CUPRINS

INTODUCERE .................................................................................................... 2

1. Inundațiile solului ......................................................................................... 3

1.1 Impactul inundațiilor ................................................................................. 4
1.2 Agricultura ecologică şi inundaţiile .......................................................... 5
1.3. Modalităţi de combatere a inundaţiilor .................................................. 6

2. Alunecările de teren ...................................................................................... 6

2.1Cauze declașatoare ...................................................................................... 6
2.2. Tipuri de alunecare ................................................................................... 7
2.3. Măsuri de prevenire și combatere a alunecarilor de teren ................... 8
2.4. Alunecările de teren in 3 județe din România (Iași, Bacău, Vaslui) .... 8

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 11

1
 INTODUCERE

Agricultura ocupă o mare parte din suprafaţa Europei. Prin urmare, aceasta deţine un rol
important în conservarea resurselor naturale şi a peisajelor culturale şi reprezintă o condiţie
prealabilă pentru alte activităţi ale omului în zonele rurale. În decursul secolelor, agricultura a
contribuit la crearea şi păstrarea unei largi varietăţi de peisaje şi habitate. Cu toate acestea,
practicile agricole pot avea, de asemenea, efecte negative asupra mediului. Degradarea solului,
poluarea apei, solului şi a aerului, fragmentarea habitatelor şi distrugerea faunei sălbatice pot fi
rezultatul unor practici agricole necorespunzătoare.

Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre. Este format din particule
minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care
îndeplineşte multe funcţii şi este vital pentru activitaţile umane şi pentru supravieţuirea
ecosistemelor.

Ca interfaţa dintre pământ, aer şi apă, solul este o resursă neregenerabilă care
îndeplineşte mai multe funcţii vitale:
 producerea de hrană/biomasă;
 depozitarea, filtrarea şi transformarea multor substanţe;

2
  sursă de biodiversitate, habitate, specii şi gene;
 serveşte drept platformă/mediu fizic pentru oameni şi activităţile umane;
 sursă de materii prime, bazin carbonifer;
 patrimoniu geologic şi arheologic.
Solul este supus unei serii de procese de degradare. Unele dintre aceste procese sunt
strâns legate de agricultură.

1. Inundațiile solului
Inundația este un hazard natural care înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui
teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă.
Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor curgătoare sau a
lacurilor.Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor torențiale, topirii bruște a
zăpezilor.
Procesele de degradare a solului implică necesitatea protejării, întreţinerii şi
îmbunătăţirii calităţii solului. Proprietăţile solului, precum şi factorii de formare a solului, cum
ar fi clima, utilizarea terenurilor sau gestionarea solului determină gradul de degradare a solului
[1].
Ca urmare, la nivel mondial se utilizează noţiunea mai completă de management al
inundaţiilor care include atât managementul riscului la inundaţii cât şi managementul situaţiilor
de urgenţă generate de inundaţii. Tipuri de risc generatoare de situaţii de urgenţă:
• inundaţii prin: - revărsările naturale ale cursurilor de apă, datorate creşterii
debitelor;
• inundatii prin: - scurgeri de pe versanţi;
• inundaţii provocate de accidente sau avarii la construcţiile hidrotehnice.

Riscul producerii inundaţiilor datorită ploilor abundente şi topirii bruşte a zăpezii

se datorează:
- caracteristicilor cursurilor de apă;
- amplasării unor importante obiective în zone inundabile;
- insuficienţei lucrărilor cu rol de ap ărare împotriva inundaţiilor [1].

3
 1.1. Impactul inundațiilor

Solurile inundate creează semnificativ provocări pentru terenurile agricole. Inundațiile

au multe direcții impacturi, cele mai proeminente fiind:
• Depunerea nisipului și a resturilor pe terenuri productive;
• Eroziunea solurilor agricole;
• Sindromul solului inundat - pierderea ciuperci benefice care se mobilizează substanțe
nutritive pe bază de sol.
Ca urmare a acestor efecte după inundații, fermierii sunt provocați prin pierderi de
randament și devastare de teren arabil. Ulterior, producătorii trebuie să planifice pentru
recuperarea lentă a solurilor [2].

