SURSE REGENERABILE DE ENERGIE IN ROMANIA

1. Generalitati
Printr-o strategie de dezvoltare energetica a Romaniei se poate asigura cresterea sigurantei in
alimentarea cu energie si limitarea importului de resurse energetice, in conditiile unei dezvoltari economice
accelerate. Aceasta cerinta se poate realiza, pe de o parte, prin implementarea unei politici sustinute de
conservare a energiei, cresterea efic ientei energetice care sa conduca la decuplarea ritmului de dezvoltare
economic a de evolutia consumului de energie, concomitent cu cresterea gradului de valorificare a surselor
regenerabile de energie.
Oportunitatea punerii in practic a a unei strategii energetice pentru valorificarea potentialului
surselor regenerabile de energie se inscrie in coordonatele dezvoltarii energetica a Romaniei pe termen lung
si ofera cadrul adecvat pentru adoptarea unor decizii referitoare la alternativele energetice si inscrierea in
acquis-ul comunitar in domeniu.
Valorificarea potentialului surselor regenerabile de energie confera premise reale de realizare a unor
obiective strategice privind cresterea sigurantei in alimentarea cu energie prin diversificarea surselor si
diminuarea ponderii importului de resurse energetice, respectiv, de dezvoltare durabila a sectorului energetic
si protejarea mediului inconjurator.
Sursele regenerabile de energie pot contribui la satisfacerea nevoilor curente de incalzire in
anumite zone (rurale) defavoriz ate (ex.: biomasa). Pentru valorificarea potentialului economic al surselor
regenerabile de energie, in conditii concurentiale ale pietei de energie, este necesara adoptarea si punerea in
practica a unor politici, instrumente si resurse specifice.
In conditiile concrete din Romania, in balanta energetica se iau in considerare urmatoarele tipuri de surse
regenerabile de energie:
- energia solara - utilizata la producerea de caldura prin metode de conversie pasiv a sau activa sau la
furnizarea de energie electrica prin sisteme fotovoltaice;
-energia eoliana - utilizata la producerea de energie electric a cu grupuri aerogeneratoare;
- hidroenergia - centrale hidroelectrice cu o putere instalata mai mica sau egala cu 10 MW
("hidroenergia mica"), respectiv centrale hidro cu o putere instalata mai mare de 10 MW ("hidroenergia
mare");
-biomasa - provine din reziduuri de la exploatari forestiere si agricole, deseuri din prelucrarea
lemnului si alte produse; biogazul este rezultatul fermentarii in regim anaerob a dejectiilor animaliere sau de
la statiile de epurare orasenesti;
-energia geotermala - energia inmagazinata in depozite si zacaminte hidrogeotermale subterane,
exploatabila cu tehnologii speciale de foraj si extractie.
In sectorul energetic din majoritatea statelor europene s-au produs transformari majore determinate
de necesitatea cresterii sigurantei in alimentarea cu energie a consumatorilor, iar in cadrul acestei cerinte
sursele regenerabile de energie ofera o solutie viabila, inclusiv aceea de protectie a mediului inconjurator.
Siguranta alimentarii cu energie a consumatorilor din statele membre ale Uniunii Europene este asigurata in
mod obligatoriu prin luarea in considerare a importurilor, in conditiile liberalizarii pietei de energie si in
conformitate cu nevoia stringenta de atenuare a impactului asupra mediului climatic planetar.
Obiectivul strategic propus in Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara consta in dublarea, pana
in anul 2010, a aportului surselor regenerabile de energie al tarilor membre ale Uniunii Europene, care
trebuie sa creasca de la 6% la 12% din consumul total de resurse primare.
In Romania, ponderea surselor regenerabile de energie in consumul total de resurse primare, in anul 2010,
urmeaza sa aiba un nivel de circa 11%, iar in anul 2015 de 11,2%.
Totodata, in Cartea Alba pentru o Strategie Comunitara si Planul de actiune " Energie pentru viitor: sursele
regenerabile ", elaborata in anul 1997 in cadrul Uniunii Europene, este conturata strategia " Campaniei de
demarare a investitiilor ".
In " Campania de demarare a investitiilor " se urmareste realizarea, pana in anul 2003, a unor
In Cartea Verde " Spre o strategie europeana pentru siguranta in alimentarea cu energie " se
precizeaza ca sursele regenerabile de energie pot contribui efectiv la cresterea resurselor interne, ceea ce
1
confera acestora o anumita prioritate in politica energetica.
Programul de actiune " Energie inteligenta pentru Europa " consta in promovarea implementarii
strategiei inscrise in Cartea Verde. In cadrul acestei initiative, Programul "ALTENER" (cu un buget estimat
de circa 86 milioane EURO) urmareste accelerarea procesului de valorificare a potentialului energetic al
surselor regenerabile.
Obiectivul strategic privind aportul surselor regenerabile in consumul total de resurse energetice
primare, care trebuie sa fie de 12%, in anul 2010.

