unde se foloseste numai foc de
lemne, si in vase de lut. Totul se pregateste la aburi, cu o atitudine de devotiune
si recunostinta care infuzeaza hrana ce urmeaza sa fie oferita zeitatilor tutelare
ale templului.
Acolo exista credinta ca zeita MahaLakshmi este cea care gateste de fapt hrana
si daca mancarea preparata este cumva considerata impura in vreun fel de zei-
ta, ea este aruncata si ingropata si imediat se pregateste alta.
Cand mancarea este transportata in locul unde va deveni Mahaprasada, ea nu
lasa nici o dara de miros in urma, insa dupa ce este oferita zeitatilor, inunda
toate culoarele cu aromele ei. Atunci devotii stiu ca hrana a fost binecuvantata.
Cei care gusta din aceasta hrana simt o aroma foarte puternica, speciala, spiritu-
ala pe care toti o recunosc ca fiind de natura divina.
Hrana gatita pentru Mahaprasada este exclusiv vegetariana si nu contine abso-
lut deloc usturoi sau ceapa (alimente considerate Tamasice in Ayurveda). Ma-
haprasada de la Jagannath Temple este cunoscuta si sub numele de Anna Brah-
ma, adica hrana zeilor. Mahaprasada mai este denumita si Kaibalya adica ceea ce
confera Moksha (eliberarea de ciclul reincarnarilor) – se spune ca cel care gusta
din aceasta hrana se va bucura nu doar de bunastare fizica ci si de eliberare spi-
rituala.
Bibliografie
Jagannath Temple, Puri – Wikipedia
Mahaprasad (Jagannath Temple) – Wikipedia
Cooking Fundas
Revista India Perspectives, numarul din mai-iunie 2013