Sunteți pe pagina 1din 2

Apoi, într-o noapte, când îşi jelea nefericirea, el este vizitat de către

fantoma maiestuoasă a Doamnei Filozofie care îl mustră pentru


comportamentul lui nefilozofic. După aceea, Doamna
Filozofie îl îndrumă pe Boetius spre un set de reinterpretări
care va prezice terapia cognitivă modernă (descrisă mai jos) . Ea începe
prin a-l ruga pe Boetius să se gândească la relaţia lui CU Zeiţa Fortuna.
Filozofia îi reaminteşte lui Boetius că Fortuna este schimbătoare, că pleacă şi
vine când are ea chef. Boetius a făcut-o pe Fortuna stăpâna lui, perfect
conştient de trăsăturile sale, iar ea l-a acompaniat pentru multă vreme. Ce
drept are el acum să îi ceară să fie înlănţuită lângă el? Doamna Filozofie
prezintă discursul de apărare a Fortunei:

De ce ar trebui să fiu numai eu privată de drep­ turile mele


? Cerului îi este permis să aducă zile lu­ minoase, ca mai apoi
să le umbrească cu nopţi de funingine; un an va decora
Pământul cu flori şi fructe, iar anul următor va stârpi tot
verdele cu nori şi îngheţ; mării îi este permis să îl atragă pe
na­ vigator cu ceruri însorite, pentru ca mai apoi să îl
îngrozească cu furtuni. Să permit atunci lăcomiei insaţiabile
a omului să mă lege de o monotonie care este străină
obiceiurilor mele?5

Doamna Filozofie repoziţionează schimbarea ca fiind nor- mală şi ca pe


un drept al Fortunei ("Întreg universul este schimbare," a spus Aureliu).
Boetius a avut noroc; acum nu mai are. Acesta nu este un motiv de
mânie. Mai degrabă ar
trebui să se bucure că a avut parte de noroc timp de atâţia ani
şi ar trebui să fie calm acum că l-a părăsit. "Nici un om nu se poate
simţi în siguranţă până când nu a fost părăsit de noroc. "6 Doamna
Filozofie încearcă să folosească alte câteva tactici
de reformulare a norocului. Ea îi indică faptul că nevasta, fiii
şi tatăl său îi sunt toţi mai dragi decât propria-i viaţă şi toţi

43
sunt încă în viaţă. Îl face să vadă faptul că soarta plină de greutăţi este
mai benefică decât soarta bună; cea din urmă doar îi face pe oameni şi
mai lacomi, în timp ce greutăţile îi fac mai puternici (un adevăr la care
voi reveni în cadrul capi- tolului 7) . Şi Filozofia duce imaginaţia lui
Boetius până sus în ceruri pentru a-l face să vadă Pământul ca pe un
punct mic pe care oamenii minusculi îşi joacă ambiţiile lor comice şi la
urma urmei nesemnificative. Ea îl face să recunoască faptul că bogăţia
şi faima aduc cu ele anxietate şi avariţie, nu pace şi fericire. După ce i se
arată aceste noi perspective şi îi sunt puse la îndoială vechile
presupuneri, Boetius este în final gata să primeasCă lecţia cea mai
importantă, lecţia pe care Buddha şi Aureliu au propovăduit-o cu secole
în urmă: "Nimic nu este o nenorocire decât dacă tu crezi că este aşa; şi,
pe de altă parte, nimic nu aduce fericire decât dacă tu eşti mulţumit.
Luând această lecţie în
serios, Boetius a fost eliberat din închisoarea lui mintală. Şi-a recâştigat
calmul, a scris o carte care i-a alinat pe oameni timp de secole şi şi-a
înfruntat moartea cu demnitate. Nu vreau să insinuez faptul că
lucrarea Consolarea filozofiei este şi ea psihologie populară romană,
dar aceasta
spune o poveste despre libertate prin obţinerea iluminării pe care aş dori
să o pun în discuţie. În capitolul trecut am sugerat
faptul că sinele nostru divizat este ca un călăreţ pe spatele unui elefant şi
am spus că îi dăm prea multă importanţă călăreţului, care este gândirea
conştientă. Doamna Filozofie, ca şi ceilalţi maeştri ai psihologiei
populare din zilele noastre, lucra împreună cu călăreţul, ghidându-l spre
un moment al revelaţiei cognitive şi al reformulării. Şi totuşi, dacă aţi avut
vreodată o asemenea revelaţie dramatică în viaţa voastră şi v-aţi hotărât
să vă schimbaţi obiceiurile sau perspectiva, probabil v-aţi dat seama că
trei luni mai târziu v-aţi întors de unde aţi pornit. Revelaţiile pot schimba
radical viaţa8 (le voi discuta în capitolul 9) , dar majoritatea se destramă
în câteva zile sau săptămâni. Călăreţul nu poate decide să se schimbe