2. Potential pentru furnizarea energiei

Utilizarea surselor de energie regenerabile SER au avantajul perenitatii lor si a impactului
neglijabil asupra mediului ambiant, ele ne emitând gaze cu efect de sera. Chiar daca prin
ardere biomasa elimina o cantitate de CO2, aceasta cantitatea este absorbita de aceasta pe
durata cresterii sale, bilantul fiind nul. In acelasi timp aceste tehno logii nu produc deseuri
periculoase, iar demontarea lor la sfârsitul vietii , spre deosebire de instalatiile nucleare, este
relativ simpla.
A folosi orice tehnologie energetica si utilizarea SER prezinta unele inconveniente. Impactul
instalatiilor eoliene asupra peisajului, riscul de contaminare a solului si al scaparilor de metan la gazeificare,
perturbarea echilibrului ecologic de catre micro hidrocentrale sunt câteva dintre
acestea. Cele mai discutate inconveniente sunt însa cele legate de suprafata de teren
necesara si de intermitenta si disponibilitatea lor.
Este cunoscut faptul ca pentru producerea unei puteri de 8 MW în instalatii eoliene este
necesara o suprafata de km2, însa din aceasta numai 1% este efectiv ocupata de instalatii,
restul putând fi utili zata în continuare pentru agricultura. Si pentru producerea de energie
fotovoltaica sunt necesare suprafete importante. Astfel pentru o putere de 1 kW si o energie
anuala de 1000 kWh sunt necesari 10 m2, dar suprafata acoperiselor locuintelor ar permite
instalarea câtorva mii de MW.
Intermitenta energiei solare si eoliene poate fi compensata prin instalatii de acumulare a
energiei electrice sau termice sau prin producerea unor „vectori energetici „ intermediari, cum
este hidrogenul obtinut prin electroliza . Pentru energia hidraulica stocarea e3ste mai facila prin
crearea unor lacuri de acumulare, iar pentru biomasa aceasta poate fi stocata atât înaintea
recoltarii cât si dupa aceasta în depozite sau sub forma de biocarburanti.
Utilizarea SER a cunoscut un prim avânt dupa crizele petroliere din 1973 si 1980, dar a
cunoscut o stagnare de circa 12 ani dupa contra socul petrolier din 1986. Abia dupa încheierea
protocolului de la Kyoto din 1998, tarile dezvoltate au început sa-si propuna programe e4xtrem
de ambitioase. Astfel la Samitul de la Johannesburg tarile Uniunii Europene si-au propus o
crestere anuala de 1% pentru ponderea SER în balanta energetica pâna în anul 2010 Si o
crestere a ponderii biocarburantilor pâna la 5,75 % în acelasi an.
Aceste obiective nu pot fi atinse fara dezvoltarea cercetarii si colaborarii internationale în doua
directii principale:
· Reducerea costurilor (eolian în largul marilor, fotovoltaic) si a fezabilitatii industriale (
geotermia de mare adâncime , biocarburanti de sinteza.
· Stocajul energiei electrice ( centrale de pompare acumulare, producere de hidrogen) si
termice (acumulatoare la temperatura înalta) precum si ameliorarea prognozei pentru aceste
energii si multiplicarea numarului de unitati distribuite în teritoriu pentru echilibrarea sistemului
electroenergetic. In paralel cu acestea sunt posibile sisteme de gestiune a cererii, de exemplul
la nivelul „imobilelor inteligente”, care produc, stocheaza si utilizeaza energia.

2
I. Delta Dunarii (energie solara)
II. Dobrogea (energie solara, energie eoliana)
III. Moldova (campie si platou: micro-hidro, energie eoliana, biomasa)
IV. Carpatii (VI1 - Carpatii de Est; IV2 - Carpatii de Sud; IV3 - Carpatii de Vest, potential ridicat in
biomasa, microhidro)
V. Platoul Transilvaniei (potential ridicat pentru micro-hidro)
VI. Campia de Vest (potential ridicat pentru energie geotermica)
VII: Subcarpatii (VII1 - Subcarpatii getici; VII2 - Subcarpatii de curbura; VII3 - Subcarpatii
Moldovei: potential
ridicat pentru biomasa, micro-hidro)
VIII. Campia de Sud (biomasa, energie geotermica, energie solara).

Din pacate acest potential este utilizat în extrem de mica masura , cu exceptia energiei
hidraulice si a biomasei ( lemn de foc), acesta din urma fiind arsa în majoritatea cazurilor
în instalatii neperformante energetic.

3. Energia solara
Soarele trimite catre pamânt un flux de energie care corespunde unei puteri de 170 miliarde MW. Daca s-ar
captura numai 0,1% din aceasta energie pentru o populatie de cca. 6 miliarde de oameni (anul 2000), ar
reveni fiecarui locuitor o ptere de 30 kW, cu o durata de 4-5 ore zilnic, s-ar putea produce cca. 50.000 kWh
pentru fiecare locuitor (fata de cca. 3.000 kWh produsi in prezent). Din pacate energia solara prezinta o serie
de dezavantaje: concentratia de energie solara este mica, iar captarea ei se face greu, cu cheltuieli mari si
este distribuita neregulat in timp si pe suprafata planetei.
O cantitate imensa de energie solara ajunge la suprafata pamantului in fiecare zi. Aceasta energie poate fi
captata, si folosita sub forma de caldura in aplicatii termo-solare, sau poate fi transformata direct in
electricitate cu ajutorul celulelor fotovoltaice(CF) . Pentru a intelege cum CF si sistemele termo-solare
capteaza energia solara, este important sa intelegem cum aceasta isi urmeaza cursul de la soare spre Pamant
3
si cum acest flux se schimba periodic. Cum produce soarele energie Soarele este o sfera cu diametrul de
aproximativ 1.4 milioane de km, formata din gaze cu temperaturi foarte mari(temperatura interiora a soarelui
