Sunteți pe pagina 1din 89

OPERATOR DE INTRODUCERE, PRELUCRARE

SI VALIDARE DATE

SUPORT DE CURS
Sisteme de calcul
Microsoft Office 2010
INTERNET

Lector : Pantazica Camelia Mirela


Modulul 1

DEFINIREA CONCEPTELOR DE BAZĂ ALE UNUI SISTEM DE


CALCUL

Definiţia sistemului de calcul


Un sistem de calcul (calculator) este un ansamblu de componente de două tipuri :
 Hardware = componente fizice şi tehnice cu ajutorul cărora datele se pot
culege, verifica, transmite, stoca şi prelucra (componentele care pot fi atinse).
 Software = programe, proceduri, rutine care controlează funcţionarea corectă şi
eficientă a elementelor hard (se mai numesc componente logice, deoarece nu
au substanţă).

COMPONENTELE HARDWARE ALE UNUI SISTEM DE CALCUL

Un calculator este alcătuit din unitatea centrală şi dispozitivele periferice. Unitatea


centrală este asamblată într-o carcasă metalică şi conţine un număr de componente care
realizează funcţiile de bază ale calculatorului. Din structura unităţii centrale fac parte:
 placa de bază
 microprocesorul
 memoria internă
 plăcile de extensie
 dispozitivele de memorare

Placa de bază (motherboard)


Conţine circuite electronice pentru integrarea tuturor componentelor calculatorului
într-un ansamblu cu funcţionare corectă. Pe placa de bază se amplasează
microprocesorul, memoria internă şi plăcile de extensie. Cele mai importante componente
ale plăcii de bază sunt: soclul pentru microprocesor, controller-ul de intrare-ieşire, soclurile
pentru memorie, sloturile pentru extensie (conectori ai plăcii de bază care permit legarea
unor dispozitive pe magistrala sistemului), chipset-ul (set de circuite adiţionale care permit
funcţionarea corectă a microprocesorului),
BIOS-ul, memoria cache, ceasul şi altele.

Microprocesorul
Denumit unitatea centrală de prelucrare(CPU=Central Processing Unit) este
„creierul calculatorului”, unde sunt prelucrate datele. Microprocesorul este un circuit
integrat care execută instrucţiunile unui program, împreună cu datele corespunzătoare
instrucţiunilor. Atât datele cât şi instrucţiunile se găsesc în memoria internă.
Microprocesorul este alcătuit din trei module:
 unitatea aritmetico-logică : are rolul de a efectua operaţiile aritmetice şi logice
 unitatea de intrare-ieşire : asigură comunicaţia dintre microprocesor şi restul
calculatorului. Există două magistrale interne prin care aceasta comunică cu restul
componentelor: magistrala de date şi magistrala de adrese. Pe aceste magistrale
circulă date, comenzi şi instrucţiuni a căror viteză de deplasare depinde de doi factori:
lăţimea magistralei( 8 biţi, 16 biţi, 32 biţi, 64 biţi sau 128 biţi) şi frecvenţa de tact a
procesorului.
 unitatea de control : coordonează întreaga activitate a microprocesorului.
O caracteristică importantă a microprocesorului este frecvenţa de lucru (tact). Frecvenţa
de tact reprezintă numărul de paşi de lucru pe care ăi poate face procesorul într-o
secundă. Frecvenţa se măsoară în herţi (Hz). Frecvenţa procesoarelor actuale este de
ordinul gigaherţilor (GHz).

Memoria
Memoria este de două tipuri: memoria internă şi memoria externă. Memoria internă
este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor, pe timpul execuţiei lor.
Memoria externă este aceea care foloseşte dispozitive de stocare (memorare) a datelor,
cum ar fi: hard disk-ul, discheta, compact discul (CD), DVD, Flash-ul pe USB.

Memoria internă
Memoria internă este utilizată pentru stocarea temporară a datelor şi programelor,
pe timpul execuţiei lor. Datele care circulă în calculator sunt în format binar (simbolurile 0
şi 1), deci şi stocarea lor în memoria internă se face în acelaşi format.
Memoria internă este de două tipuri:
 memoria RAM (Random Access Memory) – conţine
programele care sunt în execuţie şi datele asociate
acestora. Este o memorie volatilă – conţinutul ei se
pierde atunci când calculatorul este deconectat de la
reţeaua electrică.
 memoria ROM (Read Only Memory) – conţine date nevolatile pe care nu putem
decît să le citim. Datele din memoria ROM sunt înscrise o singură dată,
nemaiputând fi modificate, cât timp se utilizează calculatorul în cauză. Această
caracteristică o face adecvată pentru păstrarea unor informaţii nevolatile, conţinute
în BIOS (Basic Input Output System), de exemplu secvenţe de program executate
în procedura de pornire a calculatorului.
Memoria cache este un mediu de stocare de mare viteză, putând fi încorporată în
microprocesor (cache intern) sau o porţiune din memoria principală sau o componentă
independentă montată pe placa de bază (cache extern). Prezenţa memoriei cache asigură
un plus de performanţă calculatorului.
Memoria virtuală reprezintă totalul memoriei care poate fi folosită de calculator–
internă sau de pe hard disk – dar care se accesează ca şi cum ar fi memorie internă.

Unităţi de măsură a memoriei


Unitatea elementară de măsură a memoriei este bit-ul (binary digit). Un bit poate
memora o singură cifră binară (0 sau 1).
Byte-ul (octet-ul) = cea mai mică unitate adresabilă de către microprocesor.
1 Byte = 8 biţi
1 KB (KiloByte) = 210 Byţi (octeţi) = 1024 Byţi(octeţi)
1 MB (MegaByte) = 210 KB = 220 octeţi
1 GB (GigaByte) = 210 MB = 220 KB = 230 octeţi
1 TB (TerraByte) = 210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 octeţi

Plăcile de extensie
1. Placa grafică – are rolul de a face posibilă afişarea imaginilor pe monitor. Este
înzestrată cu microprocesor propriu pentru efectuarea anumitor operaţii, numit
accelerator grafic şi cu memorie proprie, numită memorie video. Imaginea afişată pe
ecran este formată dintr-un ansamblu de mici suprafeţe pătrate, numite pixeli. Numărul
pixelilor care sunt afişaţi pe ecran se numeşte rezoluţie.
2. Placa de sunet – are rolul de a converti informaţia binară în informaţie analogică
necesară boxelor pentru redarea sunetelor, sau invers, preia informaţia analogică şi o
transformă în informaţie binară.
3. Placa de reţea – cu ajutorul plăcilor de reţea se realizează cuplarea calculatoarelor la
o reţea.

Sursa de alimentare
Calculatoarele funcţionează prin utilizarea tensiunii continue. Sursa, componentă
care se găseşte în interiorul unităţii centrale, are rolul de a transforma tensiunea
alternativă, furnizată de reţeaua electrică, în tensiune continuă necesară calculatorului.

Dispozitive de memorare

Hard disk-ul – este principalul dispozitiv de stocare a datelor şi


programelor. Este un suport magnetic. Fizic, este alcătuit din mai multe
suprafeţe circulare, plasate în jurul unui ax. Un cap de citire/scriere
multiplu se deplasează deasupra lor, permitând astfel accesul direct la
informaţie. Pe fiecare suprafaţă se scrie pe ambele părţi. Fiecare
suprafaţă este organizată în piste, iar pistele sunt împărţite în sectoare. Caracteristicile
tehnice ale unui hard disk sunt: capacitatea de stocare, timpul de acces la date şi viteza
de transmitere a datelor.

Discheta (floppy disk) – dispozitiv magnetic de stocare portabil. Este


formată dintr-o suprafaţă acoperită cu oxid de fier care memorează
informaţia prin magnetizare. Ea este protejată de un înveliş de plastic.
Dischetele sunt scrise / citite cu ajutorul unităţii de dischetă.
Capacitatea de memorare = 1.44 MB.

CD-ul (Compact Disc)– este un suport optic de stocare a datelor, ce permite memorarea
unei cantităţi mari de date, la viteze apreciabile. Pentru memorare se
foloseşte tehnologia laser. Pentru citirea CD-urilor se foloseşte unitatea
de CD-ROM (Compact Disc Read Only Memory), iar pentru
inscripţionarea CD-urilor se foloseşte unitatea de CD-RW (Compact Disc
ReWritable).

DVD-ul (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc) – suport optic de stocare a datelor,
asemănător CD-ului, dar cu capacitate de memorare mult mai mare.

Memorii flash – sunt memorii speciale, portabile, de capacităţi de


memorare cuprinse între 32 MB şi câţiva GB folosite pentru
stocarea şi transportul datelor. Dispozitivul de stocare care poate fi
conectat la calculator prin interfaţa USB se numeşte Flash Pen Drive USB.

Dispozitive periferice
Dispozitivele periferice sunt de trei tipuri:
 dispozitive de intrare – cu ajutorul lor utilizatorul introduce date şi dă comenzi
calculatorului
 dispozitive de ieşire – sunt folosite pentru a pune la dispoziţia utilizatorului rezultatele
prelucrărilor efectuate cu ajutorul calculatorului
 dispozitive de intrare/ieşire

Dispozitive periferice de intrare


Tastatura – este cel mai important dispozitiv de intrare prin care se
transmit calculatorului datele ce vor fi prelucrate şi anumite
comenzi. O tastatură standard cuprinde mai multe grupe de taste:
taste alfanumerice (pentru introducerea textului), taste
numerice (pentru introducerea datelor numerice), taste de
deplasare, taste funcţionale (au anumite funcţii în cadrul
diferitelor programe), taste speciale (Enter, Tab, CapsLock, Shift, Ctrl, Alt, Del, Backspace,
PrintScreen, Pause, Esc).

Mouse-ul – controlează deplasarea cursorului pe ecranul monitorului şi


selectează comenzile din cadrul programelor conduse prin meniuri. Este un
echipament care poate fi deplasat pe o suprafaţă plată. Este prevazut cu
două sau trei butoane.
Există mouse-uri mecanice (prevazute cu bilă prin care se înregistrează
mişcarea mouse-ului) şi optice (roulul bilei este
preluat de fotocelule).

Scanner-ul – dispozitiv care poate prelua textele sau imaginile


tipărite pe hârtie, transformându-le într-un format prelucrabil cu
ajutorul unor aplicaţii speciale. Imaginile obţinute prin scanare se
salvează pe discul calculatorului sub formă de fişiere-imagine de tip:
bmp, jpg, gif etc.

Joystick-ul – este o manetă care se mişcă în toate direcţiile, controlând


astfel, deplasarea cursorului. Este asemănător mouse-ului, cu deosebirea
că în cazul mouse-ului mişcarea cursorului încetează odată cu încetarea
deplasării, în timp ce, în cazul joystick-ului, cursorul continuă să se
deplaseze în direcţia în care acesta este îndreptat, încetând doar în
momentul în care se revine în poziţia iniţială (de repaos). Este utilizat în
special la
jocurile pe calculator.

Touchpad-ul – este o suprafaţă mică sensibilă la atingere, folosită ca


dispozitiv de indicare a poziţiei la unele calculatoare portabile.
Deplasarea cursorului pe ecran se face prin mutarea degetului pe
touchpad.

Light pen-ul – dispozitiv care, prevalându-se de un detector sensibil la


lumină, este folosit pentru selectarea obiectelor de pe ecarnul
calculatorului, prin indicarea directă a obiectelor.
Trackball-ul – este un echipament de intrare care poate fi
asemănat cu un mouse aşezat pe spate, întrucât deplasarea
cursorului se face prin rotirea bilei şi nu prin deplasarea
echipamentului, reducând suprafaţa de lucru. Cu acest dispozitiv erau
prevazute primele calculatoare portabile.

Microfonul – este utilizat pentru înregistrarea şi digitizarea sunetelor cu


ajutorul calculatorului. Este conectat la placa de sunet. Poate fi utilizat în
telefonia prin internet sau la introducerea comenzilor verbale, dacă interfaţa
calculatorului permite aşa ceva.

Camera digitală – are aspectul unui aparat de fotografiat clasic.


Obiectivul aparatului proiectează imaginea pe un plan care
sesizează intensităţile luminoase reflectate şi convertesc semnalul
recepţionat în coduri digitizate pe care le stochează în memoria
aparatului. Imaginile astfel obţinute pot fi descărcate ulterior pe hard
discul calculatorului.

Webcam-ul – dispozitiv folosit pentru transmiterea imaginilor.

Dispozitive periferice de ieşire


Monitorul - este dispozitivul standard de ieşire. Există două tipuri
de monitoare:

- monitoare cu tub catodic (CRT) – iamginea se


formează pe suprafaţa unui tub cu raze catodice
pe acelaşi principiu cu imaginea televizoarelor.

- monitoare cu cristale lichide (LCD) – această tehnologie se bazează pe


o soluţie cu cristale lichide aşezată între două straturi de material polarizat. La trecerea
curentului prin acest lichid, cristalele se aşază astfel încât opresc sau permit trecerea
luminii.

Imprimanta – este dispozitivul folosit pentru afişarea pe suport de hârtie a textelor şi


imaginilor. În funcţie de tipul lor, imprimantele pot lista alb- negru
sau color. În funcţie de tehnologia utilizată, imprimantele pot fi:
- matriciale (cu ace)
- cu jet de cerneală
- laser

Plotter-ul – este o imprimantă care listează pe formate de hârtie mari (A2,


A1, A0). Este de mare utilitate în domenii cum ar fi: arhitectura, construcţii
etc.

Boxele – sunt folosite pentru redarea sunetelor, fiind legate la placa


de sunet. Sunt utile în cazul aplicaţiilor multimedia.
Dispozitive periferice de intrare/ieşire
Modemul – dispozitiv ce permite calculatorului să transmită informaţii pe liniile de
comunicaţie. Rolul lui este de modulator-demodulator, adică modulează
semnalul digital transformându-l în semnal analogic,
respectiv demodulează semnalul analogic sosit pe linia
telefonică, transformându-l în semnal digital utilizabil
de calculator. Modemul poate fi intern sau extern. De obicei, pentru
comunicare sunt folosite dispozitive de fax-modem, care au rolul de fax şi
de modem.

