Sărăcia

Familia T. este alcătuită din 7 membrii: tatăl C. ,mama N. şi copiii: 3 fete( C., A.
şi E.) şi 2 băieţi (D. şi M.).Familia T. mai avea un membru,o fata M. ,dar a murit la vârsta
de 6 luni din cauza unei malformaţii congenitale la inimă.
Tatăl C. a absolvit ciclul gimnazial şi este de profesie zilier. Mama N. a absolvit
ciclul primar şi este de profesie casnică. În acest moment nici unul dintre copii nu mai
frecventează cursurile şcolare.
Această familie locuiesţe la casă, casa fiind ridicată pe un teren donat de un
vecin.Este construită practic dintr-o singură cameră cu o suprafaţă de ¾ şi nu dispune de
bucătărie sau baie.Casa nu are curent electric şi nu dispune de apă curentă.Casa este
încalzită de o sobă de pământ cu plită.Starea de igienă a casei este nesatisfăcătoare.
Privind starea de sănătate,mama si tatăl nu suferă de boli psihice,cronice sau
transmisibile. Fetele C. şi A., datorită condiţiilor neprielnice din casa şi din cauza frigului
s-au îmbolnăvit de astm .În prezent, sunt sub tratament,tratamentul fiind plătit de o
fundaţie. Fata cea mai mica E., a suferit de otită,care prin tratamentul prescris de doctorul
de familie s-a vindecat.
Situaţia financiară a familiei T. este destul de precară. Tatăl C. aduce un venit în
casă în medie de 300 lei lunar atunci când găseşte de lucru ocazional. De asemenea, fiul
cel mare D. aduce in casă un venit în medie de 100 lei lunar în urma muncii efectuate
alături de tatăl său. Doar cel mai mic copil, E. in vârstă de 5 ani, primeşte alocaţia lunară
de 42 lei,deoarece ceilalţi nu frecventează cursurile şcolare. Familia T. primeşte zilnic
mâncare, ca ajutor social de la Cantina Socială a judeţului.De asemenea,familia are
datorii către persoane fizice.Venitul pe membru de familie este de 63 lei.
Datorită consumului excesiv de alcool de către tatăl C., liniştea familiei este
tulburată. Mama suferă bătăi repetate din partea soţului,moment la care participă
inevitabil, copiii. Familia T. se află în relaţii bune cu vecinii, care i-a ajutat de foarte
multe ori cu mâncare,legume,apa de la cişmea, chiar şi bani.Se află in relaţii bune şi cu
familia extinsă.De cele mai multe ori,mama lasă copiii în grija mamei sale sau în grija
mamei soţului ei.
După prezentarea informaţiilor şi analiza teoretică a cazului putem afirma că
familia T. se confruntă cu o serie de probleme:lipsa educaţiei şi lipsa locurilor de muncă a
părinţilor ceea ce duce la excluziune socială; agravarea stării de sănătate datorită
condiţiilor nesatisfăcătoare ale casei, venituri lunare insuficiente, violenţa in familie
( bătăile repetate pe care le-a suferit mama datorită consumului excesiv şi ocazional de
alcool de către tatăl C.),traumele psihologice suferite de copii atunci când participă
inevitabil la scenele de violenţă, dar problema ,,pion” a familiei ce generează şi celelalte
probleme este sărăcia, problemă socială a României.
Prima întrebare pe care noi ne-o punem şi care gravitează în jurul aspectelor
psihosociale asociate fenomenului sărăciei este :,, Cum este definită sărăcia?”
Astfel,conceptul de ,,sărăcie” este definit de mai mulţi autori ca
(Pop,Teşliuc,2001,15) care sunt de părere că sărăcii sunt indivizii ce convieţuiesc
împreună şi consumă pe parcursul unei luni mai puţin decât e limita sărăciei. Despre
sărăcie, Josefien van Straalen,1996 apud Ferréol, Neculau ,1999,81 afirmă ,,Sărăcia este
asociată de obicei cu schimbarea nivelului de trai din rău în foarte rău”. De