este de aproximativ 15 milioane de grade Kelvin). Aceasta temperatura imensa, combinata cu o presiune de
70 miliarde de ori mai mare decat aceea a atmosferei Pamantului creeaza conditiile ideale pentru reactiile de
fuziune. Reactia de fuziune Reactiile de fuziune din soare au loc intre atomi de hidrogen, care se combina si
formeaza atomi de helium. In urma acestui proces se degaja energie sub forma unor radiatii cu energie mare,
mai cu seama raze gamma. In timp ce aceaste radiatii migreaza din centrul spre exteriorul sferei solare, ele
reactioneaza cu diferite elemente din interiorul soarelui si se transforma in radiatii cu energie mica. Soarele a
produs in acest fel energie timp de aproximativ 5 miliarde de ani, si va continua sa faca la fel pentru inca 4-5
miliarde. Cum este transportata energia pe Pamant Pamantul se roteste in jurul soarelui la o distanta de
aproximativ 150 milioane de km. Radiatiile se extind la viteza de 300.000 de km pe sec, viteza luminii.
Timpul necesar pentru a ajunge pe Pamant este de aproximativ 8 min.
Energia solara este energia radianta produsa în Soare ca rezultat al reactiilor de fuziune nucleara. Ea este
transmisa pe Pamânt prin spatiu în cuante de energie numite fotoni, care interactioneaza cu atmosfera si
suprafata Pamântului. Intensitatea radiatiei solare la marginea exterioara a atmosferei, când Pamântul se afla
la distanta medie de Soare, este numita constanta solara, a carei valoare este de 1,37*106 ergs/sec/cm2 sau
aproximativ 2 cal/min/cm2. Cu toate acestea, intensitatea nu este constanta; ea variaza cu aproximativ 0,2
procente în 30 de ani. Intensitatea energiei solare la suprafata Pamântului este mai mica decât constanta
solara, datorita absorbtiei si difractiei energiei solare, când fotonii interactioneaza cu atmosfera.
Intensitatea energiei solare în orice punct de pe Pamânt depinde într-un mod complicat, dar previzibil, de
ziua anului, de ora, de latitudinea punctului. Chiar mai mult, cantitatea de energie solara care poate fi
absorbita depinde de orientarea obiectului ce o absoarbe.
Absorbtia naturala a energiei solare are loc în atmosfera, în oceane si în plante. Interactiunea dintre energia
solara, oceane si atmosfera, de exemplu, produce vânt, care de secole a fost folosit pentru morile de vânt.
Utilizarile moderne ale energiei eoliene presupun masini puternice, usoare, cu design aerodinamic, rezistente
la orice conditii meteo, care atasate la generatoare produc electricitate pentru uz local, specializat sau ca
parte a unei retele de distributie locala sau regionala.
Aproximativ 30% din energia solara care ajunge la marginea atmosferei este consumata în circuitul
hidrologic, care produce ploi si energia potentiala a apei din izvoarele de munte si râuri. Puterea produsa de
aceste ape curgatoare când trec prin turbinele moderne este numita energie hidroelectrica. Prin procesul de
fotosinteza, energia solara contribuie la cresterea biomasei, care poate fi folosita drept combustibil incluzând
lemnul si combustibilele fosile ce s-au format din plantele de mult disparute. Combustibili ca alcoolul sau
metanul pot fi, de asemenea, extrase din biomasa.
De asemenea, oceanele reprezinta o forma naturala de absorbtie a energiei. Ca rezultat al absorbtiei energiei
solare în oceane si curenti oceanici, temperatura variaza cu câteva grade. În anumite locuri, aceste variatii
verticale se apropie de 20°C pe o distanta de câteva sute de metri. Când mase mari de apa au temperaturi
diferite, principiile termodinamice prevad ca un circuit de generare a energiei poate fi creat prin luarea de
energie de la masa cu temperatura mai mare si transferând o cantitate mai mica de energie celei cu
temperatura mai mica. Diferenta între aceste doua energii calorice se manifesta ca energie mecanica, putând
fi legata la un generator pentru a produce electricitate.
Captarea directa a energiei solare presupune mijloace artificiale, numite colectori solari, care sunt proiectate
sa capteze energia, uneori prin focalizarea directa a razelor solare. Energia, odata captata, este folosita în
procese termice, fotoelectrice sau fotovoltaice. În procesele termice, energia solara este folosita pentru a
încalzi un gaz sau un lichid, care apoi este înmagazinat sau distribuit. În procesele fotovoltaice, energia
solara este transformata direct în energie electrica, fara a folosi dispozitive mecanice intermediare. În
procesele fotoelectrice, sunt folosite oglinzile sau lentilele care capteaza razele solare într-un receptor, unde
caldura solara este transferata într-un fluid care pune în functiune un sistem de conversie a energiei electrice
conventionale.
În continuare vom prezenta câteva dintre aceste dispozitive de captare a energiei solare:
A. Panourile solare
Fluidul colector care trece prin canalele panoului solar are temperatura crescuta datorita transferului de
caldura. Energia transferata fluidului purtator este numita eficienta colectoare instantanee. Panourile solare
au în general una sau mai multe straturi transparente pentru a minimaliza pierderile de caldura si pentru a
putea obtine o eficienta cât mai mare. În general, sunt capabile sa încalzeasca lichidul colector pâna la 82°C