Touch screen-ul – este un ecarn acoperit cu o folie transparentă


rezistentă şi sensibilă la atingere. Selectarea elementelor de pe ecran se
face cu ajutorul degetelor.

Multifuncţionalele – echipamente care înglobează imprimantă,


scanner, copiator şi fax-modem.

TIPURI DE CALCULATOARE
Există patru tipuri de calculatoare:
 calculatoare personale
 minicalculatoare
 calculatoare „mainframe”
 supercalculatoare

Calculatoare personale (PC)


Se mai numesc şi microcalculatoare. Au dimensiuni reduse, unele fiind chiar
portabile. Ele pot fi conectate in reţea, devenind utile în realizarea unor aplicaţii distribuite.
După modul în care sunt ansamblate, se disting următoarele tipuri de calculatoare
personale:

Desktop – carcasa unităţii centrale este amplasată orizontal pe birou.

Tower – carcasa unităţii centrale este amplasată vertical.

Laptop, notebook – calculator personal portabil,


construit dintr-o singură unitate, unde unitatea centrală este îmbinată
cu tastatura, mouse-ul, iar afişajul este cu cristale lichide. Are o sursă
de alimentare independentă pe termen limitat (2-5 ore), dar poate fi
alimentat şi de la priză.

Personal Digital Assistant (PDA) – microcalculatoare speciale, de


dimensiuni foarte reduse (pot fi ţinute într-o mână), având o greutate de câteva
sute de grame. Sunt denumite diferit, în funcţie de fabricant (PocketPC,
palmOne, Handhelds). Sunt utilizate pentru stocarea numelor, adreselor şi a altor
informaţii pentru corespondenţa prin fax şi e-mail.

Minicalculatoare
Minicalculatoarele sunt calculatoare create pentru realizarea unor aplicaţii
specializate: aplicaţii multiutilizator, programarea maşinilor cu comandă numerică,
realizarea unor aplicaţii în domeniul automatizărilor industriale, schimburi masive de date
între sisteme de calcul dispersate geografic etc. Unitatea centrală a minicalculatoarelor
este mai complexă, structural şi funcţional, decât a calculatoarelor personale.

Calculatoare „mainframe”
Prin caracteristicile constructive şi performanţe, aceste tipuri de calculatoare sunt
situate între minicalculatoare şi supercalculatoare. Aceste calculatoare au apărut primele.
Au procesorul deosebit de complex, memorie internă de capacitate mare, sistem de
intrare/ieşire foarte dezvoltat, orientat pe gestionarea staţiilor de lucru şi a altor servere de
capacităţi mai reduse, permiţând accesul multiutilizator. Acest tip de calculatoare necesită
condiţii speciale de instalare, alimentare şi întreţinere, ceea ce conduce la costuri ridicate
de utilizare.

Supercalculatoare
Numite si transputere, sunt cele mai puternice tipuri de calculatoare electronice.
Sunt caracterizate de complexitatea remarcabilă a unităţilor centrale (procesorul poate fi
compus dintr-un număr mare de microprocesoare), viteza de lucru foarte mare (peste 1
bilion de instrucţinuni /secundă), suportă calcul paralel, programare paralelă. Costurile
sunt ridicate, direct proporţionale cu performanţele lor. Sunt folosite intens in domenii care
necesită prelucrări ale datelor de mare complexitate, cum ar fi: programele spaţiale,
reactoarele nucleare, proiectarea navelor şi aeronavelor, meteorologie, seismologie etc.

SISTEME DE OPERARE
Un sistem de operare, prescurtat SO (engleză Operating system, prescurtat OS),
reprezintă un produs de tip software care este parte componentă a unui sistem,
echipament sau aparat computerizat, și care se ocupă de gestionarea și coordonarea
activităților acestuia. Sistemul computerizat poate fi un computer, o stație de lucru
(workstation), un server, un PC, un notebook, un smartphone, un aparat de navigație
rutieră sau și un alt sistem cu "inteligență" proprie. Sistemul de operare joacă și rolul de
gazdă pentru aplicațiile care rulează pe echipamentul (hardware-ul) respectiv.

Exemple de sisteme de operare:

 BSD
 BS2000, BS3000
 BeOS
 DOS, PC-DOS, MS-DOS
 Linux, AIX, HP-UX
 Mac OS
 OSEK-VDX
 Solaris
 Ubuntu
 UNIX
 webOS
 Windows
 z/OS
Funcţiile unui sistem de operare
Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:
 controlul execuţiei proceselor
 alocarea eficientă a resurselor fizice şi logice
 facilitarea dezvoltării de noi aplicaţii
 facilitarea gestiunii eficiente a datelor de către utilizatori
 asigurarea unei interfeţe între utilizator şi sistemul de calcul

Clasificarea sistemelor de operare


 monotasking – execută un singur program (task) la un moment dat, realizând
două funcţii de bază:
 încărcarea şi execuţia programelor
 asigurarea unei interfeţe cu dispozitivele periferice
 multitasking – pe lângă cele două funcţii de bază, asigură suplimentar
partajarea timpului între programele care se execută şi gestiunea alocării
resurselor sistemului.

Exemple de sisteme de operare:


 monotasking: MS-DOS (MicroSoft – Disk Operating System), AppleDOS
 multitasking: UNIX, LINUX (versiune a UNIX-ului), Windows cu toate versiunile lui

INTERFAŢA GRAFICĂ CU UTILIZATORUL


Comunicarea dintre utilizator si aplicatie se face prin interfata utilizator. Forma cea
mai simpla de comunicare, dar nu si cea mai comoda pentru utilizator, este cea in mod
text. In acest caz, utilizatorul comunica cu calculatorul printr-un terminal de la care
introduce mesajele pentru calculator sub forma de siruri de caractere (de la tastatura sau
dintr-un fisier de intrare), iar rezultatele le primeste pe ecran sau la imprimanta de
asemenea sub forma de text. La inceputul dezvoltarii informaticii acesta era unicul mod de
comunicare intre utilizator si calculator.

In prezent, comunicarea intre utilizator si calculator se face, de regula prin


intermediul unei interfete utilizator grafice (engleza: Graphical User Interface - GUI):
pe ecranul statiei de lucru apar una sau mai multe ferestre, care contin diferite obiecte
grafice: meniuri, butoane, casete de dialog, pictograme etc. Pentru a transmite aplicatiei o
comanda, utilizatorul foloseste un mouse cu care selecteaza unul din obiectele de pe
ecran si actioneaza unul din butoanele mouse-ului. Cele mai raspandite interfete grafice
utilizator sunt in prezent Windows ( a firmei Microsoft), XWindow (pentru sistemele de
operare Unix sau Linux) si cea a sistemului de operare al calculatoarelor Macintosh (a
firmei Apple).
SECURITATE ŞI COPYRIGHT
SECURITATEA INFORMAŢIEI

Securitatea datelor este un lement cheie atunci când se lucrează cu informaţii foarte
importante. De aceea, persoanele care, prin natura funcţiilor pe care le ocupă, ajung în contact
cu aceste date, trebuie să fie instruite asupra modului în care trebuie manipulate aceste date
pentru a nu aduce atingere intereselor firmei sau organizaţiei prin publicarea lor
neintenţionată. Astfel, managementul unei firme sau organizaţii este dator, printre altele, să
definească şi cadrul în care se utilizează datele datele secrete ale firmei, precum şi o serie de
politici de asigurare a securităţii datelor.

Metode de asigurare a securităţii datelor :


 restricţionarea accesului fizic la calculator (incinte închise, utilizarea cheilor)
 restricţionarea accesului logic la date printr-un sistem de drepturi şi de parole specific
fiecărui utilizator
 protejarea serverelor şi staţiilor prin firewall, atunci când este vorba despre lucrul în reţea
 realizarea copiilor de siguranţă (back-up)
 criptarea fişierelor importante
 utilizarea sistematică a programelor antivirus
 folosirea sistemelor de alimentare UPS(Uninterruptible Supply) ce asigură, în cazul
căderilor de tensiune, o continuitate de aproximativ 5-30 minute, timp în care se pot salva
datele şi se poate opri corect calculatorul.

Back-up
Back-up = copie de siguranţă a datelor importante pe un suport de memorare (discheta,
CD, DVD, memorii flash).
Se obişnuieşte şi efectuarea de back-up-uri ale sistemului, ceea ce constă în copierea
fişierelor de pe dispozitivul de stocare al sistemului (hard disc), în ideea de a avea copii în caz
de defectare a acestuia.
Copierea poate fi făcută săptămânal, zilnic sau chiar de mai multe ori pe zi, în funcţie
de importanţa şi dinamica datelor respective.

Viruşii calculatoarelor
Viruşii calculatoarelor sunt programe create de oameni cu scopul de a provoca
disfuncţii în procesul de utilizare a calculatoarelor. Pe lângă capacitatea de a provoca aceste
disfuncţii (care merg de la îngreunarea funcţionării unui calculator până la aducerea acestuia
în starea în care nu mai poate fi utilizat), viruşii mai au şi capacitateade a se replica (clona) cu
mare rapiditate.
Viruşii pot provoca „infectarea” unui calculator, folosindu-se în acest scop de
capacitatea lor de a folosi alte programe executabile sau sectorul de boot al sistemului, ca
rampă de încărcare în memorie, cu scopul de a infecta toate programele încărcate în memorie
ulterior.
Viruşii pot provoca : anomalii în funcţionarea programelor utilizator, anomalii în
funcţionarea sistemului de operare, distrugeri de fişiere, corupere de documente sau baze de
date etc.
Viruşii pot ajunge într-un calculator în diverse moduri : de pe dischete, CD-uri sau alte
dispozitive de stocare ce pot conţine programe deja virusate sau prin descărcarea diverselor
programme sau fişiere din Internet.
Se recomandă ca sistemul să fie prevăzut cu un program antivirus ; programele
antivirus detectează programele sau documentele virusate, atenţionând utilizatorul de
prezenţa lor şi lăsându-l pe acesta să decidă într-o astfel de situaţie (distrugerea programului
sau documentului descărcat şi virusat, dezinfectarea programului sau documentului, atunci
când programul antivirus este capabil să facă acest lucru).
Pentru a evita contaminarea cu viruşi, se recomandă :
 instalarea unui program antivirus eficient şi cât mai recent, cu ajutorul căruia se pot depista
şi elimina tentativele de virusare
 procurarea sistematică a ultimei versiuni a programului antivirus pentru o mai bună
protecţie împotriva viruşilor
 scanarea sistematică a fişierelor sistemului
 scanarea tuturor dischetelor, CD-urilor, fişierelor primite prin e-mail înainte de utilizare
 evitarea executării programelor necunoscute

MODALITĂŢI DE DISTIBUIRE A SOFT-ULUI

Logica valorificării proprietăţii intelectuale în informatică îmbracă forme particulare.


Astfel, se întâlnesc exemple de producători de soft care, din motive temeinice, susţin
promovarea gratuită a unui produs pe piaţă.
Produse shareware – produse informatice care pot fi distribuite de producător gratuit sau
contra unei sume modice. Aceste programme pot fi copiate şi transmise altor utilizatori, fără
acordul producătorului, dar folosirea regulată a produsului atrage după sine o înregistrare şi o
plată modică (pentru care de obicei se asigură upgrade şi asistenţa tehnică a produsului
respectiv).
Produse freeware – produse informatice care sunt protejate de dreptul de autor, dar sunt
distribuite gratis de autor. Intrarea în posesia unui produs freeware nu înseamnă dreptul de a
vinde sau distribui acest produs, fără acordul autorului.
Produse licenţiate – produse ce sunt sub incidenţa licenţei ; sunt achiziţionate de la firma sau
persoana care le-a creat, contra unei sume de bani. În general, acest drept este valabil doar
pentru un singur calculator. Dacă se doreşte instalarea produslui pe mai multe calculatoare se
va cumpăra o licenţă specială. Evident, licenţa acordă dreptul de utilizare a produsului, nu
dreptul de comercializare sau distribuire a acestuia.

LEGISLAŢIE ÎN DOMENIUL IT

Copyright-ul (dreptul de autor)


Copyright-ul reprezintă modalitatea legală prin care se protejează lucrările literare,
ştiinţifice, artistice sau de orice altă natură, publicate sau nu, cu condiţia ca aceste lucrări să
aibă o formă tangibilă.

Protejarea datelor în legislaţia românescă – extrase din Legea nr. 8/1996 privind
Drepturile de Autor şi Drepturile Conexe
Este o lege care reglementează, în România, într-un spirit apropiat de abordările altor
legi similare din ţările europene, modul de manifestare a proprietăţii intelectuale şi a drepturilor
ce decurg din aceasta.
În industria soft-ului principala problemă care trebuie să fie reglementată şi cunoscută
de către utilizatorii de produse informatice este problema dreptului de autor.
Art. 30, cap. 5
Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului,
iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de
50 de ani.

Art. 72, cap. 9


(1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui
program, programele de aplicaţie şi sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj,
fie în cod sursă sau cod obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum şi manualele.
(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice şi principiile care stau
la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la
baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.

Art. 73, cap. 9


Autorul unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile
prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a
realiza şi de a autoriza :
a) Reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parţial, prin
orice mijloc şi sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată
de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator
b) Traducerea, adaptarea, aranjarea şi orice alte transformări aduse unui program pentru
calculator, precum şi reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fără a prejudicia
drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator
c) Difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice formă,
inclusiv prin închiriere.

Art. 74, cap. 9


În lipsa unor convenţii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru
calculator, create de unul sau de mai mulţi angajaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau
după instrucţiunile celui care angajează, aparţin acestuia din urmă.

Art. 75, cap. 9


În lipsa unei convenţii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator
se prezumă că :
a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator
b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului
pentru calculator
c) cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică şi transferul
dreptului de autor asupra acestuia.

Art. 76, cap. 9


În lipsa unei convenţii contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele
prevăzute la art. 73 lit. a) şi b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului să
utilizeze programul pentru calculator într-un mod corespunzător destinaţiei sale, inclusiv
corectarea erorilor.

