Tehnica masajului

Masajul manual reprezintă o combinaţie de procedee şi manevre, care în funcţie de scopul urmărit, este aplicată într-o
ordine prestabilită, cu o intensitate bine dozată. Indierent de forma masajului, se descriu cinci procedee principale de
masaj, fiecare dintre acestea adresându-se anumitor structuri bine identificate, cu ajutorul mai multor tehnici diferite de
aplicare.
Procedeele principale sunt : efleurajul, fricţiunile, frământatul, tapotamentul şi vibraţiile.

1. Efleurajul (Netezirea).
Efleurajul sau alunecările uşoare şi ritmice cu mâinile pe suprafaţa corpului, semănând cu mângâierea; tragere sau
împingere a mâinilor pe suprafeţele mai mult sau mai puţin întinse ale pielii; cu sens bine determinat şi ritm variabil
după necesităţi, cu o anumită apăsare. Se execută cu o anumită parte a mâinii, cu degetele apropiate sau depărtate; cu
degetele pe suprafeţe mici şi cu mâinile pe suprafeţe mari.

-> EFECTE :
• induce starea de relaxare;
• stimularea circulaţiei sanguine;
• stimularea la nivel nervos;
• activarea schimburilor nutritive;
• stimularea funcţiilor multiple la nivelul
ţesuturilor tegumentare;
• combaterea oboselii prin creşterea
aportului sanguin bogat oxigenat si încarcat
cu substanţe energetice;
• accelerarea procesului de îndepartare a
reziduurilor toxice;
• refacerea proprietăţilor funcţionale ale
ţesuturilor.

2. Frictiunile
Reprezintă al doilea procedeu care se aplică în cadrul unui masaj, fiind, după unii autori, cea mai importantă manevră.
Uneori poate fi chiar prima sau chiar singura manevră ce se aplică.
Fricţiunile se adresează în mod special ţesuturilor profunde de sub piele: apăsări ale ţesuturilor subcutanate şi a celor
profunde; sau pe un plan dur osos, prin deplasarea lor în sens circular sau liniar, atât cât permite elasticitatea proprie
fără a depăşi limita normală. Nu se va face o frecare a ţesuturilor, ci o mobilizare a lor cu faţa palmară a degetelor sau
cu vârfurile lor (mijlociu şi inelar).

-> EFECTE :
• accentuează starea de relaxare fizică şi
psihică;
• prin efectul mecanic al manevrei se
mobilizează ţesuturile moi, mărindu-le
supleţea şi elasticitatea;
• pe cale reflexă, obţinem o activare a
circulaţiei locale;
• stimularea schimburilor nutritive;
• încalzirea, hiperemia (vasodilataţia
locală) ce presupune o mai bună irigare
sanguină, deci o mai bună oxigenare a
ţesutului muscular, şi o îndepartare mai
bună a reziduurilor existente la nivelul
ţesuturilor.
3. Framantatul
Este al treilea procedeu principal, ca ordine de aplicare. Dacă primele două s-au adresat, în principal, straturilor
superficiale ( piele, ţesut conjunctiv, fascii ) frământatul se adresează straturilor situate profund, la depărtre de piele :
muschi, tendoane. Este cel mai solicitant procedeu din punct de vedere energetic pentru tehnician.
Aşa cum îi spune şi numele, frământatul se realizează prin :
• prinderea sub formă de cută a muşchilor şi altor ţesuturi profunde, ridicarea cât permite elasticitatea proprie;
• stoarcerea;
• presiuni pe un plan profund de formă ondulatorie şi ritmică legate între ele;
• miscari de framantare a musculaturii şi a celorlate ţesuturi profunde.
�n masajul sportiv, este un procedeu specific de refacere a funcţiilor motorii.

-> EFECTE :
• stimularea metabolismlui celular;
• favorizarea circulaţiei sanguine
profunde;
• creşterea elasticităţii şi a celorlalte
proprietăţi musculare : contractibilitatea,
excitabilitatea, conductibilitatea ;
• prin comprimarea vaselor profunde
sanguine şi limfatice se activează circulaţia,
se îmbunătăţesc schimburile nutritive;
• stimularea eliminarii produselor de
uzură de la nivelul muşchilor şi a altor
produse de dezasimilaţie sau inflamatorii;
• activarea muşchilor şi troficitatea în
toate zonele masate.

4. Tapotamentul ( bătătoritul, bateri uşoare şi ritmice, loviri )

Baterile uşoare şi ritmice sunt cele mai excitante procedee de masaj, derivând din biciuirile cu crenguţe de nuiele şi
aplicate asociat băilor de abur. Se folosesc degetele, palmele şi pumnii. Există şi unele aparate mici de lovire acţionate
cu mâna sau electric.
În practică se aplică variate forme de lovire descrise sub forma de "tapotament".

Tocatul este cea mai cunoscută şi folosită

metodă. Mâinile destul de apropiate între
ele, coatele puţin depărtate de corp,
degetele puţin flexate cad pe piele la o
distanţă mică, într-un ritm viu, lovind cu
partea latero-dorsală sau latero-palmară.