4
cu un randament cuprins între 40 si 80%.
Aceste panouri solare au fost folosite eficient pentru încalzirea apei si a locuintelor. Acestea înlocuiesc
acoperisurile locuintelor. În emisfera nordica, ele sunt orientate spre sud, în timp ce în emisfera sudica sunt
orientate spre nord. Unghiul optim la care sunt montate panourile depinde de latitudinea la care se gaseste
instalatia respectiva. În general, pentru dispozitivele folosite tot anul, panourile sunt înclinate la un unghi
egal cu latitudinea la care se aduna sau se scad 15° si sunt orientate spre sud respectiv nord.
În plus, panourile solare folosite la încalzirea apei sau a locuintelor prezinta pompe, senzori de temperatura,
controllere automate care activeaza pompele si dispozitivul de stocare a energiei. Aerul sau chiar un lichid
pot fi utilizate ca fluide în sistemul de încalzire solara si un acumulator sau un rezervor cu apa, bine izolate,
sunt folosite de obicei ca medii de stocare a caldurii. În anexa 1 este prezentata schema simplificata a unei
locuinte care foloseste pentru încalzire sau racire astfel de panouri solare.
B. Captatoare de energie
Pentru aplicatii cum sunt aerul conditionat, centrale de energie si numeroase cereri de caldura, panourile
solare nu pot furniza fluide colectoare la temperaturi suficient de mari pentru a fi eficiente. Ele pot fi folosite
ca dispozitive de încalzire în prima faza, dupa care temperatura fluidului este apoi crescuta prin mijloace
conventionale de încalzire. Alternativ, pot fi folosite colectoare mai complexe si mai scumpe. Acestea sunt
dispozitivele care reflecta si focalizeaza razele solare incidente într-o zona mica de captare. Ca rezultat al
acestei concentrari, intensitatea energiei solare este marita si temperatura care poate fi atinsa poate ajunge la
câteva sute sau chiar câteva mi de grade Celsius. Aceasta captatoare trebuie sa se miste dupa cum se misca
soarele, pentru a functiona eficient si dispozitivele utilizate se numesc heliostate.
4. Energia vântului (eoliana)
O prima resursa energetica ce poate fi luata in discutie este cea eoliana, adica folosirea vântului, care
este deja reprezentata printr-o tehnica de rutina, constituita de morile de vânt si o tehnica de vârf constituita
de sistemele puse la dispozitie de noua tehnologie care ne permite sa realizam minicentrale eoliene de 1-10
MW. Aceste sisteme pot fi construite in numar mare. De paretea acestui tip de energie, omenirea, nu spera sa
aiba in anul 2000 mai mult din totalul energiei produse.
Este una din cele mai vechi surse de energie nepoluanta, o sursã de energie reînnoibila generata din
puterea vântului.Vântul este rezultatul activitatii energetice a soarelui si se formeaza datorita încalzirii
neuniforme a suprafetei Pamântului. Fiecare ora pamântul primeste 1014 kWh de energie solara Circa 1-2%
din energia solara se transforma în energie eoliana.
Energia cinetica în vânt poate fi folosita sa intoarca turbine, care sunt capabile de a genera
electricitate. Unele turbine sunt capabile de a produce 5 MW de energie, desi aceste necesita o viteza de vânt
de aproximativ 5,5 m/s, sau 20 kilometri pe ora. Putine zone pe pamânt au aceste viteze de vânt, desi vânturi
mai puternice se pot gasi la altitudine mai mare si în zone oceanice.
Energie eolianã este folosita destul de extensiv în ziua de astazi, si turbine noi de vânt se construiesc în toata
lumea, energie eoliana fiind sursa de energie cu cea mai rapida crestere în ultimii ani. Capacitatea totala
mondiala a turbinelor de vânt este 47.317 MW. Majoritatea turbinelor produc energie 25% din timp, acest
numar crescând iarna, când vânturile sunt mai puternice.
Se crede ca potentialul tehnic mondial a energiei eoliene poate sa asigure de cinci ori mai multa energie
decât este consumata acum. Acest nivel de utilizare a acestei surse ar necesita 12,7% din suprafata
Pamântului (excluzând oceanele) sa fie acoperita de parcuri de turbine, însemnând ca terenul ar fi acoperit
cu 6 turbine mari de vânt pe kilometru patrat.
Situatia pe tara - ne aflam destul de departe de U.E. în domeniul energiei curate. În Europa exista
34 000 MW instalati în turbine eoliene, care produc aproximativ 70 TWh, în timp ce în România sunt în
funcþiune 900 kW
De asemenea, în ceea ce priveste energia eoliana, doar parcul industrial de la Ploiesti beneficiaza de energie
electrica furnizata de turbina eoliana cu putere de 660 kW amplasata în apropiere.
Locatia aleasa pentru montarea primei centrale eoliene din Romania a fost Parcul Industrial Ploiesti, zona
identificata de meteorologi drept prielnica pentru o asemenea investitie. Pentru ca centrala sa poata
functiona este nevoie ca ea sa fie amplasata intr-o zona unde bate vantul constant. Viteza minima a vantului
care determina punerea in miscare a centralei este de 3,5 metri/secunda. In zona parcului industrial viteza
medie a vantului calculata de meteorologi este de sapte metri/secunda. Aceasta viteza medie asigura
functionarea centralei la 85-90% din capacitate. Daca viteza vantului depaseste 25 metri/secunda, centrala se
opreste automat pentru a nu fi dereglata de furtuni sau alte fenomene meteorologice. Centrala eoliana are o
5
putere instalata de 660 kW si produce uncurent electric de 690 V, care intra in sistemul national la 20 kV.
Este de tip V66 Vestas si a fost proiectata de firma Asja Ambiente din Italia. Instalatia va fi legata la
sistemului energetic al parcului, care asigura iluminatul public si necesarul de energie electrica pentru
firmele din parc.
Conducerea Parcului are in plan instalarea a inca doua centrale eoliene asemanatoare. Prima, care le precede
pe cele doua, este de putere medie si se preteaza cel mai bine pentru harta vanturilor din acea zona. In
proiect se mai afla montarea a 10 centrale pe Valea Doftanei, care vor asigura energia electrica pentru
populatie. Costurile cu producerea energiei electrice cu ajutorul centralelor eoliene sunt situate la 75% din
costurile necesare pentru producerea de curent electric prin metodele conventionale. Intretinerea instalatiilor
nu costa prea mult (in jur de 4.500 euro), iar consumabilele trebuie schimbate o data la doi ani. Pana in 2012
se intentioneaza ca 8% din energia produsa in tara sa fie asigurata prin sistemele neconventionale. Procentul
este mult mai mare in tari ca Germania - 22% - si Danemarca - 31%."