Art. 77, cap. 9


a) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea
autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care aceasta este necesară
pentru asigurarea utilizării programului.
b) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea
titularului dreptului de autor, să observe, să studieze sau să testeze funcţionarea
acestui program, în scopul de a determina ideile şi principiile care stau la baza oricărui
element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operaţiuni de încărcare în memorie,
afişare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operaşiuni pe care este în
drept să le efectueze.
c) Dispoziţiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplică programelor pentru calculator.

Art. 78, cap. 9


Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci când reproducerea codului sau
traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obţinerea informaţiilor necesare
interoperabilităţii unui program pentru calculator cu alte programme pentru calculator, dacă
sunt îndeplinite următoarele condiţii :
a) actele de reproducere şi de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deţine dreptul
de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplineşte aceste
acţiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop
b) informaţiile necesare interoperabilităţii nu sunt uşor şi rapid accesibile persoanelor
prevăzute al lit. a) a prezentului articol
c) actele prevăzute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la părţile de program
necesare interoperabilităţii.

Art. 79, cap. 9


Informaţiile obţinute prin aplicarea art. 78:
a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât realizarea interoperabilităţii programului pentru
calculator, creat independent
b) nu pot fi comunicate altor personae, în afara cazului în care comunicarea se dovedeşte
necesară interoperabilităţii programului pentru calculator, creat independent
c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program
pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară sau pentru orice alt act ce
adduce atingere drepturilor autorului.

Art. 80, cap. 9


Dispoziţiile art. 78 şi 79 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de
autor sau exploatării normale a programului pentru calculator.

Conform Art. 142 din prezenta lege, reproducerea şi utilizarea neutorizată de programe
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, de
la 700.000 lei la 7 milioane lei, dacă nu constituie o infracţiune mai gravă, fapta persoanei care
nu a avut consimţământul titularului drepturilor recunoscute prin prezenta lege.
Modulul 2

UTILIZAREA CALCULATORULUI ŞI GESTIUNEA FIŞIERELOR


Pornirea calculatorului

Unitatea centrală a fiecărui calculator este prevazută cu un buton de pornire (On/Power);


de asemenea monitorul este prevăzut cu un buton de pornire.
Pentru a porni calculatorul se va apăsa butonul de pe unitatea centrală, iar apoi butonul de
pe monitor. În urma acestor acţiuni, pe ecranul monitorului va apărea desktop-ul sistemului
de operare.

Oprirea calculatorului

Click pe butonul Start  click pe comanda shut down  daca butonul shut down este
selectat sa faca inchiderea calculatorului acest lucru se va intampla
In windows 7 se poate selecta ce actiune se executa la actionarea butonului start – shut
down:
Repornirea calculatorului

Click pe butonul Start  click pe comanda Shut down Computer  click pe Restart.

Vizualizarea informaţiilor de bază referitoare la calculatorul utilizat


Click dreapta pe pictograma MyComputer  se alege opţiunea Properties  se va afişa
fereastra System Properties care conţine informaţii de genul: numele şi versiunea
sistemului de operare, date de înregistrare, date tehnice (tipul şi viteza procesorului,
memoria RAM detectată de sistemul de operare). Sau prin metoda din fereastra afisata
mai jos:
Personalizarea desktop-ului

Click dreapta pe desktop  din meniul afişat se alege opţiunea Personalize  în


fereastra Display Properties există mai multe tab-uri ( Themes, Background,
ScreenSaver, Appearance, Settings) care permit stabilirea temei, a imaginii ce va fi afişată
pe ecran, alegerea economizorului de ecran şi setarea acestuia, modificarea aspectului
exterior al desktop-ului şi stabilirea rezoluţiei monitorului.
Modificarea datei şi orei

click stanga pe ora afişată în bara de task-uri  în fereastra Date and Time Properties
se fac modificările dorite referitoare la data
calendaristică şi la ora sistemului de operare.

Modificarea volumului sunetului


click stanga pe simbolul din bara de task-uri  se va afişa o fereastra care
permite modificarea opţiunilor pentru sunet.
Stabilirea/modificarea tastaturii geografice

Click pe butonul Start Control Panel Regional and Language Options 


Keyboards and Languages  click pe butonul Change keyboards  în fereastra ce se
va afişa se adaugă/şterge limba dorită cu ajutorul butoanelor Add, Remove.

Utilizarea tastei PrintScreen


Tasta PrintScreen este folosită pentru a realiza capturi de imagini ce sunt afişate pe
ecran.
Atunci când pe ecran este afişată imaginea dorită  se apasă tasta PrintScreen  se
deschide aplicaţia Paint sau aplicaţia Word  meniul Edit  se alege opţiunea Paste (
sau, direct: se apasă combinaţia de taste Ctrl+V ).

INSTALAREA ŞI DEZINSTALAREA UNEI APLICAŢII

Instalarea unei aplicaţii


Aplicaţiile software se comercializează pe discuri CD. O aplicaţie se instalează
astfel:
 se introduce CD-ul în unitatea de CD-ROM
 se lansează în execuţie programul de instalare a produsului software ( de obicei
numele acestui program este Setup.exe )
 se parcurg paşii impuşi de programul de instalare, răspunzând la întrebări atunci
când este cazul
 trecerea de la un pas la altul al instalării se face apăsând pe butonul Next.

Dezinstalarea unei aplicaţii

Click pe butonul Start Control Panel Programs and features  se selectează


aplicaţia ce va fi dezinstalată  click dreapta pe programul pe care vrem sa-l dezinstalam
si Uninstall.
GESTIUNEA PICTOGRAMELOR (ICONS)

Un fişier este o colecţie organizată de date în care pot fi memorate informaţii de diferite
tipuri: documente, imagini grafice, muzică sau programe.
Un fişier este caracterizat de: nume, extensie, cale, dimensiune, data creării şi data ultimei
modificări şi atribute referitoare la accesul la fişier (ReadOnly, Hidden, Archive, System).

Extensia = grup de 3 sau 4 caractere. Extensia este separată de numele fişierului prin .
(punct) : nume_fişier.extensie (exemplu: referat.doc). Ea este folosită pentru a identifica
tipul fişierului, anumite extensii având semnificaţii aparte pentru sistemul de operare
(fişierele cu extensiile exe şi com sunt programe executabile pe care sistemul de operare
le poate încărca în memorie şi lansa în execuţie).
Exemple de extensii: doc (fişier Word), xls (fişier Excel), ppt sau pps (fişier PowerPoint),
txt (fişier Notepad), jpg, gif, bmp (fişiere ce conţin imagini), avi (fişiere video), html sau
htm (pagini web).
Atribute referitoare la accesul la fişier:
Read Only – fişierele care au acest atribut nu pot fi modificate
Hidden – fişierele care sunt marcate cu acest atribut nu sunt vizibile utilizatorului (fişierele
cu acest atribut, pot fi vizulaizate astfel: meniul Tools  Folder Options  View  se
bifează opţiunea Show Hidden files and folders  click pe butonul Apply  click pe
butonul OK)
System – fişiere ale sistemului de operare
Archive – este folosit în scopul gestionării unor operaţii de back-up – operaţie prin care se
fac copii de siguranţă pentru unele fişiere.

Un folder (dosar sau director) este o structură arborescentă în care sunt memorate
fişiere şi alte (sub)foldere.

Fiecare fişier sau folder este reprezentat pe desktop sau în diferite ferestre cu ajutorul
unor simboluri grafice, numite pictograme (icons). Pictogramele sunt diferite, în funcţie de
tipul fişierului sau folderului.

Exemple de pictograme
Selectarea şi mutarea pictogramelor de pe Desktop
Selectare: se execută click pe pictograma respectivă (simbolul grafic va fi afişat cu o
culoare închisă).
Mutare: se execută click pe pictogramă şi se ţine apăsat butonul stâng al mouse-ului 
se trage cu mouse-ul până în locaţia dorită  se eliberează butonul mouse-ului (metoda
se numeşte „drag and drop”).
Selectarea mai multor pictograme: se ţine tasta Ctrl apăsată în timp ce se selectează
cu ajutorul mouse-ului toate pictogramele dorite.
Dacă pictogramele sunt adiacente, atunci selectarea se poate face şi astfel: click în
colţul din stânga sus al grupului de pictograme  se ţine butonul mouse.ului apăsat  se
deplasează mouse-ul până în colţul din dreapta jos al grupului de pictograme  se
eliberează butonul mouse-ului.

Deschiderea unui fişier/folder/aplicaţii

Deschiderea unui fişier = lansarea în execuţie a aplicaţiei care a creat fişierul şi afişarea
fişierul în fereatra aplicaţiei respective.
Deschiderea uni folder = afişarae unei ferestre care conţine pictogramele obiectelor
memorate în folder.
Deschiderea unei aplicaţii = lansarea în execuţie a
aplicaţiei respective.
Se realizează astfel:
a) dublu click pe pictograma obiectului
respectiv.
b) click dreapta pe pictograma  se alege
opţiunea Open.

GESTIUNEA FERESTRELOR

Fereastra este o zonă dreptunghiulară a ecranului, care conţine fişiere, foldere,


pictograme ale unor aplicaţii, diferite controale (butoane de comandă, liste, liste ascunse,
casete de selectare, cutii de text).
Bara de stare Zona de lucru Bara de defilare verticală

Operaţii cu ferestre

Mutarea unei ferestre: click pe bara de titlu  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se
deplasează mouse-ul în locaţia dorită pentru fereastră  se eliberează butonul mouse-
ului.
Redimensionarea unei ferestre:
a) se poziţionează mouse-ul într-unul din colţurile ferestrei până cand cursorul mouse-ului
devine  se apasă butonul mouse-ului  se deplasează mouse-ul înspre exterior
(pentru mărirea ferestrei) sau înspre interior (pentru micşorarea ferestrei) până se ajunge
la dimensiunea dorită a ferestrei  se eliberează butonul mouse-ului. (în acest caz se
modifica ambele dimensiuni ale ferestrei: atât lungimea cât şi lăţimea).
b) se poziţionează mouse-ul pe una din marginile ferestrei până când cursorul mouse-ului
devine  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se trage de mouse în exterior sau în
interior până se obţine dimensiunea dorită a ferestrei  se eliberează butonul mouse-ului.
(în acest caz se poate modifica doar una din dimensiunile ferestrei: lungimea sau lăţimea).
Minimizarea ferestrei în bara de task-uri: se execută click pe butonul de minimizare aflat
pe bara de titlu . Pentru revenire se execută click pe numele ferestrei aflat pe bara de
task-uri.
Maximizarea ferestrei: atunci când fereastra este de dimensiune mai mică decât tot
ecranul şi se doreşte afişarea ei pe tot ecranul se execută click pe butonul de
maximizare . Revenirea la dimensiunile iniţiale se face apasând pe butonul de
restabilire .
Închiderea unei ferestre: se execută click pe butonul de închidere .
Comutarea între ferestrele deschise: toate ferestrele deschise apar în bara de task-uri,
fereastra activă fiind evidenţiată printr-o culoare mai accentuată. Pentru a face activă o
altă fereastră se execută click cu mouse-ul pe numele ferestrei din bara de task-uri.

OPERAŢII CU FOLDERE ŞI FIŞIERE


Datorită capacităţii mari de memorare a discurilor este necesară organizarea şi
gruparea fişierelor pe baza unor criterii stabilite de utilizator. În acest scop a fost introdusă
noţiunea de folder (dosar sau director). Folder-ul este o structură arborescentă în care
sunt memorate un număr de fişiere. Un folder, pe lângă fişiere, poate conţine şi alte
foldere, numite subfoldere.
Hard discul poate fi partiţionat în unul sau mai multe discuri. Fiecare disc este
identificat printr-o litera începând cu litera C. Pentru fiecare partiţie a hard discului,
sistemul de operare Windows creează un singur folder, numit folder rădăcină. În acest
folder rădăcină utilizatorul poate memora foldere şi fişiere. Astfel se va crea o structură
numită structură de arbore a discului.
Dosarul rădăcină nu are un nume, fiind reprezentat de litera de unitate a discului,
urmată de caracterele „:\”. Exemplu : C:\ , D:\ .
Prin cale aferentă unui fişier se înţelege drumul de la dosarul rădăcină până la
dosarul în care se găseşte fişierul respectiv. Calea este formată dintr-o serie de nume de
foldere/subfoldere, separate prin caracterul \ (backslash). Exemplu de cale:
D:\CNPCB\APLICATII\Subiecte bac.

Crearea unui folder


Click dreapta de mouse în locaţia dorită pentru folder  New  Folder  se scrie
numele folder-ului.

Crearea unui fişier


Click dreapta de mouse în locaţia unde va fi creat fişierul  New  se alege tipul fişierului
(aplicaţia care va crea fişierul) din meniul contextual  se scrie numele fişierului.

Crearea unui shortcut (scurtături)


Click dreapta în locaţia în care va exista shortcut-ul  New  Shortcut  în fereastra
Create Shorcut  click pe butonul Browse  se caută aplicaţia pentru care se va crea
shortcut-ul  click pe butonul Next  se scrie un nume pentru shortcut  click pe butonul
Finish.

Copierea unui folder/fişier


Prin operaţia de copiere se creează o copie a folder-ului sau fişierului respectiv într-
o altă locaţie. Astfel, în urma operaţiei de copiere, folder-ul/fişierul va exista în două locaţii.
Există mai multe metode de copiere a unui folder/fişier:
a) click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Copy  se deschide folder-ul/discul
destinaţie  click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective  se alege opţiunea
Paste.
b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul)  în meniul Edit  se alege
opţiunea Copy  se deschide folder-ul/discul destinaţie  în meniul Edit  se alege
opţiunea Paste.
c) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se
deschide folder-ul/discul destinaţie  se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

Mutarea unui folder/fişier


Prin operaţia de mutare se schimbă locaţia folder-ului/fişierului respectiv. Astfel, în
urma operaţiei de mutare, folder-ul/fişierul va exista într-o singură locaţie (alta decât
locaţia iniţială).
Există mai multe metode de mutare a unui folder/fişier:
a) click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Cut  se deschide folder-ul/discul
destinaţie  click dreapta în zona de lucru a ferestrei respective  se alege opţiunea
Paste.
b) se selectează folder-ul/fişierul (click cu mouse-ul)  în meniul Edit  se alege
opţiunea Cut  se deschide folder-ul/discul destinaţie  în meniul Edit  se alege
opţiunea Paste.
c) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se
deschide folder-ul/discul destinaţie  se apasă combinaţia de taste CTRL+V.

