Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Numele Tatălui Şi Al Fiului Şi Al Sfântului Duh
În Numele Tatălui Şi Al Fiului Şi Al Sfântului Duh
Aceste cuvinte cu care am început predica, formează una din cele mai mici
rugăciuni închinate Sfintei Treimi.
Şi noi, când zicem: “În numele Tatălui, ne spune Sfântul Ambrozie, ne însemnăm
fruntea spre a arăta că toate gândurile noastre merg la Dumnezeu, izvorul gândirii
noastre; când zicem “şi al Fiului” ne însemnăm la inimă, arătând că toată inima
noastră o dăm Domnului, iar când zicem “şi al Sfântului Duh”, ne însemnăm
umerii, rădăcina mâinii, spre a arăta că începutul şi desfăşurarea faptei este spre
slava lui Dumnezeu. Încheiem cu cuvântul “Amin”, aşa să fie.
Însuşi unirea celor trei degete de la mâna dreaptă, ca să ne facem semnul Sfintei
Cruci, însemnează tot Sfânta Treime. Cu acest semn sfânt şi cu rostirea acestor
dumnezeieşti cuvinte, noi începem toate rugăciunile noastre de fiecare zi. Acestea
au fost semnul şi puterea creştinismului, din ziua Cincizecimii, de când a luat
naştere Biserica. De atunci, orice credincios se însemnează cu acest semn – Sfânta
Cruce – şi rosteşte aceste cuvinte, care mărturisesc credinţa lui în Sfânta Treime de
la care primim harurile cele bogate.
Cu rugăciunea amintită, deşi nu spunem decât trei nume: Tatăl, Atotcreator, Fiul
Mântuitorul nostru şi Sfântul Duh, sfinţitorul nostru, nume care alcătuiesc Sfânta
Treime – temelia credinţei noastre, spunem totul, mărturisim întreaga noastră
credinţă. Deşi fiecare nume sau persoană este Dumnezeu adevărat, totuşi nu sunt
trei Dumnezei, ci un singur Dumnezu în trei persoane. “Unul după Fiinţă şi întreit
după persoane”.
1|Page
nedespărţitei Treimi”, aşa cum rosteşte preotul în fiecare zi, din noaptea Învierii
până la Înălţarea Domnului. Pentru slăvirea Sfintei Treimi s-au compus cântări,
Doxologii mari şi mici, slujbe de noapte, cum sunt Miezonoptica de duminică şi
Slujba privegherii sau Acatistul Sfintei Treimi.
Astăzi, când Biserica Ortodoxă serbează praznicul Sfintei Treimi, este bine să
lămurim pe cât ne este cu putinţă, înţelesul ei cel adânc.
Învăţătura despre Sfânta Treime este o învăţătură de bază a Bisericii. Este cea mai
mare şi mai adâncă învăţătură a ei. Şi noi creştinii credem în această învăţătură şi
mărturisim că este un singur Dumnezeu, Unul în fiinţă şi întreit în feţe sau
persoane: Tatăl, Fiul, şi Sfântul Duh. Această învăţătură nu o are nici o altă religie
decât creştinismul. Ea ne-a fost dată prin descoperire de Dumnezeu din
milostivirea şi din bunătatea Sa pentru noi.
Unii au căutat să explice Taina Sfintei Treimi prin corelaţia dintre cele trei
funcţiuni ale sufletului nostru: gândire, voinţă şi simţire, şi care formează o unitate.
2|Page
Sfântul Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, pentru a arăta unitatea Sfintei
Treimi şi egalitatea celor trei persoane, împotriva rătăcirii ariene, la Sinodul I
Ecumenic, s-a folosit de o cărămidă care, deşi reprezenta o unitate, privind-o, a
arătat că în această unitate exită trei elemente: lutul, care a rămas în mâna
Sfântului, apa care a căzut pe pământ şi focul care s-a ridicat la cer.
Aceasta a fost o minune spre a arăta unitatea în Sfânta Treime, a celor trei persoane
dumnezeieşti.
