LUCRAREA 16

DETERMINAREA NECESARULUI DE FRIG ŞI

CALCULUL PARAMETRILOR INSTALAŢIEI
FRIGORIFICE
TEMA:
Să se determine necesarul de frig pentru unul din spaţiile depozitului
frigorific din fig.16.1, utilizat pentru stocarea unor produse alimentare.

16.1. Determinarea necesarului de frig

Necesarul de frig se calculează pe baza bilanţului termic, folosind relaţia:
P = P1 + P2 + P3 + P4, [kW]
în care:
• P1 – necesarul de frig pentru compensarea căldurii pătrunse din
exterior prin elementele de construcţie (ziduri, podea, plafon);
• P2 – necesarul de frig tehnologic;
• P3 – necesarul de frig pentru compensarea căldurii introduse de
pătrunderea aerului exterior la deschiderea uşilor de acces;
• P4 – necesarul de frig pentru acoperirea altor aporturi de căldură din
timpul exploatării.

Fig. 16.1 – Schema unui

depozit frigorific:
DC – depozit produse
congelate;
DR – depozit produse
refrigerate;
TC – tunel de congelare;
TR – tunel de refrigerare.

153
1. Determinarea cantităţii maxime de produse
Se determină suprafaţa utilă a depozitului:

S
S ui = ,
β

în care S este suprafaţa depozitului, iar coeficientul β are valorile:

• 1,4 – pentru tunele de refrigerare cu suprafaţa utilă sub 80 m2;
• 1,4 – pentru tunele de congelare;
• 1,3 – pentru depozite de produse refrigerate având suprafeţe între 80 şi
200 m2;
• 1,3 – pentru depozite de produse congelate cu suprafeţe sub 300 m2.

Cunoscând norma de încărcare cu produse pe unitatea de suprafaţă (tabelul

16.3a), se determină cantitatea de produse stocate:

m = N ⋅ S ui [kg].
Cantitatea de produse se poate determina şi cu ajutorul indicelui de încărcare
i, unele valori fiind prezentate în tabelele 16.3b şi 16.4. Volumul efectiv
ocupat de către produse va fi dat de relaţia:
Vef = k ⋅ Vtot m 3 [ ]
în care Vtot este volumul total disponibil, iar coeficientul de utilizare k are valorile
următoare:
Suprafaţa totală a pardoselii [m2] Înălţimea spaţiului [m] Indicele de utilizare, k
< 100 <4 0,56
<4 0,56...0,60
100...250
>4 0,63...0,68
> 250 >4 0,68
Cu aceste date, cantitatea de produse va fi:
m = i ⋅ Vef [kg]
2. Necesarul de frig pentru compensarea căldură pătrunse din exterior prin
elementele de construcţie, din cauza diferenţelor de temperatură şi a radiaţiei
solare, se determină cu relaţia:

∑k ⋅ Si ⋅ (∆t i + ∆t r )
P1 =
i
[kW ] ,
1000
unde:
• ki – coeficientul global de schimb de căldură al elementului i;
• Si – suprafaţa elementului i (perete, podea sau plafon);

154
 • ∆ti – diferenţa de temperatură la care se găseşte elementul respectiv;
• ∆tr – adaos de temperatură ce ţine cont de influenţa radiaţiei solare.

Pentru calculul coeficientului

global de transmitere a căldurii se
consideră o structură multistrat a
elementului de construcţie (fig.
16.2), cu următoarele
caracteristici:

Pereţi exteriori: se vor

considera ca având următoarea
structură:
• tencuială exterioară cu λ1 = 1
W/m.K şi δ1 = 2…3 cm;
• zidărie din beton expandat cu
λ2 = 0,23…0,52 W/m.K şi δ2
= 25 cm;
Fig. 16.2 – Structura multistrat a peretelui
• tencuială suport cu λ3 = 1,16
W/m.K şi δ3 = 2…3 cm;
• bariera de vapori cu λ4 =
0,384 W/m.K şi δ4 = 3…5
mm;
• izolaţie din polistiren cu λ5 = 0,04 W/m.K şi δ5 = 5...15 cm;
• tencuială finită cu λ6 = 1,16 W/m.K şi δ6 = 2…3 cm.
Grosimea minimă a izolaţiei termice (δ5) se determină pornind de la
valoarea maximă admisă a fluxului termic unitar prin perete q0 = 10...15 W/m2⋅K,
cu relaţia:
⎡t − t ⎛ 1 δ δ δ δ δ 1 ⎞⎤
δ 5 = λ 5 ⋅ ⎢ e i − ⎜⎜ + 1 + 2 + 3 + 4 + 6 + ⎟⎟⎥ [m] ,
⎣ q0 ⎝ 29 λ 1 λ 2 λ 3 λ 4 λ 6 8 ⎠⎦
iar valoarea obţinută se rotunjeşte la valoarea întreagă standardizată imediat
superioară.
Pereţi interiori: aceeaşi structură ca şi pereţii interiori, dar fără bariera de
vapori (stratul 4).
Plafonul: se va considera format din următoarele straturi (de la interior
spre exterior):
• tencuială finită cu λ= 1,16 W/m.K şi δ = 2…3 cm;
• izolaţie din polistiren cu λ = 0,04 W/m.K şi δ = 10 cm;
• planşeu din beton armat cu λ = 2,03 W/m.K şi δ = 25 cm;
• strat de bitum cu λ = 0,17 W/m.K şi δ = 5 mm;
• strat din pietriş cu λ = 0,7 W/m.K şi δ = 4 cm.

155
 Podeaua: se consideră formată din următoarele straturi (de la interior spre
exterior):
• covor PVC cu λ= 0,33 W/m.K şi δ = 3 mm;
• hidroizolaţie cu λ= 0,17 W/m.K şi δ = 2…3 cm;
• planşeu din beton armat cu λ = 2,03 W/m.K şi δ = 25 cm;
• strat din polistiren extrudat cu λ = 0,03 W/m.K şi δ = 2,5 cm
• strat din pietriş cu λ = 0,7 W/m.K şi δ = 4 cm.

Coeficientul global de transfer se calculează pentru fiecare element de

construcţie în parte, folosind relaţia:
1
ki = ,
1 n δj1
+∑ +
α ext j=1 λ j α int
în care α este coeficientul convectiv de transfer de căldură. Pentru transferul
convectiv de la aerul exterior la peretele exterior αext = 29 W/m2.K; pentru
transferul convectiv de la aer la suprafaţa exterioară a peretelui interior αext = 12
W/m2.K; pentru transferul convectiv de la perete la aerul din spaţiul răcit αint = 8
W/m2.K. Pentru pardoseală se admite 1/αext = 0.

Diferenţa de temperatură la care se găseşte un element de construcţie ∆ti se

determină astfel:
- se calculează diferenţa maximă de temperatură ∆tc = te – ti (te este
temperatura aerului din mediul exterior);
- pentru pereţi exteriori şi plafoane ce sunt în acelaşi timp şi acoperiş
(terase), diferenţa de temperatură pentru care se face calculul este ∆ti = ∆tc;
- pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă spaţiul
frigorific de unul nefrigorific care comunică direct cu exteriorul: ∆ti =
(0,7…0,8)⋅∆tc;
- pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă spaţiul
frigorific de unul nefrigorific care nu comunică direct cu exteriorul: ∆ti = 0,6⋅∆tc;
- pentru pereţi interiori, plafoane şi pardoseli ce separă două spaţii
frigorifice similare ∆ti = 0,4⋅∆tc;
- pentru pardoseli realizate pe sol se consideră că temperatura solului
este de 150C şi rezultă ∆ti = 15 – ti.