Redenumirea unui folder/fişier


Click dreapta pe folder/fişier  Rename  se scrie noul nume al folder-ului/fişierului.

Ştergerea unui folder/fişier


a) click dreapta pe folder/fişier  Delete
b) se selectează folder-ul/fişierul  se apasă tasta Delete.

Recuperarea folderelor/fişierelor din Recycle Bin


În urma operaţiei de ştergere, folder-ul/fişierul şters este
mutat în folder-ul Recycle Bin. Obiectele din Recycle Bin pot fi
recuperate astfel:
Dublu click pe Recycle Bin  click dreapta pe obiectul ce vafi
recuperat  se alege opţiunea Restore  obiectul va fi mutat în
locaţia în care se afla înainte de operaţia de ştergere.

Golirea coşului Recycle Bin


Click dreapta pe folder-ul Recycle Bin  se alege opţiunea Empty
Recycle Bin.
După operaţia de golire a coşului, obiectele din acesta se pierd
definitiv.

Afişarea proprietăţilor unui folder/fişier


Click dreapta pe folder/fişier  se alege opţiunea Properties.
Căutarea folderelor/fişierelor
Sistemul de operare permite căutarea rapidă a obiectelor (fişiere, foldere, aplicaţii
etc.). Procesul de căutare se lansează în execuţie astfel:
Click pe butonul Start  se alege opţiunea Search  Programs and Files  în fereastra
Search Results se alege tipul obiectului căutat  se stabileşte criteriul de căutare (nume,
dimensiune, data ultimei modificări)  click pe butonul Search.

GESTIUNEA IMPRIMĂRII

La un sistem de calcul pot fi legate mai multe imprimante. Înainte de a lansa în


execuţie imprimarea propriu-zisă, utilizatorul poate alege imprimanta care va fi utilizată.
Din toate imprimantele ce sunt conectate la calculator, numai una are atributul de
imprimantă implicită. Aceasta înseamnă ca dacă înainte de procesul de imprimare
utilizatorul nu alege o imprimantă anume, imprimarea se va face folosind imprimata
implicită.

Stabilirea imprimantei implicite


Click pe butonul Start  Devices and Printers  click dreapta pe imprimanta dorită 
Set as Default Printer.
Instalarea unei imprimante noi
Click pe butonul Start  Devices and Printers  click dreapta in zona printers se alege
opţiunea Add printer  se parcurg paşii expertului de instalare ( trecerea de la un pas la
altul de face apăsând pe butonul Next)  se răspunde la întrebările necesare instalării:
tipul imprimantei (locală sau în reţea), portul utilizat (de obicei LPT1:), producător, se
poate atribui un nume imprimantei, se stabileşte dacă imprimanta este partajată sau nu
etc.  se apasă butonul Finish  imprimanta va apărea în fereastra Printers and Faxes.
Modulul 3

EDITAREA TEXTELOR – PROCESORUL DE TEXTE MICROSOFT WORD


Aplicaţia Microsoft Word face parte din pachetul de programe Microsoft Office,
alături de Microsoft Excel, Microsoft PowerPoint şi Microsoft Access. Aceste programe pot
lucra independent sau împreună pentru a uşura activitatea utilizatorului.
WORD este un puternic procesor de texte şi are facilităţi încorporate care permit
crearea şi salvarea documentelor. Aplicaţia asigură funcţiile elementare ale unui editor de
texte, şi anume: introducerea textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere, definirea
diferitelor tipuri de pagină, alinierea automată a textului, aranjarea textului în pagină,
tipărirea textului. Noile versiuni ale aplicaţiei aduc noutăţi privind procesul de automatizare
a editării (crearea de stiluri, verificarea ortografică şi gramaticală automată, asistenţi Office
Assistant care oferă informaţii de tip Help în funcţie de activitatea desfăşurată de
utilizator), modalităţi rapide de trasare şi formatare a tabelelor, posibilităţi suplimentare de
desenare (efecte 3D, umbre şi texturi), suport multilingv pentru editarea de texte în mai
multe limbi europene.
Lansarea aplicaţiei
Click pe butonul Start  Programs  Microsoft Word

Crearea unui document nou


La lansarea Word-ului se deschide fereastra aplicaţiei  fereastra conţine un document
necompletat  se editează textul dorit  se salvează documentul.
Salvarea unui document
Meniul File  Save  se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume
fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în)  click pe butonul
Save (Salvare).

Deschiderea unui document existent


Meniul File  Open  în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul
în care a fost salvat  se selectează fişierul  click pe butonul Open (Deschidere).
Închiderea unui document
După salvarea documentului, acesta poate fi închis  click pe
butonul din partea dreapta-sus a ferestrei.

Selectarea textului
a) cu mouse-ul: click în faţa textului ce va fi selectat  se ţine butonul mouse-ului apăsat
 se deplasează mouse-ul la sfârşitul textului care se doreşte selectat  se
eliberează butonul mouse-ului.
b) cu tastatura: se poziţionează cursorul mouse-ului la începutul textului ce va fi selectat
 se ţine tasta Shift apăsată  se apasă tasta  până când este selectat tot textul
dorit. Pentru a selecta un rând întreg : se poziţionează cursorul mouse-ului la începul
rândului  se apasă combinaţia de taste Shift + End.

Copierea textului
a) se selectează textul  click dreapta pe textul selectat  Copy  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiat textul  click dreapta  Paste.
b) se selectează textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiat textul  se apasă combinaţia de taste
CTRL+V.
c) se selectează textul  meniul Edit  Copy  se poziţionează cursorul în poziţia
în care va fi copiat textul  meniul Edit  Paste.
d) se selectează textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul  se apasă pe butonul
din bara de instrumente.

Mutarea textului
a) se selectează textul  click dreapta pe textul selectat  Cut  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi mutat textul  click dreapta  Paste.
b) se selectează textul  se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi mutat textul  se apasă combinaţia de taste
CTRL+V.
c) se selectează textul  meniul Edit  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi mutat textul  meniul Edit  Paste.
d) se selectează textul  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutat textul  se apasă pe butonul
din bara de instrumente.

Ştergerea textului
Se selectează textul  se apasă tasta Delete.

Inserarea caracterelor speciale


Caracterele speciale sunt simboluri care nu pot fi introduse cu ajutorul tastaturii.
Se poziţionează cursorul în locul în care va fi introdus simbolul  meniul Insert 
Symbol  se selectează simbolul dorit  click pe butonul Insert.

Formatarea textului

Se selectează textul  meniul Home  Font 

a) tabul Font  se alege fontul, dimensiunea caracterelor, stilul caracterelor, culoarea


acestora şi diferite efecte  click pe butonul OK.
b) tabul Advanced - Caracter Spacing se alege spaţiul dintre caractere (extins,
condensat)

c) tabul Effects  se aleg diferite animaţii pentru text.


Pentru alegerea fontului, a dimensiunii, atributele Bold, Italic, Underline şi culoare se pot
utiliza butoanele din bara de instrumente.

font text îngroşat (Bold)


dimensiune text înclinat (Italic)
culoarea textului text subliniat (Underline)

Modificarea cazului
Modificarea cazului înseamnă transformarea unui text scris într-un anumit fel
(minuscule, majuscule, titlu etc.) într-un text scris în alt fel. De exemplu, transformarea
unui text scris cu minuscule într-un text scris cu majuscule.
Se selectează textul  meniul Home  font - Change case  se alege stilul dorit 
click pe butonul OK.

Căutarea unui cuvânt sau fraze într-un document


Meniul Edit  Find  în fereastra ce apare se scrie cuvântul căutat în secţiunea Find
what  click pe butonul Find Next.
Înlocuirea unui cuvânt sau fraze într-un document
Meniul Edit  Replace  în secţiunea Find what se va scrie cuvântul ce va fi înlocuit, iar
în secţiunea Replace with se va scrie cuvântul cu care se va face înlocuirea  click pe
butonul Find Next  dacă a fost găsit cuvântul/fraza  click pe butonul Replace(pentru
înlocuirea primei apariţii) sau pe butonul Replace All (pentru înlocuirea tuturor apariţiilor).

Formatarea paragrafelor
Pentru paragrafe se poate stabili alinierea (stânga, dreapta, centru, stânga-
dreapta), spaţiul dintre paragrafe şi spaţiul dintre rânduri şi indentarea anumitor paragrafe.
Se selectează textul  meniul Home  Paragraph  se fac modificările dorite  click
pe butonul OK.
Liste marcate şi liste numerotate

Listele marcate sunt utilizate pentru informaţii legate înter ele, dar care nu au o
ordine prestabilită.
 Constanţa
 Timişoara
 Iaşi
 Oradea

Listele numerotate sunt utilizate pentru informaţii care trebuie să fie parcurse într-
o anumită ordine.
1. se selectează textul
2. se tastează combinaţia de taste CTRL+C
3. se deplasează cursorul în poziţia în care va fi copiat textul
4. se tastează combinaţia de taste CTRL+V

Listele pot fi create dintr-un număr de paragrafe introduse anterior (a)sau pot fi create din
textul ce urmează sa fie introdus (b).

a) se selectează paragrafele ce vor apărea în listă  click pe butonul din bara de


instrumente (pentru listă marcată) sau pe butonul (pentru listă numerotată).
b) se poziţionează cursorul în locaţia unde va fi generată lista  click pe butonul din
bara de instrumente (pentru listă marcată) sau pe butonul (pentru listă
numerotată)  se introduce primul element al listei  se apasă tasta Enter  se
introduce al doilea element  se apasă tasta Enter  ……  la terminarea listei se
apasă butonul sau butonul .

Modificarea stilului listelor


Editorul are anumite valori implicite pentru listele maracte şi cele numerotate.
Pentru a schimba aceste valori: se selectează elementele listei  click dreapta  Bullets
and Numbering  se alege stilul dorit, de unde începe numerotarea (în cazul listelor
numerotate), se poate particulariza lista  click pe butonul OK.
Si cu numere

Borduri şi umbrire
Editorul permite aplicarea de linii de bordură şi umbrire paragrafelor selectate,
celulelor unui tabel, imaginilor, textelor selectate, paginilor şi diferitelor obiecte.
Se selectează obiectul care va avea bordură  meniul Format  Borders and Shading
 în fereastra Borders and Shading există trei file:
Borders  linii de bordură = se aplică la nivel de text, paragraf, celulă a unui tabel,
imagine etc.
Page Borders  borduri de pagină = se aplică pentru pagină
Shading  umbrire (haşurare) = se stabileşte culoarea din interiorul bordurii
Insrarea întreruperilor de pagină
La introducerea textului, trecerea se face automat, atunci când s-a ajuns la sfârşitul
unei pagini. Uneori, este necesară trecerea la o nouă pagină, chiar dacă precedenta nu a
ajuns la sfârşit.
Se poziţionează cursorul în poziţia în care va începe noua pagină  meniul Insert 
Break  Page Break  click pe butonul OK.

Inserarea unei întreruperi de pagină cu ajutorul tastaturii:


se apasă combinaţia de taste CTRL+ENTER.

Ştergerea unei întreruperi de pagină:


se selectează întreruperea de pagină  se apasă una din tastele Delete sau Backspace.

Antete şi subsoluri
Antetul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii ce
sunt situate în partea de sus a documentului. Antetul este plasat în zona dintre marginea
superioară a hârtiei şi marginea de sus.
Subsolul conţine informaţii care apar pe fiecare pagină a documentului, informaţii
ce sunt situate în partea de jos a documentului. Subsolul este plasat între marginea de jos
şi marginea inferioară a hârtiei.

Meniul Insert Header and Footer  zonele în care se vor edita informaţiile pentru antet
şi subsol sunt delimitate de un dreptunghi  este afişată şi bara de instrumente Header
and Footer. Textul din antet şi subsol va fi afişat cu litere estompate.

Numerotarea paginilor

Meniul Insert  Page Numbers  se stabilesc: poziţia în care vor fi afişate numerele de
pagină (partea de sus sau partea de jos a paginii), alinierea (stânga, centru,dreapta), se
stabileşte dacă prima pagină va fi sau nu numerotată, se setează formatul afişării
numerelor şi de la ce număr începe numerotarea  click pe butonul OK.
Formatarea documentului
Meniul Page Layout  Page setup  în fereastra Page Setup se stabilesc:
dimensiunea hârtiei, marginile (distanţele între zona de editare a textului şi marginile de
sus, jos, stânga şi dreapta), modul de orientare a paginii (portrait sau landscape)  click
pe butonul OK.
TABELE
Crearea tabelelor
Meniul Table  Insert  Table  se specifică numărul de linii şi de coloane ale tabelului
 click pe butonul AutoFormat  se alege un format pentru tabel  click pe butonul OK
 click pe butonul OK.

Selectarea elementelor dintr-un tabel

Selectarea unei coloane: click cu mouse-ul deasupra primei celule din coloana
respectivă.

Selectarea unei linii: click cu mouse-ul în faţa primei celule din linia respectivă.

Selectarea unui grup de celule: click pe prima celulă din grup  se ţine butonul mouse-
ului apăsat  se deplasează mouse-ul până la ultima celulă din grup  se eliberează
butonul mouse-ului.

Inserarea unei linii într-un tabel


a) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie  meniul Table  Insert 
Rows Above / Rows Below.
b) se selectează linia din tabel unde va fi inserată noua linie  click dreapta pe linia
selectată  Insert Row.
c) se poziţionează cursorul la sfârşitul liniei după care va fi inserată noua linie (în afara
tabelului)  se apasă tasta Enter.
d) se poziţionează cursorul în ultima celulă din cadrul liniei după care va fi inserată noua
linie  se apasă tasta Tab.

Inserarea unei coloane într-un tabel


a) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloană  meniul Table 
Insert  Columns to the Left / Columns to the Right.
b) se selectează coloana din tabel unde va fi inserată noua coloana  click dreapta pe
coloana selectată  Insert Columns.

