UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE

INGINERIE IN ELECTROMECANICA, MEDIU SI

INFORMATICA INDUSTRIALA
SECTIA: INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE
GRUPA:12203

PROIECT

ORGANE DE MASINI SI MECANISME

Profesor coordonator: Prof. univ. dr. ing. ROSCA DANIELA

Studenti

ANUL 2012
 TEMA DE PROIECTARE
Sa se proiecteze o transmisie mecanica compusa dintr-un motor electric,o transmisie prin curele
trapezoidale, un redactor cu o treapta(compusa din agrenaj cilindric cu dantura inclinata) si un
cuplaj de siguranta avand urmatoarele caracteristici:
-tipul motorului:asincron,trifazat,cu rotorul in scurtcircuit,pornirea directa avand turatia de
sincronism 𝑛𝑆 =100[rotatii pe minut]
-puterea la iesire 𝑃𝐸 =6 [Kw]
-raportul total de transmisie 𝑖 𝑇 =3,75
-durata de functionare totala 𝐷ℎ =12000[h]
-regimul de functionare: regim de lucru practic constant , cu momentul de pornire de 120% din
cel nominal
-transmisia mecanica se foloseste pentru urmatorul echipament

1.CONŢINUTUL PROIECTULUI

Partea scrisa:
1.1. Memoriu de prezentare;
1.2. Breviar de calcul ;

Material grafic:
Data primirii temei: 2.03.2008
Data predării proiectului: 05.06.2008

Viza cadrului didactic îndrumator,

 2. MEMORIU DE PREZENTARE

2.1. Descrierea generală produsului

Reductoarele de turaţie sunt mecanisme cu roţi dintaţe montate în carcase închise şi

folosite pentru reducerea turaţiei, concomitent cu amplificarea momentului de torsiune admis.
Principalele avantaje ale reductorului de turaţie cu roţi dinţate sunt :
- asigură un raport de transmitere constant ;
- au durabilitate şi siguranţa mare în funcţionare ;
- au capacitate mare de încărcare, putând prelua şi suprasarcini de scurtă durată ;
- au gabarit redus şi randament ridicat ;
- necesită o întreţinere uşoară în timpul exploatării.
Dintre dezavantajele reductoarelor se pot enumera :
- necesită o prelucrare şi un montaj precis al subansamblelor componente, ceea ce
determină creşterea preţului ;
- transmit şocurile şi vibraţiile ;
- funcţionează cu nivel mare de zgomot.
Transmisiile prin curele sunt transmisii prin frecare la care energia se transmite de la un
arbore la altul
prin frecarea dintre elementul flexibil şi fără sfârşit, tensionat, numit curea şi roţile de curea
montate pe arbori, peste care cureaua se înfăşoară.
Arborele se asimileaza cu o grinda simplu rezemată încarcată cu sarcini concentrate.
Părţile principale ale unui arbore sunt :
- tronsoanele de calare prin care se centreaza roţile dinţate ;
- fusurile care constituie zonele de rezemare în lagăr ;
- corpul constituit din zonele de legatură dintre zonele de calare şi fusuri.
Cuplajul este un organ de maşină complex sau un sitem echivalent funcţional al acestuia,
care
realizează legatura dintre doua elemente constructive ale unui lanţ cinematic, în scopul
transmiterii momentului de torsiune şi a mişcării de rotaţie, fără a modifica legea de mişcare.

Simbolurile pentru schema cinematică a unui reductor sunt standardizate (STAS 6848-87).

Exemplu: R1C1H-001-00 STAS 6848-87

unde: R – reductor;
1 – reprezentarea numărului de trepte;
C – tipul angrenajului (angrenaj paralel cilindric);
1 – poziţia axelor;
H – plan orizontal;
 0 – tipul lagărelor (rulmenţi);
01 – carcasă deasupra plăcii de sprijin;
00 – poziţia arborilor de intrare şi de ieşire.

2.1.1. Constructiv

Conform STAS 6848 – 87, am ales un reductor R1C1H – 001 – 00, cu urmatoarele
caracteristici :
- o treapta ;
- angrenaj cilindric ;
- axele de turaţie mare şi de turaţie mică în acelaşi plan orizontal ;
- lagăre cu elemente de rostogolire ;
- carcasa deasupra plăcii de sprijin, pentru fixarea pe sol ;
- distanţa dintre axe 200 mm, conform STAS 6850 – 80 ;

2.2. Biliografie

Roşca Daniela – Organe de maşini, Îndrumar de proiectare, Reprografia Universităţii din

Craiova, 1995
Roşca Daniela - Organe de maşini, curs, vol.1, Reprografia Universităţii din Craiova,
1993
 3.BREVIAR DE CALCUL

3.1. Schema cinematică

Tipul reductorului R1C1H-001-00,STAS 6848-87

R-reductor
1-numărul de trepte(o treaptă)
C-tipul de angrenaj din reductor(angrenaj paralel cilindric)
1-poziţia relativă a axelor angrenajelor

Fig.1. Pozitia relative a axelor angrenajelor

H-reductor cu axele arborilor de intrare şi de ieşire în acelaşi plan orizontal

0 - tipul lagărelor (lagăre cu elemente de rostogolire –rulmenţi)
01 - acest grup de cifre se referă la modulul de fixare al carcasei (carcasa deasupra plăcii de
sprijin, pentru fixarea pe sol)
00 - poziţia arborilor de intrare şi de ieşire (arborii de cuplare pe laturile opuse ale reductorului;
arborii sunt cuprinşi în acelaşi plan orizontal.
 ML

I c2 II

ME z1 z2

i
c1

Tc

Figura 2. Schema cinematică a reductorului

3.2 Determinarea parametrilor dinamici şi cinematici.

3.2.1. Estimarea randamentului pe trepte.

Randamentul total al transmisiei mecanice se calculează cu relaţia:
T   a   u   l
(2)
unde:
 a - randamentul angrenării;
 u - randamentul ungerii angrenajului;
 l - randametul lagărelor pe care se află axele roţilor în angrenare.
Pentru angrenaje cilindrice, randamentul transmisiei unse:
 a  u = 0,995
(3)
 l = 0,99; pentru rulmentii cu role.
 În cazul în care reductorul este antrenat de la motorul electric de acţionare prin
intermediul transmisiei prin curele, randamentul de la arborele motorului la arborele de ieşire al
reductorului este:
T   c  R
(4)
unde:
 c - randamentul transmisiei prin curele;  c = 0,975

 R   a   u   l  0,995  0,99  0,98

 T   c   R  0,975  0,98  0,95

3.2.2. Stabilirea puterilor pe arbori.

Cunoscând puterea de ieşire ( PE ) a reductorului, impusş prin tema de proiectare, în

funcţie de randamentul preliminat al reductorului se determină puterea necesară pe primul
arbore, în funcţie de care vom alege motorul de acţionare.
Particularizând relaţia pentru un reductor cu o treaptă antrenat prin curelele de la motorul
electric avem:
PE  PII

PII
PI 
R

PI PII
Pm  
c  c  R

unde:
Pm - puterea la arborele motorului, necesară reductorului;
PI , PII - puterea la arborele I, respectiv II;
PE - puterea la ieşire;
 R - randametul reductorului;
 c - randametul transmisiei prin curele.

