Universitatea Politehnica Bucureşti

Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Raport de expertizare

Bucureşti
2020
 Universitatea Politehnica Bucureşti
Facultatea de Chimie Aplicată şi Ştiinţa Materialelor

Experizarea Dimetileterului

Masterand: Cican Diana Petruta

Master: Expertizarea produselor chimice, alimentelor şi materialelor
Anul: II

Bucureşti
2020

2
CUPRINS

3
 1. Grupa de produse

Dimetileterul este un produs chimic stabil, incolor,cu miros slab caracteristic.Este usor
lichefiabil la 25C.Dimetileterul lichefiat poate fi transportat si depozitat similar cu gazul
petrolier lichefiat cu formula chimica CH3OCH3.

Fiind un gaz de sinteza se poate produce din combustibili fosili gazosi si solizi,
deseuri menajere si lemn.Având o temperatura de autoaprindere redusa (350 C) are o
stabilitate ridicata în cazul arderii,dar trebuie mentinut la o presiune constanta de cel putin 5
bar pentru a-l mentine in stare lichida.Se preteaza bine la arderea în trepte având oxigen în
compozitie, si poate fi folosit la arzatoare (NOx redus).

2. Caracterizarea produsului
2.1. Scurt istoric
Dimetileterul poate fi un combustibil sintetic derivat,un candidat excelent pentru
motoarele diesel cu injecţie directa si la turbinele cu aburi.DME nu conţine sulf şi arde
mai curat decat combustibilul diesel convenţional, aşa ca produce mai putine particule si
gaze nocive pentru mediul inconjurator. Vascozitate DME este de 10 ori mai mica decat
cea a motorinei ceea ce va face dificila injectia lui in instalatie.De asemenea , intregul
sistem de alimentare trebuie sa fie pastrat la o presiune sub 5 bar la temperatura camerei
pentru a mentine DME in stare lichida.
Conditii de evitat: Contactul cu surse de aprindere si suprafete incalzite. In timp sau in
urma contactului cu oxigenul la temperatura camerei si in prezenta luminii poate forma
peroxizi. Dimetileterul a inceput sa se produca in cantitati industriale inca dina nul 1985, an
in care s-au produs 50.000 de tone doar in europa de est.Din 2010 DME a devenit un
substituent al propanului,fiind folosit ca si combostibil casnic si industrial.Tara care foloseste
cel mai mult consumul de DME in aceste scopuri este China.Sute de tone de DME se
4
folosesc anual pentru a produce dimetil sulfat.CH3OCH3 + SO3 → (CH3O)2SO2. Deasemeni si in
producerea acidului acetic Acesta mai poate fi folosit si ca aerosol,imbuteliat in rezervoare si
mai poate fi folosit si ca refrigerant in instalatiile de racire.
Studiile recente au dus la producerea dimetileterului sintetic ca o a doua generatie de
combustibili alternativi folositi pe plan mondial produs din biomasa.Se preconizeaza ca in
2030 acesta va fi folosit ca si combustibil principal in industrie cat si in consumul
casnic.Folosirea ca si combustibil in motoare este din ce in ce mai frecventa.Una din
companiile care utilizeaza DME este Volvo,acesta facand demersuri importante in
dezvoltarea acestuia.
În 2010, Volvo Trucks a fost primul producator de camioane care va incepe efectuarea
de teste complete de exploatare folosind Bio-DME (dimetil-eter).Pe termen lung, acesta are
potentialul de a inlocui 50% din motorina folosita astazi pentru operatiunile de transport din
Europa.

