Sunteți pe pagina 1din 5

ISTORIA TELEFONULUI MOBIL

Istoria telefonului mobil cuprinde evenimentele legate de apariția primelor telefoane mobile,
dezvoltarea și evoluția acestora, trecând prin diverse forme, de la stațiile de emisie-recepție, utilizate la
autovehicule, până la telefoanele celulare moderne.

La început, stațiile de emisie-recepție erau utilizate în dotarea taxiurilor, ambulanțelor, vehiculelor de


poliție și altor vehicule similare, unde era necesară o intervenție promptă și operativă. Acestea nu
puteau fi considerate telefoane mobile în sensul actual al cuvântului: nu puteau fi conectate la rețeaua
de telefonie fixă clasică și nu erau dotate cu numere pentru apelare.

În 1910, inventatorul și omul de afaceri suedez Lars Magnus Ericsson pune în practică conceptul de
telefonie mobilă instalându-si un astfel de dispozitiv în mașina sa. Prin intermediul unei antene bifilare,
reușește să se conecteze cu rețeaua de telefonie națională în timp ce se deplasa prin țară.

În 1946, inginerii sovietici G. Saphiro și I. Zaharcenko testează cu succes un telefon montat într-un
autovehicul care, pe o rază de 20 de kilometri, se putea conecta la rețeaua locală.

Conceptul de bază de telefonie celulară se naște în 1947, când cercetătorii își dau seama că, prin
introducerea unor zone celulare pot îmbunătăți substanțial eficacitatea convorbirilor. Astfel, în
decembrie 1947, Douglas H. și W. Rae Young, ingineri la firma americană de cercetare Bell Laboratories,
propun construcția unor celule. Philip T. Porter propune ca turnurile celulare să fie plasate în vârfurile
unor hexagoane imaginare, astfel ca emisia-recepția să se desfășoare în trei direcții. Dar în acea
perioadă, tehnologia aferentă nu se dezvoltase încă și nici frecvențele specifice nu erau alocate.

Totuși telefoane mobile prin care se puteau forma numere existau deja înainte de 1950. Astfel, în 1948
serviciul de telefonie mobilă fără fir este disponibil în aproape 100 de orașe americane și majoritatea
autostrăzilor.

Primul telefon mobil complet automat, numit MTA (Mobile Telephone System A) a fost dezvoltat de
Ericsson și lansat pe piață în Suedia în 1956. Avem de-a face cu primul sistem care nu necesită control
manual, dar avea dezavantajul greutății (cântărea 40 kg!).

In 1965, a fost introdus pe piata al doilea telefon mobil, numit MTB (Mobile Telephone System B), o
versiune mai evoluata, cântărea "doar" 9 kg.

Prima generatie de telefoane

Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la
Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel,
șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs, fiind prima convorbire cu un telefon mobil[5] Era vorba
de un telefon Motorola DynaTAC.

În 1977, AT&T și Bell Labs construiesc un prototip de sistem celular, iar în anul următor Bell Labs
lansează testarea primei rețele celulare din Chicago, având peste 2000 de clienți de probă, utilizân
serviciul AMPS, dar această rețea a fost aprobată de Comisia Federală de Comunicații (FCC) abia în 1982.
În octombrie 1983, Illinois Bell deschide primul sistem celular comercial.
Prima lansare comercială a telefoanelor celulare a avut loc în Tokio în 1979 (firma NET)[7] În 1981,
Motorola și American Radio Telephone lansează o a doua testare de serviciu comercial pe teritoriul SUA.
În același an, sistemul NMT este lansat în Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia.

În 1982, după amânări îndelungate, FCC aprobă serviciul comercial celular pe teritoriul american.

Primul telefon mobil de pe piața americană a fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a primit aprobarea în
1983. Destul de redus ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip de telefon, considerat primul telefon
mobil veritabil[8], a fost dezvoltat cu portul substanțial al lui M. Cooper și a necesitat costuri de
cercetare de peste 100 milioane de dolari.[5][9]

Telefon mobil din anii '80 realizat de AEG

În 1983, Ameritech introduce în Chicago primul serviciu analog celui furnizat de Advanced Mobile Phone
Service (AMPS).

Primul telefon mobil care putea face trecerea de la o arie celulară la alta a fost comercializat de Bell Labs
în 1984. Astfel, telefoanele încep să se micșoreze, iar aria lor de acoperire să se mărească.

În anii '80 are loc o dezvoltare susținută a telefoniei mobile. Apar rețele celulare cu o multitudine de
stații-bază având asigurat și protocoluil aferent de trecere de la o celulă la alta, fără întreruperea
convorbirii. În 1987, numărul de abonați americani depășește un milion.

În acea perioadă transmisia se efectua în sistem analog, tehnologie care nu era la fel de performantă ca
cea digitală de astăzi. Apăreau interferențe legate de electricitatea statică și de zgomot, iar transmisiile
erau departe de a fi perfecte. Sistemele utilizate (NMT, AMPS, TACS, RTMI, C-Net și Radiocom 2000) vor
fi desemnate ulterior sub denumirea generală de generația I (1 G) de telefoane mobile.

A doua generatie de telefoane

Are loc o evoluție rapidă a telefoniei mobile.

Prin anii '90 este lansată a doua generație (2G), care era bazată pe sistemele GSM (Global System for
Mobile Communication)[10], IS-116 ("TDMA"), IS-95 ("CDMA"), iDEN și PDC. Sistemul de telefonie 2G
este pus în practică pentru prima dată în Finlanda, în 1991, prin rețeaua de tip GSM Radiolinja (astăzi
Elisa), fondată la 19 septembrie 1988.[11]

De data aceasta, transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau interferențele, iar conectarea cu rețeaua
era mai rapidă.

Telefoanele devin tot mai mici și portabile (greutatea cuprinsă între 100 și 200 grame devine standard),
mai eficiente energetic, iar popularitatea lor crește, devenind tot mai ieftine. Industria telefonului mobil
ia amploare. Acest lucru se datorează diverselor inovații tehnologice, atât în domeniul electronicii
(miniaturizarea și creșterea eficienței componentelor), cât și al acumulatorilor. De asemenea, creșterea
numărului de antene ale rețelei celulare conduce la scăderea puterii și energiei necesare unui telefon
mobil.

Pe lângă reducerea dimensiunii telefoanelor, mai era necesară și armonizarea frecvențelor de lucru din
spațiul european cu cele din America.
Noi servicii oferite de a doua generație de telefoane:

 mesajul SMS
 accesul la fișiere multimedia prin intermediul telefonului.
 transmiterea de reclame promoționale
 realizarea de plăți comerciale pentru utilități, pionieratul având loc în Norvegia anului 1999;
 Internet prin i-Mode, anul 1999, Japonia

În Franța primul telefon mobil apare în 1992.

A treia generatie de telefoane

Prima retea 3G, sub formă de test a fost introdusă în mai 2001, în Japonia , lansarea comercială având
loc în același an la 1 octombrie.

Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei și calitatea serviciior oferite, care devin
tot mai diversificate.

În 2002 generația a treia este lansată și în SUA și Coreea de Sud, țări urmate la scurt timp de Marea
Britanie și Italia.

La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G. În același an venitul
adus de serviciile 3G depășea 120 milioane de dolari.
EPOCA TELEFOANELOR INTELIGENTE
EVOLUTIA VANZARII DE TELEFOANE MOBILE IN PERIOADA 2009-2018