Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cererea, oferta si pretul sunt variabilele fundamentale ale oricǎrei piete. Piata reprezintǎ
relatiile dintre agentii economici (unitǎtile economice) determinate de actele (operatiile) de
vanzǎre-cumparare. Aceste relatii specifice pietei au caracter concurential. Indiferent de formele sub
care se manifestǎ, piata este epicentrul in jurul cǎruia graviteazǎ activitatea economicǎ contemporana.
Productia si consumul – actele fundamentale din orice economie, dar nu numai acestea, sunt
conditionate in mod covarsitor de cererea, oferta, pretul si concurenta proprii fiecarei piete. Cand
pietele functioneazǎ normal, libertatea agentilor economici este asiguratǎ si ei isi pot satisface
interesele sale in cele mai bune conditii.
In economia capitalistǎ cea mai mare parte a nevoilor se manifestǎ sub forma cererii de
mǎrfuri pe piatǎ, iar productia sub forma ofertei. Relatiile dintre participantii la piatǎ – producatori
(ofertanti) si consumatori (cumpǎratorii) – au caracter concurential, prin intermediul acestora se
formeaza pretul, toti participantii sunt informati asupra situatiilor existente la un anumit moment si
tendintelor care se contureaza in viitor permitandu-le astfel sa-si adapteze comportamentul in functie
de informatiile obtinute.
Piata releva intalnirea directa sau intermediata a cererii cu oferta unui bun sau mai multor
bunuri, stabilirea pretului si cantitatilor care se vand si se cumpara confirmand sau infirmand, partial
sau total, orientarea (deciziile) participantilor.
1. Cererea
Isi are originea in trebuinte sau nevoi pe care unitatea concurentiala (agentul) le are si le
exprima in anumite conditii economice, de loc si de timp. Este strans legata de alocarea sau cheltuirea
veniturilor.
Cererea este cantitatea dintr-un bun ce se poate cumpara la un anumit moment sau pe o
perioada data la un anumit pret. Exista si:
Aceasta relatie desi este cuprinzatoare nu este valabila si pentru bunurile Giffen – acele bunuri
la care cererea scade cand pretul scade.
Modul in care evolueaza cererea unui agent economic pentru un bun (marfa) in conditiile in
care pretul bunului respectiv variaza poate fi reprezentat grafic printr-o curba – curba cererii
(individuale). Aceasta releva:
a) ce cantitate se cere dintr-un bun la fiecare nivel al pretului pe care-l are bunul respectiv;
b) fiecare punct de pe curba indica pretul maxim care poate fi platit pentru fiecare unitate
din bunul respectiv in functie de comportamentul (aprecierea) cumparatorului.
- preferintele cumparatorilor;
Sensibilitatea, reactia cererii la variatia pretului sau reprezinta elasticitatea cererii functie de
pret sau elasticitatea de pret a cererii pentru bunul respectiv. Se determina in diferite moduri. Mai des
folosite sunt:
a) C/P
Elasticitatea incrucisata a cererii – exprima cum cererea unui bun variaza la modificarea
pretului altui bun. Doua bunuri x si y sunt:
- independente daca variatia pretului unuia dintre ele nu influenteaza cererea celuilalt;
- substituibile (unul il poate inlocui pe celelalt pentru a satisface aceeasi nevoie) cand
cresterea pretului unuia dintre bunuri,atrage inlocuirea sa cu celalalt bun;
- complementare – cererea unuia dintre ele evolueaza in acelasi sens cu a celuilalt. Exemplu
cererea pentru automobile si pentru benzina, pentru ceai si zahar etc. Cresterea pretului
unuia din cele doua bunuri tinde sa diminueze cererea pentru amandoua.
Kei – variatia relativa a cererii bunului x ca urmare a variatiei pretului bunului y = Cx / Py
Cx Py
b) bunuri normale. Efectul de venit este pozitiv si cererea pentru un asemenea bun creste
mai putin sau tot atat cat venitul.
x / X
y Y
2. Oferta
Legea ofertei: relatiile de cauzalitate dintre modificarea pretului unui bun si modificarea ofertei
pentru acest bun.
Factorii de influenta:
- costul productiei;
- numarul ofertantilor;
- subventiile de stat.
Elasticitatea ofertei functie de pret – reactia, modificarea ofertei la schimbarea pretului (Keop)
Keop = O / P
Oo Po
3. Pretul
Pretul reprezinta aprecierea in bani a unui bun (unei marfi) pe care o fac atat
cumparatorul cat si vanzatorul in functie de conditiile pietei si asupra careia cei doi sunt de
acord si o accepta ca atare. Pentru cumparator, pretul este considerat intotdeauna ca fiind maxim,
iar pentru vanzator – minim.
Pretul este determinat de raportul dintre cerere si oferta. Desigur, sunt si alte influente, dar
acestea intervin, de regula indirect – fie prin cerere, fie prin oferta sau prin amandoua.
Relatia dintre modificarea cererii si ofertei, de o parte si modificarea pretului de cealalta parte,
reprezinta legea generala a cererii si ofertei. Actiunea sa are doua aspecte:
5,0
u.m 120 20
+100 scadere
4,0
u.m 110 40
+ 70 scadere
3,0
u.m 90 60
+ 30 scadere
2,5
u.m 75 75
0 nu se schimba
2,0
u.m 60 80
- 20 crestere
1,0
u.m 25 125
- 100 crestere
Pretul la care cererea este egala cu oferta este pretul de echilibru sau pretul pietei. In aceste
conditii, pentru o perioada scurta de timp, piata este in echilibru.
b) pe termen lung:
- daca cererea creste si oferta ramane constanta sau scade, pretul creste;
- daca cererea scade, iar oferta nu,sau chiar creste, pretul scade;
- daca se modifica simultan cererea si oferta dar in sensuri opuse, pretul de echilibru
evolueaza in acelasi sens cu cererea insa cantitatea de echilibru ramane nedeterminata.
Functiile pretului:
releva la care se vinde marfa conditiile economice recunoscute ca normate pentru productia si
consumul unui bun;
un pret mare indica raritatea relativa a bunurilor (ca trebuie sa se produca mai mult); un pret
mic indica abundenta bunurilor produse;
raritatea unui bun indica faptul ca productia sa este costisitoare si ii incita pe consumatori sa-l
economiseasca si invers;
Preturile maxime si subventia. Rolul raportului cerere – oferta de a regla preturile poate fi
diminuat sau substituit. Din ratiuni sociale sau politice, autoritatile statului pot stabili preturi maxime
sau plafon. (care nu pot fi depasite), care intretin o cerere mai mare ca oferta si nu pot induce
cresterea ofertei. Daca un pret este subventionat acoperindu-se de catre stat o parte din el se incita
risipa.
Preturile minime si taxarea. Din motive similare celor de mai inainte, s-ar putea stabili de
catre autoritati preturi minime sau planseu (care nu pot sa scada sub nivelul fixat. De regula, acestea
sunt mai mari ca pretul de echilibru si au ca urmare incurajarea unei productii pentru care nu exista
cerere si de aceea se formeaza de stocuri.
Anumite produse sunt uneori taxate. Taxele se includ insa in pret, iar pentru cumparator aceasta
inseamna scumpirea bunurilor respective. Taxele informeaza gresit pe consumator si diminueaza
(descurajeaza) consumul bunurilor taxate.