Viața bisericească a românilor din Transilvania și Banat secolele 9-13

Informațiile despre viața bisericească pe teritoriul patriei noastre in secolele VI-IX sunt sărace.
Știri despre Transilvania apar prin secolul 9 în legătură cu migrarea și creștinarea ungurilor, ei
venind din partea de Sud a Ucrainei, ungurii sub conducerea lui Arpad s-au așezat în secolul
IX în Câmpia Panonică de unde au început diferite expediții în țările învecinate. În Câmpia
Panonică eu au întâlnit o populație romanică, în partea de răsărit a Tisei a dat de o populație
româno-slavă care se ocupa cu agricultura, creșterea animalelor. Pe lângă mărturiile lingvistice,
toponimice se cunosc doua izvoare care atestă prezența românilor în spațiul carpatic în
momentul venirii ungurilor. Primul izvor ‘’Cronica rusă de la Kiev’’ numită și ‘’Cronica lui
Nestor’’și al doilea izvor ‘’Gesta Hungarorum‘’ a notarului Anonymus, Al regelui Bella.Primul
izvor ‘’Cronica rusa de la Kiev’’ menționează trecerea ungurilor la munții Carpați șilupta cu
volohii și slavii ce se aflau acolo. Al doilea izvor Gesta Hungarorum menționează că în
Câmpia Panonică se aflau români, slavi, bulgari. Al-doilea izvor se referă la lupta
ungurilor împotriva ducelui bihorean Menumorut (voievodul Crișanei), al doilea voievodat era
cel al lui Glad în Banat care a fost învins nevoit să încheie pace. După aceste voievodate
ungurii s-au îndreptat spre ‘’Țara Transilvaniei’’ locuită de români și slavi care era condusă de
Gelu. În cele din urmă Gelu a fost ucis de armata ungureană. Din relatările notarului Anonymus
reiese faptul că ca la sfârșitul sec. 9. Și începutul sec. 10 teritoriul Transilvaniei existau o serie
de formațiuni politice, voievodate conduse de duci sau voievozi. Ungurii reușind prin forța lor să
inchege, să lege anumite formațiuni politice și să-și construiască undele cetăți.( Dabâca,
Sătmarul, Bihorea, Orșova). În documentele din secolele 13,14 sunt menționate Țara Bârsei,
Țara Făgărașului,Țara Amlașului,Țara Maramureșului. Ofensiva de ocupare a Transilvaniei a
durat două veacuri (200 de ani).Ungurii au organizat comitatele regale sec 12-13. Pe vechile
cetăți găsite aici. Noile teritorii românești conduse de unguri au fost apărate și de secui,
coloniști sași.

Creștinarea Ungurilor Au fost cei mai influențați de popoarele ortodoxe din zona Dunării cum
ar fi românii, grecii, moravii. De români au fost cei mai influențaț, termeni împrumutați de la
români (colindele) precum popularitatea unor sfinți, Sf Ioan Botezătorul, Dimitrie. Tot la unguri
se vorbește despre cele patru posture specifice Bisericii Răsăritene, Postul Mare care începe
lunea nu miercurea ca la catolici. Preoții și diaconii de mir erau căsătoriți. Tot la unguri s-au
descoperit fragmente de rugăciuni ortodoxe. Acest lucru ne arată influența creștin-ortodoxă
asupra ungurilor. Ungaria vorbea de două legi cea nouă și cea veche. Cea mai mare influență
a avut-o de la poporul româm cât și slav. Bizantinii au făcut misionarism în jurul ungurilor.
Izvoarele care dovedesc misionarismul pe care l-a făcut Imperiul Bizantin în jurul ungurilor.
Lucrarea împăratului bizantin Constantin al 7-lea Porfirogenetul ( sec.10) și două cronici .
Lucrarea se numeștea ‘’Despre administrarea imperiului’’. După primirea creștinismului de
răsărit la puțin timp vor apărea influențe apusene,catolicii nepermințându-și ca Ungaria să intre
în totalitate în sfera creștinismului răsăritean. Au apărut misionari creștini apuseni. Această țară
era punctul de întâlnire a populațiilor germano-apusene cu cea greco-slavă și implicit
creștinismul apusean cu cel răsăritean ortodox. Alianța princepului Polonez Geysa cu
împăratul Otto I Germaniei Apusene. Alianța prevedea trimiterea misionarilor apuseni în
patria Ungurilor. După moartea soției ortodoxe Șarolda al principelui ungur creștinismul
apusean a început să câștige mult teren la recăsătoria principelui ungur cu o soție
catolică apuseană Adelaida. Fosta lui soție Șarolda fiind o apăratoare a ortodoxiei.
Principele Geyssa a început să se orienteze spre imperiul de Apus Catolic. (Imperiul
Roman de Apus). Regele Ștefan cel Sfânt al Ungariei s-a căsătorit cu o principesă
(prințesă) apuseană( catolică pe nume Ghizela). Această căsătorie a fost un pas foarte
mare la convertirea Ungurilor la catolicism. Regele fiind un mare sprijinitor al ritului
latin, ortodoxia s-a înlocuit cu catolicismul, Ungaria devenind un stat catolic. De precizat
că a mai existat o perioadă și creștinismul răsăritean.

Andreeeeiii  SPOOOR laaa învățaaat

știu că poooți să ieeeei examenul de
I.B.R!!!