Depunerea de sedimente și altele resturi pe teren necesită:

• Îndepărtarea sedimentelor și resturilor pentru producția de culturi;

• Repararea daunele fizice aduse pamantului;
• Stimularea activitații microbiene a solului..

Experți în știință și gestionarea solurilor au metodele identificate de revitalizare a

sănătății solului, astfel încât fermierii să poată repara solurile lor și se întoarcă terenul într-o
stare productivă.
In orice caz, nu toate câmpurile pot fi revendicate iar pierderile sunt adesea
semnificative.
Principalele cauze ale producerii inundaţiilor provocatoare de pagube umane şi
materiale importante în România sunt (Gabor şi colab., 2005):
- caracterul torenţial al precipitaţiilor;
- imposibilitatea prognozei fenomenelor hidro-meteorologice locale din cauza lipsei
unui sistem automat de urmărire şi prognoză a acestora;
- despăduririle masive;
- dezatenuarea produsă prin lucrări de îndiguire pe lungimi mari fără măsuri
suplimentare privind atenuarea acestor efecte;
- întreţinerea necorespunzătoare a albiilor (neefectuarea lucrărilor de decolmatare şi de
defrişare a vegetaţiei din albia minoră, depozitarea deşeurilor etc);
- neîntreţinerea corespunzătoare a lucrărilor hidrotehnice;
- amplasarea unor construcţii neautorizate în zona torenţilor şi în albiile majore ale
cursurilor de apă;
- reţele de canalizare subdimensionate [2].

4
 Cele mai mari viituri produse in România înainte de anul 2005 şi regiunile afectate

1.2. Agricultura ecologică şi inundaţiile

Agricultura ecologică prezintă o serie de avantaje, unul din acestea mai puţin aşteptat:
ea poate diminua efectele inundaţiilor.
O cale de a evita umplerea văilor cu apă în timpul puternicilor inundaţii, care apar la
intervale de timp tot mai scurte, este încurajarea culturilor ecologice. La această concluzie ajung
specialiştii de la Staţia federală de Cercetări Agricole (FAL) din Braunschweig. Ei au constatat
că pe suprafeţele exploatate biologic se infiltrează în pământ o cantitate de două ori mai mare
de apă de la ploaie decât pe terenurile exploatate convenţional. Întrucât pământul absoarbe o
mare parte din precipitaţii, direct în râuri se scurge mai puţină apă. Solurile tratate biologic sunt
mai poroase. Ele au un conţinut mai mare de humus şi un sistem de pori mai bine format, în
special datorită faptului că aici viermuiesc de şapte ori mai multe râme decât pe ogoarele lucrate
cu metodele curente astăzi. Exploatarea intensivă, lucratul pământului cu maşini agricole grele
şi îngrăşatul cu must de bălegar fac pământul impermeabil. Ewald Schnug, directorul
Institutului de Hrana vegetaţiei şi Pedologie din cadrul Staţiei FAL, vorbeşte despre „epuizarea”
înceată, dar sigură, a solului prin practicarea agriculturii convenţionale. Datorită acesteia,
pericolul inundaţiilor creşte evident. El consideră că este corect şi necesar ca agricultura
ecologică să fie sprijinită financiar. Cheltuielile de producţie sunt mai ridicate, dar protejarea
solului are consecinţe bune, după cum se vede, nu numai pentru consumatorii de produse bio-
agrare [3].

5
 1.3. Modalităţi de combatere a inundaţiilor

Modalităţi de combatere a inundaţiilor :

- reducerea efectelor încălzirii globale prin reducerea emisiilor poluante, refacerea suprafeţelor
împădurite, etc.
- amenajarea de lucrări de apărare împotriva inundaţiilor (diguri, baraje, etc) şi întreţinerea celor
existente.
- dezvoltarea sistemul informaţional meteorologic şi hidrologic, care constă în observarea,
măsurarea, înregistrarea şi prelucrarea datelor meteorologice şi hidrologice, elaborarea
prognozelor, avertizărilor şi alarmărilor, precum şi în transmiterea acestora factorilor implicaţi
şi la populaţia expusă.
- interzicerea amplasării de locuinţe sau obiective economico – sociale în zonele inundabileşi
dezafectarea celor existente.
- întreţinerea sistemelor de preluare a apelor provenite din precipitaţii existente la nivelul
localităţilor (sisteme de canalizare, rigole, şanţuri).
- Intreţinerea albiei cursurilor de apă (îndepărtarea vegetaţiei, decolmatarea albiilor,
îndepărtarea obstacolelor şi neobstrucţionarea sub nici o formă a curgerii cursului de apă) [3].

