5.

DETERMINĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND ALUNECAREA CU

INTERMITENŢE (STICK-SLIP)

5.1. Scopul lucrării

Alunecarea cu intermitenţe este un regim de frecare specific cuplelor
tribologice cu contact, de regulă, pe suprafeţe plane (cuple din clasa a IV-a);
deplasarea relativă a suprafeţelor se caracterizează prin viteze de alunecare foarte
mici.
Acest proces tribologic este cunoscut şi sub denumirile de stick-slip (lipire-
alunecare) sau mişcare sacadată. Denumirea de alunecare cu intermitenţe este
preferată şi recomandată în România (STAS 8069-67).
Lucrarea de faţă îşi propune determinarea forţei de frecare, specifică alunecării
cu intermitenţe, în funcţie de: încărcare, viteză, natura şi starea suprafeţelor şi
vîscozitatea lubrifiantului. Datele experimentale obţinute pot fi folosite pentru
stabilirea unor măsuri tribo-tehnologice de control eficient al procesului alunecării cu
intermitenţe.

5.2. Alunecarea cu intermitenţe. Consideraţii teoretice

La viteze foarte mici de alunecare, în anumite condiţii, mişcarea suprafeţelor nu
mai este continuă ci intermitentă, sacadată. Aceasta este, în esenţă, alunecarea cu
intermitenţe.
Alunecarea cu intermitenţe este caracteristică: ghidajelor ascensoarelor, preselor
sau maşinilor unelte şi de asemenea frânelor, ambreiajelor etc., la care mişcarea de
alunecare se realizează cu viteză redusă (0,18…180 [mm/min]), viteză considerată
critică. O altă condiţie de producere a mişcării de alunecare cu intermitenţe este
existenţa proceselor de frecare uscată, limită sau mixtă pe suprafeţele de contact
implicate.
Alunecarea cu intermitenţe este consecinţa fenomenului de aderenţă la nivelul
asperităţilor suprafeţelor în contact şi respectiv de formare şi forfecare a
microjuncţiunilor sudate. Astfel se explică variaţia forţei de frecare şi implicit a
coeficientului de frecare (fig. 5.1).

67
 Fig. 5.1 Forme ale mişcării de alunecare [7]

În perioadele de lipire (stick) şi alunecare (slip) se manifestă procese de frecare

statică (coeficient de frecare – μas) şi respectiv procese de frecare cinetică (coeficient
as
de frecare – μak). La valori ale raportului 1 , mişcarea de alunecare este însoţită
ak
as
de intermitenţe, iar la  1 , acest fenomen nu se mai produce [7].
ak
Pentru viteze reduse, corespunzătoare domeniului de existenţă a stick-slip-ului,
se înregistrează valori mari ale forţei de frecare şi treceri bruşte de la perioadele de
lipire la cele de alunecare.
La viteze de alunecare superioare vitezei critice de stick-slip apare alunecarea cu
autovibraţii, care se caracterizează prin valori mai reduse ale forţei de frecare,
amplitudini mai mici şi treceri într-un timp relativ mai mare de la valorile maxime la
valorile minime ale forţei de frecare.
Alunecarea practic nu mai prezintă sacadări la viteze de alunecare mari, forţa de
frecare devinind constantă, crescătoare sau descrescătoare.
Evoluţia fenomenului de alunecare cu intermitenţe este influenţată de mai mulţi
factori, printre care cei mai importanţi sunt: viteza, rugozitatea, încărcarea, natura
materialelor şi vîscozitatea lubrifiantului.
Amplitudinea mişcării de alunecare cu intermitenţe creşte cu micşorarea vitezei
relative de alunecare şi a vîscozităţii. Creşterea încărcării specifice şi a rugozităţii
determină creşterea amplitudinii fenomenului. Variaţia forţei de frecare determină
numărul de perioade de alunecare (slip), respectiv de lipire (stick).
Prezenţa unui aditiv de onctuozitate (acid oleic în proporţie de 1-2%)
amortizează aproape complet alunecarea cu intermitenţe în aceleaşi condiţii de
rugozitate, sarcină, viteză şi vîscozitate care conduceau la amplitudini ridicate ale
fenomenului.
Tipul prelucrării mecanice şi implicit orientarea urmelor de prelucrare,
influenţează alunecarea cu intermitenţe: rectificarea frontală şi frezarea fină au
efecte favorabile.

