Analiza de continut – tema 1 (roșu)

”Totul era ca un cosmar. Mergeau, urlau, se tarau. Tineri desfigurati. Urlau multi. Eram doua
salvari. Una dintre victime, erau o tanara, ranita grav. Tipa la mine sa venim multi. Ma implora.
Spunea ca sunt 300 de tineri, arsi, calcati in picioare. Am implorat plangand pe cei de la
dispecerat ca sunt sute de oameni arsi. Plangeam. Sareau arsi pe mine, urlau. Voiau sa intre multi
in ambulante. Si nu puteam sa plecam cu fata ranita grav. Nu se dadeau din drum. Abia atunci s-a
dezlantuit cosmarul. Au venit alti patru grav raniti. Izbeau in mine. In salvare. Le curgea pielea,
carnea. Urlau sa ii iau, sa nu ii las in urma. Am implorat dispeceratul sa aduca mai multe
ambulante, ca e haos. Sa vina politia. Rupeau jacheta de pe mine",

”Erau foarte mulți tineri care țipau și era haos total. (...) Tinerii erau arși, aveau minile arse și
tușeau într-un hal bestial și cereau să fie ajutați cei din club. Era o încurcătură generală. (...) Nu
știam nici noi ce să facem, eram disperați. Erau arși. Am auzit din casă urlete și țipete, credeam
că e ceva de Haloween. Când am ieșit din casă i-am văzut cu mâinile arse”, a povestit un bărbat
care locuiește lângă club. ”

„Era un haos, era un puhoi de lume care erau disperati, au început să împrăştie fiecare, disperaţi,
până să ajungă salvările, asta s-a întâmplat. Era singura iesire din club, nu exista o altă ieşire. (A
fost haos pe ieşirea respectivă?) A fost haos, pur și simplu erau disperaţi cu toţii. Un om se uita la
mâinile lui, erau băşicate, era ars şi o faţă arsă pe partea asta, atunci a căzut jos şi a încercat
salvarea. (Erau mulţi tineri?) Erau mulţi tineri, da. Toată lumea a intrat in panică şi ne-am călcat
în picioare. Cine a fost mai tare trăieşte. Am zis că dacă nu suntem organizaţi murim”.

”Acesta a fost momentul in care lumea s-a panicat si a început să încerce să iasă din club. (...)
În spatele meu era haos, lumea se împingea, tot ce încercam să fac era sa îmi tin echilibrul şi sa
nu calc pe oamenii căzuţi la pământ din cauza îmbulzelii. (...) Toata lumea era disperata, era un
infern acolo, ieşeau oameni arsi sau in stare de soc, care abia mai puteau respira. ”

”Daca m-ar intreba cineva cum arata Apocalipsa, as zice ca arata exact ca aceasta noapte...”Totul
ardea în jurul nostru, iar eu am crezut că am ajuns în Iad...””Vad cum dupa ani de zile ma inchin
si ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt intreg, iar la fiecare final de discutie pe care o am cucineva
zic 'Doamne fereste"
"Am fost primele. Pentru ca eram foarte aproape. Am venit cu perfuzii, cu un aparat de aspirat,
cu un aparat pentru respirație artificială. Pe stradă, pe jos, efectiv aici, unde sunt acum mașinile,
jos. Acolo îi puneam. Nu aveam unde. Au ieșit și cei din jur cu apă cu paturi. A sărit și populația.
Am găsit niște oameni care ieșeau cu alți oameni răniți, arși, miros de fum, un fum înnecăcios că
și cum s-ar fi ars un plastic, un cauciuc, ceva. Toți cei care ieșeau erau plini de ceva negru, care
se lipise, ca un fel de smoală. Și pe piele, și pe haine, și pe păr. Se scoteau ei între ei până să
ajungă autoritățle. Îi luam, îi reanimam, le puneam perfuzii și îi luau salvările. Au venit și cei de
pe salvare și împreună am reușit, sper... să salvăm câțiva oameni. Erau salvări care îi luau și câte
5-6 odată. Ori într-o salvare nu se intra decât maxim doi. Primul cu care m-am întâlnit și a ieșit
din club a zis, și era socat, a zis că a fost o aglomerație foarte mare, că ușile erau foarte strâmte și
că nu reușeau să iasă și că acolo a fost măcel, care pe care. Tot m-a impresionat. Cine a putut să
iasă, a ieșit. Încă un băiat pe care am încercat să îl luăm în mașina de salvare, foarte mult timp
pentru că el ieșise și s-a întors să mai salveze pe cineva și nu a mai putut să iasă... Am văzut
primii morţi că erau în dreptul începutului parcului. Cred că îi pusese cineva. Eu am văzut patru
atunci, după au intrat înăuntru și au scos doar răniții. Veniseră părinții, își căutau copiii. Veniseră
cu buletinele, a fost cumplit. Toţi plângeam pentru că nu ne dădeam seama ce se întâmplă. Nu
strigau decât ajutor, atât, nu mai puteau să vorbească, respirau foarte greu. A fost groaznic pentru
că simţeam că nu se mai termină. Veneau, veneau, veneau şi ne gândeam, Doamne, unde o fi
încăput atâția?"
"Eram cu un grup de trei prieteni, m-am dus la ei. Am luat o prietenă, m-am dus cu ea afară, l-am
văzut şi pe al doilea prieten şi toţi am început să ne întrebăm de cel de-al treilea prieten... Nu ştia
nimeni nimic... Atunci am vrut să mă întorc în club, dar n-am putut să intru pentru că, practic,
erau cadavre pe jos. Erau oameni întinşi pe jos pe care se călca. Erau oameni care ardeau...
Ardeau la propriu. Vedeai oameni cu flăcări pe ei. Nu puteai să-i atingi, nu puteai să faci nimic"