asemenea,eticheta de ,,om sărac”presupune după părerea lui Zamfir,1999 apud
Berevoescu,Stănculescu ,2004,16 poziţia unui invidid într-o societate corelată cu
neîncrederea sau cu delăsarea acestuia pentru a depăşii această situaţie.
Rowntree,1901 apud Neculau, Ferréol,1999,82 defineşte sărăcia prin două
accepţiuni:absolută si relativă. Cea absolută face referire la îndeplinirea nevoilor
omeneşti fundamentale (hrană,locuinţă,îmbrăcăminte, încălzire) şi accepţiunea relativă
este explicată prin raportarea la întreaga populaţie a unei ţări (de exemplu sărăcia
americanului sau a germanului se deosebeşte întru-totul cu cea a românului sau a
chinezului).
Josefien van Straalen,1996 apud Ferréol, Neculau,1999,82 este de părere că
starea de sărăcie implică mai multe ,,goluri” în viaţa individului, nu doar unul :lipsa unui
loc de muncă, îmbrăcăminte folosită foarte mult timp,hrană insuficientă sau lipsa unui
meniu diversificat, studii inferioare. Aceste lipsuri generează alte tipuri de probleme:
acumularea de datorii, nefrecventarea cursurilor şcolare, înrăutăţirea stării de sănătate,
,,înecarea” problemelor in alcool, excluziune socială sau sentimentul de inferioritate.
Toate aceste lipsuri şi probleme generate de lipsuri se regăsesc cu veridicitate în cazul
familiei T.
După părerea lui Lewis, 1961 apud Ferréol, Neculau, 1999,83 caracteristicile
principale ale conceptului de ,,sărăcie” sunt:
 veniturile băneşti insuficiente ce reprezintă şi principala cauză a sărăciei, la care
se adaugă acumularea de datorii,mobilier şi haine second-hand;
 excluziunea socială datorită contactelor sociale scăzute între indivizi;
 imposibilitatea efectuării unor planuri pe viitor datorită resurselor insuficiente si
datorită grijii supravieţuirii de pe o zi pe alta;
 slaba participare la evenimentele socio-culturale
 relaţiile inter-personale ( rata mare a divorţurilor, abandonurilor,aplicarea
educaţiei în mod autoritar,lipsa iubirii mamei şi a protecţiei).
De asemenea, educaţia tinerilor şi copiilor din zonele sărace a reprezentat
întotdeauna o problemă datorită condiţiilor de locuit precare, meselor zilnice sărăcăcioase
şi lipsei de îmbrăcăminte şi încălţăminte,lipsei ajutorului la învăţătură din partea
părinţilor,divorţul părinţilor şi plecarea la muncă a acestora în alte oraşe sau în alte ţări
etc. ( Berevoescu,Stănculescu,2004,302-305)
Toate aceste caracteristici ale sărăciei au o serie de consecinţe si efecte asupra
sistemului emoţional. Astfel, o trăsătură a sărăciei din punct de vedere psihologic este
gândirea în ,,alb şi negru” evidenţiată de Kelly,1995 apud Ferréol, Neculau ,1999,84
privind indivizii care provin din mediile sociale slab dezvoltate şi cu un nivel de pregătire
scăzut .Aceştia gândesc în alb şi negru faţă de cei din clasele sociale cu un grad de
pregătire ridicat. Astfel, această gândire duce la etichetarea individului în ,,bun” sau
,,rău”,gândesc numai în extreme, ori e albă ori e neagră, neîncercând sau neavând voinţa
de a găsi o soluţie situaţiei. Eticheta deja pusă duce la stereotipuri, prejudecăţi etc.
Simplificat,în urma unui sondaj de opinie efectuat în patru sate şi patru cartiere
muncitoreşti s-a ajuns la concluzia că există două categorii de oameni săraci .Prima
categorie îi prezintă pe cei care nu au o locuinţa a lor sau au o locuinţă,dar umilă şi nu au
posibilitatea să-şi îndeplinească trebuinţele de bază, ,,pur fizice” (haine,mâncare,căldură
etc.). Cea de-a doua categorie face referire la indivizii care trăiesc de pe o zi pe