-> EFECTE :
• au o acţiune specifică excitantă,
• cresc tonusul muscular,
• produc local un aflux crescut de
sânge
• reduc spasmul muscular.
 5. Vibratiile
Vibraţiile sunt mişcări oscilatorii, ritmice, presiuni intermitente, executate uniform, executate manual sau cu unele
aparate vibratoare. Acestea produc mici deplasări ale pielii. Vibraţiile manuale se execută cu degetele sau cu palma,
podul palmei, rădăcina mâinii, cu pumnul închis sau deschis. Ele rezultă din contracţiile rapide între muşchii agonişti şi
antagonişti ai degetelor, ai braţului şi antebraţului. Vibraţiile sunt greu de executat şi obositoare, nu pot fi perfect
ritmice, nu pot realiza oscilaţii şi presiuni uniforme, nu pot fi executate timp îndelungat din cauza contracturilor
musculare.
-> EFECTE :
Sunt similare cu efectele efleurajului şi ale fricţiunilor. De altfel nu este greşit ca în timpul aplicării masajului, mai ales
în cazul celui de relaxare, vibraţiile să alterneze cu manevre specifice efleurajului.

Am prezentat mai sus principalele procedee ce se folosesc în cadrul masajului. Aceste cinci procedee se regăsesc în
toate formele de masaj, fie de relaxare, anticelulitic, de drenaj limfatic sau de revigorare. Diferenţa între aceste forme
de masaj costă în intensitatea manevrelor, forţa folosită de terapeut, în timpul alocat fiecărei manevre şi folsirea altor
procedee secundare în funcţie de scopul urmărit.
Alături de aceste procedee principale se mai descriu o sumedenie de manevre secundare pe care maseurul le foloseşte
pentru a-şi atinge obiectivele.
Procedeele ajutătoare sau secundare de masaj se intercalează printre cele principale sau secundare, care se adaugă la
sfârşitul şedinţelor obişnuite, cu rol de întregire a acţiunilor, manevrelor de bază. Unele derivă din cele principale, altele
au caractere tehnice proprii şi se aplică independent. Cele mai importante sunt cernutul, rulatul, presiunile, tracţiunile,
tensiunile, scuturările.

Masajul Anticelulitic

Este o formă a masajului, aplicat cu scop anticelulitic. Efectele sale se observă după mai multe şedinţe şi constau în
îmbunătăţirea aspectului pielii pe zonele lucrate, scăderea cantităţii de grăsime pe segmentele supuse masajului, o mai
bună circulaţie venoasă şi limfatică.
Se folosesc procedee de masaj ceva mai ferme, asociate cu loţiuni speciale anticelulitice. Contrar miturilor existente
între pacientele care au apelat la această procedură, masajul anticelulitic NU TREBUIE SĂ PRODUCĂ HEMATOAME (
VÂNĂTĂI ) !!! Masajul trebuie aplicat cu scop anticelulitic nu cu scopul de a produce vânătăi !!! Îmi permit să afirm că
acel maseur care produce în mod repetat, aceleiaşi paciente, vânătăi prin masaj anticelulitic NU ESTE PROFESIONIST !!
Clientele care aleg această cale de luptă împotriva celulitei trebuie să ştie că nu se pot face minuni peste noapte. Este
nevoie de mai multe şedinţe de masaj, în funcţie de gradul de celulită de la care se începe tratamentul. De asemenea,
trebuie să că este un masaj de cele mai multe ori dureros, în funcţie şi de pragul de sensibilitate al clientei, uneori chiar
insuportabil.
Atentie! Masajul anticelulitic nu trebuie aplicat pe membrele inferioare care prezintă varice !

Alături de masajul anticelulitic, în lupta împotriva celulitei sunt necesare şi alte măsuri cum ar fi:
• Consum de multe lichide, aproximativ 2 – 3 litrii zilnic. Atenţie : trebuie eliminate băuturile carbogazoase ! Această
cantitate se poate acoperi cu apă plată, ceaiuri ( în special ceai verde ), sucuri naturale proaspete ( fara conservanti ),
supe si ciorbe, etc
• Reducerea sau renuntarea totala la alcool, cafea, fumat, bauturi acidulate!
• Regimul alimentar trebuie sa devina unul sanatos; reducerea drastica a grasimilor consumate, mai ales cele de
origine animala, mezelurilor, prjiturilor si ciocolatei în exces; evita combinatiile de carne cu pâine, carofi sau paste,
prefera în locul lor o salata mare de cruditati; introducerea în alimentatie a fructelor si legumelor proaspete, a grasimilor
vegetale neprajite ( untura de peste )
• Diminuarea pe cât posibil a stresului ( sport, masaj, hobby-uri)
• Abandonarea sedentarismului ! Nu înseamna ca trebuie sa faceti sport de performanta, dar miscarea este absolut
necesara ! Se poate începe cu o jumatate de ora de plimbare zilnica prin parc, apoi miscare cu bicicleta, apoi miscare la
sala ( aerobic, fitness ). Dintre sporturi, cel mai complet din acest punct de vedere este înotul ( care se poate combina
cu sauna )
• În cazul în care se folosesc anticonceptionale, iar acestea nu au fost prescrise de medic, oprirea administrarii
acestora sau schimbarea lor cu unele recomandate de specialist. Nu folositi un anume tip de pastila numai pentru ca îl
foloseste si prietena dumneavoastra chiar daca ei i-a fost indicat de medic, prescrierea anticonceptionalelor se face
individualizat !