68
5.3. Modelarea procesului de alunecare cu intermitenţe
Tribometrele cu ajutorul cărora se studiază alunecarea cu intermitenţe au în
componenţă cuple de frecare cu contact punctiform, liniar, cilindric sau plan. În fig.
5.2 este prezentată schema de principiu a unei instalaţii de modelare a mişcării de
alunecare cu intermitenţe.

Fig. 5.2 Principiul modelării alunecării cu intermitenţe

Două elemente în contact plan (1 – epruveta mobilă şi 2 – epruveta suport)
constituie cupla de frecare. Epruveta suport este în legătură cu un sistem elastic (3)
care poate influenţa apariţia sau amortizarea alunecării cu intermitenţe. În cazul
instalaţilori experimentale acesta este parte componentă a dispozitivului de măsurare
tensometrică a amplitudinii alunecării sacadate (4).
Printr-un sistem mecanic exterior se aplică încărcarea (Fn) cuplei de frecare.
Cuplele sunt iniţial în repaus (va = 0); încărcarea va produce la suprafaţa de
contact o forţă de frecare statică:
Fs  as  Fn (5.1)
unde: Fs – forţa de frecare statică [N]; μas - coeficient de frecare static;
Fn – încărcarea normală [N].
În prezenţa acestei forţe ambele elemente (1 şi 2) sunt “lipite”, sub influenţa
forţelor de adeziune moleculară, a microjuncţiunilor formate la rece.
Cu ajutorul unui sistem de antrenare se imprimă epruvetei (1) o mişcare cu
viteza va. Cele două epruvete se vor deplasa împreună pe distanţa x; este astfel
materializată perioada de lipire (t0 – t1 - fig. 5.1) a alunecării cu intermitenţe.
Simultan resortul (3) este deformat în direcţia mişcării, săgeata x fiind direct
proporţională cu forţa de frecare Fs şi invers proporţională cu rigiditatea K a arcului:
Fn
x  as  (5.2)
K
Acţiunii forţei Fs i se opune forţa Fr dezvoltată în resort. În momentul t1 când
forţa Fr depăşeşte valoarea forţei de frecare:
Fr  K  x  Fs (5.3)

69
epruveta suport (2) se desprinde, deplasându-se în sens contrar vectorului va . Are
loc ruperea adeziunilor, microjuncţiunilor sudate. Deci t1 marchează momentul
începerii fazei a doua a fenomenului – alunecarea, care se desfăşoară cu viteze mult
mai mari, val ≥ (25…200)·va. Când viteza relativă devine zero (momentul t2), cupla
de frecare efectuează o nouă perioadă de lipire t2 – t3, procesul continuând.
Ordonata punctului 3 este mai mică decât precedenta deoarece forţa de frecare
statică este dependentă de timpul de repaus (contact static). Amplitudinea
fenomenului devine constantă, după consumarea câtorva cicluri lipire-alunecare.

5.4. Instalaţie experimentală. Construcţie. Funcţionare

5.4.1. Construcţia modulului experimental
Pentru analiza caracteristicilor tribologice
ale alunecării cu intermitenţe se utilizează
modulul experimental stick-slip TM 260.04,
conceput şi realizat de firma GUNT – Germania
[29]; acesta se utilizează împreună cu unitatea de
bază TM 260.00 (fig. 5.3) descrisă în lucrarea de
laborator nr. 2.
Pe cadrul principal al modulului (unităţii)
de bază se montează modulul experimental stick-
slip (fig. 5.4). Se recomandă respectarea distanţei
Fig. 5.3 Instalaţia experimentală –
de aproximativ 130 mm între module.
vedere de ansamblu
Elementele componente ale instalaţiei
experimentale stick-slip sunt prezentate în
fig. 5.4, în care:
1. masa modulului TM 260.00;
2. sistem de antrenare;
3. disc conducător;
4. disc condus;
5. discuri (greutăţi) de încărcare;
6. dispozitiv de măsurare a frecării;
7. captor - traductor;
8. arc elicoidal de întindere;
9. cablu de transmitere;
10. lăcaş de fixare a cablului.