2. Alunecările de teren

Alunecarile de teren reprezinta o forma de evacuare rapida a materialelor de pe versanti,

specifice pantelor cu inclinari relativ mari, fiind cauzate intr-o forma directa sau indirecta de
existenta unor mase de argile sau de formatiuni argiloase, care joaca rol de orizont de alunecare
fie pentru ele insele, fie pentru rocile ce li se suprapun. De asemenea, fenomenul este precedat
intotdeauna de o umezire puternica.
Fenomenul alunecarilor de teren este foarte raspandit, inclusiv sub aspectul multitudinii
formelor de relief pe care le creeaza. Din aceasta cauza, in multe tari, ele au impus si un
vocabular specific. La noi in tara, pe langa termenul de alunecare de teren, se mai intalnesc si
altii precum: pornitura, fugitura, ruptura, rapa, hartoape, vartoape, goarte, delnite, faramituri,
iuzi, glimei, galmei, coparsaie, tiglai, gruieti [4].

2.1. Cauze declașatoare

Principala cauza declansatoare este apa. Alunecarea se realizeaza numai prin interventia
apei in materialele ce contin coloizi si care se pot imbina cu aceasta. Apa poate proveni din ploi,
topirea zapezilor, sau poate fi vorba de ape freatice sau subterane. Umezirea argilei este
principalul motiv pentru care in regiunile temperate alunecarile se produc mai ales in anii
ploiosi.
Dar, pe langa apa, mai exista si alte cauze ce conduc la declansarea de alunecari. Acestea
sunt: roca, panta, marirea greutatii locului, cutremurele, saparea laterala sau adancirile lor,
defrisarile.
Rocile cele mai predispuse la alunecare sunt cele poroase, putin coezive, bogate in coloizi si
care au in interiorul lor o serie de crapaturi. In aceasta categorie sunt cuprinse, in primul rand,

6
argilele si apoi marnele. Din aceasta cauza regiunile de flis ale muntilor tineri, ca si zonele de
molasa din avanfosele acestora sunt afectate intr-un grad mare de alunecari.
Panta intervine, in general, prin intermediul altor cauze care duc la depasirea limitei de
stabilitate. Este vorba de defrisari, marirea greutatii prin constructii sau prin imbibare cu apa,
eroziunea raurilor( laterala sau in adancime).
Cutremurele reprezinta adesea o cauza imoprtanta de pregatire si de declansare a
alunecarilor. In zonele cu seistmicitate pronuntata se creeaza crapaturi in care apele patrund si
imbiba statele de argila, pregatind astfel alunecarea [4].
Defrisarile reprezinta, de asemenea, o cauza ce pregateste alunecarea de teren. Ea insa nu
intervine decat in regiunile formate din complexe de state ce contin si argile( flis, molasa).
Vegetatia constituie o frana in calea dezvoltarii alunecarilor, dar, nu o frana absoluta.
Cand patura de vegetatie este rarita sau distrusa, posibilitatea alunecarilor creste. Alunecarile
se pot produce insa si in zonele bine impadurite, atunci cand sarcina masei a devenit foarte
mare. In aceste cazuri, apare acea “ padure beata”.
Eroziunea raurilor, manifestata sub dubla forma, laterala si in adancime, joaca, uneori,
un rol extrem de mare in declansarea celor mai mari alunecari.
- Eroziunea laterala duce la marirea inclinarii versantului si la posibilitatea depasirii
pantei limita. Acest aspect este vizibil mai ales la raurile cu meande; in partea unde bucla
meandrului atinge versantul, apare si posibilitatea pregatirii unei alunecari.
- Eroziunea pe verticala joaca un rol si mai mare; pe de-o parte mareste panta
versantului, iar pe de alta poate face sa afloreze panze subterane de apa si strate de argila situate
sub un complex de roci neplastice. Panzele subterane pregatesc cele mai grandioase si mai
catastrofale alunecari.
Uneori anumite nuante climatice sunt invocate drept cauze ce accelereaza sau
accentueaza amploarea alunecarilor.
Cauzele enumerate mai sus pot avea rol pregatitor sau declansator intr-o anumita
alunecare.
Importante raman apa, roca si panta. Perioada de pregatire poate fi uneori foarte
indelungata, alteori destul de scurta, conditiile locale si intamplatoare jucand adesea un rol
deosebit. De aceea este greu de prevazut momentul declansarii unei alunecari [4].