alta,problema fiind lipsa banilor sau a veniturilor băneşti insuficiente.
( Berevoescu,Stănculescu,2004,15,16).
Situaţia problemei pentru România este destul de clară, Josefien van
Straalen,1996,4 afirmând: ,, Sărăcia pentru România nu reprezintă în primul rând un cost
al dezvoltării,ci mai degrabă un produs al subdezvoltării”. Experţii au analizat şi au arătat
că majoritatea românilor au afirmat :,,Săraci suntem toţi”, săraci sunt cei care muncesc şi
au salarii mici şi plătesc ,,dările” la stat, pensionarii cu pensiile mici, cei care nu vor să
muncească,persoanele inapte pentru muncă,familiile monoparentale etc. În sărăcie trăim
şi noi,românii , precum şi celelalte naţionalităţi ce trăiesc la noi în ţară (rromii,
maghiarii,etc.). ( Berevoescu,Stănculescu,2004,25).
În România nu se poate vorbi despre o sărăcie ,,lucie”, profundă. Acest tip de
sărăcie asociată malnutriţiei este rar întâlnit în România sau în Europa,ea fiind des
întâlnită în Africa Subsahariană sau în sudul Asiei.
Factorii care au situat România pe un loc fruntaş indezirabil între ţările din
Europa Centrală şi de Est privind rata sărăciei sunt: veniturile fiecărui locuitor
diferenţiate, neîmbunăţirea activităţii economice şi creşterea inegalităţii în anii de
tranziţie. Termenul de ,,inegalitate” este strâns legat de procesul de dezvoltare
economică.Inegalitatea trebuie privită atât ca o problemă economică, cât şi ca o problemă
socială şi politică.( Pop,Teşliuc,2001,24)
În România, severitatea sărăciei a crescut odată cu trecerea timpului.La început a
fost ceva marginal devenind apoi un fenomen major. Activitatea economică s-a aflat în
descreştere, astfel a avut loc scăderea nivelului de trai şi creşterea ratei şomajului.
Conform unor metode de estimare a sărăciei în funcţie de consum s-a ajuns la concluzia
că între anii 1995-1999 ponderea sărăciei a crescut de la an de la an, astfel în 1995 rata
era de 25,27% din populaţia României, în 1996-a avut loc o mică scădere ajungându-se la
19,85%, în 1997-30,81%, 1998-33,82% ,iar in 1999 rata fiind de 41,20%.(idem,28).
Deşi anul 2007 este anul intrării României în UE nu schimbă cu nimic situaţia
actuală economică, aceasta fiind la fel de critică,evoluând din rău în foarte rău. Ceea ce a
generat această situaţie este criza economică globală.Criza economică în România a
început în anul 2008 şi deşi au trecut 2 ani nu a dat semne de revenire . În perioada
2005-2009 România a cunoscut în fiecare an o creştere economică, pe când în perioada
2009-2010 România s-a confruntat cu criza economică ce a afectat sever domeniile
societăţii româneşti. În anul 2006 rata sărăciei era de 18,6%,iar în anul 2007 18,5% din
populaţie se confruntau cu acest fenomen.Astfel, procesul de inegalitate este un proces
inevitabil care va exista atâta timp cât va fi creştere economică.
De-a lungul timpului au fost identificate cauze ale sărăciei.O primă cauză a
fenomenului ar fi că săracul este vinovat de situaţia în care se află,fiind rezultat al
comportamentului său. Alte cauze ar fi: sărăcia este urmarea lipsei de noroc a persoanei,
săracii sunt victime ale societăţii în care trăiesc şi sărăcia este un fenomen întâlnit în toate
societăţile moderne,datorându-se unor factori sociali şi în special economici ce nu pot fi
controlaţi.
În România, explicaţia cea mai larg acceptată pentru existenţa sărăciei este cea
legată de structura socială a populaţiei bine definită după căderea comunismului în