Realizarea testelor este posibila prin intermediul unui proiect comun in care sunt
implicate, printre altele, UE, Agentia Suedeza pentru Energie, companii producatoare de
combustibili si firme din industria transporturilor. Scopul acestui program este de a evalua
potentialul DME ca si combustibil pentru vehicule. DME produs din biomasa este cunoscut
sub numele de Bio-DME si este un biocombustibil care are atat eficienta energetica mare, cat
si emisii reduse de gaze cu efect de sera, pe durata intregului ciclu, de la sursa de productie
pana la rularea vehiculului. Materia prima folosita este lesia neagra, un produs secundar
bogat energetic si foarte vascos, din industria celulozei. Cu Bio-DME drept combustibil in loc
de motorina, emisiile de dioxid de carbon sunt reduse cu 95%. Volvo Trucks participa la acest
proiect cu 14 camioane Volvo FH, care vor fi testate de catre clienti din patru locatii diferite
din Suedia, intre 2010 si 2012. Compania de combustibili Preem va construi statii de

5
alimentare, astfel camioanele pot fi utilizate in transportul regional si local. Primul camion
pentru testele de exploatare a fost prezentat, catre sfarsitul lunii septembrie, in Pitea (Suedia),
locul in care se va produce Bio-DME.
Camionul Volvo cu DME utilizeaza un motor standard D13 care, dupa cateva
modificari aduse la rezervoare, la sistemul de injectie si la programul software de
management al motorului, functioneaza perfect folosind biocombustibil.Din perspectiva
soferului, lucrurile raman la fel. Performantele si caracteristicile sunt exact aceleasi ca in
varianta alimentarii cu motorina. Diferenta si beneficiul major cu Bio-DME consta in emisiile
sale reduse de dioxid de carbon.
În comparatie cu un motor conventional, Bio-DME folosit drept combustibil intr-un
motor diesel furnizeaza acelasi randament ridicat, dar un nivel mai scazut de zgomot.
Procesul de ardere produce emisii foarte scazute de particule si de oxizi de azot. Prin urmare,
pentru tratarea ulterioara a gazelor de esapament poate fi folosit un sistem mai simplu.
Motorul poate oferi, de asemenea, un cuplu mai mare la pornire si, astfel, este mai
usor de condus. Toate acestea fac din Bio-DME un combustibil ideal pentru motoarele diesel.

2.2. Procesul tehnologic de obţinere a cascavalului

Producerea convenţională a dimetileterului se realizeaza folosind metoda deshidratării
metanolului.Pentru producţii în cantităţi industriale a dimetileterului ca şi carburant sunt luate
în considerare şi alte metode:
Principala metodă reprezintă sinteza dimetileterului din hidrogen şi monoxid de
carbon(gaz), metodă cunoscută ca syngas(amestec de gaze ce conţine cantităţi variabile
de monoxid de carbon şi hidrogen generat de gazeificarea unui carbon.Metoda
sintetizarii dimetileterului are o eficienţă sporită deoarece odată cu deshidratarea
metanolului, acesta este mai întâi produs dintr-o sursă de bază(GPL- gaz petrol lichefiat;
GN- gaz natural), sau cărbune prin sinteză şi apoi acesta este transformat în
dimetileter.Această metodă încearcă să elimine producerea intermediară a metanolului şi
să producă dimetileter din GPL, GN, cărbune sau din bio-masă într-un singur proces.
6
 Prelucrarea de dimetileter din materiale solide, neprelucrate precum bio-masa şi cărbune
presupune mai multe procese decât prelucrarea dimetileterului din gaze(GPL,
GN).Aceasta datorită faptului că materialele solide trebuie să treacă prin procesul de
gazeificare, pentru a produce gaz sintetic necesar sintezei dimetileterului.
Pentru a permite o gazificare mai eficientă bio-masa şi cărbunele trec prin variate
procese de preparare precum şlefuirea bio-masei sau barbotarea cărbunelui. Pentru a ne
asigura că dimetileterul produs e pur, au loc numeroase spălări de gaze, procese de
curăţare şi purificare. Producerea dimetil eterului din metan poate folosi cu uşurinţă
metoda reformarii catalitice a metanului pentru a produce gazul sintetic necesar
sintetizării dimetil eterului.
Costul pentru DME este de $ 0,43/gal. Alte costuri operaţionale sunt utilitaţile: cum ar
fi aburul, apa de răcire, gazul natural şi electricitatea folosite in procesul de productie.
DME (dimetileter) a fost folosit până acum în primul rând pe post de gaz sub presiune
în tuburile de spray. Cu toate acestea, proprietăţi cum ar fi temperatura joasă de autoaprindere
şi cifra cetanică mare, fac dimetileterul foarte potrivit ca şi combustibil pentru motoarele
diesel. Arderea sa poate avea o eficienţă considerabilă, rezultând un consum redus de
combustibil. Mai mult, DME arde fără a genera particule de funingine şi produce emisii
extrem de reduse de particule şi de oxizi de azot. La fel ca în cazul testelor realizate de Volvo
Trucks, dacă DME este produs într-un proces eficient energetic dintr-un material bio-
regenerabil (Bio-DME) atunci emisiile de dioxid de carbon cu impact asupra climei pot fi
reduse cu un nivel impresionant de 95%, comparativ cu motorina obişnuit.
Din perspectiva UE, Bio-DME are potentialul de a inlocui in jur de 50%* din
motorina u