2.2. Tipuri de alunecare

Exista o multime de clasificari ale alunecarilor de teren. Cel mai adesea sunt tipizate
dupa forma pe care o imbraca, dupa raportul cu structura, dupa adancimea afectata sau dupa
punctual de inceput al declansarii( detrusive, cand sunt impinse de sus in jos si delapsive cand
incep de la baza).

In functie de adancimea afectata de alunecari avem urmatoarele tipuri de alunecari:

Alunecarile de deasupra solului- se refera mai ales la state de gresii sau alte roci dure ce
apar la zi si stau pe o patura argiloasa. Ele se desprind periodic si pot aluneca pe solul din aval
atunci cand este umezit.
Alunecarile in patura de sol pot fi de doua feluri: provocate de dezghet pe o patura inca
inghetata si provocate de o umezire mare a solului. In primul caz alunecarea este cunoscuta sub
numele de solifluxiune si constituie forma cea mai tipica de alunecare a solului [5].

7
 Alunecarile in patura de alterari sunt foarte extinse pe pantele medii din regiunile
deluroase si de podis folosite ca pasuni sau fanete.
La acest tip de alunecari se deosebeste net o rapa arcuita de desprindere, adanca de 1-3
m, dupa care urmeaza o serie de braze de alunecare, cu aspect mai mult de zbarcituri.
Alunecarile de acest tip sunt cunoscute sub variate denumiri, cum ar fi: faramituri, goarte,
delnite, borsitura, vartoape .
Alunecarile ce afecteaza roca in loc sunt de doua feluri: unele se produc numai in statele
argiloase situate la suprafata si altele care afecteaza un complex de state in care se intercaleaza
si argile.
Un aspect mai aparte il constituie acele alunecari denumite in Subcarpatii Ialomitei, iuzi(
alunecari cu incalecari venite din spate, cu trepte de rupere si care imbraca, pe alocuri, chiar
forma de curgere).
Alunecarile ce afecteaza complexe de state sunt cele mai puternice si in general
catastrofale. Acestea pot fi: consecvente( se produc la inclinari topografice medii si chiar mici)
si asecvente( se declanseaza pe pante mari, sub aspectul unei surpari). Formele acestui tip de
alunecari sunt foarte variate, in functie de grosimea statelor de deasupra argilei, de natura lor,
de alimentarea cu apa etc..
Cele mai multe au forma de limba, denumite si alunecari de vale, strangulate, in trepte
foarte alungite. Majoritatea sunt alunecari masive, de adancimi mari, glimei sau galmei. Mai
mari decat glimeele sunt alunecarile de versanti. Pe versantii podisurilor, respectiv pe structuri
tabulare, sunt mai frecvente alunecarile sunt forma de valuri. Valurile sunt mai apoi distruse de
eroziunea torentiala generand coparsaie; acestea la randul lor se diseca, se rotunjesc, ajungand
niste mameloane numite gruieti. Cand gruietii se mentin mai inalti, conici sau cu aspect de clai
se mai numesc si tiglai [5].