Fig. 5.4 Construcţia instalaţiei experimentale

70
 Observaţie: Elementele (1) şi (2) sunt părţi componente ale unităţii de bază
Detaliile constructive ale elementelor instalaţiei sunt prezentate în fig. 5.5 – 5.8.

Sistemul de antrenare (2) este alcătuit

din motor electric şi reductor melcat (fig. 5.5);
caracteristicile constructive şi funcţionale sunt
prezentate în lucrarea de laborator nr. 2.
Discul conducător (3) şi discul condus
(4) sunt elementele principale ale cuplei
experimentale stick-slip (fig 5.6).

Fig. 5.5 – Sistemul de antrenare

Pe arborele de ieşire (1) al

Fig. 5.6 Cupla experimentală stick-slip şi montat pe primul disc de încărcare este
discurile de încărcare
motoreductorului, poziţionat vertical–sus, se
aşează discul conducător (3) cu bucşa
elastică (2), solidarizate cu ajutorul unor
şuruburi. Fixarea discului pe arborele (1) se
face prin strângerea bucşei elastice.
Discul condus (4) de formă inelară este
montat pe suprafaţa frontală a primului disc
de încărcare (5), cu ajutorul şuruburilor.
În fig. 5.7 sunt prezentate discurile
conduse din oţel, bronz şi respectiv aluminiu
aflate în dotarea tribometrului. Discul din oţel
prezentat în fig. 5.7 b iar legătura discului de
încărcare cu traductorul de forţă în fig. 5.7 c.

a b c
Fig. 5.7 Discul condus şi elementele de legătură ale acestuia cu traductorul de forţă

71
 Pe suprafaţa laterală a discului de încărcare este realizat un lăcaş frezat (10) în
care se prinde unul din capetele cablului cu arc elicoidal (fig. 5.4).

Discul condus, solidarizat cu primul disc de

încărcare, se poziţionează pe axul vertical al
discului conducător (fig. 5.6); bucşa (6) asigură o
frecare minimă între elementele în contact.
În fig 5.8 sunt prezentate discurile (greutăţile)
pentru încărcarea contactului dintre discul
condus şi cel conducător. Încărcarea se realizează
prin aşezarea succesivă a discurilor pe primul disc
de încărcare; fixarea şi centrarea acestora se face
Fig. 5.8 Setul de discuri de
cu ajutorul ştifturilor cilindrice (8) (fig. 5.6).
încărcare a contactului

Modulul este dotat cu cinci discuri de încărcare: trei de câte 10 N şi două de câte 5 N;
rezultă că modulul experimental stick-slip poate realiza încărcarea maximă de 40 N.
Observaţii:
- discurile inelare conduse se pot realiza şi din alte materiale în afară de oţel,
bronz, aluminiu din care sunt realizate discurile din dotarea modulului;
- suprafeţele frontale ale discurilor conduse, aflate în contact cu discul
conducător, se pot prelucra cu rugozităţi diferite; devine astfel posibilă analiza
influenţei stării de suprafaţă asupra alunecării cu intermitenţe;
- contactul discurilor condus şi conducător poate fi uscat sau lubrifiat; se poate
astfel studia influenţa caracteristicilor fizico-chimice ale lubrifiantului asupra
alunecării cu intermitenţe.

Sistemul de măsurare tensometrică a

forţei de frecare, specifică alunecării cu
intermitenţe, este alcătuit din ansamblul captor–
traductorul de forţă (7), acţionat prin intermediul
firului (9) şi a arcului elicoidal (8) de discul
condus (4) (fig. 5.4).
Vederea generală a sistemului de măsurare
este prezentată în fig. 5.9.

