Radio – curs 3

Proprietățile radiațiilor X
1. Sunt radiații electromagnetice, nu se pot detecta prin simțurile umane
2. Se propagă în vid cu viteza luminii
3. Intensitatea radiațiilor scade cu pătratul distanței
4. Nu necesită mediu de propagare
5. Penetrabilitatea lor e invers proporțională cu lungimea de undă
6. Sunt absorbite de corpurile prin care trec
7. Produc fenomene de ionizare
8. Efectul fotochimic - impresionează emulsia activa a filmului radiologic și produc o
imagine vizuală (imaginea radiologică)
9. Efectul de fluorescență și de fosforescență
10. Au efecte biologice
I. Sunt radiații electromagnetice, nu se pot detectia prin simțurile umane
Trebuie să știm că există deoarece nu le putem simți și nu știm când suntem iradiați.
Trebuie să avem un semn , de ex: pericol de iradiere, și un bec roșu care să
atenționeze faptul că zona conține radiații X.
Iradierea apare când apăsăm pe butonul de expunere, iar când lăsăm butonul nu mai
avem radiații deoarece acestea se propagă foarte repede (cu viteza luminii).
II. Se propagă în vid cu viteza luminii
Radiațiile X se formează la focarul anodic. Ele se răspândesc sferic din punctul în care
se formează (legea divergenței) în felul următor: se distribuie sferic în tubul Roentgen , ies
din tub printr-o fereastră și apoi ajung în tubul colimator.
Din fasciculul sferic devine fascicul divergent, lucru important deoarece fasciculul de
la ieșire va fi mai mare decât cel de la intrare.
Zona de iradiat va fi cu atât mai mare cu cât distanța dintre focar și obiect va fi mai
mică.
În vid radiația se deplasează cu viteza luminii, în linie dreaptă deoarece radiațiile X
sunt radiații electromagnetice iar astfel fasciculul va intra în linie dreaptă în zona de
examinat.
Viteza radiațiilor electromagnetice este egală cu viteza luminii (c=viteza luminii=
aproximativ 3 x 108 m/s ).
III. Intensitatea radiațiilor X scade cu pătratul distanței
Intensitatea = 1/d2 => dublarea distanței față de sursa de radiații X reduce
intensitatea radiațiilor X cu 1/4.
Este un principiu util în radioprotecție.
Astfel dacă folosim 70 kV putem sta la o distanță de 2 m deoarece acolo
radiația este nulă și nu ne iradiem.

1
Radio – curs 3

Dacă avem camera mică și distanța până la pereți e mai mică de 2 m, pereții trebuie
izolați.
Dacă avem camera mare, la 2m iradierea este nulă iar dacă stăm în altă cameră
pereții nu trebuie izolați.
IV. Radiațiile X nu necesită un mediu pentru propagare
Radiațiile se pot propaga prin apă, aer, țesuturi.
V. Penetrabilitatea radiațiilor X este invers proporțională cu lungimea lor de
undă
Radiațiile X cu lungime de undă joasă (dure) posedă o energie crescută deci au o
penetrabilitate crescută. Dacă energia și penetrabilitatea sunt crescut putem radiografia
țesuturi mai profunde.
Radiațiile X cu lungime de undă crescută (radiații moi) au o energie joasă și o
penetrabilitate scăzută. Radiațiile cu penetrabilitate scăzută vor fi absorbite de țesuturile
superficiale prin care trec și nu mai ajung pe film. Aceste radiații trebuie înlăturate deoarece
nu dau informații pe film, doar iradiază pacientul așadar folosim filtru de aluminiu.
Ex : un arc.
- Dacă avem un arc comprimat, deci o lungime de
undă mică și frecvență înaltă, când îl eliberăm
acesta zboară -> energie crescută, penetrabilitate
crescută.
- Dacă avem un arc necomprimat, deci o lungime de undă mare și frecvență
scăzută, când îl eliberăm nu mai zboară -> energie scăzută, penetrabilitate scăzută.
VI. Radiațiile X sunt absorbite de corpurile prin care trec
Radiațiile se absorb și se emit sub formă de cuante de energie.
Energia radiațiilor X poate fi atenuată de interacțiunea cu materia (radiațiile sunt
absorbite sau împrăștiate) => la interacțiunea cu țesuturile radiația pierde din energie.
VII. Radiațiile X produc fenomene de ionizare
Ionizarea este responsabilă pentru apariția unor efecte biologice secundare în
țesuturile vii – radiații ionizante.
Ionizarea apare la efectul Compton și în cazul absorbției fotoelectrice.
Ionizările pot să aibă efect la nivelul ADN-ului și să producă mutații care dacă apar la
nivelul unei celule somatice și nu se repară se vor copia la toate celulele din linia somatică a
celulei respective.
Dacă ionizarea apare la nivelul celulelor gonadice se copiază la urmași.
VIII. Radiațiile X impresionează emulsia activă a filmului radiologic și produce o
imagine vizuală (imagine radiologică)
Pe lângă filmul radiologic există și detectori digitali care pot fi impresionați de radiații.