PE  PII  6kw
P 6kw
PI  II   6,12 KW
 R 0,98
 PI PII 6
Pm    Pm   6,31 KW
c c  R 0,975  0,98

3.2.3. Alegerea motorului de acţionare

În construcţia de maşini, pentru antrenarea reductoarelor se folosesc cu precadere

motoarele electrice asincrone, a căror putere minimală ( PN ) trebuie sa fie mai mare decât puterea
la arborele de intrare în reductor ( PI ) şi respectiv PN > Pm .
Din cataloagele de motoare electrice se va alege deci motorul electric a cărui putere
nominală îndeplineste condiţia PN > PI , motor care sa aiba o turaţie nominală ( n N ),
corespunzatoare turaţiei de sicronism ( ns ) data în tema de proiect.
În cazul acţionării maşinilor de lucru prin intremediul reductoarelor la care cuplul la
arborele de ieşire este constant şi procesul tranzitoru apare în urma variaţiei în treapta a cuplului
M N , ecuaţia caracteristicii mecanice scrisă pe baza figurii 3 este de forma:

ns  n N
nm  n s  Mm
MN

unde:
ns - turaţia de sincronism a motorului de acţionare [rot/min];
n m - turaţia la arborele motorului corespunzătoare puterii Pm necesare la arborele
motorului de antrenare [rot/min];
n N - turaţia nominală a motorului electric ales [rot/min];
M m - momentul (de torsiune) necesar la arborele motorului electric de antrenare [
N  mm ];
M N - momentul nominal transmis de arborele motorului de acţionare a motorului
ales [ N  mm ]

n
ns
nm
nN

Mm MN M
 Figura 3
Ţinând seama că:

M m  9,55  10 6 Pm / nm [ N  mm ]
M N  9,55  10 PN / n N
6
[ N  mm ]

unde:
Pm - puterea necesară la arborele motorului de acţionare [kW];
PN - puterea nominală a motorului de acţionare ales [kW].
înlocuind în relaţie, obţinem:
P n
nm  n s  ( n s  n N ) m  N
nm PN

Deci obţinem relaţia:

Pm
nm  n s  nm  ( n s  n N )   nN  0
2

PN

ale cărei rădăcini sunt de forma:

ns  ns  4n N (ns  n N )  Pm / PN
2

nm1, 2 
2

Este adoptată soluţia n m care verifică condiţia:

n N  nm  n s
960<966,63<1000

Observaţie

În cazul cuplării directe a reductorului cu motorul electric de acţionare, avem PI  Pm ;

nI  nm ; M I  M m , care înlocuite corespunzător în relaţia (10), soluţia nI sa verifice condiţia:
n N  n I  ns
unde:
PI ; M I - puterea respectiv momentul necesar la arborele I al reductorului (calculate pe
baza estimării randamentului pe trepte),[kW]; [ N  mm ];
n I - turaţia la arborele I al reductorului [rot/min].

1000  1000 2  4  960(1000  960)  6,31 / 7,5

n m1 
2
1000  933,26

2
 nm1  nm  966,63
1000  1000 2  4  960(1000  960)  6,31 / 7,5
nm2  =183,37
2

Din calculele efectuate mai sus rezultă că tipul motorului este: ASI 132M-38-6

3.2.4. Alegerea rapoartelor de transmitere parţiale

Rapoartele de transmitere (angrenare) pe care le pot realiza diferitele tipuri de angrenaje

sunt limitate la valori admise, determinate în considerente de gabarit.
În cazul în care raportul de transmitere ( iT ) dintre maşina motoare şi maşina antrenată
depăşeşte aceste valori admise, în care se folosesc reductoare cu două, trei sau mai multe trepte,
situaţie în care s epune problema împărţirii raportului de transmitere total pe treptele
reductorului.
Raportul total de transmitere se calculează cu formula:
iT  i c  i R

unde: iT – raportul total de transmitere; iT = 3,75

ic – raportul transmisei prin curele; ic = 1,5
i R - raportul de transmitere pentru reductor;
i 3,75
iR  T   2,5
ic 1,5

3.2.5. Calculul turaţiilor şi vitezelor unghiulare pe arbori

Pe baza turaţiei arborelui de intrare (nI) şi a rapoartelor de transmitere stabilite pe trepte

se determină:
- turaţia arborelui al doilea (la ieşire) la reductoarele cu o treaptă şi respectiv turaţia
arborelui intermediar la reductoarele cu doua trepte.
n
n II  I [rot/min]
iR

unde: nII – turaţia la arborele II;

nI – turaţia pe arborele I;
i R – raportul de transmitere pentru reductor;
n
nI  m [rot/min]
ic

unde: nI – turaţia pe arborele I;

 nm – turaţia la arborele motorului; nm = 966,63 [rot/min] ;
ic – raportul transmisiei prin curele ic=1,5;
n 966,63
nI  m   644,42 [rot/min]
ic 1,5
n 644,42
n II  I   257,76 [rot/min]
i 2,5
Vitezele unghiulare pentru fiecare arbore se calculează cu relaţia:
 n
 [rad/sec]
30

unde: n – turaţiile precizate mai sus;

  nI
I  [rad/sec]
30
unde:  I - viteza unghiulară pe arborele I, [rad/sec];
nI – turţia pe arborele I;
  n I 3,14  644,42
I    67,44 [rad/sec]
30 30
  n II
 II  [rad/sec]
30

unde:  II - viteza unghiulară pe arborele II, [rad/sec];

nII – turţia pe arborele II;
  n II 3,14  257,76
 II    26,97 [rad/sec]
30 30

  nm
m  [rad/sec]
30

unde:  m - viteza unghiulară pe arborele motorului, [rad/sec];

nm – turaţia pe arborele motorului;
  nm 3,14.966,63
m    101,17 [rad/sec]
30 30

3.2.6. Calculul momentelor de torsiune pe arbori

3.2.6.1. Momentul de torsiune necesar pentru fiecare arbore se calculează cu relaţia

P[kW ]
T ´n  9,55  10 6
n[rot / min]
În cazul nostru avem:
- arborele motor: T ' m  9,55  10 6 Pm / nm
- arborele I: T ' I  9,55  10 6 PI / n I
arborele II: T ' II  9,55 10 6 PII / n II