Ştergerea unei linii


a) se selectează linia care va fi ştearsă  meniul Table  Delete Rows.
b) se selectează linia care va fi ştearsă  click dreapta pe selecţie  Delete Rows.

Ştergerea unei coloane


a) se selectează coloana care va fi ştearsă  meniul Table  Delete Columns.
b) se selectează coloana care va fi ştearsă  click dreapta pe selecţie  Delete
Columns.

Îmbinarea celulelor
A îmbina două sau mai multe celule = a uni celulele respective.
Se selectează celulele care vor fi îmbinate  click dreapta pe selecţie  Merge Cells.

Scindarea celulelor
A scinda o celulă = a împărţi o celulă în două sau mai multe celule.
Click în interiorul celulei  click dreapta  Split Cell  se stabileşte numărul de linii şi
de coloane care vor exista în cadrul celulei ce va fi scindată.

Modificarea bordurii tabelului/a unei celule din tabel


Click dreapta în interiorul tabelului  Borders and Shading  se alege tipul de bordură
dorit, eventual şi culoarea de fundal (fila Shading) se specifică nivelul la care se aplică
bordura aleasă: tabel sau celula selectată  click pe OK.
Schimbarea direcţiei de scriere a textului
Se selectează liniile/coloanele  click pe butonul din bara de instrumente

Ordonarea valorilor dintr-o coloană


Se selectează coloana  click pe unul din butoanele din bara de instrumente
(ordonare crescătoare) sau (ordine descrescătoare).

Însumarea automată a valorilor din coloanele numerice


Se adaugă o nouă linie şi în dreptul coloanei respective se poziţionează cursorul mouse-
ului  click pe butonul din bara de instrumente.

IMAGINI
Inserarea unei imagini
a) se poziţionează cursorul în locul unde va fi inserată imaginea  meniul Insert 
Picture  From File  se caută în structura de foldere imaginea dorită  click pe
butonul Insert.

b) se poziţionează cursorul în locul unde va fi


inserată imaginea  meniul Insert 
Picture  Clip Art  se caută imaginea
dorită din galeria de imagini a aplicaţiei
Word sau de pe web  click pe butonul
Insert.
Redimensionarea unei imagini
Click pe unul din colţurile imaginii  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează
mouse-ul înspre exterior (pentru mărire) sau înspre interior (pentru micşorare).

Copierea unei imagini


a) se selectează imaginea (click pe imagine)  click dreapta pe imaginea selectată 
Copy  se poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea click
dreapta  Paste.
b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+C  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea  se apasă combinaţia de taste
CTRL+V.
c) se selectează imaginea  meniul Edit  Copy  se poziţionează cursorul în poziţia
în care va fi copiată imaginea meniul Edit  Paste.
d) se selectează imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi copiată imaginea  se apasă pe butonul
din bara de instrumente.

Mutarea unei imagini


a) se selectează imaginea  click dreapta pe imaginea selectată  Cut  se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea  click dreapta  Paste.
b) se selectează imaginea se apasă combinaţia de taste CTRL+X  se poziţionează
cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea se apasă combinaţia de taste
CTRL+V.
c) se selectează imaginea  meniul Edit  Cut  se poziţionează cursorul în poziţia în
care va fi mutată imaginea meniul Edit  Paste.
d) se selectează imaginea  se apasă pe butonul din bara de instrumente  se
poziţionează cursorul în poziţia în care va fi mutată imaginea  se apasă pe butonul
din bara de instrumente.

Ştergerea unei imagini


Se selectează imaginea  se apasă tasta Delete.

Rotirea unei imagini


Se selectează imaginea  click dreapta pe imagine si se selecteaza size and position sau
se roteşte imaginea cu ajutorul mouse-ului din punctul verde.
Vizualizarea documentului înainte de imprimare
Meniul File  Print Preview

Stabilirea opţiunilor de imprimare şi imprimarea documentului


Meniul File  Print  se alege imprimanta  se stabilesc paginile care vor fi imprimate
 se stabileşte numărul de exemplare ce vor fi imprimate de la copies  se stabilesc
proprietăţi de imprimare: calitatea imprimării, culoarea imprimării (color sau alb/negru) 
click pe butonul Print.
Modulul 4

APLICAŢIA DE CALCUL TABELAR – MICROSOFT


EXCEL
Microsoft Excel este un program de calcul tabelar. O aplicaţie de calcul tabelar este
un program specializat în prelucrarea datelor organizate sub formă de tabele. Facilităţi
oferite de aplicaţia de calcul tabelar Excel: introducerea datelor se poate face manual sau
automat (preluate dintr-un fişier), calculele matematice, chiar de complexitate ridicată, sunt
efectuate cu uşurinţă, datele pot fi reprezentate sub formă grafică.
Un document Excel este un caiet cu foi de calcul (WorkBook), acre conţine mai
multe foi de calcul (Sheet), prima dintre ele fiind activă la lansarea aplicaţiei.
O foaie de calcul este un tabel în care se pot introduce şi manipula date de natură
diferită: text, valori numerice, formule matematice, reprezentări grafice etc.
Într-o foaie de calcul, fiecare coloană este identificată prin litere, începând cu A, iar
fiecare linie prin numere, începând cu 1. La intersecţia unei linii cu o coloană se găseşte o
celulă a cărei adresă este dată de litera coloanei şi numărul liniei (exemplu: A3, H5, B20).

Lansarea aplicaţiei
Click pe butonul Start  All Programs  Microsoft Office 2010 – Microsoft Excel 2010
Introducerea datelor
Click asupra celulei în care se vor introduce datele (text sau valori numerice)  se
introduc datele  click în altă celulă sau se apasă tasta Enter.

Salvarea unui document Excel (WorkBook)

Meniul File  Save  se specifică numele documentului în secţiunea File Name (Nume
fişier) şi locaţia în care va fi salvat, în secţiunea Save in (Salvare în)  click pe butonul
Save (Salvare).
Deschiderea unui document existent

Meniul File  Open  în secţiunea Open in (Privire în) se caută documentul în folder-ul
în care a fost salvat  se selectează fişierul  click pe butonul Open (Deschidere).

Selectarea datelor

Selectarea unui grup de celule: click asupra primei celule din grup  se ţine butonul
mouse-ului apăsat  se deplasează mouse-ul spre ultima celulă din grup  se eliberează
butonul mouse-ului.
Selectarea unei coloane: click pe litera coloanei.
Selectarea unei linii: click pe numărul liniei.
Selectarea unei foi de calcul: click în colţul stânga sus (vezi figura).

Copierea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul
sau în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Copy  se selectează foaia
de calcul în care se va face copierea  se selectează grupul de celule destinaţie  click
dreapta pe selecţie  Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de copiere studiată anterior.

Mutarea coţinutului unui grup de celule în alte celule din aceeaşi foaie de calcul sau
în altă foaie de calcul
Se selectează grupul de celule  click dreapta pe selecţie  Cut  se selectează foaia
de calcul în care se va face mutarea  se selectează grupul de celule destinaţie  click
dreapta pe selecţie  Paste.
Obs. Se poate folosi orice metodă de mutare studiată anterior.

Ştergerea conţinutului unei celule/grup de celule


Se selectează celula/grupul de celule  se apasă tasta Delete.

Ştergerea unei celule


Click dreapta pe celulă  Delete.

Ştergerea unei linii


Click dreapta pe numărul liniei  Delete.

Ştergerea unei coloane


Click dreapta pe litera coloanei  Delete.

Inserarea unei linii


Click dreapta pe numărul liniei unde va fi inserată noua linie  Insert.

Inserarea unei linii


Click dreapta pe litera coloanei unde va fi inserată noua coloană  Insert.

Modificarea dimensiunilor unei coloane/linii


Click pe marginea dreaptă a coloanei  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se
deplasează mouse-ul spre dreapta (pentru mărire) sau spre stânga (pentru micşorare)
până se ajunge la dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-ului.
Click pe marginea de jos a liniei  se ţine butonul mouse-ului apăsat  se deplasează
mouse-ul în jos (pentru mărire) sau în sus (pentru micşorare) până se ajunge la
dimensiunea dorită  se eliberează butonul mouse-ului.
Sortarea datelor după unul sau mai multe criterii
Sortare = ordonarea datelor din tabel după anumite criterii.
Se selectează datele care vor fi sortate  meniul Data  Sort  se specifică criteriile de
sortare (colaonele după care se va face sortarea) în secţiunile Sort By şi precum şi
ordinea de sortare (ascendent sau descendent)  click pe butonul OK.
Filtrarea datelor
Filtrarea datelor = afişarea doar a datelor care îndeplinesc anumite condiţii.
Click pe litera coloanei în care se va face filtrarea  meniul Date  Filter  AutoFilter.

FORMULE

Introducerea unei formule simple într-o celulă


Formulele permit efectuarea calculelor în cadrul foii de calcul. Când se folosesc
formule, Excel va recalcula automat rezultatul la orice modificare a valorilor numerice care
participă la respectivul calcul.

Paşii necesari pentru introducerea unei formule:


1. se selectează celula în care se va scrie formula.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea formulei.
3. se introduc coordonatele primei celule sau click pe celulă cu mouse-ul.
4. se introduce operatorul .
5. se introduc coordonatele următoarei celule implicate în calcul sau click pe celulă cu
mouse-ul.
6. se repetă paşii 4 şi 5 de câte ori este necesar.
7. se apasă tasta Enter.
Operatori matematici:
Operator Operaţia
+ Adunare
- Scădere
* Înmulţire
/ Împărţire
^ Ridicare la putere

Formulele se pot scrie în zona de formule sau în celula respectivă.


Dacă formula se scrie în zona pentru formule: se selectează celula în care se doreşte afişarea
rezultatului  se mută cursorul în zona de formule ( fx ) se scrie formula  se apasă Enter sau
click pe butonul .
După apăsarea tastei Enter, în celula în care a fost scrisă formula, va apărea rezultatul.

rezultatul
FUNCŢII

Funcţiile sunt formule predefinite care efectuează anumie operaţii (suma, maximul, media
mai multor valori etc.).

Introducerea unei funcţii într-o celulă


1. se selectează celula în care va fi scrisă funcţia.
2. se tastează semnul „=” pentru a începe introducerea funcţiei.
3. se scrie numele funcţiei urmat de o paranteză deschisă.
4. se selectează grupul de celule.
5. se închide paranteza (opţional).
6. se apasă tasta Enter.

OBS. Funcţiile pot fi scrise, la fel ca şi formulele, în zona de formule.

Funcţii
Funcţia Operaţia
sum Suma valorilor din celulele selectate
product Produsul valorilor din celulele selectate
max Maximul valorilor din celulele selectate
min Minimul valorilor din celulele selectate
average Media aritmetică a valorilor din celulele selectate

Introducerea funcţiei pentru calculul mediei

Copierea formulelor/funcţiilor

Selectaţi celula care conţine formula  click pe punctul de selectare (colţul dreapta jos al
celulei) până când cursorul mouse-ului ia forma +  se ţine butonul mouse-ului apăsat 
se deplasează mouse-ul până când se acoperă întregul grup de celule  se eliberează
butonul mouse-ului.
GRAFICE
Graficele permit reprezentarea datelor unei foi de calcul într-o formă grafică.
Graficul poate fi creat pe foaia de calcul ce conţine datele sau pe o altă foaie. La
modificarea datelor din foaia de calcul, graficul este actualizat, astfel încât va reflecta
modificările făcute.

Crearea graficelor
1. se selectează datele care vor fi reprezentate grafic.
2. click pe Insert din bara de instrumente.

3. se selectează tipul de grafic dorit din lista Chart Type şi formatul graficului din lista
Chart sub-type  click pe butonul ok
4. se selectează Rows, dacă se doreşte ca valorile de pe prima linie să fie reprezentate
pe axa X sau se lasă selectată opţiunea implicită Columns, şi în acest caz datele din
prima colaonă selectată vor fi reprezentate pe axa X  click pe butonul Next.
5. se introduce titlul graficului în câmpul Chart title  se introduce eticheta axei X în
câmpul Category (X) axis  se introduce eticheta axei Y în câmpul Value (Y) axis 
click pe butonul Next.
6. se selectează opţiunea As new sheet, dacă se doreşte crearea graficului pe o foaie de
calcul nouă sau se lasă selectată opţiunea As object in, şi în acest caz graficul va fi
creat pe foaia curentă  click pe butonul Finish.

Operaţii cu foile de calcul

Foile de calcul se pot redenumi, şterge, copia, muta, se pot insera noi foi de calcul.
Click pe foaia de calcul asupra căreia se doreşte să se facă modificări  din meniul afişat
se alege opţiunea dorită.
Modulul 5

Microsoft Access 2010


Domeniul bazelor de date este foarte important la ora actuala. Indiferent ca suntem un utilizator
obisnuit, unul experimentat sau un profesionist IT, studiul unei baze de date este mai important ca oricand.

Introducere

O sa incepem cu o baza de date noua, creata de la zero, o sa discutam in mare despre ce reprezinta o
baza de data, la ce este folosita ea, s.a.m.d. Apoi o sa incepem sa cream efectiv componentele din interiorul
unei baze de date. Este foarte important sa intelegem ce reprezinta aceste componente si la ce ne sunt de
fapt ele utile. Vorbim despre tabele, despre constrangeri, despre relatii. As putea spune ca cele mai
importante entitati din interiorul unei
baze de date sunt:
• Interogarile, ce ne ajuta sa extragem anumite informatii dintr-o baza de date;
• Rapoartele, ce ne permit sa scoatem pe hartie aceste date (intr-un raport conteaza si
partea estetica, layout-ul, felul cum sunt prezentate acele date);
• Formularele, ce ne ajuta sa introducem sau sa modificam datele din interiorul unei baze de date.

Creare unei baze de date de la 0

In Microsoft Access 2007 avem la indemana foarte multe sabloane de baze de date, toate aceste
sabloane contin baze de date deja realizate. In acest exemplu incepem o baza de date de la 0.
O sa incepem sa cream o baza de date noua. Deschidem aplicatia Microsoft Access 2010.
Lansarea in executie a programului se face urmand calea: Start All ProgramsMicorsoft Office
 Microsoft Office Access 2010
O sa pornim cu o baza de date de la zero. O sa dam un nume acestei baze de date, de
exemplu clasa.accdb.