Adaosul de temperatură ce ţine cont de influenţa radiaţiei solare ∆tr se ia în

calcul pentru pereţii exteriori şi plafoanele ce sunt şi acoperiş, conform
următoarelor indicaţii:
- ∆tr = 0 pentru pereţi exteriori orientaţi spre N;
- ∆tr = 5…100C pentru pereţi exteriori orientaţi spre E, V, SE, SV;
- ∆tr = 150C pentru pereţi exteriori orientaţi spre S;
- ∆tr = 15…180C pentru plafoane care sunt şi acoperiş sau terasă.
156
 Pentru uşurarea calculelor rezultatele se vor centraliza într-un tabel, după
modelul de mai jos.
Elementul k [W/m2⋅K] S [m2] ∆ti [0C] ∆tr [0C] k⋅S⋅(∆ti+∆tr)
perete 1
perete 2
perete 3
perete 4
plafon
podea
TOTAL [W]
Pentru pereţi exteriori, valorile maxime admise pentru coeficientul global
de transfer de căldură k sunt date în tabelul 16.1.
Tabelul 16.1
Valori recomandate pentru k [W/m2.K] – pereţi exteriori

Temperatura
Expunere: Nord Expunere: Sud Expunere: Medie
interioară [0C]
-30…-18 0,32 0,25 0,23
-10 0,40 0,35 0,30
-4 0,46 0,40 0,35
0 0,53 0,46 0,40
+4 0,64 0,58 0,49

Pentru pereţi interiori, valorile maxime admise pentru k, în funcţie de

destinaţia spaţiului, sunt prezentate în tabelul 16.2.
Tabelul 16.2
Valori recomandate pentru k [W/m2.k] – pereţi interiori

Spaţiul răcit Temperatura interioară [0C] k

Spaţii de congelare -23…- 35 0,35
Spaţii de depozitare -18…-20 0,40
0 0,52
Spaţii de refrigerare +4 0,70
+12 0,91

3. Necesarul de frig pentru răcirea produselor se determină pentru un timp de

răcire de 24 ore, folosind relaţiile1:
m ⋅ [(i i − i f ) + 25 ⋅ ∆m] + Qc
- pentru refrigerare: P2 = [kW ] ,
24 ⋅ 3600

1
pentru depozite de produse refrigerate sau congelate Q2 = 0 (deoarece produsele sunt deja r\cite
pân\ la temperatura final\ corespunz\toare).
157
 m ⋅ [(i i − i f ) + 28,35 ⋅ ∆m]
- pentru congelare P2 = [kW ] ,
24 ⋅ 3600
în care:
• m – cantitatea de produse [kg];
• ii, if – entalpia iniţială, respectiv finală2 a produselor (tabelul 16.6, în
funcţie de temperaturile iniţiale şi respectiv finale ale produselor3) [kJ/kg];
• ∆m – pierderea de masă a produselor [%] (tabelul 16.7);
• Qc – cantitatea de căldură degajată prin reacţii biochimice de către
produsele vegetale (căldură de respiraţie) – tabelul 16.8.

4. Necesarul de frig pentru compensarea căldurii introduse de aerul exterior la

deschiderea uşilor de acces se determină cu relaţia:
P3 = q ⋅ Dt ⋅ Df ⋅ (1 − E ) [kW ] ,
în care:
ρe
• q = 0,221 ⋅ A ⋅ (i e − i i ) ⋅ ρ i ⋅ 1 − ⋅ g ⋅ H ⋅ Fm [kW ] ;
ρi
• A – suprafaţa golului uşii de acces (HxB) [m2];
• ie, ii – entalpiile aerului din exterior, respectiv din interior [kJ/kg]; acestea
se determină cu ajutorul diagramei Mollier, pentru o umiditate relativă a
aerului exterior de 60 %. Pentru aerul din interiorul spaţiului, umiditatea
relativă se determină conform datelor din tabelul 16.9 pentru produsele
refrigerate, iar pentru congelate se consideră o umiditate relativă de 95
%.
• ρi , ρe – densităţile aerului din interiorul depozitului şi respectiv din
exterior, care se calculează cu ajutorul ecuaţiei de stare a gazelor
perfecte:
1,01325 ⋅ 10 5 ⎡ kg ⎤
ρ i(e) = ⎢⎣ m 3 ⎥⎦ ;
287 ⋅ (273 + t i ( e ) )
• g = 9,81 m/s2;
• H – înălţimea uşii [m];
1, 5
⎡ ⎤
⎢ ⎥
⎢ 2 ⎥
• Fm = ⎢ 0 , 33 ⎥
;
⎢1 + ⎛⎜ ρ i ⎞ ⎥
⎟⎟
⎢ ⎜⎝ ρ e ⎠ ⎥⎦
⎣

