AUDIT FINANCIAR CONTABIL

1. Potrivit standardelor internaţionale de audit, obiectivul unui angajament de audit al

situaţiilor financiare este :
B) să exprime o opinie cu privire la situaţiile financiare, dacă acestea sunt întocmite, sub
toate aspectele semnificative, în conformitate cu un cadru identificat de raportare
financiară;

2. Care dintre afirmaţiile de mai jos, referitoare la opinia auditorului este adevărată?
A)Opinia auditorului sporeşte credibilitatea situaţiilor financiare, oferind un nivel
înalt, dar nu absolut, de certificare;

3. După obiectivele urmărite auditul se împarte în:

D) audit financiar, audit operaţional, audit strategic şi auditul performanţei.

4. Principiile fundamentale ale auditorilor prevăzute în Codul Etic sunt:

C) integritate, obiectivitate, competenţă profesională, confidenţialitate, conduită
profesională, standarde tehnice;

5. Prin planificarea auditului se înţelege:

a) construirea unei strategii generale şi a unei abordări detaliate în ceea ce priveşte
natura, durata, şi întinderea preconizată a activităţii de audit;

6. Înţelegerea activităţii entităţii permite auditorului:

a) să identifice sau să înţeleagă evenimentele, tranzacţiile şi practicile care, potrivit
raţionamentului auditorului, pot avea un efect semnificativ asupra situaţiilor
financiare ;

7. Riscul de control reprezintă:

c) riscul ca o eroare ce poate fi semnificativă, apărută în soldul unui cont sau într-o
categorie de tranzacţii, izolată, fie dacă este cumulată cu erori din alte solduri sau
categorii de tranzacţii să nu fie prevenită sau detectată şi corectată la timp prin
intermediul sistemelor contabile şi control intern.

8. Riscul inerent reprezintă:

a) posibilitatea ca soldul unui cont sau o categorie de tranzacţii să prezinte erori ce pot
fi semnificative, fie că sunt considerate în mod individual, fie cumulate cu erori din
alte solduri sau categorii de tranzacţii, presupunând că nu a existat un sistem de
control intern;

9. Auditorul ia în considerare pragul de semnificaţie:

a) atât la nivelul global al situaţiilor financiare, cât şi în relaţie cu soldurile conturilor
individuale, cu clasele de tranzacţii şi prezentările de informaţii;

10.În realizarea auditului unei entităţi, auditorii au următoarele alternative de abordare

, respectiv:
d) abordarea bazată pe sistem şi abordarea bazată pe proceduri de fond.

11. Abordarea pe bază de proceduri de fond se utilizează atunci când:

b) auditorii nu se bazează pe sistemul de control intern;

1
12. Metodele de eşantionare în audit pot fi:
b) metode statistice, metode nestatistice;

13. Caracteristicile probelor de audit sunt:

b) valoarea, relevanţa şi costul dovezii;

14. Procedurile de fond reprezintă:

a) testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul detectării denaturărilor
semnificative din situaţiile financiare;

15. Riscul final al auditorului este:

c) de a emite o opinie eronată, adică, în principal, certificarea conturilor care comportă
erori semnificative;

16. Informaţiile sunt semnificative, dacă:

a) omiterea sau denaturarea lor ar putea influenţa deciziile economice ale
utilizatorilor, decizii luate pe baza situaţiilor financiare;

17. Dosarele de audit se împart în:

c) dosare permanente şi dosare curente;

18. Auditorul trebuie să cunoască sistemul contabil din unitatea auditată pentru a putea
identifica si e înţelege:
D) categoriile principale de tranzacţii din cadrul operaţiunilor entităţii de la
iniţierea lor pâna la prezentarea acestora în situaţiile financiare.

19. Printre obiectivele generale ale controlului intern se numără:

B) respectarea legii, a reglementărilor şi deciziilor conducerii;

20. Sistemul propriu de control intern are ca şi componente următoarele:

a) autocontrolul salariaţilor, controlul contabil intern, controlul financiar preventiv
propriu;

21. Tipurile de controale pentru verificarea internă a operaţiunilor sunt:

C) controalele de detectare şi controalele de prevenire;

22. Prin efectuarea controlului contabil se urmăreşte:

B) exclustivitatea înregistrărilor, respectiv înregistrarea fără omisiuni a operaţiunilor
economice şi financiare din unitate;

23. Evaluarea preliminară de către auditorul extern a funcţiei de audit intern va

influienţa:
a) raţionamentul auditorului extern cu privire la modul în care auditul intern poate
modifica natura, durata şi întinderea procedurilor de audit extern;

24. Responsabilitatea primară pentru prevenirea şi detectarea fraudelor revine:

c) conducerii şi administraţiei

2
 25. Care din următoarele afirmaţii referitoare la activitatea de audit intern este
incorectă:
B)auditul intern utilizează serviciile auditului extern pentru limitarea dimensiunii şi
naturii intervenţiilor;