unde: Pm , PI , PII - puteri calculate la punctul 3.2.2;

nm , nI , nII - turaţii calculate la punctul 3.2.5;
6,31
T ' m  9,55  10 6 Pm / n m  9,55  10 6  62340 [N·mm]
966,63
6,12
T ' I  9,55  10 6 PI / n I  9,55  10 6  90680 [N·mm]
644,42
6
T ' II  9,55  10 6 PII / n II  9,55  10 6  222290 [N·mm]
257,76
Tm  K S ·Tm' (19)
unde: K s - coeficientul de suprasarcină, K s =1,2;
- arborele motor: Tm  K S ·Tm´  1,2·0,06  10 6  74808 [N·mm]
- arborele I: TI  K S ·T ' I  1,2·0,09  10 6  108816 [N·mm]
- arborele II: TII  K S ·T ' II  1,2·0,22  10 6  266748 [N·mm]

3.3. Proiectarea transmisei prin curele

Transmisiile prin curele sunt transmisii prin frecare la care energia se transmite de la un arbore la
celălalt prin frecaea dintre elementul flexibil şi fără sfârşit, tensionat, numit curea şi roţile de
curea montate pe arbori, peste care cureaua se înfăşoară.

2


2
Dp1
Dp2

β1  β2

Y X

A
 Figura 4. Transmisii prin curele

Se cunosc:
- puterea de calcul la arborele conducător Pc  K S  Pm  1,2  6,31  7,57
- turaţia roţii de curea conducătoare n1C  n m =966,63
- turaţia roţii de curea conduse n2C  n I =644,42
- regimul de lucru al transmisiei (felul maşinii motoare şi antrenate; numărul de ore de
funcţionare din 24 ore; regimul dinamic) .
Se determină:
- tipul curelei se alege din nomograme;în cazul nostru tipul curelei este SPZ, secţiunea
canalului este Z, adâncimea canalului m=9 mm;
- diametrul primitiv al roţii mici, D p1 [mm];
D p1  (2,5...3)d dam  2  m
D p1  2,5  42  2  9  105  18  123  125 mm
Valoarea astfel calculată pentru diametrul D p1 se corelează cu valorile recomandate în
STAS 1162-84, în funcţie de tipul curelei trapezoidale.
- diametrul primitiv al roţii mari, D p 2 [mm];
D p 2  ic  D p1
D p 2  1,5  125  187,5 mm

Dacă nu există restricţii constructive se rotunjeşte la valoarea cea mai apropiată din
STAS 1162-84.
- diametrul primitiv mediu al roţilor de curea, D pm [mm];
D pm  ( D p1  D p 2 ) / 2
D pm  (125  187,5) / 2  156,25 mm
- distanţa dintre axe A [mm];

I. Preliminară

0,7( D p1  D p 2 )  A  2  ( D p1  D p 2 )
0,7  312,5  A  2  312,5  218,75  A  625
Se alege A=230.
- conform distanţei dintre axe, calculul preliminar, se calculează lungimea primitivă a
curelei L p care se rotunjeşte la valoarea standardizată cea mai apropiată, apoi se efectuează
calculul de definitivare a distanţei dintre axe.

II. Definitivă
 - lungimea primitivă a curelei, L p [mm]
( D p 2  D p1 ) 2
L p  2  A    D pm 
4 A

În relaţie se introduce A ales conform calculului preliminar.

( D p 2  D p1 ) 2 (62,5) 2
L p  2  A    D pm   2  230  3,14  156,25  
4 A 4  230
 460  490,625  16,98  967,6 mm
Valoare astfel obţinută se standardizează conform STAS 1163-71  L p  1000
- unghiul dintre laturile curelei,  [grade]
D p 2  D p1
  2  arcsin
2 A

187,5  125 62,5

  2  arcsin  2  arcsin  2  arcsin 0,135  17,24 [grade]
2  230 460
- unghiul de înfăşurare la roata mică de curea,  1 [grade]
1 180   =180-17,24=162,76 [grade]

- unghiul de înfăşurare la roata mare de curea,  2 [grade]

 2  180   =180+17,24=197,24[grade]

- pentru orice valoare a unghiului  1


Lp   (  1  D p1   2  D p 2 )
Adef  360
1
2  sin
2


Lp   (  1  D p1   2  D p 2 )
360 1000  0,008(162,76  125  197,24  187,5)
Adef  = 
1 2  sin 81,38
2  sin
2

1000  458,62 541,38

   282,85
1,914 1,914

Distanţa dintre axe A definitivă calculată conform relaţiei nu se standardizează.

- viteza periferică a curelei, v [m/s]
   D p1  n1   D p 2  n2
v= 
60  1000 60  1000

unde:
v - viteza periferică a curelei;
D p1 , D p 2 - diametrul primitiv al roţii mici/mari;
n1 - turaţia roţii de curea conducătoare;
n 2 - turaţia roţii de curea conduse;
  D p1  n1   125  966,63
v1 =   6,32
60  1000 60  1000
  D p 2  n 2   187,5  644,42
v2 = =  6,32
60  1000 60  1000

- puterea nominală transmisă de o curea, P0 [kW]

(1200-950).......(2,99-2,45)
(967-950).................x

(967  950)( 2,99  2,45) 9,18

x   0.036 
1200  950 250
P0  2,45  0,036  2,486

- coeficientul de funcţionare, c f (se adoptă din STAS 1163-71);se recomandă c f =1;

- coeficientul de lungime, c L ; c L =0,9
- coeficientul de înfăşurare, c  ; c  =0,96;
- numărul de curele, z 0 ;
I. Preliminar
c f  Pc
z0 
c L  c   P0

c f  Pc 1  7,57
z0  =  3,53
c L  c   P0 0,9  0,96  2,48
II. Definitiv
z0
z
cz

unde: c z - coeficientul numărului de curele; c z =0,97;

z 3,53
z 0=  3,63  4
c z 0,97
 - forţa periferică transmisă, F [N];
F= 10 3  Pc / v [N]

F= 10 3  Pc / v = 10 3  7,57 / 6,32  1197,78481 [N]

- forţa de întindere a curelei, S a [N];
S a  (1,5...2) F
S a  (1,5...2) F = 1,5·1197,78481 = 1796,677215 [N]

3.4. Proiectarea angrenajului

3.4.1. Alegerea materialului şi stabilirea caracteristicilor mecanice
Materialul ales pentru roata 1 este 30MaCrNi20 cu duritatea HB1 = 3100 MPa, iar pentru
roata 2 este 41MaCr11, având duritatea HB2 = 2900 MPa.
Caracteristicile mecanice ale materialelor alese sunt:

Marca Duritatea σᵣ σ₀₂ δs σ­1 σ­1t τ­1 σ₀ σat σa

Rotile
otelului HB [Mpa] [Mpa] [Mpa] [%] [Mpa] [Mpa] [Mpa] [Mpa] [Mpa] [Mpa]
Roata 1 OLC 60 2100 710-750 410-460 18-17 270-350 200-220 160-170 430 360 220
Roata 2 OLC 45 1850 620-660 360-400 14-13 300-360 230-260 190-200 500 420 230

3.4.2. Dimensionarea şi stabilirea paramertilor de definire ai angrenajelor

1. Date iniţiale

a) Caracteristicile ciclogramei de incarcare

Se aleg conform STAS 12268 – 84 astfel: T1H = T1F = T1
T1 =108816 [N·mm]

NHE1 = NFE1=N1
N1 = 60 · Dh1·nI= 60 ·12000 · 644,42 = 463982400
T2H = T2F = T2
T2 = 266748
N2 = 60 · Dh2·nII= 60 ·12000 · 257,76 = 185587200

T1

T1

NHE1
 Figura 5. Ciclograma de încărcare constantă

Ciclograma de încărcare este constată, PI = 6,12[kW], nI =644,42[rot/min], Dh = 12000[ore]

b) Raportul de transmitere: iR = 2,5

2. Date adoptate

a) Tipul angrenajului şi schema lui cinematică

Angrenajul este de tip evolventic exterior

b) Tipul danturii: înclinată

c) Materiale, tratamente termice şi tehnologia de execuţie a roţilor dinţate.

Materialele utilizate sunt 30MaCrNi20 şi 41MaCr11
În construcţia angrenajelor se foloseşte o gamă largă de materiale: fonte, bronzuri,
materiale
sinterizate şi în special oţeluri laminate, forjate sau turnate.
Fontele se utilizează la încarcări şi viteze mici datorită rezistenţei mecanice mai reduse
decât a oţelurilor, roţile dinţate din fontă având bune calităţi de antifricţiune şi de amortizare a
vibraţiilor.
Se folosesc: fonte cenuşii, fonte cu grafit nodular şi fonte maleabile perlitice.
Bronzurile se utilizează în special la construcţia coroanelor roţilor melcate, având foarte
bune calităţi de antifricţiune.
Oţelurile au cea mai largă utilizare în construcţia de maşini; oţelurile carbon nealiate,
folosindu-se la solicitări medii şi mari, iar oţelurile aliate la solicitările mari şi foarte mari.
Elementele de aliere (Cr, Ni, Mo,W) determină creşterea durităţii şi a rezistenţei la
oboseală, a adâncimii de călire necesare, la adoptarea mărcii de oţel, interesează, pe langă
elementele de aliere, călibilitatea şi prelucrabilitatea prin aşchiere. Marca de oţel aleasă trebuie
sa aibă călibilitatea corelată cu dimensiunea caracteristică de călire ˝s˝ a toţilor dinţate în vederea
asigurării în toată secţiunea solicitată minim 85% martensită.
Duritatea flancurilor roţii conducătoare trebuie sa fie mai mare decât duritatea roţilor
conduse. Prin aceasta se micşorează pericolul gripării pe de o parte şi pe de altă parte
durabilitatea roţii conducătoare va fi comparabilă cu durabilitatea roţii conduse. Principalele
tehnologii de fabricaţie ale roţilor dinţate sunt grupate în două categorii: o primă categorie o
reprezintă roţile dinţate care se execută din semifabricate în stare recoaptă, normalizaă sau
îmbunătăţită, cu duritate medie HB  3500 MPa.
Oţelul de îmbunătăţire: OLC 35, OLC45, OLC 50, OLC 60, STAS 880 – 80, se folosesc
pentru încărcări şi viteze mici; pentru încarcări şi viteze medii se folosesc 40Cr10, 33MoCr11,
STAS 791 – 80; pentru încărcări foarte mari cu şocuri se folosesc 41MoCr11, 34MoCrNi15.
A doua categorie de tehnologii este reprezentată de danturile durificate superficial la care
se aplică iniţial o îmbunătăţire care conferă întregii secţiuni o duritate HB  2500  3500 MPa
urmat de frezarea danturii, după care se executa unul din tratamentele de durificare superficială,
care determină creşterea durităţii flancului la 55  65 HRC, miezul dintelui rămânând tenace.
Cementarea sau nitrocementarea se aplică roţilor dinţate executate din oţeluir de
cementare şi constă în înbunătăţirea stratului superficial cu carbon sau cu carbon şi azot urmate
de călire şi detensionare.
Călirea prin inducţie sau cu flacără este folosită la oţelurile de îmbunătăţire, în special la
OLC45, 41MoCr11.
Tratamentul termochimic de nitrurare urmăreşte îmbogăţirea în azot a stratului superficial
al flanourilor dinţilor prin formarea nitrurilor.

d) Precizia de execuţie a angrenajului

Precizia de execuţie a roţilor dinţate şi a angrenajelor cilindrice paralele este dată în STAS 6273-
81 şi este determinată de trepta de precizie a roţilor şi a angenajului, de rugozitatea flancurilor şi
de jocul dintre flancuri, corespunzător tipului de ajustaj ales pentru roţile în angrenare. Alegerea
treptei de precizie şi a rugozităţ flancurilor se face în funcţie de condiţiile de funcţionare cerute şi
de marimea sarcinilor dinamice corelate cu viteza periferică.
Pentru toate tipurile de angrenaje sunt stabilite 12 trepte de precizie, notate în ordine
descrescătoare a precizie cu cifre de la 1 la 12 treapta de precizie corespunzătoare unui angrenaj
stabilindu-se în funcţie de unul din criteriile( STAS 6273-81):
- criteriul de precizie cinematică corespunzator transmiterii corecte a mişcării de rotaţie
ete recomandta la angrenajee din lanţuri cinematice la cele de divizareşi planetare,
- criteriul de funcţionare lină se impune la angrenajele ce trebuie să lucreze liniştit cu
vibraţi şi zgomot redus, cu viteze mari,
- criteriul de contact între dinţi se recomandă la agrenajele supuse solicităii mari şi
foarte mari care necesită o portanţă ridicată.
Jocul între flanuri este o mărime independentă de treapta de precizie adoptată. Pentru
obţinerea
diferitelor valori ale jocului minim dintre flancuri( STAS 6273-81) prevede 6 tipuri de ajustaje
ale roţilor dinţate(notate cu A,B,C,D,E,H) 8 tipuri de toleranţe ale jocului dintre flancuri T jn

