ROLUL ARTELOR ÎN CULTIVAREA GUSTULUI ESTETIC AL ELEVILOR DIN

CICLUL PRIMAR

Receptivitatea pentru sunet și culoare, două permanențe vii în lumea înconjurătoare,

este înscrisă în codurile naturii umane. Deseori voioșia, bucuria, entuziasmul sunt
exteriorizate prin cântare. Desenele redau și ele, prin conținut și culoare, aspecte ale forului
interior al individului care îl execută. Manifestându-se astfel, copiii se fac ascultați, auziți,
''priviți'', înțelesuri. Alături de vorbire, cântecul și desenul devin mijloace de comunicare
accesibile și beneice atât copiilor, cât și celor preocupați de educația lor. Aici rezidă
necesitatea situării orelor din aria curriculară ARTE pe o poziție egală cu celelalte obiecte de
învățământ. Și aceasta pentru a cunoaște mai bine elevii și pentru a putea contribui substanțial
la conturarea unor personalități complete, armonioase.
În general, micii școlari așteaptă cu nerăbdare orele de muzică și desen. Sunt ore care
îi relaxează și îi pun în contact nemijlocit cu acel ''ceva'' care încântă. Aceștia sunt primii pași
spre îndeplinirea unui deziderat cu mari incidențe asupra evoluției personalității umane-
dezvoltarea gustului estetic.
''Esteticul '' este o noțiune care definește forma cea mai înaltă de receptare și creare a
frumosului. Arealul cuprins în acest cuvânt este destul de vast, mergând de la estetica urîtului
până la sublim. Copilul simte nevoia de frumos, de a-l gusta, de a-l crea. Emoțiile și
sentimentele estetice sunt strâns legate, la vârsta micii scolarități, de contemplarea artei
(audiții muzicale, perceperea dirijată a unor tablouri), dar și de participarea activă a elevului la
creația artistică (desen, interceptare sau chiar crearea de scurte linii melodice).
Cunoscutul psiholog Paul Popescu-Neveanu definea gustul estetic drept ''capacitatea
de a recționa spontan printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție față de obiectele și
procesele naturii, față de relațiile sociale, față de operele artistice''. Acest gust se manifestă
sub forma unor trăiri subiective și depinde de structura personalității, aparținând prin
excelență sensibilității și imaginației, de aceea nu poate fi întotdeauna argumentat. Un cntec
sau un desen place sau nu place copilului fără să poată explica întotdeauna acest fapt. Și
aceasta pentru că gustul pentru frumos depinde de mai mulți factori: condiții sociale,trăsături
intelectale, experiență de viață și cultură, educație și chiar dispoziția de moment. Cu tot
caracterul lui spontan și individual, gustul estetic poate fi educat prin mai multe discipline, cu
precădere însă prin cele din aria curriculară ARTE. Scopul acestor lecții este de a forma un
om sensibil la tot ceea ce este considerat frumos, care să dispună de capacitatea de orientare și
selectare în conformitate cu legile frumosului, accentul punându-se pe frumosul autentic.
De aici decurg obiective comune educației muzicale și educației plastice menite să
răspundă acestui scop. Învățătorul va determina elevii: să manifeste interes pentru activitățile
muzicale și plastice, să-și exprime preferința pentru anumite lucrări plastice și muzicale
susținând-o prin argumente , să desprindă învățăminte moralle din cunoașterea unor aspecte
ale vieții și creașiei marilor artiști. De asemenea, își vor exprima impresiile declanșate de
audierea muzicii și de vizualizarea unor tablouri, folosind un vocabular adecvat. Șirul acestor
finalități este departe de a putea fi încheiat. Cert este că, pentru a le putea îndeplini, la vârsta
școlară mică se va pune accent pe formarea și cristalizarea experiențelor muzicale și plastice
directe, pe trăirea, îmbogățirea și adâncirea impresiilor, a emoțiilor, pentru amplificarea
interesului pentru aceste domenii ale artei.
Munca învățătorului va fi călăuzită în permanență de principiul educației estetice, în
sensul realizării educației muzicale și a educației plastice prin laturile lor cele mai plăcute,
mai atrăgătoare, capabile să creeze emoții estetice și să stârnească interesul și dragostea
elevilor pentru operele de artă.
Interpretarea expresivă, bazată pe valorificarea conținutului de idei constituie o cerință
primordială a principiului mai sus amintit. Prin cântare (individuală, pe grupe, frontală) se pot
trezi puternice impresii care produc o adevărată contagiune emoțională, atât în rândul
interpreților, cât și în rândul auditorilor. Și aceasta numai dacă s-a creat în prealabil o
atmosferă caldă, de liniște și calm.
În lumina cultivării gustului pentru frumos, mai trebuie subliniat faptul că, pentru
înțelegerea de către elevi a mesajului educativ pe care îl poartă cântecele propuse pentru
interpretare, este absolut necesar ca selectarea lor să fie în deplin acord cu vârsta și gradul de
dezvoltare a vocilor și a auzului muzical al copiilor. Numai așa se va putea parcurge o etapă