5. Energia geotermala
Potentialul caloric geotermic mondial este estimat la cca. 1013 tone echivalent carbun, dar el contribuie cu
numai 0,05% la consumul mondial de energie. Temperatura solului creste cu 3o C la fiecare suta de metri in
adâncime, astfel incât la o mie de metri adâncime am avea 30o C. Ne putem imagina centrale geotermice in
care apa pompata de la adâncimi de cca. 2000 m (in zonele mai calde) sa ne livreze vaporii (la cca. 300o C)
necesari unor centrale de puteri mai mari de 1000 MW.

Energia geotermala e o categorie particulare a energiei termice pe care o contine scoarta terestra. Cu cat se
coboara mai adanc in interiorul scoartei terestre, temperatura creste si teoretic energia geotermala poate fi
utilizata tot mai eficient.

Este interesant de remarcat ca 99% din interiorul Pamantului se gaseste la o temperatura de peste 1000°C,
iar restul de 1% se gaseste la o temperatura de peste 100°C. Aceste elemente sugereaza ca interiorul
Pamntului reprezinta o sursa regenerabila de energie care merita toata atentia si care trebuie exploatata intr-o
masura cat mai mare.
Energia geotermala este utilizata la scara comerciala, incepand din jurul anilor 1920, cand a inceput sa fie
utilizata in special caldura apelor geotermale, sau cea provenita din gheizere pentru incalzirea locuintelor
sau a unor spatii comerciale. Din punct de vedere al potentialului termic, energia geotermala poate avea
potential termic ridicat sau scazut. Energia geotermala cu potential termic ridicat este caracterizata prin
nivelul ridicat al temperaturilor la care este disponibila si poate fi transformata direct in energie electrica sau
termica.
Energia electrica se obtine in prezent din energie geotermala, in centrale avand puteri electrice de 20…
50MW, care sunt instalate in tari ca: Filipine, Kenia, Rica, Islanda, SUA, Rusia. Energia geotermala de
potential termic scazut este caracterizata prin nivelul relativ scazut al temperaturilor la care este disponibila
si poate fi utilizata numai pentru incalzire, fiind imposibila conversia acesteia in energie electrica.
Energia geotermala de acest tip este disponibila chiar la suprafata scoartei terestre fiind mult mai usor de
exploatat decat energia geotermala cu potential termic ridicat, ceea ce reprezinta un avantaj.
Exploatarea energiei geotermale cu potential termic scazut necesita echipamente speciale concepute pentru
ridicarea temperaturii pana la un nivel care sa permita incalzirea si/sau prepararea apei calde, ceea ce
reprezinta un dezavantaj fata de enrgia geotermala cu potential termic ridicat.
Echipamentele mentionate poarta denumirea de pompe de caldura si au acelasi principiu de functionare ca al
masinilor frigorifice, functionand cu energie electrica.
In fiecare zi planeta noastra absoarbe energie solara pe care o inmagazineaza sub forma de calorii in sol.
Aceasta rezerva gratuita este reaprovizionata in permanenta, deci inepuizabila.
Captarea acestei energii termice si transformarea ei pentru utilizarea in incalzirea spatiilor interioare este
posibila gratie unui generator termodinamic: pompa de caldura geotermica.
Acest echipament prezinta performante foarte interesante deoarece pe timp de iarna pentru 1KWh de energie
electrica consumata, pompa de caldura restituie intre 3 si 5 KWh de caldura in interiorul casei. O buna parte
a energiei de incalzire este astfel asigurata de o energie gratuita, regenerabila si nepoluanta, preluata din
terenul adiacent casei. Vara datorita reversibilitatii ciclului de functionare, acelasi echipament va extrage
caldura din interior si o va injecta in sol.
6
Pompele de caldura se utilizeaza in conditii ideale pentru case foarte bine izolate termic, cu o suprafata de
teren adiacenta.
Captarea caldurii geotermice pote fi facuta utilizand diferite metode, existand doua mari categorii de captori:
orizontali si verticali (sonde geotermice).
Astfel cu ajutorul Pompei de Caldura Geotermice, 1kw electric consumat pentru alimentarea compresorului
este multiplicat si valorizat sub forma a 3 pana la 5 kw de caldura utila redata in casa prin intermediul
instalatiei de incalzire. Captorii Orizontali ai sistemului de incalzire (montati in terenul adiacent casei) au
nevoie de o suprafata minima necesara, aria de captare fiind in relatie proportionala cu suprafata interioara
de incalzit.
Odata captorii instalati, se astupa sapatura si circuitul de captare devine invizibil. Suprafata de teren de peste
captori trebuie sa ramana libera de constructii, permeabila la apa de ploaie, zapada, razele soarelui si vant
pentru regenerarea termica naturala a solului (nu se va pava cu dale de ciment sau asfalta). Buclele captoare,
odata ingropate au o durabilitate de zeci de ani fara absolut nicio interventie ulterioara. Suprafata minima de
teren adiacent constructiei pentru captarea caldurii geotermice este cuprinsa intre 100-180% din suprafata
interioara de incalzit, in functie de puterea termica necesara pentru incalzire.
Captarea verticala din panza freatica este facuta cu foraje de puturi de captare. Aceasta solutie presupune
existenta unui debit de apa freatica minim suficient (si constant) de-a lungul anului, in special in perioada
rece. Caldura este prelevata din apa freatica prezenta in sol, de obicei la o adancime de 10-20 m, acolo unde
temperatura apei este constanta de-a lungul intregului an. Captarea din apa freatica presupune in prealabil un
studiu preliminar de duritate a apei freatice din zona respectiva (in cazul unei circulatii in «bucla deschisa»).
O alta tehnica utilizata este imersarea in puturile de captare a sondelor geotermice “in bucla inchisa”.
Captarea verticala din panza de apa freatica presupune utilizarea unei Pompe de Caldura “apa-apa” Termeo.
Instalatia interioara poate fi prin pardoseala, cu radiatoare, ventiloconvectoare sau orice alt sistem ce
foloseste apa ca agent de incalzire.

6. Biomasa
Prin fotosinteza, invelisul vegetal al plantei produce o biomasa care corespunde unei energi apreciate la cca
3ˇ1021 J/an. Fiind regenerabila, energia biomasei este (teoretic) inepuizabila, cu conditia ca omul sa nu
grabeasca procesele de desertificare ale planetei. Din biomasa se pot optine combustibili (alcool, gaz metan,
etc.), putându-se folosi ca biomasa deseuri de lemn, trestie de zahar, deseuri de cereale, etc. Pentru a putea
vorbi insa practic de biomasa ar trebui cultivate plante la care productia la hectar sa fie enorma (de ordinul
30-40 tone) iar continutul caloric sa fie de ordinul 4-5000 kcal/kg.
Astăzi, cercetările se concentrează pe conversia biomasei în alcool, care ar putea servi drept carburant pentru
suplimentarea şi chiar înlocuirea benzinei şi a motorinei. Alte forme lichide de energie obţinute din biomasă
ar fi uleiurile vegetale.

Metanolul produs prin distilarea lemnului şi a deşeurilor forestiere este considerat un carburant alternativ
pentru transport şi industrie, la preţuri care ar putea concura cu cele ale combustibililor obţinuţi din bitum şi
din lichefierea carbonului.

Etanolul ar fi un combustibil mai ieftin, dar problema mare este că utilizează resurse alimentare, cum sunt
porumbul sau grâul. Dacă însă etanolul s-ar obţine exclusiv din deşeuri alimentare sau agricole, deşi
costurile sale de producţie ar fi mai mari, efortul s-ar justifica pentru că se reciclează deşeurile.

La alcooli se adaugă şi biogazul, respectiv forma gazoasă a biomasei. Acest gaz cu o putere calorică destul
de slabă, conţinând în principal metan, se obţine din materii organice, precum apele uzate sau bălegarul.

Lemnul este principala sursă bio

Există o largă varietate de surse de biomasă, printre care se numără copacii cu viteză mare de dezvoltare
(plopul, salcia, eucaliptul), trestia de zahăr, rapiţa, plantele erbacee cu rapiditate de creştere şi diverse
reziduuri cum sunt lemnul provenit din toaletarea copacilor şi din construcţii, paiele şi tulpinele cerealelor,
deşeurile rezultate după prelucrarea lemnului, deşeurile de hârtie şi uleiurile vegetale uzate.

Principala resursă de biomasă o reprezintă însă lemnul.

7
Energia asociată biomasei forestiere ar putea să fie foarte profitabilă noilor industrii, pentru că toată materia
celulozică abandonată astăzi (crengi, scoarţă de copac, trunchiuri, buşteni) va fi transformată în produse
energetice. Utilizarea biomasei forestiere în scopuri energetice duce la producerea de combustibili solizi sau
lichizi care ar putea înlocui o bună parte din consumul actual de petrol, odată ce tehnologiile de conversie
energetică se vor dovedi rentabile.

De asemenea, terenurile puţin fertile, improprii culturilor agricole, vor fi folosite pentru culturi forestiere
intensive, cu perioade de tăiere o dată la 10 ani. Pe de altă parte, biomasa agricolă (bălegarul, reziduurile
celulozice ale recoltelor, reziduurile de fructe şi legume şi apele reziduale din industria alimentară) poate
produce etanol sau biogaz.

Spre deosebire de biomasa forestieră, care este disponibilă pe toată perioada anului, biomasa agricolă nu
este, de obicei, disponibilă decât o dată pe an. Biogazul provenind din bălegar poate încălzi locuinţele;
purificat şi comprimat, el poate alimenta maşinile agricole. Utilizarea deşeurilor animale sau ale industriei
alimentare poate diminua poluarea, minimizând problemele eliminării gunoaielor şi furnizarea de energie.