3.Exemplu de procedeu de obtinere a dimetileterului intr-o instalatie:

Distilarea lemnului (carbonizarea) se realizează industrial în cuptoare închise, la o

valoare a temperaturii de 500 °C, procentele de substante rezultate din lemnele uscate fiind:
15% gaze, 25% apă, 2% metanol, 6% acid acetic, 18% gudroane, 34% mangal, aceste valori
variind în functie de esenta lemnului folosit si de modul cum a fost realizată distilarea.

7
 Gazele si vaporii rezultati sunt trecuti într-o instalatie de condensare, de unde gazele
necondensabile sunt separate. Au o putere calorifică de 2000-3000 kcal/m3 si pot fi
întrebuintate pentru încălzirea cazanelor cu abur, folosite la motoarele stirling. Condensatul
este format din acid pirolignos si gudroane de lemn. Acidul pirolignos este un amestec de 8-
10% acid acetic si omologi,7% gudroane solubile si 80% apă.
Îndepărtarea gudroanelor solubile de condensat se face prin distilare, acestea rămân ca
reziduu pe vasele de distilare. Vaporii de acid pirolignos sunt trecuti în vase ce contin lapte de
var, unde acidul acetic este retinut sub formă de acetat de calciu, iar restul produselor volatile
(fractia alcoolică) se trece mai departe în coloanele de fractionare pentru separarea
componentelor. Fractia alcoolică are aproximativ următoarea compozitie: 65-70% metanol,
10-15% acetonă, 10-15% acetat de metil, 1-3% acetaldehidă, 0,5-1% alcool alilic. Fractiile de
la începutul distilării celei alcoolice cum si cele de la sfârsit sunt amestecate si comercializate
sub denumirea de „spirt denaturant”.
Cărbunele este destul de abundent şi se estimează că rezervele mondiale vor ajunge
pentru încă 200 ani. Deoarece cărbunele este folosit de mult timp ca şi combustibil,
instalaţiile de transformare a lui în energie sau în alte produse chimice sunt în general vechi şi
nu indeplinesc standardele actuale privind protecţia mediului.
Prin arderea cărbunilor se obţin cantităţi mari de rezidii solide sub formă de cenuşă şi
funingine, şi cantităţi mari de dioxid de carbon. De asemenea cărbunele are o eficienţă
energetică scazută în comparatie cu petrolul şi gazele naturale.
In momentul actual, obţinerea de energie electrică prin gazeificarea cărbunelui în
instalaţiile vechi transformate pentru a nu fi poluante este mai scumpă decât obţinerea
energiei electrice din gaze naturale. Totuşi, noile tehnologii dezvoltate în ultimii ani privind
gazeificarea cărbunilor sunt mult mai eficiente şi permit obţinerea unei energii electrice
ieftine.