Selectam locatia in care dorim sa salvam baza de date apasand butonul apoi
apasam butonul Creare pentru a incepe sa cream componentele unei baze de date.
O baza de date este alcatuita din mai multe tabele care contin diverse informatii si care sunt
interrelationate.
Observati ca interfata Access-ului porneste deja cu un tabel nou.
Orice coloana dintr-un tabel se numeste camp;
Orice linie dintr-un tabel se numeste inregistrare;
Intersectia dintre o linie si o coloana se numeste valoare.
Cea mai importanta linie dintr-un tabel este acea linie care defineste tabelul. Ea se
numeste cap de tabel (sau structura de baza). Acesta este primul lucru pe care il cream atunci
cand vrem sa facem un tabel.
Capul de tabel contine definitia coloanelor din tabelul respectiv.
Crearea unui tabel

Tabelele din Access sunt mult mai "inteligente" decat cele din Excel. Au o structura
bine definita, fiecare coloana avand un anumit tip de date, o anumita dimensiune, etc.
Este recomandat ca fiecare tabel dintr-o baza de date sa stocheze informatii referitoare la o
singura entitate din viata reala.
De exemplu, tabela ELEVI sa stocheze doar informatii despre elevi, tabela
MEDII_ELEVI doar informatii despre mediile elevilor. Nu stocam in interiorul unei singure
tabele informatii amestecate, ce se refera la entitati diferite.
Vom crea un prim tabel numit ELEVI. Observati ca imediat dupa ce am inceput sa cream
baza de date, Access se asteapta sa cream capul de tabel al primului meu tabel din baza de date.
Cu alte cuvinte, in acest momemt putem sa cream structura de baza a tabelului.
Exista doua moduri de vizualizare ale unui tabel: Vizualizare foaie de date, ce ne
permite sa cream structura tabelului si sa introducem datele in acelasi timp, si Vizualizare
Proiect.
Se recomanda sa creati structura tabelului in modul Vizualizare Proiect, apoi sa folositi
Vizualizare foaie de date pentu introducerea datelor.
In momentul in care alegem sa cream un tabel in Vizualizare Proiect, Access va cere
imediat sa introducem numele acestuia.

Completam numele tabelei: ELEVI si apasam OK.

Observam tabela in partea stanga a ecranului, acolo unde avem un meniu ce ne permite sa
navigam prin elementele din interiorul bazei de date. Acum putem sa cream coloanele din tabel.
Este recomandat ca orice tabel sa aiba o coloana cu rolul de indentificator unic de linie. Fie
ca se numeste cod elev (ca in cazul nostru), CNP sau Numar matricol si stabilim ca aceasta
coloana este de tip AutoNumerotare. Aceasta inseamnan ca Access va genera in mod automat
un numar de cod unic, sub forma de numar current (1, 2, 3).
Completam si celelalte coloane, specificand tipul de date pentru fiecare coloana in
parte, astfel:
• Nume, coloana de tip Text;
• Prenume, coloana de tip Text;
• Data nasterii, coloana de tip Data/Ora;
• Clasa, coloana de tip Text

In acest moment putem vizualiza tabelul in modul Vizualizare foaie de date (panglica
Proiectare optiunea Vizualizare) pentru a putea introduce inregistrarile.
Apasati DA daca Access va cere sa salvati datele.
Observati cum capul de tabel a ramas cu cele patru coloane. In acest moment putem sa
introducem cateva linii. Navigarea de la o valoare la alta se poate face apasand tasta Tab.
Crearea unui raport

Un raport reprezinta o situatie extrasa dintr-o baza de date (o interogare) la care


conteaza foarte mult:
- partea estetica (culori, tabele, border-uri, antet, subsol, conditional formatting, etc) -
modalitatea logica de afisare a datelor (grupari, sortari, etc).
Un raport nu este altceva decat o interogare dintr-o baza de date ce urmeaza a fi
interpretata de o anumita persoana. Acea persoana doreste sa vizualizeze repectivele date intr-un
mod cat mai placut astfel incat sa poata cat mai usor sa extraga o informatie relevanta.
La rapoarte conteaza foarte mult doua aspecte:
• Partea estetica (layout): culori, borduri, tabele;
• Forma in care sunt prezentate datele: antet, subsol, formatari.
Avem deja doua interogari salvate.
Pentru a face un raport, mergem in panglica Creare si alegem Expert Raport.

Caseta de dialog care apare ne intreaba ce sta la baza raportului nostru. Putem alege dintre
tabelele si interogarile deja create. Alegem tabela ELEVI.

Acum putem sa selectam coloanale de care avem nevoie in raport. Alegem Nume,
Prenume si Clasa. Apasam Urmatorul.
Putem apoi sa grupam datele intr-un anumit fel, dar nu avem nevoie asa ca apasam
Urmatorul.

Putem de asemnenea sa mentionam modul de sortare. Vom alege sa sortam dupa Nume,
crescator. Apasam Urmatorul.

Putem sa alegem modul de aranjare in pagina a informatiilor din raport. Vom bifa Tabele
(unul dintre cele mai comune) impreuna cu orientarea paginii Portret.
Alegem un stil pentu raportul nostru. Avem in lista o serie de stiluri predefinite care
contin anumite atribute de fromatare. Alegem Modul si apasam Urmatorul.

In final dam un nume raportului: Raport Elevi si clase. Apasam Terminare.

Observati ca raportul este tabela ELEVI, dar aspectul fizic, estetic, este diferit de cel din
baza de date.
Crearea unui raport. Formatarea Conditionata

Un raport nu reperezinta o simpla interogare cu un cap de tabel, cu un titlu, ce urmeaza a fi


scos la imprimanta. Un raport de regula implementeaza operatii mult mai serioase, mult mai
complexe. Vom aborda una dintre cele mai spectaculoase astfel de operatiuni: formatarea
conditionata.
Am putea astfel sa impunem o conditie logica pe o anuita coloana astfel incat acele valori
care indeplinesc acea conditie sa fie scoase in evidenta intr-un anumit fel. De exemplu, toti elevii
care sunt in clasa a zecea sa fie scrisi cu rosu.
Mergem in modul de vizualizare Vizualizare aspect al raportului Elevi si clase.

Selectam coloana Clasa, cea pentru care vrem sa aplicam formatarea conditionata, iar de
pe panglica Format facem click pe Conditional.
Vom alege formatarea: Valoarea campului este egala cu 10. Din atributele de formatare
alegem Aldin, Culoare Font rosu si Culoare de umplere/fundal verde. Apasam OK.
Alegem modul de vizualizare Examinare inaintea imprimarii.

Observati ca toate acele valori care respecta conditia logica sunt scoase automat in
evidenta.
Crearea unui formular

Formularele reprezinta ferestre ce permit adaugarea, modificarea, stergerea


datelor dintr-o baza de date. Formularele sunt special create astfel incat sa permita cat ma
facil si rapid operatiile de mai sus.

Formularele reprezinta obiecte din interiorul unei baze de date care ne ajuta sa
modificam datele din tabele intr-un mod mult mai placut si mai usor.
In mod normal, daca vrem sa modificam sau sa adaugam randuri noi in tabela ELEVI ar
trebui sa o deschidem si sa operam modificarile in Vizualizare foaie de date. Aceasta e o
operatie destul de riscanta pentru ca exista posibilitatea sa alteram liniile din tabela si sa
introducem valori neconforme cu realitatea.
Formularele exact acest lucru il fac: ne permit sa introducem date sau sa modificam,
respectand anumite reguli.
Din panglica Creare alegeti Mai multe formulare  Expert formular pentru crearea unui
formular.

In fereastra ce s-a deschis alegem campurile Nume, Prenume, Data nasterii si Clasa din
tabela ELEVI. Apasam Urmatorul.

Ca sablon alegem modul Stanga-Dreapta. Apasam Urmatorul.


Alegem un stil de formatare (Culme) si apasam Urmatorul.

In final, completam numele pentru formular: Formular elevi dupa care apasam
Terminare.

Daca vrem sa trecem la urmatorul elev, apasam butonasul Inregistrarea umatoare, din
partea de jos.
Cu acest instrument putem sa facem orice operatie de modificare fara a mai fi nevoie sa deschidem tabelul.
Pentru a introduce o inregistrare noua apasam butonul inregistrare noua (necompletata).

Introducem noile informatii.

In formulare nu se pot face numai adaugari de linii noi, dar si modificari, sortari,
filtrari.
Modulul 6

REALIZAREA PREZENTĂRILOR – APLICAŢIA


MICROSOFT POWERPOINT
Aplicaţia PowerPoint este un editor prin care se pot crea prezentări. O prezentare
este alcătuită din mai multe diapozitive (slide-uri). Un slide poate conţine texte, imagini,
diagrame şi alte obiecte. Unui slide i se pot adăuga efecte speciale de animaţie sau de
tranziţie.

Lansarea în execuţie a aplicaţiei PowerPoint

Click pe butonul Start All programs - Microsoft Office - Microsoft PowerPoint 2010
Crearea unei noi prezentări
La lansarea în execuţie a programului se deschide o prezentare nouă ce conţine un singur
slide.

Adăugarea unui diapozitiv


a) click pe butonul (New Slide) din bara de instrumente
b) meniul Home  New Slide

Ştergerea unui diapozitiv


a) se selectează diapozitivul sau diapozitivele care vor fi şterse  meniul Edit  Delete
Slide.

b) se selectează diapozitivul sau diapozitivele din panoul din partea stângă (se ţine tasta
CTRL apăsată în timp ce se execută click pe toate diapozitivele dorite)  click
dreapta pe selecţie  Delete Slide.
Modificarea şablonului de structurare a unui diapozitiv

Meniul Home  Layout  se execută click pe unul tipurile de şabloane.

Modificarea culorii de fundal ataşată unui diapozitiv


Uneori, se doreşte ca fundalul ataşat unui diapozitiv să fie o simplă culoare, eventual
texturat, şi nu elemente din fundal corespunzătoare modelelor de design.
Se selectează diapozitivul sau diapozitivele pentru care se va aplica culoarea de fundal 
meniul Design  Background Styles  se alege culoarea dorită  click pe butonul
Apply. Dacă se doreşte aplicarea culorii pentru toate diapozitivele, atunci se apasă
butonul Apply to All.
Ataşarea unui model de design predefinit diapozitivelor
Unei prezentări i se poate ataşa un model de design predefinit pentru a asigura un anumit
caracter de uniformitate prezentării.
PowerPoint-ul pune la dispoziţia utilizatorului aproximativ 45 de modele de design.
Meniul Design  Ribbon  Se alege backgroundul predefinit prin click stinga de mouse,
acest design se va aplica automat dupa selectare

Adăugarea unui text într-un diapozitiv


Textul se introduce în cadrul diapozitivelor în zonele în care apare inscripţia Click to add
text sau Click to add title(subtitle) sau în cadrul casetelor de text. Casetele de text se
introduc astfel: meniul Insert  Text Box.

Editarea textelor existente într-un diapozitiv


Click pe regiunea care conţine textul  se deplasează cursorul în locaţia în care se vor
face modificările  se operează modificările dorite  click în exteriorul regiunii sau se
apasă tasta Esc.

Inserarea unei imagini într-un diapozitiv


Se selectează diapozitivul în care se doreşte inserarea imaginii respective  meniul
Insert  Picture  From File  se introduce calea spre imagine în secţiunea Look in 
se selectează imaginea  click pe butonul Insert.
Adăugarea efectelor de animaţie
Animaţia poate fi la nivel de diapozitiv sau la nivel de obiect al unui diapozitiv. Animaţia la
nivel de diapozitiv (efecte de animaţie) se aplică tuturor obiectelor din cadrul diapozitivului,
în timp ce animaţia la nivel de obiect (animaţie particularizată) se aplică numai asupra
obiectului respectiv.

Animaţie particularizată
Se selectează obiectul căruia i se va asocia animaţia (text, imagine)  meniul Transition
 se alege animaţia dorită  se stabileşte modul de începere a animaţiei (la click, după
animaţia precedentă, odată cu animaţia precedentă)  se alege orientarea animaţiei  se
stabileşte viteza animaţiei.

La nivel de text

Adăugarea efectului de tranziţie


Tranziţia constă în modul în care se face trecerea de la un diapozitiv la următorul, adică
modul în care un diapozitiv este îndepărtat de pe ecran şi este încărcat diapozitivul
următor.
Pentru fiecare diapozitiv se poate stabili o animaţie care va fi asociată diapozitivului atunci
când acesta este afişat pe ecran. De asemenea, pentru fiecare diapozitiv se stabileşte
modul în care este îndepărtat de pe ecran (la click sau automat, după un anumit interval
de timp) şi viteza cu care se desfăşoară animaţia asociată. Tranziţiei i se poate asocia şi
un sunet. Fiecare diapozitiv poate avea tranziţie proprie sau se asociază o singură
tranziţie tuturor diapozitivelor (în acest caz se va apăsa butonul Apply to All Slides).

Tranzitie diapozitive

Meniul Transition  se alege animaţia, viteza, sunetul, modul de trecere de la un


diapozitiv la altul (la click sau automat după un anumit inteval de timp) din ribbon.
Modulul 7

INTERNET
REŢELE INFORMAŢIONALE
Reţeaua de calculatoare = ansamblu de calculatoare conectate între ele.
Calculatoarele pot face schimb de date şi pot folosi în comun resurse, dar îşi păstrează
independenţa.
Transportul în reţea reprezintă un set de tehnici folosite pentru transmisia şi recepţia
datelor de-a lungul mediului de transmisie. Mediile de transmisie pot fi: cablu coaxial, fibră
optică, linie telefonică, unde (radio sau microunde).
Protocolul de comunicaţie = set de reguli prin care se asigură schimbul de date şi de
mesaje între două calculatoare între care s-a stabilit o legătură fizică. El trebuie să asigure:
 controlul transferului de date
 detectarea şi înlăturarea erorilor
 optimizarea utilizării liniei de comunicaţie
 independenţa faţă de modul de transmisie

În reţea, informaţia circulă sub formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un
destinatar. Mesajul sau datele care trebuie transmise între două calculatoare sunt
descompuse în unităţi de date care sunt împachetate. Pachetul este format din informaţia
propriu-zisă şi informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi adresa
expeditorului. Informaţia de control este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare,
numite comutatoare de pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu.
Ultimul comutator livrează pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung
la destinaţie, ele sunt reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise.