(simbolizate cu x,y,z,a,b,c,d,e,h), iar la angrenajele cilindrice şi cu cremalieră 6 trepte de precizie

pentru abaterea distanţei dinte axe(I,II,III,IV,V,VI-în ordinea scăderii preciziei).

e) Profilul de referinţă conform STAS 821 – 82. Profilul de referinţă este profilul în
secţiunea normală a cremalierei de referinţă.

p=m
 m  m
Profil conjugat
* 2 2
hoa  hoa  m

*
ho  ho  m
0

Linie de referinţă  of*  m *

co  co  m
*
hof  hof  m
 Figura 6. Profilul de referinţă (extras din STAS 821-82)
Dimensiunile caracteristice ale profilului de referinţă sunt definite în raport cu linia de
referinţă, pe care raportul dintre grosimea dintelui şi pas este egal cu 0,5. Profilul de referiţă se
deosebeşte prin următorii parametrii:
- unghiul de presiune de referinţă  0 = 20o
- înălţimea capului de referinţă hoa = ha*· m = 1 · m
- înalţimea piciorului de referinţă hof = (ha*+c*)m = 1,25·m = 1,25·11 = 13,75
- înalţimea dintelui de referiţă ho = hoa + hof = 2(ha*+c*) = 2,25 · m = 24,75
- raza de racordare de referinţă la piciorul dintelui  of =  of*· m = 0,38 · m = 4,18
ha* =1 – coeficientul capului de referinţă;
c* = 0,25 – coeficientul jocului de referinţă la capul dintelui;

f) Unghiul de înclinare al dinţilor (  ) .

Se alege în funcţie de tipul angrenajului şi de domeniul de folosire, ţinând seama de următoarele
recomandări: - angrenaje cu dinţi drepţi   10 o
- angrenaje cu dinţi înclinaţi   6 o  10 o - pentru treptele finale ale reductoarelor
mari
  10 o  20 o - pentru reductoare si motoreductoare.

3. Distanţa minimă necesară între axe

1/ 3
 T1H ( K A ·K v ·K H ·K H )( Z H ·Z E ·Z  ·Z  ) 2 
amin  (u  1)  2
 2·a ·u ( H limb / S Hp ) ( Z N ·Z L ·Z R ·ZV ·ZW ·Z X ) 
2

unde:
u – raportul numerelor de dinţi; u=2,5
T1H – momentul de toriune la oboseala de contact la care se reduc celelalte trepte de
momente; T1H=108816[N·mm];
KA – factorul de utilizare; KA=1,6;
KV – factorul dinamic; KV=1,15;
KHβ – factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea de contact;
KHβ=1,5;
KHα – factorul repartiţiei sarcinii între dinţi pentru solicitarea de contact; KHα = 1;
ZH – factorul de formă al dinţilor pentru solicitarea de contact; ZH=2,26;
ZE – factorul elasticităţii materialelor la roţi din oţel laminat; ZE=189,8[MPa1/2];
Zε – factorul gradului de acoperire pentru solicitarea de contact; Zε=0,95;
Zβ – factorul înclinării dintelui; Zβ= 3,16;
ψa, ψd, ψmn – coeficientul axial, diametral şi modular al lăţimii danturii; ψa = 0,3;
b – laţimea danturii;
 b = ψa · aw; b = ψd · di ; b = ψmn · mn;
 H limb - rezistenţa de bază limită pentru solocitarea de contact;  H limb =527,5;
S Hp - factorul de siguranţă minim adminisibil la solicitarea de contact; S HB = 1,15;
Z N - factorul durabilităţii flancurilor la solicitarea de contact; Z N =1;
Z L - factorul materialelor de ungere; Z L =1;
Z R - factorul rugozităţii flacurilor; Z R =0,9;
ZV - factorul vitezei periferice; ZV =1;
ZW - factorul raportului durităţii flancurilor; ZW =1;
Z X - factorul de dimensiune pentru flanc; Z X =1;
Z H  (2 cos  b / sin  t )1 / 2

Z   cos   cos 10  3,16

1/ 3
 T1H ( K A ·K v ·K H ·K H )( Z H ·Z E ·Z  ·Z  ) 2 
amin  (u  1)  2

 2·a ·u ( H limb / S Hp ) ( Z N ·Z L ·Z R ·ZV ·ZW ·Z X ) 
2

108834,6001  1,6  1,15  1,5  1  (2,265338  189,8  0,95  3.16) 2 

1/ 3

 3,5  
 2  0,3  2,5  (527,5 / 1,15) 2  0,81 

1/ 3
108834,6001  2,76  1668420,301
 3,5   3,5  (5172,69995  1373185,433  2,76)1,3  251,725794
 1,215  21,040192 

Conform STAS 6055 – 82 se alege aw = 250 mm

4. Diametrele de divizare preliminare [mm]

d 1 pr  2  a w /(u  1)  2  250 / 3,5  142,85 [mm] ;

d 2 pr  u  d 1 pr  2.5  142,85  357,125 [mm];

5. Viteza tangenţială preliminară [m/s]

  d 1 pr  n1 3,14  142,85  644,42

v tlpr    4,81
60  1000 60  1000 [m/s]
   d 2 pr  n 2 3,14  357,125  257,76
v t 2 pr    4,81
60  1000 60  1000

6. Modulul normal minim necesar mnmin, respectiv modulul normal standardizat mn

[mm]

T1F  (u  1)  K A  KV  K F  K F  YFa  YSa  Y  Y 

mn min   
aw2  a  ( o lim / S FP )  YF  Y  YR  YX 

unde:
T1 F - momentul de torsiune la oboseala de încovoiere la care se reduc celelalte trepte de
moment;
T1 F =108834,6001[N·mm];
u – raportul numerelor de dinţi; u=2,5;
KA – factorul de utilizare; KA=1,6;
KV – factorul dinamic; KV=1,15;
K F - factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii pentru solicitarea la încovoiere; K F
 KHβ ; K F =1,5;
K F - factorul repartiţiei sarcinii între dinţi pentru solicitarea la încovoiere;
Y - factrorul gradului de acoperire pentru solicitarea la încovoiere;
K F · Y =1;
YFa - factorul de formă al dintelui pentru solicitarea de încoviere; YFa =2,5;
YSa - factorul concentratorului de tensiune de la piciorul dintelui; YSa  2;
Y - factorul înclinării dintelui pentru solicitarea de încovoiere; Y =0,9 la danturile
înclinate durificate;
 o lim - rezistenţa la oboseală la piciorul dintelui;  o lim =412,5[MPa];
a w - distanţa între axe ;
ψa – coeficientul axial, diametral şi modular al lăţimii danturii; ψa = 0,3;
S FP - factorul de siguranţă minim admisibil la solicitarea de încovoiere; S FP =1,25;
YN - factorul durabilităţii la încovoiere; YN =1;
Y - factorul de reazem; Y =1,1;
YR - factorul rugozităţii racordării dintelui; YR =0,95
YX - factorul de dimensiune; YX =1;