Cărbunele a fost utilizat mult timp ca materie prima pentru producerea substanţelor
chimice. De exemplu, producerea acetilenei din carbid. De asemenea, procesul de gazeificare
al cărbunelui duce la obţinerea de gaz, gudroane şi amoniac. Totuşi, în ultimii 30-40 de ani,
datorită preţului scăzut al gazului natural şi al petrolului, convertirea acestor hidrocarburi în
diverse produse chimice a devenit predominantă, marile companii abandonând cărbunele.

8
 Astăzi însă, cărbunele este din nou privit drept o materie primă de bază pentru industria
chimică. Schimbarea se datorează urmatorilor factori:
 creşterea preţului produselor petroliere şi scăderea rezervelor acestora face
competitivă economic transformarea cărbunelui în produse chimice
 creşterea rapidă a cererii de energie

 apariţia unor noi tehnologii ce permit conversia cărbunelui la alte substanţe chimice
cu costuri scăzute

 strategia ţărilor bogate în cărbuni de a reduce dependenţa de importurile de petrol

 preţul cărbunelui este mult mai stabil pe perioade mari decât preţul petrolului.
Prin gazeificarea cărbunelui se obţine gazul de sinteză (un amestec de hidrogen şi
monoxid de carbon) care poate fi apoi transformat în diverse alte produse ca metanol, oxo-
alcooli, amoniac, combustibil diesel sintetic, etc. Metanolul poate fi utilizat la producerea
benzinei, DME (dimetileter - un substitut al combustibilului diesel) şi a biodieselului.
Cărbunele poate fi transformat şi în produse vinilice (ex. PVC) pe ruta carbid-acetilenă.
Rezervele cele mai mari de cărbune sunt concentrate în cateva ţări. Cele mai mari sunt în
SUA, aproximativ 60% din acestea fiind pe terenuri publice. Rusia, China, India şi Australia
au şi ele rezerve mari.
Dintre ţările bogate în cărbune, situatia Chinei este una aparte. Ea deţine rezerve foarte
limitate de petrol şi este în plin avânt economic. Companiile chineze sunt printre cele mai
interesate de utilizarea cărbunelui pentru obţinerea de substanţe chimice şi producerea de
combustibili lichizi.
Se studiază şi se implementează proiecte ce vizează transformarea cărbunelui in:
 metanol
 dimetileter

 olefine

 benzina

 combustibili lichizi prin sinteza Fischer-Tropsch

 combustibili lichizi prin lichefiere directă

3.Condiţii tehnice de calitate a cascavalului

9
 Caracteristicile organoleptice ale produsului se determină conform instrucţiunilor
prevăzute în standarde, după ce probele de examinat se aduc la temperatura de15...20
°C.Examenul organoleptic se efectuează în ordinea următoare: aspect exterior şi interior,
culoare, consistenţă, miros şi gust. Aspectul exterior: se observă dacă forma este reglementară
sau prezintă bombari; starea cojii( prezenţa crăpăturilor, mucegaiului).
În cazul bucăţilor parafinate, se controlează uniformitatea şi integritatea stratului de
parafină.
Aspectul în secţiune: se examinează într-o secţiune proaspăt făcuta prezenţa
impurităţilor, dacă pasta este omogenă, stratificată, buretoasă. În cazul brânzeturilor tari cu
desen caracteristic, se examinaeză prezenţa, forma şi repartiţia ochiurilor de fermentare.
Culoarea:se examinează atât la exterior, cât şi în sectiune, observănd nuanţa şi
uniformitatea ei.
Consistenţa pastei:se apreciază în momentul tăierii, prin gustare.Se apreciază în
primul rând dacă este omogenă şi, în funcţie de sortiment, caracteristică: moale, onctuasă,
tare, cauciucoasă,sfarâmăcioase, nisipoasă.
Mirosul şi gustul: se analizează aroma produsului şi se degustă. Se apreciază dacă
gustul este specific şi aroma expresivă, caracteristice

