Sunteți pe pagina 1din 1

Peritoneul (Peritoneum) Este o seroasă care are aceeaşi origine cu pleura şi pericardul.

Peritoneul căptuşeşte pereţii cavităţii abdomino-pelvin şi înveleşte total sau parţial


viscerele pe care această cavitate le conţine. Cavitatea abdomino-pelvină este formată din
cavitatea abdominală şi cavitatea pelvină, cele două cavităţi comunicând larg între ele,
fiind separate doar convenţional printr-un plan oblic ce trece prin promontoriu şi
extremitatea superioară a simfizei pubiene. Ca orice seroasă, peritoneul, este format din
două foiţe:  Foiţa parietală (Peritoneum parietale), care tapetează pereţii cavităţii
abdomino-pelvine;  Foiţa viscerală (Peritoneum viscerale), care înveleşte organele
cavităţii abdomino-pelvine. Foița parietală este mai groasă și mai rezistentă, dar cea
viscerală este mai aderentă. Între cele două foiţe există o cavitate virtuală, numită
cavitatea peritoneală (Cavitas peritonealis), care conţine o lamă fină de lichid. Organele
care sunt învelite de peritoneu poartă numele organe intraperitoneale iar cele sunt
acoperite parțial de peritoneu poartă numele de organe extraperitoneale. Organele
extraperitoneale, după localizarea lor, pot fi retroperitoneale (de ex. pancreasul) sau
subperitoneale (de ex. vezica urinară). La bărbat cavitatea peritoneală formează un sac
închis, dar la femeie comunică cu exteriorul pe calea tube uterine-uter-vagin. Între pereţii
cavităţii abdomino-pelvine şi peritoneul parietal se găseşte spaţiul extraperitoneal
(Spatium extrapertioneale). Acesta poate să conţină ţesut celuloadipos, formaţiuni
fasciale, organe extraperitoneale, vase şi nervi. În funcţie de situaţia sa, spaţiul
extraperitoneal se numeşte:  Supraperitoneal;  Preperitoneal;  Retroperitoneal; 
Pelvi-subperitoneal (cel mai mare). Peritoneul prezintă o serie de formaţiuni peritoneale
care pot fi grupate în:  plici  ligamente  mezouri.
5

Plicile peritoneale sunt formaţiuni peritoneale de mici dimensiuni, determinate de vase,


ducte şi ligamente fibroase. Ligamentele peritoneale leagă două viscere între ele sau un
viscer de peretele abdominal. Mezourile sunt formaţiuni peritoneale care leagă segmente
ale tubului digestiv de peretele abdomenului.

Topografia abdomenului Deschizând abdomenul prin peretele anterior, se pătrunde în


cavitatea peritoneală mare. Ea este denumită mare deoarece există şi o cavitate
peritoneală mică, numită bursa omentală, situată posterior de stomac. În cavitatea
peritoneală mare se recunosc, în partea superioară, stomacul şi ficatul. Inferior de ele
organele sunt acoperite de o formaţiune peritoneală numită omentul mare. Între peretele
anterior al abdomenului pe de o parte, şi ficat, stomac şi omentul mare pe de altă parte, se
găseşte un spaţiu virtual numit spaţiu previsceral. Omentul mare este inserat pe colonul
transvers, care este fixat pe peretele abdominal posterior prin mezocolonul transvers.
Colonul transvers împreună cu mezoul său împart cavitatea abdominală în două etaje:
unul supramezocolic şi unul inframezocolic. Etajul supramezocolic conţine următoarele
organe: ficat, stomac, splină, şi un diverticul al cavităţii peritoneale numit bursa
omentală, situată înapoia stomacului. Etajul inframezocolic conţine următoarele viscere:
jejun-ileon, cec, colon.