,,săraci” şi ,,bogaţi”,oamenii atribuind sărăcia nedreptăţii sociale.De asemenea, românii
consideră săracii vinovaţi de situaţia tristă în care se află,deoarece sunt leneşi şi nu fac
nici un efort să o depăşească, ei complăcându-se mediului precar în care trăiesc sau au o
atitudine negativă faţă de muncă. Evident că sărăcia va exista indiferent de societate, fie
ea dezvoltată sau nu,deoarece fiecare societate se confruntă cu diverşi factori care
generează acest fenomen:,,şomajul, lipsa unei locuinţe, accidentele de muncă, lipsa
educaţiei la un nivel mai înalt ”.(Buzducea,2005,35)
O alta cauză pe care indivizii o argumentează în explicarea existenţei sărăciei în
mediul românesc este ajutorul bănesc insuficient oferit de statul român persoanelor
nevoiaşe, copiilor cu handicap,şomerilor etc. Evident,românii caută un vinovat pentru
această situaţie îngrijorătoare creată,fie că este vorba despre un individ sau despre
societate,statul fiind principalul factor pentru,,bunăstarea” oamenilor .
Astfel,oamenii de specialitate au furnizat programe sociale pentru combaterea
sărăciei ce aveau ca rol îmbunătăţirea standardului de viaţă al fiecărui beneficiar.Un astfel
de program social ar fi prestaţiile băneşti care au redus substanţial acest fenomen şi au
asigurat individului ce se confruntă cu probleme o funcţionare socială normală. Dacă
aceste prestaţii nu ar fi fost aplicate ponderea sărăciei ar fi fost de până la 70 % mai mare.
(Pop, Teşliuc,2001,140). Prestaţiile băneşti care au avut un mare impact asupra reducerii
sărăciei sunt alocaţia pentru copii şi ajutorul de şomaj. Ajutorul de şomaj a redus
ponderea sărăciei cu 5-6%,iar alocaţia pentru copii cu 6-7% în perioada 1995-
1996(idem,141).De exemplu, ajutorul de şomaj a redus substanţial profunzimea sărăciei
în rândul familiilor al cărui cap este şomer sau alocaţia pentru copii reduce vizibil sărăcia
în rândul familiilor tinere cu mulţi copii. Cele mai dezvoltate servicii de asistenţă socială
din România sunt cele adresate protecţiei copilului.
Alte programe sociale care urmăresc combaterea anumitor riscuri de sărăcie sunt:
ajutorul social,ajutoarele în cazul incapacităţii temporare de muncă, indemnizaţia pentru
concediu de maternitate şi îngrijire a copilului şi prestaţiile băneşti pentru persoanele cu
handicap.De asemenea,din programul prestaţiilor sociale fac parte şi bursele sociale care
sunt acordate pe criteri sociale copiilor ce provin din familii cu resurse modeste.
În concluzie, în România programul de prestaţii băneşti a avut un rol important în
combaterea sărăciei.Aceste programe au fost direcţionate în favoarea săracilor.Gradul de
acoperire a populaţiei sărac cu prestaţii de asistenţă socială este modest,cu excepţia
alocaţiei pentru copii.Drept urmare, aceste programe nu acoperă decât o mică parte a
populaţiei sărace.( de exemplu în anul 1997 8% din populaţia săracă,iar în 1998 doar
4%).
Sistemele de asistenţă socială nu pot exista dacă nu au la bază fundamente
teoretice. Buzducea,2005,113 prezintă în cartea sa cum că teoriile ne sunt necesare pentru
a percepe realitatea mai bine, ne oferă nouă , viitori asistenţi sociali o serie de concepte
pentru cariera noastră,să explicăm şi să înţelegem anumite situaţii sociale şi explică
etapele prin care trecem în rezolvarea cazurilor .O astfel de teorie în asistenţa socială
este ,,teoria sistemică care pune accent pe întreg, diferitele părţi componente ale unui
întreg aflându-se în interdependenţă şi formând un sistem.Accentul se pune pe partea