Bibliografie
1. Tehnologia laptelui şi a produselor derivate,Usturoi Giorgi ,M. Usturoi,Ed. Alpha,Iaşi,2007
2.Îndrumător pentru tehnologia produselor lactate, Grigore St.,Chintescu Gh.,Ed.
Tehnică,Bucureşti, 1982
3. Procesarea laptelui în secţii de capacitate mică, Janeta Codoban, I.Codoban, Ed. Cetatea
Doamnei, Piatra-Neamţ, 2006
4. Industrializarea laptelui, Banu C., Vizireanu C.,Editura Tehnică-Info, Chişinău, 2001

5. Agendă pentru industria laptelui , Chintescu G., Patraşcu C., Ed. Tehnică 198

CONŢINUTUL RAPORTULUI DE EXPERTIZARE

3. Preambul

10
 Subsemnata, Cican Diana Petruta, cu domiciliul în Str. Dealu Tugulea, nr.62, bl. D6,
et.6, ap. 14, Sector 6, Bucureşti, având locul de muncă la ICNC–UPB expert în produse
chimice, alimente şi materiale, cu carnet de expertiză seria RT, nr. 6708/400 eliberat de
Ministerul de Justiţie, numită expert în litigiul care formează obiectul dosarului nr.
843/2018 în baza cererii 843/11.12.2018 primită la ICNC–UPB, consemnez în prezentul
raport rezultatul sarcinii ce mi s-a încredinţat de către ICNC–UPB.

4. Sursa litigiului
Sursa litigiului este una cu acţiune asupra produsului şi anume: Există suspiciuni cu
privire la continutul in proteine al produsului.

5. Istoricul litigiului
1. Numele şi prenumele reclamant: Popescu Ionut Alexandru

Adresa: Bucuresti, Magheru One BuildingBd.GheorgheMagheru,Nr.1-3,Et.4010321

Denumirea şi adresa agentului economic care a comercializat produsul sau a prestat
serviciul: S.C. ADIMER S.A., cu sediul social în Bucuresti, Magheru One
BuildingBd.GheorgheMagheru,Nr.1-3,Et.4010321 ,telefon 0213011600

- Reprezentant: Ioana Man, în calitate de administrator.

- Domeniul de activitate: Comercializarea laptelui si a produselor pe baza de lapte.

2. Denumirea şi adresa firmei producătoare: S.C. ProLact S.A. , cu sediul social în

Sfântu Gheorghe, str. Plopilor, nr. 32, judeţul Covasna, tel. 267 227889, România.
- Reprezentant: Diaconescu Magda în calitate de director general.

- Domeniul de activitate: Producţia şi distribuţia de produse lactate şi brânzeturi.

Principalele aspecte ale litigiului:

a) S.C. ProLact S.A. a ambalat la data de 15.11.2018, cascaval.
b) În acceasţi zi au fost depozitate produsele în depozitul firmei producătoare, pentru a li
se întocmi actele necesare transportului şi livrării către firmele care urmează să le
comercializeze spre consumatorii finali. Gestionarul depozitului a întocmit un process
verbal de autorecepţie.
c) Pe data de 25.11.2018 au fost livrate 100 de bucăţi către S.C. ADIMER. S.A.
împreună cu actele necesare şi anume:
- Certificat de conformitate;
- Buletin de analiză (eliberat de laboratorul propriu al societăşii);

11
 - Factură fiscal.
La primire marfa s-a verificat cantitativ conform facturii şi s-a aranjat în lăzile
frigorifice.
Partea reclamanta sustine ca firma S.C. ProLact S.A, producatoare de cascaval, nu a
respectat datele nutritionale scrie pe ambalaj, si anume continutul de protein reiesind mai
mic in urma analizelor de laborator efectuate de catre acestia.