7. Energia nucleara

Dintre toate solutiile enumerate, solutia primordiala pentru urmatorul secol va fi (probabil), energetica
nucleara. Fizicienii au descoperit si au pus la dispozitia umanitatii doua categorii de fenomene cu ajutorul
carora se pot obtine energie. Este vorba in primul rând de fisiunea nucleara iar in al doilea rând de fuziunea
nucleara.

Energetica nucleara este o energetica curata pentru ca ea nu produce poluarea pe care o datoram altor tipuri
de energetica, in special celei bazate pe carbune, petrol sau gaze, care produc cam de o mie de ori mai multa
poluare decât o centrala nuclearoelectrica.

Fisiunea nucleara

In procesul de fisiune, nucleul, format din protoni si neutroni, capteaza un neutron, nucleul devenind instabil
fisioneaza, adica se rupe in mai multe fragmente, cu degajarea unei mari cantitati de energie, energia
furnizata de reactorii nucleari. Pâna in prezent cunoastem doar doua nuclee fisionabile care pot fi folosite
drept combustibil nuclear: uraniul-235 (se gaseste in natura) si plutoniul-239 (nu se gaseste in natura). In
urma fisiunii, nucleul se sparge in doua fragmente de fisiune, 2-3 neutroni si radiatii ( si ). Daca neutronii
rezultati din fisiune lovesc noi nuclee de uraniu, acestea fisioneaza la rândul lor, producându-se fenomenul
pe care il numin ,,reactie in lant". Pentru ca procesul sa se automentina trebuie ca numarul neutronilor
rezultati din noile acte de fisiune sa fie sa intreaca numarul neutronilor initiali. Cum neutronii care produc cu
o mai mare probabilitate acte de fisiune sunt neutronii lenti, iar fisiunea uraniului rezulta neutroni rapizi,
trebuie ca neutronii rapizi rezultati din fisiune sa fie incetiniti (sau ,,moderati"), proces care se realizeaza
prin trcerea neutronilor printr-un mediu care contine hidrogen sau carbon, dupa care neutronii, deveniti lenti,
pot produce noi acte de fisiune, in urma carora se produc din nou 2-3 neutroni, care sunt la rândul lor
incetiniti, apoi captati in nuclee de uraniu unde provoaca noi acte de fisiune si procesul se tot repeta.

Energia obtinuta prin procesul de fisiune este de peste 2 sute de megaelectronivolti (1 MeV= =1,6ˇ10 -13 J).
Cum intr-un reactor nuclear se produc miliarde de miliarde de asemenea acte de fisiune in fiecare zi (sau
chiar in fiecare ceas), rezulta ca putem, in final, sa obtinem o mare cantitate de energie, asa cum obtinem in
centralele nuclearo-electrice.

Pe linia construirea de centrale nuclearoelectrice s-a ajuns sa se construiasca reactori nucleari care sa
functioneze numai cu uraniu natural si apa gra. Aceasta filiera (adoptata si de România pentru centrala
nucleara de la Cernavoda) ne conduce si din punct de vedere industrial si tehnologic la conditiile si solutiile
cele mai avantajoase, intrucât evita costisitoarea si complicata separare a izotopilor uraniului. Aceasta filiera
nu asigura totusi, in momentul de fata decât 10% din energia nucleara furnizata omenirii.
8
Fuziunea nucleara

Prin fuziunea nucleara (fenomenul opus fisiunii) nucleele usoare se unesc, producându-se nucee compuse,
mai grele si energie. Astfel prin unirea (fuziunea) a doua nuclee de hidrogen se obtine deuteriu si energie;
prin unirea a doi deutroni se obtine un neutron, un izotop al heliului si energie etc.

In natura reactiile nucleare cele mai obisnuite sunt cele de fuziune. Aceste reactii au loc in stele, protonii
(materia prima) alcatuind peste 70% din materia constitutiva a universului. Prin asemenea procese de
fuziune se nasc (in stele) nucleele mai grele, pornind de la protoni. Primul proces de acest tip a fost
descoperit de Hans Bethe (ciclul carbon-azot oxigen) in urma caruia, atomii de carbon jucând rolul de
catalizator, din 4 nuclee de hidrogen usor se produce un atom al heliului.

Conditiile si in primul rând temperatura corpurilor ceresti nu au putut fi realizate inca in laboratoare. Pe
lânga temperaturile de sute de milioane de grade, ar fi necesar ca materia care fuzioneaza sa o izolam de
peretii camerei, altfel s-ar evapora instantaneu. In momentul in care energetica bazata pe fuziune va intra in
exploatare, problema energetica a omenirii va fi rezolvata pentru foarte multa vreme, intrucât combustibilul
folosit este hidrogenul, si Pamântul are suficienta apa.