Reţele pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE CONFIGURAŢIA REŢELEI

Configuraţia reţelei este determinată de topologia reţelei. Există două tipuri de topologii:
- topologia fizică = modul în care sunt legate fizic calculatoarele
- topologia logică = modul în care sunt transferate datele între calculatoare

 Reţele liniare sau magistrale (bus topology)


Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de comunicaţie, care are capetele
libere. Mesajul trece prin fiecare calculator plasat fizic între expeditor şi destinatar. Fiecare
calculator citeşte adresa dinantetul mesajului. În cazul în care recunoaşte adresa, calculatorul
respectiv preia mesajul; altfel îl trimite mai departe.

 Reţele inel (ring topology)


Toate calculatoarele sunt conectate la un singur mediu de
comunicaţie care are capetele legate.
Calculatoarele reţelei devin componente ale mediului
de comunicare, iar informaţia trece prin fiecare
calculator. Defectarea unui calculator înseamnă întreruperea canalului de comunicaţie.

 Reţele stea (star topology)


Există un calculator central (distribuitor sau dispecer) la care sunt
conectate celelalte calculatoare din reţea. Toate mesajele sunt
schimbate prin intermediul dispecerului. Acesta citeşte adresa şi
apoi distribuie mesajul calculatorului destinatar.

 Reţele arborescente sau ierarhizate


Sunt realizate prin combinarea mai multor reţele stea. Se realizează prin legarea la un
calculator central (dispecer central) a mai multor calculatoare, care pot fi independente sau
dispeceri într-o reţea de tip stea.

 Reţele mixte
Se obţin prin combinarea unei reţele inel cu reţele stea. Se conectează circular (în inel) mai
multe calculatoare dispecer care gestionează câte o reţea stea.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE ARIA DE RĂSPÂNDIRE

 Reţele locale –LAN (Local Area Network)


Conectează calculatoare apropiate geografic (sală, clădire) – maxim 2 km. Conectarea se face
prin cablu sau unde radio.

 Reţele metropolitane – MAN (Metropolitan Area Network)


Acoperă o aglomeraţie urbană. Se foloseşte de obicei fibră optică. Vitezele de transfer sunt
asemănătoare cu cele de la reţelele locale.

 Reţele globale – WAN (Wide Area Network)


Reţele cu răspândire geografică foarte mare. Conectează calculatoare situate la distanţe mari
(ţări, continente) pe linii telefonice, canale radio, satelit. Vitezele de transfer sunt mai mici
decât în cazul reţelelor locale.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE STRATEGIA DE FUNCŢIONARE

 Reţele de la egal la egal (peer-to-peer)


Între calculatoarele din reţea este stabilită o relaţie de egalitate. Dezavantaje: viteze de lucru
foarte mici, nu se poate asigura securitatea şi integritatea datelor (pentru că un utilizator poate
controla o parte a reţelei), permite maxim 25 de calculatoare.

 Reţele cu server de fişiere (file server)


Se mai numesc şi reţele client/server. Sunt formate din:
- un calculator pe care rulează software-ul de reţea, numit server de fişiere şi care
furnizează diferite servicii altor calculatoare (clienţii).
- mai multe calculatoare care pot avea acces la resursele reţelei, numite staţii de lucru
(workstations) sau clienţi. De la staţia de lucru lucrează utilizatorul (user); el are anumite
drepturi în reţea şi un cont (account) atribuite de către administratorul de reţea. Accesul la
contul unui utilizator poate fi protejat prin folosirea parolei.

CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE ACCESUL LA REŢEA

 Reţele private
Sunt reţelele care aparţin unor organizaţii; sunt răspândite pe suprafeţe geografice mari.

 Reţele publice
Sunt reţele globale, răspândite pe suprafeţe geografice foarte mari. Sunt construite şi
întreţinute de companii specializate în acest gen de servicii.

INTRANET ŞI EXTRANET

Intranet-ul este o platformă de colaborare între membrii unui grup (constituit la nivel de
departament, întreprindere sau organizaţie), care se bazează pe:
- infrastructura unei reţele locale de calculatoare sau a mai multor reţele locale adiacente,
interconectate
- principii şi metode de lucru caracteristice Internet-ului
Intranet-ul este o reţea privată care permite utilizarea în regim de reţea a informaţiilor
organizaţiei respective. Intranet-ul este o reţea aptă să se conecteze la Internet, dar protejată
total de posibile atacuri din Internet prin bariere soft şi hard specifice (firewalls).

Extranet-ul este o extensie a unei reţele Intranet, orientată îndeosebi pe serviciul www,
extensie care permite comunicarea între anumite instituţii şi diferitele posturi de lucru din
reţeaua Extranet, ceea ce în practică înseamnă un acces limitat la reţeaua Intranet extinsă.

INTERNET-ul

Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie.


Importanţa reţelei constă în volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între
participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de Internet, legate între ele,
la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele.
Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din
punct de vedere numeric. Astfel, Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii
administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali.
Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii:
 serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail): corespondenţa este rapidă, uşoară, permite
transmiterea unor fişiere ataşate precum şi trimiterea simultană la mai mulţi destinatari.
 serviciul de grupuri de informare (Usernet): recepţionarea şi emiterea mesajelor referitoare
la subiecte din grupuri de informare (discuţii).
 serviciul de transferări de fişiere (FTP = File Transfer Protocol): serviciu pentru transferul
fişierelor înInternet. Este considerat cel mai sigur şi cel mai eficient mod de a efectua
transferuri de fişiere între utilizatori diferiţi din Internet.
 serviciul de acces la calculatoare server (Telnet): permite utilizatorului să se conecteze la
un calculator aflat la distanţă, propriul calculator fiind un terminal obişnuit al calculatorului
îndepărtat.
 serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC = Internet Relay Chat): conversaţie între
mai mulţi utilizatori, în timp real, cu suport Internet, prin intermediul unor schimburi de texte,
introduse interactiv de la tastatură şi recepţionate de către toţi participanţii la conversaţie.
 serviciul WWW (World Wide Web = pânză de păianjen care înconjoară lumea) sau WEB :
este secţiunea multimedia a reţelei. Constă în milioane de pagini care se pot afişa pe
ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine texte, imagini, animaţii,
fişiere audio şi video precum şi hyperlink-uri (legături la alte pagini Web). WWW este doar
unul din serviciile oferite de Internet, dar este serviciul folosit cel mai des.

Poşta electronică (e-mail)

Poşta electronică a devenit unul dintre instrumentele indispensabile în rezolvarea


problemelor de comunicare între indivizi (instituţii) situaţi (situate) aproape în orice punct al
planetei.
Avantaje oferite de serviciul de poştă electronică:
- cost scăzut
- viteza de transmitere mare
- flexibilitate
- distribuire a mesajelor
- evidenţa persoanelor
- gestiunea mesajelor

Comerţul electronic (e-commerce)

Aplicaţiile de comerţ electronic oferă posibilitatea realizării de tranzacţii comerciale


(cumpărări sau vânzări de bunuri şi servicii), folosind suportul oferit de Internet sau de alte
reţele.
Comandarea unui produs folosind o aplicaţie de tip e-commerce presupune
completarea unui formular în care se specifică datele de identificare a cumpărătorului (nume,
prenume, adresa, numărul de telefon etc.). cumpărătorul va indica, de asemenea, produsele
pe care le doreşte, după ce şi le-a ales dintr-un catalog pe care îl are la dispoziţie în format
electronic. În cazul în care se respectă şi protocolul privind achitarea contravalorii produsului,
în condiţiile indicate de aplicaţia de tip e-commerce, cumpărătorul va primi produsul dorit prin
poştă. Dacă produsul nu dă satisfacţie din punct de vedere calitativ exigenţelor clientului,
acesta poate uza de o procedură de returnare a produsului.
INFORMAŢIE ŞI COMUNICARE

INTERNET-ul

Internet-ul este o reţea globală de calculatoare legate cu ajutorul liniilor de comunicaţie.


Importanţa reţelei constă în volumul imens de informaţie şi posibilitatea comunicării între
participanţi. Reţeaua este formată dintr-un număr mare de servere de Internet, legate între ele,
la fiecare server fiind conectate un număr de staţii sau un număr de alte reţele.
Toate calculatoarele conectate la reţeaua Internet pot face schimb de date între ele,
indiferent de sistemul de operare pe care îl folosesc. Informaţia circulă prin această reţea sub
formă de pachete. Fiecare pachet are un expeditor şi un destinatar.
Mesajul sau datele care trebuie transmise între două calculatoare sunt descompuse în
unităţi de date care sunt împachetate. Pachetul este format din informaţia propriu-zisă şi
informaţiile de control care pot conţine adresa destinatarului şi adresa expeditorului. Informaţia
de control este memorată în antetul pachetului. Anumite calculatoare, numite comutatoare de
pachete, dirijează pachetul către destinatar, pe un anumit traseu. Ultimul comutator livrează
pachetul destinatarului. După ce toate pachetele unui mesaj ajung la destinaţie, ele sunt
reasamblate pentru a se reface integritatea datelor transmise.
Operaţia de dirijare a unui pachet în reţea este făcută automat de reţea, conform unui
anumit protocol. Reţelele care formează Internetul pot folosi fiecare în parte un anumit
protocol de comunicare între propriile calculatoare, dar, între reţele nu se poate folosi decât un
protocol unic de comunicare. Acest protocol se numeşte IP (Internet Protocol). El asigură
transmiterea pachetelor între două calculatoare gazdă. Pentru dirijarea pachetelor, protocolul
IP foloseşte 4 octeţi pentru identificatorul destinatarului. Identificatorul conţine două adrese:
adresa reţelei şi adresa calculatorului gazdă.
Protocolul IP este completat de protocolul TCP (Transmission Control Protocol) care
împarte mesajul în unităţi de date, numerotează pachetele unui mesaj şi reface mesajul la
destinaţie, din pachete. El verifică dacă mesajul a fost transmis corect: să nu se piardă date,
să nu fie duplicate sau să nu fie date eronate.
Structura este în permanentă expansiune, atât din punct de vedere teritorial, cât şi din
punct de vedere numeric. Astfel, Internet-ul interconectează guverne, instituţii publice, instituţii
administrative, universităţi, companii, alte reţele, utilizatori individuali.
Reţeaua Internet pune la dispoziţia utilizatorilor mai multe tipuri de servicii:
 serviciul de poştă electronică (mesaje e-mail)
 serviciul de grupuri de informare (Usernet)
 serviciul de transferări de fişiere (FTP)
 serviciul de acces la calculatoare server (Telnet)
 serviciul de conversaţii, cu suport Internet (IRC)
 serviciul WWW (World Wide Web) sau WEB
World Wide Web

Denumită şi www sau Web, este secţiunea multimedia a reţelei. Constă în milioane de
pagini care se pot afişa pe ecarnul utilizatorului. Aceste pagini, numite pagini Web, pot conţine
texte, imagini, animaţii, fişiere audio şi video precum şi hyperlink-uri (legături la alte pagini
Web).
Adresa unei pagini Web

Adresa unei pagini web, de obicei, este compusă din următoarele patru părţi:
 HTTP este numele serviciului Internet prin care paginile web sunt transferate prin Internet.
El precizează programul de navigare utilizat care se va conecta la o pagina web.
 CalculatorServer este numele calculatorului server utilizat, format din urmatoarele 3
elemente, despărţite prin caracterul punct:
 Locaţia calculatorului respectiv, de obicei www.
 Numele organizaţiei care este proprietarul calculatorului.
 Sufix, prin care se identifică fie profilul organizaţiei (com = comercial, edu =
educaţional, gov = guvern etc.), fie ţara de domiciliu (ro =România, de =
Germania, hu = Ungaria etc.).
 Cale este calea spre pagina web, rezidentă pe un anumit calculator server. Folderele
specificate în cale sunt despartite prin caracterul / (slash). Dacă nu este specificată calea,
atunci pagina web se află în folderul rădăcină al serverului.
 Pagina este numele paginii web utilizate, de extensie htm sau html. Dacă pagina nu este
specificată, atunci se utilizeaza o pagină implicită având numele : index.htm, default.htm
sau default.html, în funcţie de modul de organizare a calculatorului server.

Exemple:
http://www.gmi.ro/index.html
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
www - serverul este la locaţia Word Wide Web.
gmi – serverul este la firma gmi.
ro – serverul este în România.
index.html – numele paginii web este index.html, fişier care este memorat în folderul rădăcină
al calculatorului server www.gmi.ro

http://www.gmi.ro/librarie/catalog/
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
www - serverul este la locaţia Word Wide Web.
gmi – serverul este la firma gmi.
ro – serverul este în România.
/librarie/catalog/ - pagina web este memorată în dosarul librarie, subfolderul catalog al
calculatorului server www.gmi.ro
Numele paginii nefiind specificat este considerat index.html.

http://members.fortunecity.com/sanyi/p/cv.html
http - acest calculator server utilizează serviciul http.
members - serverul este la locaţia members.
fortunecity – serverul este la firma fortunecity.
com – profilul firmei este comercial.
/sanyi/p/ – pagina web este memorată în dosarul sanyi, subfolderul p al calculatorului server
members.fortunecity.com .
cv.html – numele paginii web este cv.html.
Programe de navigare

Prin program de navigare pe Internet (browser) se înţelege o aplicaţie care este


memorata pe calculatorul propriu, adică pe un calculator client. Scopul programului este
afişarea, pe ecranul calculatorului propriu, a paginilor web.
Funcţionând în calitate de client, calculatorul propriu ia legătura cu calculatorul server
asociat, căruia îi transmite adresa paginii web dorite de utilizator. În continuare, preia pagina
web cerută de la calculatorul server şi o afişează pe ecranul calculatourlui propriu.
Programul de navigare pune la dispoziţie utilizatorului mijloace simple pentru
descărcarea în calculatorul utilizat a diferitelor fişiere existente în Internet.
Există un număr mare de programe de navigare în web: Internet Explorer, Opera,
Firefox.

