Privesc spre cer c-un dor aprins, în serile târzii,

Când stelele se oglindesc în apele pustii.

Şi simt în suflet adierea cerului senin,
Mi-e dor s-ajung acasă sus, să nu mai fiu străin.

Doamne, vreau să Te privesc

Şi vreau să-Ți mulțumesc o veşnicie, să-Ți cânt osanale.
În veci de veci Te voi vedea în toată slava Ta. Ce
bucurie, să văd frumusețea Ta,
Îți ofer azi inima.

Se înalță gândul spre lumină, spre Ierusalim.

Nemeritat oraş de vis, e-al nostru sfânt cămin.
Ascund în suflet sărbătoarea cerului senin,
Şi port în cântec nerăbdarea să Te văd venind.

Doamne, vreau să Te privesc

Şi vreau să-Ți mulțumesc o veşnicie să-Ți cânt osanale.
În veci de veci Te voi vedea în toată slava Ta. Ce
bucurie, să văd frumusețea Ta, să gust fericirea.

Doamne vreau să Te privesc

Şi vreau să locuiesc o veşnicie să cânt mântuirea Ta,
Să rămân cu Tine, oh, cât aş vrea.
Tu şi eu în veci vom sta.