Temei juridic și obiective

Articolul 194 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene. Politica energetică a UE urmărește promovarea
dezvoltării unor noi forme de energie regenerabilă pentru o
mai bună aliniere și integrare a obiectivelor privind
schimbările climatice în cadrul noii organizări a pieței.
Realizări
A. Primele măsuri
În urma publicării în 1997 a Cărții albe privind sursele de
energie regenerabile (COM(1997)0599), UE și-a stabilit
obiectivele ca, până în 2010, o proporție de 12% din
consumul de energie și de 22,1% din consumul de
electricitate să fie generată din surse regenerabile de
energie (SRE), în Directiva 2001/77/CE stabilindu-se
obiective orientative pentru fiecare stat membru. Absența
progreselor în ceea ce privește realizarea obiectivelor pentru
2010 a dus la adoptarea unui cadru legislativ mai
cuprinzător.
B. Directiva privind energia din surse regenerabile
Directiva actuală privind energia din surse regenerabile,
adoptată prin codecizie la 23 aprilie 2009
(Directiva 2009/28/CE, de abrogare a
Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE), a stabilit obiectivul
obligatoriu ca, până în 2020, o proporție de 20% din
9
consumul de energie al UE să provină din SRE. În plus, toate
statele membre trebuie să se asigure că, până în 2020, 10%
din combustibilii utilizați în sectorul transporturilor provin din
SRE. Directiva a definit, de asemenea, diferite mecanisme pe
care statele membre le pot aplica pentru a-și realiza
obiectivele (sisteme de sprijin, garanții de origine, proiecte
comune, cooperare între statele membre și țările terțe),
precum și criterii de sustenabilitate pentru biocombustibili.
Directiva definește obiective naționale privind energia din
surse regenerabile pentru fiecare țară, luând în considerare
punctul lor de plecare și potențialul general în ceea ce
privește sursele de energie regenerabilă. Aceste obiective
variază de la un minimum de 10 % în Malta la un maximum
de 49 % în Suedia. Statele membre ale UE stabilesc modul în
care prevăd să îndeplinească aceste obiective și foaia de
parcurs generală pentru politica lor în materie de energie din
surse regenerabile în cadrul unor planuri naționale de
acțiune privind energia din surse regenerabile. Progresul
înregistrat în îndeplinirea obiectivelor naționale este evaluat
din doi în doi ani, atunci când statele membre ale UE
publică rapoartele naționale intermediare privind energia din
surse regenerabile.
C. Măsuri viitoare
În comunicarea sa din 6 iunie 2012 intitulată „Energia din
surse regenerabile: o prezență majoră pe piața energetică
europeană” (COM(2012)0271), Comisia a identificat
domeniile în care ar trebui intensificate eforturile până în
2020 pentru ca producția de energie din surse regenerabile
să continue să crească în Uniunea Europeană până în 2030
și ulterior. În noiembrie 2013, Comisia a prezentat orientări
suplimentare cu privire la sistemele de sprijin pentru energia
din surse regenerabile, precum și cu privire la folosirea
mecanismelor de cooperare pentru îndeplinirea obiectivelor
privind energia din surse regenerabile la costuri cât mai
reduse (COM(2013)7243). Comisia a anunțat o revizuire
completă a subvențiilor pe care statele membre sunt
autorizate să le ofere sectorului energiei din surse
regenerabile, preferând ofertele publice, primele fixe și
10
cotele obligatorii în locul tarifelor fixe utilizate în mod
obișnuit. Orientările privind ajutoarele de stat pentru
protecția mediului și energie pentru perioada 2014-
2020 (2014/C 200/01) contribuie la o mai bună definire a
noului cadru privind sistemele de sprijin pentru energia din
surse regenerabile.
UE a început deja să se pregătească pentru perioada de
după 2020 cu scopul de a clarifica din timp regimul prevăzut
pentru investitori după 2020. Energia din surse regenerabile
joacă un rol-cheie în strategia Comisiei pe termen lung
descrisă în comunicarea sa intitulată „Perspectiva energetică
2050” (COM(2011)0885). Proiectele de decarbonizare din
sectorul energiei propuse în foaia de parcurs indică
atingerea unei proporții a energiilor din surse regenerabile
de cel puțin 30% până în 2030. Totuși, foaia de parcurs
sugerează și faptul că, în lipsa altor intervenții, după 2020
creșterea în sectorul energiei din surse regenerabile va
încetini. În urma publicării în martie 2013 a Cărții verzi
intitulate „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul
climei și al energiei” (COM(2013)0169), Comisia, în
comunicarea sa din 22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru
pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-
2030ˮ (COM(2014)0015), a propus să nu reînnoiască
obiectivele naționale obligatorii pentru energia din surse
regenerabile după 2020. Un obiectiv obligatoriu - ca 27% din
consumul de energie să provină din SER - este prevăzut doar
la nivelul UE. Comisia se așteaptă ca obiectivele naționale
obligatorii privind emisiile de gaze cu efect de seră să
stimuleze creșterea în sectorul energiei. Această schimbare
de direcție a determinat dezbateri intense cu Consiliul și
Parlamentul.
La 30 noiembrie 2016, Comisia a prezentat pachetul de
propuneri legislative intitulat „Energie curată pentru toți
europenii” (COM(2016)0860), în cadrul unei strategii mai
ample privind uniunea energetică (COM(2015)0080). Acesta
cuprinde o propunere de revizuire a Directivei privind
energia din surse regenerabile (COM(2016) 0767) pentru ca
UE să devină un lider la nivel mondial în domeniul SRE și
11
pentru a se asigura că se îndeplinește obiectivul ca, până în
2030, cel puțin 27% din totalul de energie consumată la
nivelul UE să provină din surse regenerabile. Propunerea
Comisiei de directivă nouă promovează, de asemenea,
utilizarea energiei obținute din SRE și urmărește luarea de
măsuri în șase domenii diferite:
 implementarea pe scară mai largă a surselor

regenerabile de energie în sectorul energiei electrice;