108834,6001  3,5  1,6  1,15  1,5  2  1  0,9  2,5 108834,6001  43,47

m n min    0,73 [mm]
62500  0,3(412,5 / 1,25)(1  1,1  0,95  1) 62500  103,455
 Se standardizează conform STAS 822 – 82  mn = 1

7. Determinarea numărului de dinţi (z1,z2)

2  (aW  m n )  cos  2  (250  1)  1,25)  cos 10 0 488,04

z1   z1    z1  139,44
m n  (u  1) 1  3,5 3,5
z1  25...35  z1  27
z 2  z1  u  z 2  2,5  27  68

8. Recalcularea modului normal

2  aW  cos  2  250  0,98 490

mn     5,07
z1  (u  1)  2  cos  27  (2,5  1)  2  0,98 94,5  1,96

Conform STAS 822- 82  mn = 5 [mm];

unde :
-mn este modulul normal recalculate si a=aw
 Din aceasta formula se poate calcula unghiul de inclinare al danturii pentru numarul de
dinti alesi.

( z a  z 2 )  mn (95  5)
  arccos[ ] [ ]  18,19
2a 2  250

3.4.3. Calculul geometric al angrenajelor paralel cilindrice exterioare cu

danturi inclinate in evolventa (STAS 12223-84)

1. Date iniţiale
Numărul de dinţi
z1=27
z2=68
Modulul normal
mn= 5 mm
Unghiul de înclinare
 = 18,190
Unghiul de presiune de referinţă normal
 = 200
Coeficientul capului de referinţă
*
han 1
Coeficientul jocului de referinţă la capul dintelui
C n*  0,25

2. Calculul elementelor geometrice de baza privind angrenarea

Distanta dintre axe

a=aw

Unghiul de presiune de referinta frontal

 tw   t =20,28
Modulul frontal
 mn 5
mt    5,26
cos  0,95

3.Calculul elementelor geometrice generale ale rotilor angrenajului

a)Diametrul de divizare
d 1  z1  mt  27  5,26  142,02
d 2  z 2  mt  68  5,26  357,68

b)Raportul de transmitere
z 68
i 2   2,5
z1 27

c)Diametrul de rostogolire

2  aW  z1 2  250  27
d w1    142,10
z1  z 2 95
2  aW  z 2 2  250  68
d w2    357,89
z1  z 2 95

d)Diametrul de picior

- al rotii conducatoare

d f 1  d1  2  mn  (han
*
 cn*  xn1 )  142,02  2,5(1  0,25  0)  142,02  12,5  129,52

d f 1 =129,52

- al rotii conduse d f 2  d 2  2  mn  (han

*
 cn*  xn 2 )  357,68  12,5  345,18
d f 2 =345,18

e)Înălţimea de referinţă a dintelui

h  (2  han
*
 c n* )  m n  (2  0,25)  5  11,25

f)Diametrul cap de referinţă

- al rotii conductoare

d a1  d 1  2  m n  (han
*
 x n1 )  142,02  10  152,02

- al rotii conduse

d a 2  d 2  2  m n  (han
*
 x n 2 )  357,68  10  367,68

g)Diametrul de bază
- al roatii conductoare

z1  m n 27  5
d b1   cos  t   0,93  142,10  0,93  132,15
cos  0,95

- rotii conduse

z 2  mn 68  5
d b2   cos  t   0,93  357,88  0,93  332,84
cos  0,95

h)Calculul pasului danturii

Pasul normal p n    mn  3,14  5  15,7

Pasul frontal p n    mt  3,14  5,26  16,51

 3.4.2.Calculul gradelor de acoperire al angrenajelor formate din roti
cu danturi neflancate

Gradul de acoperire frontal (al pinionului)

(d a21  d b21 )1 / 2  (d a22  d b22 ) 1 / 2  2a ws sin  tw

  
2  m n sin  t
(23110,08  17463,62)1 / 2  (135188,58  110782,46)  500  0,34

2  3,14  3,39  0,93
(5646,46)1 / 2  (24406,12)1 / 2  170 231,36  170 61,36
   2,10
29,20 29,20 29,20

Gradul de acoperire axial

 1

Gradul de acoperire total

         1  2,10  3,10

3.4.3.Calculul de verificare a jocurilor

Jocul la capatul dintilor pinionului:

c1  a w  0,5(d f 2  d a1 )  250  0,5(345,18  152,2)  250  248,6  1,4

c1 =1,4

Jocul la capatul dintilor rotii conduse:

c 2  a w  0,5(d f 1  d a 2 )  250  0,5(129,52  367,68)  250  248,6  1,4

c2 =1,4

3.4.4. Calculul fortelor din angrenaj

 Fa₁

Ft₁
Z₁
Fr₁ Fr₂

Z₂
I
Fa₂
ω₁ Ft₂

ω₂ II

În timpul transmiterii mişcării între dinţii roţii conducătoare şi a roţii conduse apar forţe egale şi
de sens contrar normelor la suprafaţa în contact şi cuprinse în planul de ungere.
Aceste forţe intervin la dimensionarea arborilor şi a lagărelor care susţin roţile dinţate.
Forţele care actionează în angrenaj sunt:
Forţa tangenţială

Ft=max(FtHef; FtFef)

FtHef - forta tangentiala reala pentru calculul angrenajului la solicitarea flancului prin
oboseala de contact
FtFef - forta tangentiala reala pentru calculul angrenajului la solicitarea de incovoiere a
dintilor

Pentru roata 1

2  T1H 2  108834,6001
FtH    1531,802967 N
d w1 142,10
2  T1F
FtF   1531,802967 N
d w1
 Ft1  FtF  FtH  1531,8029

FtHef  FtFef  FtH  K A  KV  K H  K H  1531,802957 1,3 1,15 1,5 1  3435,0681

Pentru roata 2

2  T2 H 2  266759,7765
FtH    1490,3761N
d w2 357,89
2  T2 F
FtF   1490,3761N
d w2

Ft 2  FtF  FtH  1490,3761

Forta radiala pentru dantura inclinata:

Fr=Ft∙tgt

Pentru roata 1

Fr1  Ft1  tg t  1531,8029  tg 20,28  551,4490 N

Pentru roata 2

Fr 2  Ft 2  tg t 2  1490,3761  0,36  536,5353N

Forta axiala pentru dantura inclinata

Fa1( 2)  Ft1( 2)  tg

Pentru roata 1

Fa1  Ft1  tg  1531,8029  0,32  490,1769 N

Pentru roata 2

Fa 2  Ft 2  tg  1490,3761 0,32  476,9203N

3.5. Proiectarea arborilor

3.5.1. Stabilirea ipotezei de calcul si a schemei de solicitare

Arborele II

Arborele I

3.5.2. Alegerea materialului

Tipul materialului utilizat la constructia arborilor este OL 60 conform STAS 500-80.