Motoare de căutare

Prin motor de căutare se înţelege un program cu ajutorul căruia se pot căuta pagini web
referitoare la o informaţie specificată de utilizator. Această informaţie se introduce într-o cutie
text, după care se lanseaza în executie procesul de căutare. Rezultatul căutarii este o pagină
web în care sunt specificate rezultatele găsirii (adică adresele paginilor web în care apar
informaţii despre subiectul căutat.
Există un număr mare de motoare de căutare: Google, Yahoo, Altavista, Vivisimo,
Excite, Bing

NAVIGARE ÎN WEB

Deschiderea unui program de navigare – Internet Explorer


a) Dublu click pe pictograma Internet Explorer de pe desktop.
b) Butonul Start  Programs  Internet Explorer

Bara de adresă (Address) în care se va tasta adresa paginii care se va vizualiza


Afişarea unei pagini web într-o fereastră nouă

Uneori se doreşte vizualizarea simultană pe ecran a mai multor


pagini web. De exemplu, se pot afişa rezultatele unei căutari
într-o fereastră a navigatorului şi în ferestre independente ale
navigatorului paginile descoperite de un motor de căutare.
Numărul paginilor vizualizate simultan depinde doar de
capacitatea de memorie internă a calculatorului.
Dacă într-o fereastră a navigatorului se indică un hyperlink
sau o imagine căreia i s-a asociat o pagină web şi dacă se efectuează
un click dreapta pe elementul indicat, atunci în meniul local afişat va
apare comanda Open in New Window (deschide în fereastră
nouă). Efectuând un click pe această comandă, pagina aferentă
elementului indicat se va afişa într-o fereastră nouă a
navigatorului.

Oprirea încărcării unei pagini web

Utilizatorul poate opri navigatorul să încarce restul unei pagini, dacă cele afişate deja
conţin informaţii suficiente şi nu se doreşte aşteptarea încărcării unor imagini şi a unor
fragmente de text. În acest scop se va executa un clic pe butonul din bara de instrumente.

Reîmprospătarea (actualizarea) unei pagini web

Dacă încărcarea unei pagini web a fost oprită, atunci pentru reluarea încărcării paginii web
respective, se va acţiona butonul Refresh (reîmprospătare) din bara de instrumente sau
se apasă tasta F5.

Ştergerea istoricului de navigare în web

Programul Internet Explorer creează şi memorează un articol referitor la adresa fiecărei


pagini web vizitată de utilizator, în sesiunea actuală sau în sesiunile anterioare. Aceste
informaţii sunt utilizate pentru a asigura o introducere rapidă a adreselor în bara de adrese şi
sunt specifice fiecărui utilizator al calculatorului. Ele sunt depuse în folderul:
C:\Documents and Settings\NumeUtilizator\Local Settings\History
Pentru a configura modul de utilizare a acestui folder:
Meniul Tools  Internet Options  General  în secţiunea Days to keep pages in history
se stabileşte durata pentru care adresele paginilor vizitate sunt păstrate în folderul History 
prin acţionarea butonului de comandă Clear History (şterge istoric) se poate şterge conţinutul
folderului History. Operaţia de ştergere trebuie validată de utilizator.
Accesarea unei pagini web de adresă specificată

Click în bara de adrese a browser-ului  se tastează adresa paginii web  se apasă tasta
Enter sau se apasă butonul Go .

Activarea unui hyperlink afişat într-o pagină web

Paginile web pot conţine hyperlink-uri, adică legături la alte pagini web. Ele permit
navigarea rapidă între paginile web. Atunci când cursorul mouse-ului este deasupra unui
hyperlink, acesta se transformă în “mânuţă indicatoare”. Dacă se execută click pe hyperlink,
atunci în fereastra browser-ului se va afişa pagina indicată de această legătură. Un hyperlink
este un text subliniat şi colorat.

Navigarea înainte şi înapoi între paginile web vizitate

Click pe butonul (înapoi) sau pe butonul (înainte) din bara de


instrumente a programului de navigare.

CĂUTARE PE WEB

Prin motor de căutare se înţelege un program, accesibil în Internet, prin care se pot
căuta pagini web care conţin informaţii referitoare la un subiect specificat de utilizator.
Există mai multe motoare de căutare. Câteva dintre ele sunt menţionate în tabelul de
mai jos:
Motor de căutare Adresa
Google http://www.google.com http://www.google.ro
AltaVista http://altavista.digital.com
Euroseek http://www.euroseek.com
Go http://www.go.com
SNAP! http://www.snap.com
Excite http://excite.com
Infoseek http://infoseek.com

Efectuarea unei căutari utilizând cuvinte, fraze cheie

Motoarele de căutare conţin o cutie text în care se tastează un cuvânt cheie


(reprezentativ) sau o frază care caracterizează subiectul căutat. Cutia text este asociată cu un
buton de comandă Search. Dacă se efectueaza un click pe acest buton se lansează în
execuţie procesul de căutare a paginilor web în care apare subiectul specificat. Rezultatul
căutarii este o listă care conţine adresele paginilor web în care apar informaţii despre subiectul
căutat.

Cuvânt cheie

Copierea textului, imaginilor dintr-o pagină web într-un document

Se selectează textul sau imaginea dorită sau meniul Edit  Select All (dacă se doreşte
copierea textului întregii pagini)  click dreapta pe selecţie  Copy  se deschide
documentul destinaţie  se poziţionează cursorul în locaţia unde se va face copierea  click
dreapta  Paste.

Salvarea unei pagini web ca fişier text sau html într-o locaţie pe disc

În fereastra browser-ului  meniul File  Save As…  în fereastra Save Web se specifică
folder-ul în care se va salva pagina, numele paginii şi tipul fişierului  click pe butonul Save.
Descărcarea unui fişier/software dintr-o pagină web într-o locaţie pe disc

Se deschide pagina web de unde se va face descărcarea  click pe numele fişierului ce va fi


descărcat sau pe butonul Download, dacă acesta există 

 în fereastra File Download se apasă butonul Save (sau Run în cazul software-ului, pentru
a fi instalat direct de pe web, fără a salva kit-ul pe disc)  în fereastra Save in se stabileşte
locaţia pe disc unde va fi salvat fişierul  se va afişa fereastra de descărcare a fişierului în
care se poate vedea progresul descărcării, viteze de transfer etc.
POŞTA ELECTRONICĂ

Structura unei adrese de e-mail

O adresă de e-mail se compune din următoarele elemente :


 Numele utilizatorului – prin care s-a înregistrat la un calculator server de poştă
 Caracterul @ - care este unseparator standardizat ( se citeşte „at” sau „coadă de
maimuţă”)
 Numele subdomeniului – adică numele calculatorului server de poştă electronică sau
numele furnizorului care administrează cutia poştală sau numele instituţiei
 Numele domeniului – profilul organizaţiei sau ţara
Exemple: ioanamatei@yahoo.com, ioana.matei@gmail.com, ioana.matei@gmx.de

Securitate

Conştientizarea posibilităţii de a primi mesaje nesolicitate


Foarte multe firme comerciale, datorită costului mic şi al vitezei mari de transmitere, folosesc
mesajele electronice în scopul de a face reclamă comercială (aceste mesaje se numesc
spam). Există pericolul primirii zilnice a unui număr mare de mesaje inutile. Pentru evitarea
acestei primiri se recomandă să comunicaţi adresa dvs. electronică numai persoanelor de
încredere. Se recomandă utilizarea comenzilor de filtrare a mesajelor precum şi utilizarea
programelor antispam.
Conştientizarea pericolului de infectare a calculatorului cu un virus prin deschiderea
unui mesaj necunoscut, unui fişier ataşat unui mesaj necunoscut
Mesajele primite prin posta electronică sunt asociate deseori cu ataşamente (fişiere anexate
mesajelor). Fişierele ataşate pot conţine viruşi care pot infesta calculatorul destinatarului. Se
recomandă ştergerea mesajelor care conţin ataşamente neaşteptate sau primite de la
persoane necunoscute. O mare atenţie trebuie acordată ataşamentelor executabile (fişiere de
extensie .exe, .vbs, .js) care în multe cazuri conţin viruşi.
Simpla descărcare a unui mesaj asociat cu un ataşament încă nu infectează calculatorul. Doar
deschiderea unui ataşament poate infecta calculatorul. Se menţionează că la ora actuală sunt
şi viruşi ascunşi în fişiere de tip document.

Utilizarea serviciului de poştă electronică Yahoo! Mail

Deschiderea căsuţei poştale


În fereastra browser-ului, în bara de adrese se tastează adresa : www.mail.yahoo.com 
Enter.
Se introduc datele de identificare : ID-ul (numele prin care s-a înregistrat utilizatorul) şi parola
 se apasă Enter sau click pe butonul Sign in  se va deschide căsuţa poştală.

Dacă utilizatorul nu are căsuţă poştală, el o poate crea apăsând pe hyperlink-ul Sign Up  va
parcurge paşii indicaţi, completând cu datele personale şi alegând un nume de utilizator al
serviciului de poştă (ID) şi o parolă.

Foldere gestionate de Yahoo! Mail

Inbox – conţine mesajele primite de utilizator


Draft – conţine schiţe (mesaje în curs de elaborare)
Sent – conţine copiile mesajelor trimise de utilizator
Bulk – folder în care sunt trimise de către programul
antispam Yahoo! mesajele suspectate a fi spam.
Trash – conţine mesajele care au fost şterse din celelalte
foldere
Citirea unui mesaj

Click pe folder-ul Inbox  se afişează o fereastră ce conţine


toate mesajele din folder-ul Inbox.
Mesajele care nu au fost citite sunt scrise cu font bold (îngroşat).
Pentru fiecare mesaj se afişează numele (adresa)
expeditorului, subiectul mesajului, data trimiterii şi
dimensiunea mesajului. Atunci când există mesaje necitite,
folder-ul Inbox apare cu font bold, iar în paranteză apare numărul
mesajelor necitite.

Atunci când mesajul conţine un fişier ataşat, înaintea subiectului mesajului apare simbolul .
Pentru citirea unui mesaj : click pe subiectul mesajului  se deschide o fereastră în care
este afişat mesajul.

Scrierea unui mesaj

Click pe butonul Compose .

Se completează astfel :
 To (către) : se scrie adresa de e-mail a destinatarului. Dacă se trimite mesajul la mai mulţi
destinatari, atunci în câmpul To se scriu toate adresele acestora separate prin , (virgulă).
Dacă există adresa salvată în agenda de contacte, atunci click pe Insert addresses  se
bifează destinatarul  click pe butonul Insert Checked Contacts.
 Cc = Carbon Copy (copie la indigo) : se scriu adresele persoanelor care vor primi o copie a
scrisorii. Atât persoanele din câmpul To, cât şi persoanele din câmpul Cc vor afla cine sunt
destinatarii mesajului e-mail.
 Bcc = Blind Carbon Copy (copie „oarbă” ) : se scriu adresele celorlalţi destinatari care vor
primi o copie a scrisorii. Deosebirea între Cc şi Bcc este urmatoarea: persoanele din To şi
Cc nu vor vedea cine sunt persoanele menţionate în lista secretă Bcc.
 Subject : se scrie subiectul mesajului
 Printr-un click în zona de editare a textului se poziţionează cursorul şi se poate începe
introducerea mesajului.
 Pentru ataşarea unui fişier la mesaj : click pe butonul Attach Files  click pe butonul
Browse  se caută pe disc fişierul dorit  click pe butonul Attach files  click pe
butonul Continue to Message .

 Se fac ultimele verificări (corectitudinea gramaticală şi ortografică a mesajului, adresa


destinatarului)  click pe butonul Send .

Răspunsul la un mesaj (Reply)

Mesajelor primite li se poate răspunde imediat sau ulterior.


Pentru a răspunde la un mesaj se parcurg etapele:
Se selectează mesajul primit pentru care se va răspunde  se apasă butonul Replay
(răspuns)  câmpul To (către) se completează automat cu adresa persoanei respective 
câmpul Subject (subiect) se completează cu subiectul mesajului primit (dacă se doreşte,
subiectul mesajului poate fi schimbat) se tasteaza răspunsul  se apasă butonul Send (se
trimite).

Redirecţionarea unui mesaj (Forward)

Mesajele primite pot fi retransmise (redirecţionate) şi către alte persoane, astfel că persoanele
respective vor primi o copie a originalului.
Se selectează mesajul recepţionat care se va retransmite  se apasă butonul Forward
(redirecţionare) al barei de instrumente  în câmpul To se va tasta noua adresă  se apasă
butonul Send  mesajul original este inclus automat în corpul noului mesaj.

Ştergerea mesajelor

a) se deschide fiecare mesaj  click pe butonul Delete


b) dacă se şterg mai multe mesaje : se selectează mesajele (click pe căsuţele din faţa
fiecărui mesaj)  click pe butonul Delete

Salvarea pe disc/deschiderea unui fişier ataşat unui mesaj

Se deschide mesajul respectiv  click pe numele fişierului din secţiunea Attachments  click
pe butonul Download Attachment  click pe butonul Open (pentru deschiderea fişierului)
sau pe butonul Save (pentru salvarea pe disc a fişierului)  se alege folder-ul în care va fi
salvat fişierul  click pe butonul Save.
Adăugarea unui contact în agendă (Address Book)

Click pe tab-ul Contacts  click pe butonul Add Contact  se completează


datele şi adresa de mail a contactului şi eventual alte informaţii  click pe butonul Save.
Crearea unui folder

Utilizatorul îşi poate crea propriile foldere în care îşi poate organiza mesajele primite.
Click pe hyperlink-ul Add din secţiunea Folders  apoi se introduce
un nume pentru folder-ul respectiv  click pe butonul OK.

Mutarea unui
mesaj într-un
folder

Se selectează mesajul (click pe căsuţa din faţa mesajului)  click pe butonul Move  se
alege folder-ul.