importantă a cântării vocale-analiza și enunțare conținutului de idei pe care-l exprimă
versurile, în strânsă legătură cu mijloacele muzicale de expresie. Astfel se răspunde în mod
direct sarcinilor de înfăptuire a educației estetice și, concomitent, se realizează educația
morală.
Alături de interpretarea vocală, ce implică practicarea problemelor muzicale de natură
ritmică, melodică sau dinamică, audiția muzicală este o cale directă și eficientă către
cultivarea gustului elevilor pentru frumosul din muzică. În cadrul audițiilor, care trebuie să
aibă un caracter activ și să pornească dintr-o dorință interioară (care să-i determine să
înțeleagă de ce ascultă, ce urmăresc, ce descopăr, de ce le place ceea ce ascultă), gândirea
elevilor va fi orientată, atât spre înțelegerea structurală a lucrărilor muzicale, cât și spre
descifrarea mesajului educativ surprins în imaginile artistice ale lucrărilor respective. Însă nu
se poate concepe o ascultare creatoare, formativă și emoțională fără ca elevii să manifeste o
atenție auditivă, facultate intelectuală dezvolatată prin muzică adecvată, care-i interesează, pe
care copiii să o placă, să o înțeleagă. Audiția muzicala prinde numai într-o atmosferă de liniște
totală, exterioară și interioară. De aceea, trebuie ca elevii înșiși să descopere prin exerciții
atent selectate (povestioare spuse cu voce calmă, un sunet prelung ca un ecou etc.) că liniștea
înseamnă relaxare, destindere și receptivitate.
În paralel, orele de educație plastică îl înarmează pe elev cu numeroase cunoștințe,
priceperi, deprinderi în domeniul picturii, îmbogățindu-i universul educației artistice. Robert
Dottrens considera că desenul este '' un mijloc de expresie de aceeași valoare ca și limbajul''.
Într-adevăr, această disciplină îl învață pe școlar să își exprime gândurile și stările afective
prin imagini desenate, cu ajutorul elementelor de limbaj și al mijloacelor de expresie plastică.
Prin dialoguri provocate, privind semnificația culorilor studiate și prin analiza
comparativă a compozițiilor exprimând variate stări posibile, îi determinăm pe elevi să
interpreteze în plan afectiv semnificația culorilor calde și reci. Realizarea compozițiilor
figurative îi învață să organizeze echilibrat elementele de limbaj studiate, într-un spațiu
plastic, ceea ce conduce și la dezvoltarea spiritului de ordine. Pe baza exercițiilor de
identificare și prin conversații privind semnificația culorilor din imagini și reproduceri de artă,
elevii vor recunoaște grupele de culori, dar și semnificația acestora. Sunt numeroase căile care
conduc la atingerea standardelor curriculare de performanță ce vizează dezvoltarea gustului
pentru frumos. Activitățile plastice dau randament în acest sens dacă și numai dacă oferim
copiilor posibilitatea de a percepe în mod adecvat imaginile reale din lumea înconjurătoare, de
a-și manifesta curiozitatea specifică vârstei, sensibilitatea, afectivitatea, dinamismul și
spontaneitatea.
Important este ca elevilor să li se ofere prilejul exersării practice în care să aplice
limbajul culorilor, al formelor și armoniile cromatice după propria inpirație.
Puși să analizeze și să interpreteze lucrările proprii, pe cele ale coelgilor sau opere de
artă autentică, vor folosi la început criterii sugerate de către învățător și mai apoi criterii
specifice gândirii lor, antrenându-și astfel spiritul critic. Asemenea activități îi dotează pe
elevii din ciclul primar cu un filtru special, cu un instrument de detectare fină și de selectare a
ceea ce este un adevărat frumos. Pe viitor, ei vor reuși să deosebească adevărata artă de ceea
ce numim ''kitsch-uri''.
Prin multiplele lor valențe, muzica și desenul trebuie să ocupe un loc însemnat în
regimul de viață și de muncă al elevilor. Trebuie recunoscut faptul că există învățători care
vitregesc elevii înlocuind lecțiile de artă cu ore de limba română sau matematică. Acești
colegi, deloc puțini la număr, ar trebui să ia în considerare atât preferința copiilor pentru
lecțiile de muzică, cât și câteva aspecte esențiale: lecțiile din aria ARTE îi introduc în
universul culturii, le completează cultura generală, le întregesc formarea caracterială prin
descoperirea elementelor estetice prin dezvoltarea receptivității față de acestea, prin formarea
gustului față de frumos și adevăr.
Nu este indicat și nici nu va fi posibil să intervenim în sensul uniformizării gusturilor
copiilor. Dar, prin lucrările muzicale audiate și interpretate, prin lucrări plastice create și/sau
analizate îi putem readuce în lumea lor, a inocenței și a candorii. Ce poate fi mai expresiv
decât să-i vedem pe școlarii mici antrenați în pictură, având ca fond sonor o melodie adecvată
temei plastice? Universul muzicii și al culorilor, atăt de apropiate sufletului lor, va dăinui în ei
și le va canaliza sensibilitatea spre ceea ce este artă autentică.