Materialul se alege tinand seam de caracteristicile si intensitatea solicitarii, tratamentelor
termice sau termochimice compatibile cu conditiile de functionare a lagarelor, tehnologia de
fabricatie prevazuta.

3.5.3. Predimensionarea arborilor din condiţia de rezistenţă

Determinarea preliminară a diametrului arborelui se face pe baza unui calcul

convenţional simplificat, considerand numai solicitarea de torsiune.
16  Tc
dp  3 [mm]
   at

unde:
dp – diametrul preliminar, [mm];
 at - rezistenţa admisibilă la torsiune,  at  12  35 [MPa];
Tc – moment de torsiune de calcul, Tc  K d  T [N·mm];
în care:
 Kd – coeficient dinamic – dacă nu se fac referiri le coeficientul dinamic, în calculul de
predimensionare se ia Kd = 1,2 (pentru motoarele electrice rotative Kd = 2  2,5 );
T – moment de torsiune, [N·mm];

Tc1  T1  K d  108834,6001  1,2  13061,5201[ N  mm]

16  Tc1
d p1  3  38,13[mm]
   at
Tc 2  T2  K d  266759,7765  1,2  30111,7318[ N  mm]
16  Tc 2
d p2  3  51,41[mm]
   at

Diametrele astfel obţinute se recomandă a fii utilizate în dreptul lagărului.

 3.5.4. Proiectarea preliminara a formei arborilor

Bc  z  1  e  2  f

z-numarul de curele; z=2

e- distanta dintre axele sectiunii la cele 2 canale vecine; e=12mm;
f- distnata dintre axa sectiunii canalului extern sI marginea vecina a rotii; f=8mm;

Marimea
Cota Denumirea
mm
l1 52 latimea semicuplei, latimea butucului rotii de curea
l2 25 latimea capacului
l3 29 latimea rulmentului
l4 5 latimea de la rulment la marginea interna a carcasei
l5 10 distanta de la roata dintata la carcasa
j 1 jocul axial pentru montajul rulmentului
b 75 latimea rotii dintate
l6 128 distanta intre centrele lagarelor

l7 15 distanta de la extremitatea rotii de curea pana la capacul lagarului

l8 78,5 distanta dintre centrul lagarului si mijlocul rotii de curea

Bc  z  1  e  2  f  3  12  2  8  52mm
l 6  l 3  2l 4  2l 5  b  23  2  5  2  10  75  128mm
l 6  l 3  2l 4  2l 5  b  55  2  5  2  10  75  160mm

l1 l 52 23
l8   l7  l2  j  3   15  25  1   78,5mm
2 2 2 2
l l 52 29
l8  1  l 7  l 2  j  3   15  25  1   85,5mm
2 2 2 2
3.5.5 Schemele de încărcare a arborilor în plan orizontal şi în plan vertical cu
trasarea diagramelor de efort

S a  1796,677
  17,24

S aH  S a  cos  1796,677  0,98  1776,381
2

S av  s a  sin  1796,677  0,14  269,286
2

Schema de incarcare pentru arborle I

 Ft1 = 1531,4490N; Fa1 = 490,1769N ; Fr1 = 551,4490N
l 6 128
dw1 = 142,10; l6 = 128;   64
2 2

S aH  Fr1  v1  v 2
z  0 : S aH  v1  Fr1  v 2  0  1776,381  551,49  v1  v 2
2327,83  v1  v 2

d w1
M (1)  0 :  S aH  l1  Fr1  a  Fa1   R2H (a  b)  0 
2
d w1 142,10
 S aH  l1  Fr1  a  Fa1 
 1776,381  52  551,449  64  490,1769 
R2H  2  2 
ab 128
 92371,812  35292,736  34827,068

128
R2  1269,46
H

d w1
M (2)  0 :  S aH  (l1  a  b)  Fr1  b  Fa1   R1H (a  b)  0 
2
d w1 142,10
S aH  (l1  a  b)  Fr1  b  Fa1  1776,381  (52  128)  551,449  64  490,1769 
R1H  2  2 
ab 128
180  35292,736

128
R1  2494,39775
H
Momente incovoietoare:

M 31   S aH  x
pt.x  0  M 3  0
pt.x  l1  M 1  1776,381  52  92371,812

M 1 4   S aH (l1  x)  R1H  x
pt.x  0  M 1  1776,381  52  92371,812
pt.x  a  M 4  1776,381  (52  64)  2494,39775  64  206060,196  15964,456  46418,74

M 2 4   R2H  x
pt.x  0  M 2  0
pt.x  b  M 4  1269,46  64  81245,44

Forte taietoare

T3H1   S aH  1776,381N
T1H4   S aH  R1H  1776,381  2494,39775  718,06 N
T2H 4   R2h  1269,46 N

Arborele I (V)

Ft1 = 1531,4490N

l6 = 128;
l 128
ab 6   64
2 2
M (1)  0 :  S aV  l1  Ft1  a  R 2V (a  b)  0 
S aV  l1  Ft1  a 269,286  52  1531,8029  64
R 
V
 
ab
2
128
15406,872  98035,3856

128
R 2  645,53
H

M (2)  0 :  S aV  (l1  a  b)  Ft1  b  R1V (a  b)  0 

 S aV  (l1  a  b)  Ft1  b  269,286  180  1531,8029  64
R1V   
ab 128
 48471,48  98035,3856

128
R1  387,21
V

Momente incovoietoare

M 31   S aV  x
pt.x  0  M 3  0
pt.x  l1  M 1  269,286  52  14002,872

M 1 4   S aV (l1  x)  R1V  x
pt.x  0  M 1  269,286  52  14002,876
pt.x  a  M 4  269,286  (52  64)  387,21  64  31237,176  24781,44  56018,616

M 2  4  R2V  x
pt.x  0  M 2  0
pt.x  b  M 4  645,53  64  41313,92
Forte taietoare

T3V1   S aV  269,286 N
T1V 4   S aV  R1V  269,286  387,21  655,496 N
T2V 4   R 2V  645,53 N

Moment de încovoiere resultant

M irez  ( M iH ) 2j  (M iV ) 2j

M (irez)1  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  (92371,812) 2  (14002,872) 2 

 (8532551652  1960804242)  8728632076  93427,1485 Nm
M (irez) 2  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  0 2  0 2  0