Taina Sfintei Treimi, cum am spus, fiind de nepătruns cu mintea, oricâte asemănări
s-au făcut de către Sfinţii Părinţi, nu se poate pătrunde şi înţelege, doar atât cât ne-a
fost de folos.
În cunoaşterea şi înţelegerea Tainei Sfintei Treimi este nevoie mai ales de puterea
credinţei şi a iubirii. Noi credem cu tot sufletul în Sfânta Treime, o mărturisim
fiecare la primirea Sfântului Botez, cât şi în toată viaţa noastră şi o iubim, “şi cine
se leapădă de această credinţă şi de mărturisirea ei, încetează de a mai fi creştin”
(Irineu Mihălcescu).
Sfinţii nu s-au folosit atât de luminile minţii, ca să înţeleagă taina Sfintei Treimi pe
care n-o pot înţelege, nici îngerii, cât mai ales s-au rugat cu credinţă şi dragoste să
se învrednicească de harurile ei cele bogate. Aşa să ne rugăm şi noi, în fiecare clipă
şi mai ales în această mare zi a sărbătoririi Sfintei Treimi, ca Dumnezeu Cel în
treime lăudat să ne asculte şi să ne transforme inimile noastre în altare de rugăciuni
şi lucrare de fapte bune.
În Vechiul Testament avem multe preînchipuiri ale Sfintei Treimi. Astfel, chiar în
primul capitol al Genezei se vorbeşte de Sfânta Treime: “Să facem om după chipul
şi asemănarea Noastră”, zice Dumnezeu (Facere 1, 26). Omul a fost creat dintru
început după chipul Sfintei Treimi.
Origen, mare învăţat şi scriitor creştin, ne arată că Dumnezeu, când a creat pe om,
nu S-a sfătuit cu îngerii, ci cu Sine Însuşi, deci este vorba de un sfat între
3|Page
persoanele Sfintei Treimi. Tot o preînchipuire a Sfintei Treimi este şi arătarea celor
trei îngeri patriarhului Avraam, la stejarul lui Mamvri (Facere 1, 2). Sfânta treime e
prefigurată în Vechiul Testament şi de sfeşnicul cu trei braţe şi de cântarea
serafimilor: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot” (Isaia 6, 3), imn întreit pe
care îl cântăm şi noi, la fiecare Sfântă Liturghie.
Cea dintâi descoperire o face îngerul Gavriil Sfintei Fecioare Maria, la Buna-
Vestire. El i-a zis: “Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea celui Preaînalt te
va umbri, iar Fiul ce Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1,
35).
În puterea Sfintei Treimi s-a înfiinţat Biserica şi s-a dat harul vindecărilor şi al
vorbirii în limbi. În numele Sfintei Treimi dobândim mântuirea şi sfinţirea noastră.
Pe plan lărgit, unitatea Sfintei Treimi a creat punţi de legătură între confesiunile
creştine, pentru că toate aceste confesiuni cred în Sfânta treime. Pe temeiul acestei
credinţe se încearcă, în cadrul mişcărilor ecumenice, să se apropie toate Bisericile
creştine, să fie iarăşi un trup tainic al lui Hristos, o singură Biserică a Lui.
Pentru noi, creştinii, unitatea Sfintei Treimi se vădeşte (se arată) în opera
Ziditorului, în fiecare fir de nisip sau iarbă, în tot ce este creat. Ea se vădeşte şi în
4|Page
conducerea lumii, în Sfânta Providenţă. Iată deci că unitatea Sfintei Treimi
conduce toate formele de varietate în unitate deplină.
Nu atât să dogmatizăm despre Sfânta Treime, ci mai ales să facem faptele plăcute
Sfintei Treimi: “Nu vorbele mari fac pe sfinţi şi drepţi, ci viaţa cea plină de fapte
bune, creştineşti, de smerenie, de dragoste şi credinţă puternică” (Pr. V. Aştileanu).
5|Page