2
la -200C, if = 0, cu excep]ia iaurtului, smântânii, chefirului, pentru care if = 0 la 00C.
3
pentru refrigerare tf = 0…40C, iar pentru congelare tf = -18…-250C.
158
 P ⋅ θ p + 60 ⋅ θ 0
• coeficientul de deschidere a uşii Dt = , cu P reprezentând
3600 ⋅ 24
numărul de deschideri ale uşii de acces în 24 ore, θp = 15…25 s şi θ0
timpul cât uşa este deschisă [min];
• coeficientul de debit Df: 1,1 dacă te-ti<110C şi 0,8 dacă te-ti>110C;
• randamentul sistemului de protecţie al golului uşii E:
- 0,85…0,95 pentru perdele lamelare din PVC, uşi batante;
- 0,7 pentru perdea de aer;
- 0 dacă nu există un astfel de sistem.
5. Necesarul de frig pentru acoperirea altor aporturi de căldură din timpul
exploatării (aporturi de căldură dim cauza personalului care intră în încăpere,
aporturi de căldură de la sursele de iluminare şi motoarele electrice ale
ventilatoarelor etc.) se determină cu o relaţie aproximativă:
P4 = ξ ⋅ P1 [kW ] ,
în care ξ depinde de suprafaţa depozitului:
ƒ S > 300 m2: ξ = 0,1;
ƒ 150 <S< 300 m2: ξ = 0,2;
ƒ 80< S < 150 m2: ξ = 0,3;
ƒ S < 80 m2: ξ = 0,4.
6. Puterea frigorifică totală:
4
P = ∑ Pi [kW ] .
i =1
7. Sarcina frigorifică:

24
Φ = P⋅ ⋅ 1,05 [kW ] ,
τc
în care se consideră că timpul de funcţionare este τc = 20…21 ore pe zi pentru
spaţii de refrigerare şi de 21…22 ore pe zi pentru spaţii de congelare; necesarul a
fost majorat cu 5% pentru a lua în calcul şi pierderile de căldură pe conductele de
la compresor la vaporizator.

16.2. Calculul parametrilor instalaţiei frigorifice

Se presupune că răcirea spaţiului frigorific considerat în etapa anterioară
se realizează cu aer; condensatorul instalaţiei frigorifice este de asemenea răcit cu
aer.
Se mai cunosc:
- coeficientul spaţiului mort σ = 0,03 (3%);
- exponentul politropic al destinderii md=1,08.
Etape

159
 1. Evoluţia temperaturilor în vaporizator este prezentată în fig.16.3,
temperatura aerului la intrarea în vaporizator, tai, fiind temperatura din depozit, ti
(tai = ti). Pentru aplicaţii industriale avem:

Tabelul 16.3a

160
 Tabelul 16.3b

161
 Tabelul 16.4
Indici de încărcare, i
Produsul Indice de încărcare [kg/m3] Observaţii
Carne de vită 220 stive din sferturi de vită
Carne de porc cu slănină 340 semicarcase
Carne de ovine 180 carcase întregi
Carne tranşată 445 ambalată în cutii de carton
Unt sau untură 540 în pachete sau lădiţe
Fructe 530 în cutii din carton
Peşte congelat 540 în cutii din carton ondulat
Pui congelat 300 în cutii din carton

Tabelul 16.5

162
 Tabelul 16.6

163
 • ∆ta0 = 3…5 0C;
• diferenţa totală de temperatură din vaporizator ∆ttot0 = 6…10 0C; rezultă
deci t0 = tai - ∆ttot0.
Fig. 16.3 – Evoluţia
temperaturilor în
vaporizator:
S0 – suprafaţa
vaporizatorului;
tai – temperatura aerului la
intrare;
tae – temperatura aerului la
ieşire;
t0 – temperatura de
vaporizare a agentului
frigorific;
1-2 – vaporizare;
2-3 – supraîncălzire.