M (irez)3  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  0 2  0 2  0

M (irez) 4  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  (81245,44) 2  (41313,92) 2 

 (6600821521  1706839986)  83076661507  91146,3740 Nm

Moment de încovoiere echivalent

Mi ech j= (M irez ) 2j  (T ) 2j ;

OL 60 :  r  600MPa :  aiIII  55
 aiII  95

 aiIII 55
  =>=0,6
 aiII 95

M (iech)1  ( M irez ) 2j  (T1 ) 2j  (93427,1485) 2  4264189257  8728632077  4264189257  113986,05 Nm

M(iech)3= ( M irez ) 2  (T1 ) 2  0  (0,6  108834,6001) 2  4264189247  65300,76 Nm

M (iech) 4  ( M irez ) 2j  (T1 ) 2j  (91146,3740) 2  (0,6  108834,6001) 2  8307661493  4264189257 

 112124,2647 Nm
M(iech)2= (M irez ) 2  (T2 ) 2  0  4264189257  65300,76 Nm

M (iech) 4   ( M irez ) 2j  (T1 ) 2j  (41313,92) 2  (0,6  108834,6001) 2  1706839986  4264189257 

 46187,21623Nm

M (iech) 4   ( M irez ) 2j  (T1 ) 2j  (56018,616) 2  (0,6  108834,6001) 2  3138085339  4264189257 

 86036,47 Nm

Schema de incarcare pentru arborele II

Arborele II(H)

Fa2 = 476,9203N ; Fr2 = 536,5353N

Ft2 = 1490,3761N Fr1 = 551,4490N

d 357,89
dw2 = 357,89; rw2  w2   178,945
2 2

d w2
M (1)  0 : Fr 2  a  Fa 2   R2H (a  b)  0 
2
d w2
Fr 2  a  Fa 2 
R2H  2  536,5353  64  476,9203  178,945 
ab 128
34338,2592  85342,50308

128
R2  935,005
H

d w2
M (2)  0 : R1H (a  b)  Fr 2  b  Fa 2   0 
2
d w2
Fr 2  b  Fa 2 
R1H  2  536,5353  64  476,9203  178,945 
ab 128
34338,2592  85342,50308

128
R1  398,47
H
Momente incovoietoare

M 13  R1H  x
pt.x  0  M 1  0
pt.x  a  M 3  398,47  64  25502,08

M 23  R2H  x
pt.x  0  M 2  0
pt.x  b  M 3  935,005  64  59840,32

Forte taietoare

T13  R1H  398,47 N

T2 3   R2h  935,005 N

Arborele II (V)

Ft2 = 1490,3761N

M (1)  0 : R1V  (a  b)  Ft 2  b  0 
Ft 2  b
R1V   745,18
ab
R1H  745,18
M (2)  0 : R1V  (a  b)  Ft 2  b  0 
Ft 2  a 1490,37  64
R1V   
ab 128
95383,68
  745,185
128
R1V  745,185

Momente incovoietoare
M 13  R1V  x
pt.x  0  M 1  0
pt.x  a  M 3  745,18  64  47691,52

M 23  R2V  x
pt.x  0  M 2  0
pt.x  b  M 3  745,18  64  47691,52

Forte taietoare

T13  R1V  745,18 N

T23   R2V  745,18 N

Moment de încovoiere rezultante

M irez  ( M iH ) 2j  (M iV ) 2j
M (irez)1  0  0  0
M (irez) 2  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  0 2  0 2  0

M (irez)3  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  (59840,32) 2  (47691,52) 2  3580863898  2274481080  76520,22

M (irez)3  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  (25502,08) 2  (47691,52) 2 
 (650356084,3  2274481080)  45508,31Nm

M (irez)3  ( M iH ) 2  ( M iV ) 2  (59840,32) 2  (47691,52) 2 

 (3580863898  2274481080)  76520,22 Nm

Moment de încovoiere echivalent

Mi ech j= (M irez ) 2j  (T ) 2j ;

M (iech)1 ( M irez )2j  (T1 )2j  (0)2  (0,6  266759,7765)2  2,56  160055,86 Nm
M(iech)3= (M irez )2  (T1 )2  (76520,22)2  2,56  5855344069  2,56  76520,22 Nm
M(iech)2= (M irez )2  (T2 )2  2,56  160055,86 Nm
M (iech)3  ( M irez )2j  (T1 )2j  (76520,22)2  2,56  5855344069  2.56  76520,22 Nm
M (iech)3  ( M irez )2j  (T1 )2j  (45508,31)2  2,56  2071006279  2,56  45508,31Nm

Dimensionarea la solicitarea compusa.Se determina diametrul

Pentru fiecare tronson al arborelui

Arborele I

32M echiv i
dj  3
   aiIII

32(M echiv )1 32 113986,05 3647553,6 3

d1  3 3 3  21120,75  27,46
   aiIII 3,14  55 172,7
32(M echiv ) 2 32  65300,76 2089624,32 3
d2  3 3 3  12099,73  22,95
   aiIII 3,14  55 172,7
 32(M echiv )3 32  65300,76 2089624,32 3
d3  3 3 3  12099,73  22,95
   aiIII 3,14  55 172,7
32(M echiv ) 4 32 112124,2647 3587976,47 3
d4  3 3 3  5526,4  17,67
   aiIII 3,14  55 172,7

Arborele II

32(M echiv )1 32  160055,86 5121787,52 3

d1  3 3 3  29657,13  30,95
   aiIII 3,14  55 172,7

d1  d2  30,95
32(M echiv )1 32  76520,22 2448647,041 3
d3  3 3 3  14178,61  24,20
   aiIII 3,14  55 172,7
 3.6. Calculul lagărelor reductorului
3.6.1. Stabilirea tipului de rulmenţi

În alegerea tipului optim de rulment pentru o anumită aplicaţie, de o deosebită importanţă

este natură şi mărimea forţelor.
Forţe combinate (radiale şi axiale) – Forţe combinate care au o componentă axială mult
mai mică în raport cu cea radială pot fi preluate de majoritatea rulmenţilor radiali. Dacă cele
doua componente ale forţei cobinate ce solicită lagărul sunt de acelaşi ordin de mărime se
folosesc rulmenţi radial – axiali cu bile (cu un rând sau cu două rânduri de bile), sau rulmenţi
radial –axiali cu role conice.
Pentru lagărele la care componenta axială a forţei combinate este mai mare decât cea
radială se folosesc rulmenţi radial - axiali cu role conice având unghiul central al conului de 30o -
60o.
În cazul nostru am ales rulmenţi radial – axiali cu role conice pe un rând.

l2
l1
r r1
r1
r

d3

d4
D

r1 a r
d1

d2
d
d