2.3. Măsuri de prevenire și combatere a alunecarilor de teren

Desfasurarea alunecarilor este însotita pretutindeni de degradări ale terenului la scară
diferită. Sunt afectate culturile agricole, caile de comunicatie, diverse constructii, structura
solului, iar in unele cazuri, mai rare, chiar vietile oamenilor. Pentru a preveni fenomenul
alunecarilor de teren se impune utilizarea adecvata a terenurilor, mentinerea si protejarea
vegetatiei, drenarea suprafetelor cu exces de umiditate, amenajarea corespunzatoare a pantelor
mari.
Printre masurile de combatere a unei alunecari pot fi enumerate:
 eliminarea rapida a apei din corpul alunecarii;
 fixarea rapei de desprindere;
 fixarea diferentiata a acorpului alunecarii in functie de caracteristicile locale.

2.4. Alunecările de teren in 3 județe din România (Iași,

Bacău, Vaslui)

În legătură cu particularităţile cadrului natural al celor trei judeţe, se cuvine a se remarca:

- fragmentarea şi energia mare a reliefului şi pantele accentuate (10…35%) ale versanţilor cu
folosinţă agricolă;
- prezenţa predominantă a rocilor sedimentare stratificate (argile, marne, gresii şi nisipuri) şi a

8
solurilor din clasa regosoluri şi erodisoluri dispuse pe suprafeţe afectate de alunecări de teren
mai vechi (D. Pujină, 1997);
- regimul precipitaţiilor caracterizat printr-orepartiţie foarteneuniformă în timpul anului(cca.
25% căzând primăvara); valori medii multianuale de 500…600 mm; ploi torenţiale cu
intensităţi maxime ridicate (2…3 mm/minut); ploi maxime în 24 ore, cu asig. de 10%, având
valori cuprinse între 78 şi 89 mm.
- intensitatea ridicată a proceselor de eroziune hidrică în suprafaţă (cu pierderi de sol de până
la 25-35 t/ha·an) şi prezenţa frecventă a formaţiunilor evoluate (ravene) a eroziunii în adâncime
(C. Prioteasa et al., 2001);
- prezenţa pe versanţi a apelor subterane la mici adâncimi (2…10 m);
- extinderea mare pe terenurile în pantă a culturilor agricole, plantaţiilor viti – pomicole şi
îndeosebia păşunilor cu covor vegetal intens degradat, comparativ cu suprafeţele ocupate de
păduri;
- influenţele antropice negative: parcelarea excesivă a terenurilor agricole (în urma aplicării fără
discernământ a Legii 18 / 1991), ce a afectat principalele măsuri (minime) ale organizării
antierozionalea terenurilor în pantă; defrişarea chiar a unor plantaţii silvice de protecţie de pe
versanţi şi de pereţeaua torenţială; deteriorarea şi uneori lichidarea unor amenajări de protecţie
şi conservare a solului(benzi înierbate, culturi în fâşii, terase etc.), precum şi de regularizarea
scurgerilor (canale de coastă,debuşee, drenuri) (G. Biali, 2006) [6].

Distribuţia comparativă a proceselor severe de

degradare a terenurilor agricole

9
 Repartiţia alunecărilor de teren pe diverse tipuri

Alunecările de teren active şisemiactive cu potenţial ridicat de reactivare ocupă 52% în

complexul de procese de degradare din jud. Iaşi, comparativ cu celelalte judeţe luate în studiu,
unde extinderea suprafeţelor afectate de aceste procese este mai redusă: 27,7% în jud. Bacău
şi 14,2% în jud. Vaslui.

Alunecarea de teren agricol

10
 BIBLIOGRAFIE
1. https://prezi.com/c-dpyo2jpqam/degradarea-solului/
2. https://www.gwp.org/globalassets/global/gwp-cee_files/regional/idmp-guide-
moldova-ro.pdf
3. https://esdac.jrc.ec.europa.eu/projects/SOCO/FactSheets/RO%20Fact%20Sheet.pdf

4. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Cercetari%20privind%20extinderea%2
0proceselor%20de%20degradare%20a%20terenurilor%20agricole.pdf
5. https://www.scribd.com/document/131946496/Factorii-Ce-Influenteaza-Eroziunea
6. https://www.scribd.com/uploaddocument?archive_doc=36576514&escape=false&met
adata=%7B"context"%3A"archive_view_restricted"%2C"page"%3A"read"%2C"actio
n"%3A"download"%2C"logged_in"%3Atrue%2C"platform"%3A"web"%7D

11