În calcule se va considera că scăderea temperaturii aerului la trecerea

peste vaporizator (∆ta0 ) este de 3 0C, iar diferenţa de totală de temperatură (∆ttot0)
se va alege în funcţie de umiditatea relativă din depozit, conform datelor din
tabelul 16.10.
Presiunea p1 corespunzătoare temperaturii de vaporizare t0 se determină
din tabelele din pachetul CoolPack→Refrigeration utilities→Saturation table.
Se neglijează supraîncălzirea vaporilor în vaporizator (procesul 2-3, fig.16.3),
astfel încât parametrii de intrare în compresor vor fi p1, t0.
2. Evoluţia temperaturilor în condensator este prezentată în fig.16.4.
Temperatura aerului la intrarea în condensator taik se consideră a fi temperatura
aerului din mediul exterior (taik = te).
Fig. 16.4 – Evoluţia
temperaturilor în
condensator:
Sk – suprafaţa
condensatorului;
taik – temperatura aerului
la intrare;
taek – temperatura aerului
la ieşire;
tk – temperatura de
condensare a agentului
frigorific;
tref – temperatura la
refularea din compresor;
1-2 – răcirea vaporilor
supraîncălziti; 2-3 –
condensare; 3-4 -
subrăcire

164
 Tabelul 16.7

Pierderi în greutate la produse horticole, în depozite frigorifice

Produsul Pierdere de masă Produsul Pierdere de masă

(%/24h) (%/24h)
cireşe 1,2…2,0 citrice 0,1
vişine 2,6…3,0 căpşuni 3,6…4,0
caise 0,25…0,35 morcovi 0,04
mere 0,03 pătrunjel
0,05
pere 0,05 ţelină
pepeni galbeni 2,0…3,0 ceapă 0,05…0,07

165
 Tabelul 16.8

Tabelul 16.9
Condiţii de păstrare a produselor alimentare refrigerate

Produsul Temperatura Umiditatea relativă [%] Durata

[0C]
Mere 1…4 85…90 2…8 luni
Lapte 0…1 95 2…4 luni
Brânză 1…4 65…70 6…18 luni
Ouă -1….0 80…85 5…6 luni
Struguri 0…1 90…95 2…5 luni
Pe[te 1…2 90…95 5…15 zile
Carne de vită -1…1 85…90 1…6 săpt.
Carne de porc 0…1 85…90 3…7 zile
Carne de pui -1…0 85…90 1 săpt.
Carne de miel 0…1 85…90 5…14 zile
Ciuperci 0 90 1…4 zile
Pere -1…1 90…95 2…6 luni
Prune 0…1 85…90 2…8 săpt.
Ceapă 0…1 65…70 1…8 luni
Cartofi 1…3 90….95 6…10 luni
Căp[uni 0…1 90…95 5…7 zile

166
 Tabelul 16.10
Diferenţa totală de temperatură (∆ttot0) în vaporizator
0
∆ttot0, C 4,0...5,5 5,5...6,5 6,5...8,0 8,0...9,0 9,0...10,0
Umiditatea relativă, % 95...91 90...86 85...81 80...76 75...70

Creşterea de temperatură a aerului la trecerea prin condensator este,

pentru aplicaţii industriale, ∆tak = 5…10 0C, iar diferenţa maximă dintre
temperatura de condensare tk a agentului frigorific şi temperatura aerului la
intrarea în condensator este ∆ttotk= 10…20 0C; rezultă de aici temperatura de
condensare a agentului (tk = taik + ∆ttotk), iar din tabelele din pachetul CoolPack se
determină presiunea de saturaţie corespunzătoare p2. Subrăcirea agentului
frigorific în condensator este ∆tsr = 4…7 0C, dar în cadrul acestei aplicaţii se
neglijează efectul subrăcirii (procesul 3-4).
3. Trasarea ciclului de funcţionare al instalaţiei frigorifice
Fosind pachetul CoolPack (Refrigeration utilities→log(p)-h diagram
→ Cycle input) se trasează ciclul de funcţionare al instalaţiei frigorifice în
coordonate lg p – h; randamentul izentropic al compresorului se va alege (valori
uzuale 0,6..0,8).
Coeficientul de umplere al compresorului (ţinând cont doar de existenţa
spaţiului mort4) se determină cu relaţia:

Cu ajutorul ecranului “Cycle info” (fig.16.5) din acelaşi utilitar log (p)-h
diagram, în secţiunea “Dimensioning” se introduce puterea frigorifică
determinată în etapa anterioară (QE = Φ), iar în secţiunea “Volumetric efficiency”
se introduce coeficientul de umplere “n_vol” (λ); cu aceste date rezultă:
• debitul masic de agent frigorific, m [kg/s];
• debitul volumic teoretic al compresorului “Displacement” [m3/h];
• debitul volumic real de agent frigorific V [m3/h]5;
• fluxul de căldură pentru condensator Qc [kW];
• puterea absorbită de compresor W [kW].
4. Mărimi caracteristice ale compresorului
Ştiind că debitul volumic teoretic al compresorului este:

şi cilindreea compresorului Vh este:

4
`n realitate se ]ine cont [i de: pierderile prin neetan[eit\]i, rezisten]a introdus\ de supapa de
aspira]ie, `nc\lzirea agentului pe conducta de aspira]ie.
5
Debitul volumic real este , unde Qt este debitul teoretic.

167
 6
,

se pot determina caracteristicile compresorului în funcţie de mărimile cunoscute

sau, din cataloagele firmelor producătoare, se poate alege compresorul care
asigură debitul teoretic necesar.
În tabelul 16.11 sunt prezentate caracteristicile unor compresoare în
construcţie etanşă, produse de firma Turk Electrik
(http://www.tee.com.tr/p_copm_r134a_std_pd.php), ce funcţionează cu agent
frigorific R134a. Pentru compresoarele produse de firma Copeland, cataloagele de
produse pot fi consultate on-line:
(http://www.ecopeland.com/prodcat.cfm?action=ref_power&type=c&fam=3)
Firma pune la dispoziţie şi un utilitar gratuit care permite alegerea
elementelor componente ale instalaţiei frigorifice
(http://www.ecopeland.com/download.cfm).

Fig. 16.5 – Fereastra “Cycle info”

16.3. Alegerea componentelor instalaţiei frigorifice

16.3.1. Alegerea unui vaporizator prin programul de fabricaţie al firmei
Güntner
Pentru alegerea vaporizatorului se utilizează pachetul software „Güntner
Product Calculator Customer” (fig.16.6) .

6
n – tura]ia arborelui cotit al compresorului [rot/min]; i – num\rul de cilindri ai compresorului; D-
alezajul unui cilindru [m]; h – cursa pistonului [m].
168
 Pentru alegerea vaporizatorului se introduc datele rezultate din calculul
termic al ciclului frigorific (fig.16.7), programul oferind apoi o listă cu
vaporizatoare care ar putea satisface condiţiile impuse (fig.16.8).

Fig. 16.6 - Utilitarul firmei Güntner pentru alegerea vaporizatorului

Fig. 16.7 - Fereastra pentru introducerea datelor iniţiale

169
 Fig. 16.8 - Modele de vaporizatoare disponibile

Vaporizatorul va ales şi în funcţie de debitul de aer refulat de către

ventilatoar, astfel încât raportul dintre debitul orar de aer şi volumul spaţiului
frigorific să se încadreze între următoarele limite:
• 20...30 pentru depozite de produse refrigerate;
• 40...100 pentru tunele de refrigerare;
• 40...60 pentru depozite de produse congelate;
• 150...300, pentru tunele de congelare.
Debitul de aer poate fi determinat şi pe baza vitezei aerului prin depozit.
Pentru tunele de refrigerare se ia în calcul o viteză de 2 m/s (prin secţiunea liberă),
în timp ce pentru tunele de congelare viteza este 2...4 m/s; pentru depozite de
produse refrigerate şi congelate se consideră viteze mai mici (până la 1 m/s).
Debitul de aer rezultă din relaţia:
⎡ m3 ⎤
Q v = w ⋅ S ⋅ 3600 ⎢ ⎥ ,
⎣ h ⎦
unde w este viteza aerului [m/s], iar S este aria secţiunii libere prin care circulă
aerul [m2].