6. Obiectivele expertizei
Obiectivele expertizei sunt:
1. Evaluarea documentelor care constituie fondul speţei 843/2018.
2. Determinarea stării calitative a produselor incriminate.
3. Verificarea condiţiilor în care s-a făcut transportul.
4. Verificarea condiţiilor de păstrare a mărfii la furnizor şi respectiv la beneficiar.
5. Verificarea procesului tehnologic la furnizor.
6.Verificarea continutului de proteine, glucide, lipide.

7. Procedura de investigaţie
Pentru efectuarea expertizei am invitat legal reprezentanţii părţilor aflate în litigiu.
Investigaţiile s-au desfăşurat în zilele de 5 şi respectiv 8 ale lunii ianuarie 2018. Rezultatele
deplasării pe teren au fost consemnate în Procesul Verbal nr. 894/08.01.2019, semnat de
reprezentanţii părţilor şi de expert. Documentaţia utilizată în cadrul expertizei a constat în
actele şi documentele prezentate de părţi, precum şi a standardelor şi normativelor în vigoare.
După efectuarea acestor vizite, probele prelevate de la cele două unităţi au fost trimise
spre analiză către Laborex 2000 Laborator Control Alimente.

8. Studierea documentelor operative

1. Documente care reglementează relaţia dintre părţi:
- contract;
2. Documente de livrare-primire:
- facture fiscal;
- process verbal de autorecepţie;
- process verbal de recepţie;
3. Documente de transport:

12
 - foaia de parcurs;
4. Documente care atestă calitatea:
- certificatul de conformitate;
- buletinul de analiză.

9. Studierea actelor normative care prescriu calitatea mărfii

1. SR EN ISO 5534:2004 ver.eng.

2. SR EN ISO 5943:2007
3. SR EN ISO 1735:2005 ver.eng:
4. SR ISO 3432:2009 ver.eng.
5. CODEX STAN 269-1967:

10. Constatările expertizei

În urma deplasării pe teren la cele două unităţi, s-a încheiat Procesul verbal nr.
894/08.01.2019, prin care s-a consemnat activitatea efectuată în timpul diferitelor
investigaţii, inclusiv recoltarea probelor, cu care părţile au fost de acord.
Probele prelevate au fost aduse spre analiză către Laborex 2000 Laborator Control
Alimente, activitate consemnată prin cererea Nr. Reg. 65/4.01.2011 prin care s-au cerut
analizele:
o Determinarea substanțelor proteice totale prin metoda Kjeldahl
Laptele de vacă are un conţinut mediu de proteine de 3,4%, acestea fiind reprezentate de:
cazeină (2,7%);lactalbumină (0,4%-0,5%);lactoglobulină (0,1-0,2%). Proteinele din lapte au
o valoare nutritive mare, datorată conţinutului ridicat de aminoacizi esenţiali aflaţi în
proporţii optime pentru activitatea vitală a organismului.Conţinutul de proteine al laptelui
este unul dintre indicatorii fizico-chimici ai laptelui urmăriţi la recepţia calitativă a laptelui, în
special când acesta este destinat fabricării brânzeturilor. Proteinele se pot determina prin
metoda Kjeldahl sau prin metoda spectrofotometrică.

13
Principiul metodei
Produsul supus analizei în prezența acidului sulfuric și a unui catalizator, se descompune la
cald în elementele constituente: C, H, O, P, Fe.În urma descompunerii proteinelor și a
celorlați compuși cu azot sunt puși în libertate ionii de amoniu, care se combină cu acidul
sulfuric formând bisulfatul de amoniu. Bisulfatul de amoniu din mineralizat prin alcalinizare
puternică eliberează amoniacul, care este distilat și captat într-o soluție acidă. Cunoscând
cantitatea de acid necesară pentru neutralizarea amoniacului distilat se poate calcula
cantitatea de azot din proba de analizat.

