1.5.

Standarde în domeniul managementului calităţii

În primii ani de după încheierea celui de-al doilea război mondial, odată cu
revigorarea economiilor naţionale şi creşterea producţiilor industriale, tot mai multe state,
prin organizaţiile naţionale de normalizare-standardizare îşi elaborează norme şi
standarde de calitate pentru diferite tipuri de bunuri şi ulterior pentru modul de realizare
a acestora. În perioada anilor 1950 apar numeroase astfel de standarde naţionale în
special în tările câştigătoare ale războiului şi în cele cu economie puternică ( U.S.A.,
Marea Britanie, Franţa iar ulterior Germania, Japonia, etc.). Primele astfel de standarde
apar în domenii de vârf ale tehnicii cum ar fi industria militară şi de armament sau industria
de produse şi componente electronice, iar ulterior şi la alte bunuri.Odată cu revigorarea
economică schimburile comerciale între statele lumii cresc într-un mod accelerat.Produse
realizate în diferite ţări ajung în ritm rapid şi cantităţi mereu crescânde în diverse alte ţări
din diverse colţuri ale lumii.

Se constată însă o problemă nouă produsă de această internaţionalizare

pronunţată: faptul că produse identice sau similare, realizate în ţări diferite, îndeplineau
condiţii de calitate diferite deoarece se supuneau unor standarde diferite, specifice tarii
de origine. De asemenea, posibilităţile de a asigura interschimbabilitatea reperelor unui
produs era mult îngreunată. Aceste piedici se constituiau drept o frână majora în calea
dezvoltării economiilor naţionale şi a schimburilor comerciale.

Din aceste motive apare ca şi o necesitate obiectivă uniformizarea cerinţelor

privind calitatea, forma şi dimesiunile produselor la nivel mondial. Acest lucru putea fi
făcut doar în mod unitar, de o organizaţie unică la nivel mondial. În urma unor discuţii
iniţiale, între conducerilor principalelor puteri economice mondiale, se înfiinţează ISO –
International Standard Organisation(23 Februarie 1947, Londra.). În prezent, ISO are
sediul în Berna – Elveţia.
 ISO (Organizaţia Internatională pentru Standardizare)a avut ca primă sarcină
după înfiinţare să armonizeze şi să unifice cerinţele acestor standarde şi norme naţionale.
Ea se va constitui ca principala forţă motrice de promovare a standardelor moderne de
definire şi implementare a sistemelor de calitate la nivel internaţional. O campanie
deosebit de intensă de elaborare de standarde în domeniul calităţii o desfăşoară ISO în
anii 1980. Numeroase standarde sunt elaborate în aceşti anii în domeniul calităţii
produselor şi apar primele reglementări internaţionale privitoare la managementul
(asigurarea) calităţii.

În anul 1987 elaboreazăprintre alte numeroase standarde privind calitatea şi seria

de standarde ISO 9000-1987 – seria de standarde care prin conţinutul său (care
urmăreşte relativ fidel cerinţele standardului britanic BS 5750) şi prin atenţia care i s-a
acordat de la bun început de către producătorii şi beneficiarii din întreaga lume, ajunge
în prezent să fie cel mai cunoscut standard de pe glob. Ritmul de evoluţie rapid a nivelului
tehnic, a realităţilor din dotarea şi organizarea firmelor din întreaga lume precum şi
evoluţia managementului calităţii ca şi ştiinţă, însoţită de implementarea sa în tot mai
multe organizaţii din lume, determină necesitatea actualizării într-un ritm rapid a
standardelor în domeniul calităţii. O campanie întensă de revizuire-actualizare a
astandardelor calităţii are loc în anii 1994-1995 iar apoi a urmat o alta în anii 2000-2001.
De asemenea apar sau se revizuiesc multe dintre standardele calităţii şi în anii 2005-
2008-2015. Dinamismul schimbărilor din mediile socio-economice determină şi în
prezent, şi probabil şi în viitor un ritm de revizuire-actualizare extrem de alert al
standardelor ISO.

 ISO elaborează standarde de diverse domenii de activitate, valabile la nivel

mondial, în 3 limbi de circulaţie internaţională: engleză, franceză şi germană
(rezultă ISO...nr...:anul);
 CEN – Comite European de Normalization (European Committee for
standardization), (Comitetul European de Standardizare) – adoptă la
rândul său standardul internaţional ISO (rezultă EN ISO...nr...:anul);
 ASRO - Asociaţia de Standardizare Română
traduce/adoptă/transformă/etc. versiunea în limbă română, în mod frecvent
 fără modificări faţă de versiunea internaţională/europeană, pornind cel mai
frecvent de la versiunea în limba engleză (rezultă SR EN ISO...nr...:anul),
unde SR – Standard Român.
***

Exemple:

 ISO 16949 – 2010 – Managementul calităţii calităţii în producţia de

automobile (şi componente auto);
 HACCP – Hazard analysis and critical control point – Analiza
pericolelor şi punctelor critice de control – veghează la siguranţa alimentară în
organizaţiile producătoare sau presttoare de servicii din domeniul alimentar.
 SR CEN_TS 15224-2007. Servicii de sănătate. Sisteme de management
al calităţii. Ghid pentru utilizarea standardului EN ISO 9001:2000 – este un ghid
pentru organizaţiile din domeniul serviciilor de sănătate destinat să ajute utilizatorul să
interpreteze standardul EN ISO 9001:2000.