16.3.2. Alegerea grupului compresor-condensator

Alegerea grupului de condensare se realizează cu ajutorul dezvoltat de
către firma Bitzer (fig.16.9).

170
 Dintre diferitele opţiuni oferite de către program se alege opţiunea
„Condensing units” din fereastra din fig.16.10, ceea ce ne conduce către interfaţa
ce permite selectarea grupului de condensare (fig.16.11).

Fig. 16.9 - Utilitarul firmei Bitzer

Ca date iniţiale pentru alegerea grupului de condensare se introduc:

• tipul agentului frigorific;
• tipul compresorului;
• puterea frigorifică;
• temperatura de vaporizare a agentului frigorific;
• temperatura agentului frigorific la aspiraţia în compresor.
Acţionarea butonului „Calculate” conduce la afişarea, în zona din
dreapta, a unităţilor de condensare care satisfac cerinţele impuse.

16.3.3. Alegerea condensatorului şi compresorului

În cazul unor puteri frigorifice necesare mari este posibil ca firmele să nu
ofere unităţi compresor-condensator în programul de fabricaţie. În acest caz
compresorul şi condensatorul vor trebui alese separat.
Condensatorul se poate alege din programul de fabricaţie al firmei
Güntner, folosind opţiunea „Condenser” – fig. 16.10.
În fereastra de calcul deschisă (fig. 16.12) se introduc următoarele date
iniţiale:
• puterea termică la condensator „Capacity”, kW;
• agentul frigorific utilizat „Medium”;

171
 • temperatura de condensare „Cond. temp.”, 0C;
• temperatura aerului din mediul înconjurător „Air temp.”,0C;
• umiditatea relativă a aerului „Rel. humidity”,%;
• altitudinea la care se găseşte depozitul „Altitude”: la nivelul mării.

Fig. 16.10 - Fereastra pentru selectarea aplicaţiei dorite

Fig.16.11 - Fereastra “Condensing units”

Rezultatele căutării în baza de date a programului sunt obţinute după

acţionarea butonului „OK”, fiind prezentate în fig. 16.13.
Alegerea compresorului se poate face din gama de produse a firmei
Bitzer, cu ajutorul programului dezvoltat de către firmă (fig. 16.9).
172
 Dintre diferitele opţiuni oferite de către program se alege opţiunea „Semi-
herm. Recips.” – compresoare semiermetice - (fig. 16.10), ceea ce ne conduce
către interfaţa ce permite selectarea compresorului. (fig. 16.14.) .

Fig.16.12 - Fereastra pentru introducerea datelor necesare selectării condensatorului

Fig.16.13- Fereastra cu rezultatele căutării

173
 Principalele elemente avute în vedere pentru alegerea compresorului sunt:
• Agentul frigorific;
• Puterea frigorifică, kW;
• Subrăcirea agentului frigorific lichid, K;
• Temperatura de condensare, 0C.

Fig.16.14- Fereastră pentru selectarea compresorului

16.4. Observaţii finale

• În cazul unor puteri frigorifice mari este posibil să se impună utilizarea

unui condensator răcit cu apă, care se va alege din programul de fabricaţie
al firmei Bitzer, din care se va alege opţiunea “Water cooled condensers”.
• Pentru alegerea compresorului se pot folosi şi utilitarele firmelor Bock şi
Frascold (în special pentru compresoare în tandem sau în două trepte).
• Puterile frigorifce mari pot impune utilizarea a două sau mai multe
răcitoare pentru aer (vaporizatoare), ale căror puteri frigorifice însumate
să fie cel puţin egale cu puterea frigorifică necesară.
• Proiectul final va fi redactat cu MS Word şi va conţine toate calculele
efectuate şi diagramele obţinute.

174
 Tabelul 16.11
Caracteristicile unor compresoare etanşe

175
 Tabelul 16.11 (continuare)

176