Mod de lucru
Mineralizarea – din produsul de cercetat se cântărește la balanța analitică o cantitate de 1 g
carne, care se introduce în balonul Kjeldahl. Se adaugă 20 de ml acid sulfuric, 1 g sulfat de
cupru și 5-10 g sulfat de potasiu. Balonul este supus încălzirii progresive pentru evitarea
spumării. La început lichidul are o tentă brun-negricioasă, apoi se clarifică treptat.
Mineralizarea se consideră terminată atunci când lichidul devine perfect limpede, iar pe
pereții balonului nu au rămas particule neatacate. Din acest moment, se mai continuă 30 de
minute. După răcire, mineralizatul capătă tentă albastru-verzuie, imprimată de catalizator
(sulfat de cupru). În mod obișnuit, această operație durează 6-7 ore, cu o mineralizare mai
lungă la produsele ce au un conținut mai mare de grăsime.
Distilarea amoniacului
Pregătirea distilatului – Mineralizatul din balon se trece într-un balon cotat de 100 ml.
Trebuie avut în vedere faptul că, după trecerea mineralizatului în balonul cotat, se mai fac
două – trei spălări cu apă distilată a balonului Kjeldahl și toată cantitatea rezultată se pune în
balonul cotat. După aceea, se face completarea balonului cotat cu apă distilată până la semn.
Distilarea propriu-zisă – se face în dispozitivul Parnas-Wagner. În retortă se pun 10 ml
mineralizat (din balonul cotat), peste care se adaugă 20-30 ml de hidroxid de sodiu sol 30%
pentru alcalinizare. După închiderea circuitelor și verificarea acestora, se trece la distilare,
care trebuie să aibă un ritm moderat.
Captarea amoniacului – Pentru aceasta, într-un balon (de 50 sau 100 ml) se pun 10 ml de
acid clorhidric, 0,1 n și câteva picături de indicator roșu de metil.

14
Balonul astfel pregătit se pune pe un dispozitiv în așa fel încât extremitatea inferioară a
refrigerentului să fie în lichid. Distilarea durează până când în balonul de captare volumul
crește de 3-4 ori. Distilatul astfel obținut se titrează cu hidroxid de sodiu 0,1 n până la virarea
culorii din roșu în galben.
Cantitatea de proteine se află după următoarea formulă:

Proteine, %=(a-b)*0.0014*100*100/G*V*6,25

în care:
a – cantitatea de HCl N/10 folosită pentru captare;
b – cantitatea de NaOH N/10 folosită la titrare;
0,0014 – echivalent g N pentru 1 ml de HCl N/10;
100 – se raportează la 100 g produs;
100 – diluția mineralizatului;
G – grame produs luate pentru analiză;
V – nr. ml de mineralizat luați pentru distilare;
6,25 – echivalent în substanțe proteice a 1 g de azot;

Interpretarea rezultatelor
 pentru lapte media este de 3,3 – 3,4 %;
Rezultatele acestor analize au fost anexate la dosar sub forma Rapoartelor de Încercare
Alimente nr. 546 din 2.02.2019.

11. Concluzii
Pe parcursul investigaţiei litigiului, s-a verificat procesul tehnologic de obţinere a
cascavalului, precum şi analizele efectuate pe produs, ambalarea, transportul, depozitarea şi
comercializarea ei.
În urma analizelor s-a constatat că produsul din lot D-169 este neconform, avand un
conţinut mai mic de proteine decât cel specificat pe ambalaj.
S-a constatat că pe parcursul procesului tehnologic s-a folosit un lapte de proasta
calitate, care avea un continut proteic scazut, avand titrul proteic sub 3,2%, aceasta fiind
valoare minima. Se va cere firmei producătoare S.C. ProLact S.A. să retragă de pe piaţă toate
produse in data .

15
16