funcţională şi organică dintre părţile componente „(Buzducea,2005,132).Astfel , diferitele
părţi ale familiei T. intră în relaţie şi creează o interdependenţă, iar ,,funcţionarea unei
părţi le afectează şi pe celelalte şi depinde de ele pentru a supravieţui”(ibidem).
Disfuncţionalităţile apărute în cadrul sistemului ameninţă cu distrugerea întregului
sistem. Cauzele care au generat aceste disfuncţionalităţi pot fi identificate de către
asistentul social şi se poate trece la următoarea etapă şi anume identificarea tuturor
problemelor de natură socială, psihologică etc. cu care se confruntă familia ,ca mai apoi
se trece la stabilirea obiectivelor, ca în ultimă fază la procedeul de intervenţie.
Pincus şi Minahan apud Buzducea,2005,133 sunt de părere că rolul asistenţei
sociale este acela de a sprijini indivizii pentru a duce o viată cât de cât bună. Trei sisteme
care sunt de folos indivizilor sunt: sistemele informale,cum ar fi familia, grupul de
prieteni sau vecinii, sistemele formale- instituţiile şi sistemele societale-spitalele, şcolile.
În cazul familiei T., problema principală cu care se confruntă este sărăcia care
generează şi celelalte probleme: lipsa unor locuri de muncă stabile pentru părinţi,
probleme financiare, lipsa educaţiei atât a părinţilor cât şi a copiilor , excluziune socială,
folosirea copiilor la muncă, lipsa unei locuinţe proprii şi a unor condiţii de viaţă decente,
probleme de sănătate, consumul de alcool al tatălui, violenţa în familie,stres, traume
psihologice.
Din punct de vedere sistemic, fiecare eveniment din interiorul familiei este
multiplu determinat de o serie de factori ce operează în interiorul acelui sistem.După cum
am spus ,problema principală cu care se confruntă familia este sărăcia . Lipsa studiilor
părinţilor este un factor agravant ceea ce duce la lipsa locurile de muncă stabile a
părinţilor şi folosirea la muncă a băiatului cel mare D. Acest factor determină excluziunea
socială şi consumul de alcool al tatălui ce se manifestă prin violenţă faţă de mamă în faţa
copiilor , ce provoacă traume psihice acestora. De asemenea, un factor relevant ce explică
problema principală a familiei sunt problemele financiare corelate cu lipsa locuinţei
proprii şi cu problemele de sănătate.Toţi aceşti factori provoacă un stres continuu în
familia T.
Sărăcia ,problemă socială reprezintă un fenomen cu care ne confruntăm din ce în
ce mai des, datorită crizei economice globale.Aceasta provoacă indivizilor o serie de
probleme, de la cele materiale până la cele de ordin psihologic, după cum le putem
idetifica în cazul familiei T. Datorită sărăciei, indivizii sunt privaţi de anumite trebuinţe şi
de asemenea nu-şi pot permite satisfacerea strictului necesar.Din păcate, sărăcia
întotdeauna va exista şi va afecta toate aspectele vieţii.
 Bibliografie :

 Pop,L., Teşliuc,C.,E. (2001) Sărăcia şi sistemul de protecţie socială. Iaşi: Editura

Polirom

 Neculau,A. ,Ferréol, G. (1999) Aspecte psihosociale ale sărăciei.Iaşi :Editura

Polirom

 Stănculescu,M. , Berevoescu,I. (2004) Sărac lipit,caut altă viaţă!. Bucureşti:

Editura Nemira

 Buzducea,D.(2005) Aspecte contemporane în asistenţă socială. Iaşi:Editura

Polirom

 http://www.caleaeuropeana.ro/dezvoltarea-regionala-intre-inegalitate-si-saracie/ ,
accesat la data de 21.12.2010
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

DISCIPLINA : TEORII CLASICE ŞI MODERNE ÎN

ASISTENŢĂ SOCIALĂ
NUMELE ŞI PRENUMELE: GÎRJOABĂ ANA-MARIA
GRUPA 3, SERIA I

BUCUREŞTI 2011