26. Termenul „eroare” se referă la:

a) o denaturare neintenţionată apărută în situaţiile financiare, inclusiv omiterea unei
sume sau a unei prezentări;

27. Care din următoarele afirmaţii referitoare la responsabilitatea auditorului extern

privind depistarea fraudelor şi erorilor este corectă?
C) un audit este menit să furnizeze o certificare rezonabilă cu privire la faptul că
situaţiile financiare, considerate ca întreg, nu conţin denaturări semnificative cauzate
de fraude sau erori;

28. Opinia pe care auditorul extern o poate exprima în raportul de audit:

d) imposibilitatea exprimării unei opinii, opinie fără rezerve, opinie cu rezerve, opinie
contrară.

29 Printre cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească proiectul raportului de audit

public intern se numără:
d) auditorul public intern trebuie să consemneze sancţiunile stabilite pentru fiecare
abatere în parte.
30. Scopul supervizării misiunii de audit public intern este:
b) de a asigura ca obiectivele misiunii de audit public intern au fost atinse în condiţii
de calitate;

31. Care din afirmaţiile de mai jos referitoare la credibilitatea probelelor de audit este
corectă?
c) probele de audit obţinute intern sunt mai credibile atunci când sistemele aferente de
contabilitate şi de control intern sunt eficiente;

32. Imposibilitatea de a exprima o opinie trebuie declarată atunci când:

c) efectul posibil al limitării sferei este atât de semnificativ şi cuprinzător, încât
auditorul nu a putut să obţină suficiente probe de audit corespunzătoare şi nu poate
exprima o opinie asupra situaţiilor financiare;

33. Tipurile de audit intern sunt următoarele:

b) audit de sistem, audit de regularitate şi audit de performanţă;

34. Care din următoarele afirmaţii cu privire la raportul de audit public intern sunt
corecte?
c) raportul de audit public intern trebuie să includă modificările discutate şi convenite
în cadrul reuniunii de conciliere;

35. Responsabilitatea instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar

desfăşurării activităţii de audit public intern revine:
a) conducătorului entităţii sau organului colectiv de conducere;

3
36. Riscul de importanţă relativă ajută auditorul să determine:
c) conturile semnificative, sistemele semnificative, pragul de semnificaţie;

37. La evaluarea efectului denaturărilor auditorul trebuie să ia în considerare :

a) dacă totalul denaturărilor necorectate este semnificativ;

38. O dovadă de audit rezonabilă este economicoasă atunci când:

d) costul obţinerii dovezii justifică rezultatul pe care auditorul încearcă să îl obţină.

39 Opinia de audit financiar trebuie modificată, în mod obligatoriu, după ce situaţiile

financiare au fost depuse, atunci când:
d) auditorul nu este obligat să modifice opinia după depunerea situaţiilor financiare.

40. Procedurile de fond reprezintă:

c) testele efectuate pentru a obţine probe de audit în scopul detectării denaturărilor
semnificative din situaţiile financiare;

41. Opinia contrară trebuie exprimată de auditor atunci când:

d) efectul unui dezacord este atât de semnificativ şi de profund pentru situaţiile
financiare, încât auditorul concluzionează că nu este oportună exprimarea unei
opinii cu rezerve în scopul prezentării naturii incomplete sau denaturate a
situaţiilor financiare

42. Care sunt indicatorii de referinţă ce se au în vedere la auditarea performanţei unei

entităţi:
b) eficienţa, economicitatea şi eficacitatea

43. Metodele de eşantionare nestatistică sunt:

b) eşantionarea pe baza raţionamentului profesional

44. Selecţia sistematică presupune:

a) selecţia în mod aleator a unui element sau două din eşantion, după care, prin
adăugarea intervalului mediu de eşantionare se vor selecta şi celelalte elemente.

45. La evaluarea prezentării fidele a situaţiilor financiare, auditorul trebuie să

aprecieze:
c) dacă totalul denaturărilor necorectate care au fost identificate pe parcursul auditului
este semnificativ

46. Auditul de regularitate urmăreşte:

a) respectarea legislatiei, a reglementarilor proprii precum şi a normelor şi
standardelor proprii

47. Organizarea şi exercitarea controlului intern intră în responsabilitatea:

d) managementului entităţii

48. Rapoartele de audit extern sunt destinate :

d) utilizatorilor interni şi externi ai informaţiilor din situaţiile financiare

4
 49. Opinia de audit cu rezerve se exprimă atunci când :
b) auditorul ajunge la concluzia că nu poate fi exprimată o opinie fără rezerve, datorita
unor dezacorduri cu conducerea care nu sunt atât de semnificative şi de profunde,
încât să necesite o opinie contrară sau declararea imposibilităţii de a exprima o
opinie
50. Auditul public intern include printre altele următoarele obiective:
d) evaluearea şi imbunătăţirea eficienţei şi eficacităţii sistemului de conducere bazat
pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare

51. Auditorul extern este dependent faţă de:

c) nu este dependent faţa de managementul entităţii şi nici faţă de ceilalţi utilizatori de
informaţii din situaţiile financiare

52. Prin evaluarea riscurilor auditorul urmăreşte:

a) să identifice riscurile faţă de care intreprinderea nu s-a protejat şi să-şi concentreze
cea mai mare parte din controalele sale asupra acestor riscuri
53. Planul de audit trebuie revizuit:
c) ori de câte ori este necesar pe parcursul derulării auditului

54. O dovadă de audit rezonabilă este economicoasă atunci când:

a) costul obţinerii ei justifică rezultatul pe care auditorul încearcă să îl obţină

55. Când nu se poate sprijini pe controlul intern al entităţii auditorul va pune în

aplicare proceduri de verificare:
b) extinse

56. Evaluarea de către auditor a riscului de control şi a riscului inerent influienţează:

a) natura, durata şi întinderea procedurilor de fond ce trebuie efectuate pentru
reducerea riscului de nedetectare

57. Pragul de semnificaţie se stabileşte:

b) sub formă procentuală aplicabilă la o bază fixă

58. Inspecţia, ca procedură de audit constă în:

d) examinarea înregistrărilor, documentelor sau a imobilizărilor corporale

59. Observarea, ca procedură de audit constă în:

b) urmărirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuată de alţii

60. Calculul, ca procedură de audit constă în:

a) verificarea acurateţein aritmetice a documentelor sursă şi a înregistrărilor contabile
sau efectuarea de calcule independente

61. Auditorul financiar este responsabil pentru:

C) opinia exprimată în raportul de audit;

5
62 Cunoaşterea activităţii unui client reprezintă cadrul de referinţă în care auditorul
îşi exercită raţionamentul profesional. Înţelegerea activităţii şi utilizarea acestor
informaţii în mod adecvat îl ajută auditorul la:
a) evaluarea riscurilor şi identificarea problemelor, planificarea şi efectuarea
auditului în mod eficient, evaluarea probelor de audit, furnizarea de servicii mai
bune clientului;

63. Gradul de suficienţă a probelor de audit reprezintă:

a) măsura cantităţii probelor de audit;

64. Gradul de adecvare a probelor de audit reprezintă:

a) măsura calităţii probelor de audit, precum şi a relevanţei şi credibilităţii acestora
pentru o anumită aserţiune;

65. Documentele auditului au rolul de a:

c) înregistra probele care rezultă din activitatea de audit realizată pentru ca auditorul
să-si poată susţine opinia;

66. Protejarea activelor impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau
fraudei reprezintă un obiectiv general al:
a) controlului intern;

67. Atunci când auditorul extern intenţionează să folosească activităţi specifice de audit
intern, auditorul extern trebuie:
a) să evalueze şi să testeze acele activităţi pentru a confirma gradul de adecvare a
acestora pentru scopurile auditorului extern.

68. Termenul „fraudă” se referă la:

d) plata unor sume de bani fără viza de control financiar preventiv.

69. După depunerea raportului de audit, opinia auditorului poate fi modificată:

d) opinia de audit nu poate fi modificată decât in situaţii excepţionale din iniţiativa
auditorului .

70. După relaţia de subordonare dintre auditor şi conducerea entităţii auditate auditul
poate fi:
d) audit intern, audit extern.

SUBIECTE DE SINTEZĂ
1. Conţinutul şi structura raportului de audit
2. Probele de audit
3. Pragul de semnificaţie

6
 GRILĂ DE RĂSPUNSURI CORECTE
LA DISCIPLINA AUDIT FINANCIAR CONTABIL

Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns
Întrebar

Întrebar

Întrebar

Întrebar

Întrebar
e

e
1 B 16 A 31 C 46 A 61 C

2 A 17 C 32 C 47 D 62 A

3 D 18 D 33 B 48 D 63 A

4 C 19 B 34 C 49 B 64 A

5 A 20 A 35 A 50 D 65 C

6 A 21 C 36 C 51 C 66 A

7 C 22 B 37 A 52 A 67 A

8 A 23 A 38 D 53 C 68 D

9 A 24 C 39 D 54 A 69 D

10 D 25 B 40 C 55 B 70 D

11 B 26 A 41 D 56 A

12 B 27 C 42 B 57 B

13 B 28 D 43 B 58 D

14 A 29 A 44 A 59 B

15 C 30 B 45 C 60 A