 adoptarea pe scară largă a energiei din surse
regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii:
 decarbonizarea și diversificarea sectorului
transporturilor (cu un obiectiv privind sursele
regenerabile de energie pentru 2030 de cel puțin 14 %
din consumul total de energie în transporturi);
 abilitarea și informarea consumatorilor;
 consolidarea criteriilor de sustenabilitate ale UE pentru
bioenergie;
 asigurarea atingerii obiectivului cu caracter obligatoriu
la nivelul UE atât în timp util, cât și în mod eficient din
punctul de vedere al costurilor.
D. Politici de sprijin
Adaptarea infrastructurii de electricitate pentru utilizarea pe
scară largă a surselor regenerabile de energie se numără
printre principalele obiective ale strategiei uniunii energetice
(a se vedea și 2.4.7 - Politica energetică) și este sprijinită, de
asemenea, în Perspectiva energetică 2050 și Pachetul
privind infrastructura energetică (a se vedea și: 2.1.9 - Piața
internă a energiei). Promovarea și dezvoltarea de tehnologii
de nouă generație în domeniul surselor regenerabile de
energie constituie, de asemenea, unul dintre elementele-
cheie ale Planului strategic european privind tehnologiile
energetice (Planul SET) (a se vedea și 2.4.7 — Politica
energetică).
E. Aspecte specifice resurselor
1. Biomasa și biocombustibilii
12
În prezent, UE urmărește două obiective privind
combustibilii, și anume de a genera 10 % din combustibilii
destinați transportului din SRE până în 2020
[Directiva privind energia din surse regenerabile
(2009/28/EC)] și de a impune furnizorilor de combustibili să
reducă cu 6% intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră
a combustibililor lor până în 2020 [Directiva privind calitatea
carburanților (2009/30/CE)]. În comunicarea sa din
22 ianuarie 2014 intitulată „Un cadru pentru politica privind
clima și energia în perioada 2020-2030ˮ (COM(2014)0015),
Comisia a propus abandonarea acestor două obiective până
după 2020. Această schimbare este legată de incertitudinea
privind modalitatea de a reduce efectul indirect al emisiilor
legate de schimbarea utilizării terenurilor asociate
biocombustibililor.
În 2015, Directiva privind energia din surse regenerabile și
Directiva privind calitatea carburanților au fost revizuite
pentru a recunoaște și a atenua impactul negativ asupra
mediului pe care producția de biocarburanți o poate avea în
ceea ce privește schimbarea indirectă a utilizării terenurilor
și emisiile de gaze cu efect de seră conexe[1]. Prin urmare,
ponderea energiei generate de biocarburanții produși pe
bază de culturi de cereale și de alte culturi bogate în
amidon, de culturi de plante zaharoase și de plante
oleaginoase, precum și de culturi cultivate drept culturi
principale pe terenuri agricole în primul rând în scopuri
energetice nu trebuie să fie mai mare de 7 % din consumul
final de energie în transporturi în statele membre în 2020.
În urma publicării criteriilor facultative pentru biomasă
în februarie 2010 (COM(2010) 0011), Comisia a decis să
revizuiască măsurile, să evalueze succesul recomandărilor
sale inițiale și să hotărască dacă în viitor va fi necesar să se
adopte norme obligatorii. Propunerea Comisiei din noiembrie
2016 de revizuire a Directivei privind energia din surse
regenerabile (COM(2016) 0767) include criterii actualizate
de sustenabilitate pentru biocarburanții utilizați în transport
și biolichide, precum și pentru combustibilii solizi și gazoși
din biomasă folosiți pentru producerea energiei termice și
13
electrice. Propunerea include un obiectiv secundar de 3 %
pentru biocombustibilii avansați. În timp ce se menține
actualul plafon de 7 % pentru biocombustibilii de primă
generație, se introduce atât o obligație la nivelul UE ca
furnizorii de combustibili să furnizeze o anumită cotă (6,8 %)
de combustibili din surse regenerabile și cu emisii scăzute de
dioxid de carbon, cât și o extindere a domeniului de aplicare
a criteriilor de sustenabilitate ale UE pentru bioenergie
(pentru a include biomasa și biogazul utilizate la încălzire și
răcire și la producerea de energie electrică).
2. Energia eoliană offshore și energia oceanelor
În contextul celei de a doua revizuiri strategice a politicii
energetice din noiembrie 2008, la 13 noiembrie 2008,
Comisia a publicat o comunicare intitulată „Energia eoliană
offshore: Acțiuni necesare pentru realizarea obiectivelor
politicii energetice pentru anul 2020 și
ulterior“ (COM(2008)0768), cu scopul de a promova
dezvoltarea energiei eoliene maritime și offshore în UE.
La 20 ianuarie 2014, Comisia a stabilit un plan de acțiune
pentru a sprijini dezvoltarea exploatării energiei oceanelor,
inclusiv a energiei generate de valuri, a energiei mareelor, a
conversiei energiei termice și a energiei gradientului de
salinitate [în comunicarea sa intitulată „Energia albastră -
Acțiuni necesare pentru valorificarea potențialului exploatării
energiei oceanice în mările și oceanele europene până în
2020 și ulterior” (COM(2014)0008)].
Rolul Parlamentului European
Parlamentul European a pledat în permanență în favoarea SRE și a subliniat importanța stabilirii de
obiective obligatorii pentru anul 2020[2] și, mai recent, pentru 2030. În februarie 2014
Parlamentul a adoptat o rezoluție[3] prin care critică propunerile Comisiei referitoare la cadrul
privind clima și energia pentru 2030 ca fiind limitate și lipsite de ambiție. Parlamentul a solicitat
impunerea obligației ca 30% din consumul de energie la nivelul UE să provină din surse
regenerabile de energie, iar această obligație va trebui să fie realizată prin obiective naționale
individuale cu caracter obligatoriu. Parlamentul a solicitat și prelungirea după anul 2020 a
obiectivelor privind combustibilii pentru transport.
În plus, Parlamentul a solicitat în trecut instituirea pe termen lung a unui sistem de stimulente
pentru SRE la scara întregii UE[4], pledând, totodată, pentru sprijinirea tehnologiei rețelelor
inteligente[5]. De asemenea, Parlamentul a invitat în numeroase rânduri Comisia să propună un

14
cadru juridic pentru sursele regenerabile de energie pentru încălzire și răcire, în vederea creșterii
ponderii acestora din producția de energie.
Atunci când a adoptat Directiva privind energia din surse regenerabile, Parlamentul European a
consolidat și a clarificat mai multe mecanisme, stabilind, totodată, un sistem care să garanteze
într-un mod mai aprofundat sustenabilitatea ecologică a întregii politici. În special, Parlamentul a
jucat un rol important în:
 definirea condiționalității obiectivului privind combustibilii pentru transport din surse
regenerabile, prin stabilirea unor criterii de durabilitate calitative și cantitative pentru
biocombustibili (sustenabilitatea socială, drepturile de utilizare a terenurilor, efectele
asupra securității alimentare și asupra prețurilor etc.), atrăgând atenția în special asupra
problemelor asociate cu schimbarea indirectă a utilizării terenurilor;

 asigurarea accesului energiei din surse regenerabile la infrastructura rețelei de electricitate;

 limitarea rolului clauzei de revizuire din 2014, pentru a se evita renegocierea obiectivelor
obligatorii.
În martie 2013, Parlamentul European a aprobat Perspectiva energetică 2050[6] și a solicitat
Comisiei să prezinte fără întârziere un cadru politic pentru 2030 care să includă etape și obiective
privind emisiile de gaze cu efect de seră, sursele regenerabile de energie și eficiența energetică. În
rezoluția sa acesta a subliniat, în special, importanța unui cadru normativ stabil pentru stimularea
investițiilor în domeniul energiilor regenerabile, necesitatea unei abordări mai pronunțat europene
în ceea ce privește politica privind sursele de energie regenerabile prin exploatarea la maximum a
acordurilor de cooperare existente, precum și rolul specific pe care trebuie să-l aibă producția
descentralizată de energie și microproducția. Parlamentul a invitat Comisia să prezinte o analiză și
propuneri cu privire la exploatarea durabilă și mai eficientă a SRE în Uniunea Europeană.
În iunie 2016, Parlamentul a adoptat o rezoluție[7] referitoare la raportul intermediar privind
progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile în care invită Comisia să
prezinte un pachet mai ambițios privind clima și energia pentru 2030, care să crească la cel puțin
30% obiectivul UE privind SRE și care să fie pus în aplicare prin intermediul unor obiective
naționale individuale. Obiectivele deja convenite pentru 2020 trebuie luate ca bază minimă de
referință în momentul revizuirii Directivei privind energia din surse regenerabile. La 17 ianuarie
2018, Parlamentul a susținut ca o cotă de cel puțin 35 % din energie să provină din surse
regenerabile până în 2030[8] și a consolidat consumul din producția proprie de energie ca un
drept.

15