Imunitatea este demonstrată de prezenţa în sânge a
antitoxinelor neutralizante. Rezistenţa la infecţii poate avea un caracter specific sau nespecific. a) Imunitatea nespecifică – este asigurată de bariera cutanată şi a mucoaselor, de inflamaţie, de fagocitoză, de substanţele antimicrobieneşi antitoxice din umori, de rezistenţa ţesuturilor; este innăscută şi dobândită de-a lungul vieţii. b) Apărarea specifică – se referă la o anumită infecţie, fiind condiţionată de prezenţa anticorpilor, ca urmare a trecerii prin boalăsau a unei imunizări artificiale active. Estecelulară cu bază limfatică şi umorală => anticorpi. Imunitatea naturală poate fi înnăscută, fiind o consecinţă a moştenirii de anticorpi materni transferaţi transplacentar, asigurând protecţia specifică primelor luni de viaţă. Ea poate fi şi câştigată ca urmare a trecerii prin infecţie tipică sau atipică sau a unei stări de premoniţie. În apărarea antiinfecţioasă, un rol decisiv îl are sistemul imun, cu cele 2 componente, reprezentate prin 2 tipuri de limfocite: - limfocitele B care secretă anticorpi cub formă de munoglobuline, constituind imunitatea umorală; - limfocitele T care, prin acţiunea lor citotoxică şi prin producerea de limfokine, asigură imunitatea celulară. Imunitatea artificială se obţine prin injectarea unor doze mici de toxine, prin injectarea de vaccinuri ( imunitate activă ) sau prin injectarea de seruri antitoxice ( imunitate pasivă ). Reacţiile imune apără organismul de infecţii, dar şi împotriva tumorilor. . Uneori, aceste reacţii devin nocive , fie prin hipersensibilizare ( boli alergice ), fie prin autoagresiune ( boli autoimune)Unele persoane au deficit imunologic congenital ( primar ) sau câştigat (secundar). Alergia este o reactivitate deosebită faţă de un antigen, fiind diferită faţă de reactivitatea imunitară obişnuită , deşi fenomenul este legat de conflictul antigen-anticorp. Răspunsul organismului este prin reacţii alergice ( de hipersensibilitate ) care pot fi de tip imediat şi de tip întârziat. Anergia este o scădere a reactivităţii generale a organismului, insoţită de incapacitatea de a răspunde adecvat la stimuli interoceptivi şi exteroceptivi. În sens imunologic, mai înseamnă şi incapacitatea organismului de a răspunde pozitiv la intradermoreacţia ( i.d.r. ) cu tuberculină deşi fusese infectat cu microbacterii