Fig. 5.9 Sistem de măsurare

a forţei de frecare

72
5.4.2. Funcţionarea modulului experimental
Cupla de frecare a modulului experimental este alcătuită din: discul conducător
(3) şi discul condus (4) (fig. 5.6). Sistemul de antrenare (2) imprimă discului
conducător, montat pe axul de ieşire al reductorului melcat, o mişcare de rotaţie cu
diferite viteze selectate de la unitatea de bază a instalaţiei. Discul condus este aşezat
pe discul conducător; cele două discuri, în contact, au posibilitatea deplasării relative.
Discul condus este legat la traductorul de forţă (7) prin intermediul firului (9) şi
arcului elicoidal de întindere (8).
Prin aşezarea pe discul condus al altor discuri cu forme geometrice identice cu
acesta, dar de greutăţi diferite, se realizează variaţia încărcării contactului celor două
discuri, condus şi conducător.
Relaţia forţă de frecare – forţă de întindere dezvoltată în arcul elicoidal, pune în
evidenţă momentul separării forţei de frecare cinetice de forţa de frecare statică (fig.
5.10).
Cu instalaţia prezentată se determină forţa de frecare critică, caracteristică
momentului forfecării microjoncţiunilor sudate, respectiv începerii perioadei de
alunecare:
Ff  Fn  0 (5.4)
unde: Fn - încărcare; 0 - coeficient de frecare critic.
Forta de
frecare repaus miscare

FH
Forta de
frecare
Forta de frecare
cinetica
FG

Forta de intindere
Fig. 5.10 Variaţia forţei de frecare [22]

5.5. Mod de lucru

Planul experimental al lucrării are în vedere analiza influenţei încărcării şi
vitezei asupra forţei de frecare critică, caracteristică alunecării cu intermitenţe.
Se vor studia două cazuri: contact uscat şi contact lubrifiat.
Discurile inelare conduse sunt realizate din oţel, bronz şi respectiv aluminiu.
Determinările experimentale se vor realiza parcurgând următoarele
secvenţe:
73
- modulul experimental stick–slip TM 260.04 se montează pe masa unităţii centrale
TM 260.00;
- se conectează traductorul de forţă cu puntea tensometrică a unităţii de bază;
- se fixează cablul cu arc elicoidal la discul condus respectiv la traductorul de forţă;
- se roteşte cu mâna discul condus până când cablul se tensionează;
- se încarcă modulul cu o greutate aleasă din şirul 5, 10, 20, 30, 35 [N];
- se selectează de la unitatea de bază valori succesiv crescătoare ale turaţiei. Se
recomandă valorile: 5, 15, 30, 45, 65 rot/min.
- pentru fiecare turaţie se citeşte valoarea critică a forţei de frecare în momentul în
care arcul elicoidal revine la poziţia nedeformată; valorile determinate se înscriu în
tabelul 5.1;
- se procedează similar pentru încărcări diferite, la turaţie constantă (tabelul 5.2).
- etapele planului experimental se aplică atât contactului uscat cât şi celui lubrifiat.
Tabel 5.1 Variaţia coeficientului de frecare cu viteza
Turatie Forţa de frecare Coeficient de
Nr. [rot/min] / Încărcarea Ff [N] frecare critic , μ0
Material
Crt. Viteza Fn [N]
[mm/min] uscat lubrifiat uscat lubrifiat
1 5 / 10
2 15 / 25
3 30 / 50 Fn = ct
4 45 / 80
5 65 / 120
Tabel 5.2 Variaţia coeficientului de frecare cu încarcarea
Turatie Forţa de frecare Coeficient de
Nr. [rot/min] / Încărcarea Ff [N] frecare critic, μ0
Material
Crt. Viteza Fn [N]
[mm/min] uscat lubrifiat uscat lubrifiat
1 5
2 10
3 n = ct 20
4 30
5 35

5.6. Prelucrarea datelor experimentale

Pe baza datelor obţinute, exprimate tabelar şi grafic se vor face aprecieri asupra
modului în care viteza, încărcarea, natura materialului şi caracteristicile lubrifiantului
influenţează forţa de frecare specifică alunecării cu intermitenţe. Se vor compara
concluziile stabilite cu cele din literatura de specialitate.
74