2
Radio – curs 3

IX. Radiațiile X emit lumină și au un efect de fluorescență

Principiul stă la baza utilizării ecranelor intensificatoare (în casetele pentru radiografii
panoramice).
Această proprietate are importanță în efectul fotochimic: radiațiile impresionează
bromura de Ag adică emulsia activă a filmului radiologic.
Absorbția e mai mare și ajung mai multe radiații pe film în cazul aerului și a
țesuturilor moi comparativ cu metalele care au o densitate mai mare.
Efectul de luminiscență: este efectul prin care radiațiile X produc lumină (la
radiografiile panoramice avem caseta în care plasăm filmul între 2 ecrane întăritoare,
radiațiile cad pe ecranul întăritor care va produce lumină iar lumina va impresiona indirect
filmul radiologic).
Efectul de fosforescență: nu se folosește la noi.
În radiografiile dentare avem ca efecte:
- Efectul de luminiscență în radiografii panoramice
X. Radiațiile X produc efecte biologice

Absorbția și factorii care influențează absorbția radiațiilor X - Densități de

referință
Legea lui Bragg PierceȘ absorbția =ρZ4λ3
Factorii care influențează absorbția radiațiilor X sunt:
1. Compoziția obiectului
2. Grosimea și densitatea obiectului
3. Lungimea de undă
4. Timpul de expunere
1. Compoziția obiectului
Numărul atomic Z influențează gradul de radioopacitate sau radiotransparență.
Avem diferențe între obturații și țesutul dur dentar. Ambele sunt radioopace dar au
numere atomice Z diferite (Z din materialul de obturație e mai mare -> materialul de
obturație apare mai radioopac).
Avem diferențe de opacitate între smalț și dentină, smalțul fiind mai radioopac.
Nu sunt diferențe de opacitate între dentină și cement deoarece au aceeași densitate
și același număr atomic Z.
Tot pe baza acestor diferențe de absorbție în funcție de densitate stă CT care face
secțiuni la nivelul cărora putem să diferențiem osul de țesuturile glandulare, musculare,
grăsime sau aer.

3
Radio – curs 3

2. Grosimea și densitatatea obiectului

Timpul de expunere e mai mare la adulți deoarece dimensiunea/grosimea capului e
mai mare decât la copil.
Timpul de expunere diferă în funcție de structura iradiată: incisiv/molar,
mandibulă/maxilă.
Absorbția e direct proporțională cu densitate: cu cât obiectul este mai dens,
absorbția va fi mai crescută.
Structurile dentare dure (smalț, dentină, cement) sunt mai dense și absorb mai multe
radiații comparativ cu pulpa dentară, deci acestea apar mai radioopace și pulpa apare mai
radiotransparentă.
3. Lungimea de undă
Când kV crește => lungimea de undă scade. Dacă lungimea de undă scade,
penetrabilitatea crește și absorbția scade.
kV => lungimea de undă => absorbția și penetrabilitatea
4. Timpul de expunere
Absorbția e direct proporțională cu durata expunerii.
DENSITĂȚI DE REFERINȚĂ
 Aer
 Apă
 Țesutul celulo-grăsos
 Țesuturi moi
 Țesutul osos
Densitatea crește de la aer , grăsime, părți moi, apă, os și calcificări fiziologice.
Efectul fotochimic, efectul de luminiscență si de fluorescență
Efectul fotochimic apare deoarece radiațiile X reduc AgBr (bromura de argint) la Ag
metalic și apare fenomenul chimic al formării imaginii radiologice pe film.
Efectul de luminiscență. Fotoluminiscența este fenomenul prin care o anumită
substanță absoabr fotoni (radiații electromagnetice) și apoi emite alți fotoni.
Radiațiile X cu lungime de undă scurtă impresionează ecranele întăritoare din
casetele radiologice – emit lumină (cu lungime de undă mare) care impresionează filmul
radiologic.
Fluorescența este emisia de lumină în spectrul vizibil de către o substanță care a
absorbit o undă electromagnetică (luminoasă) invizibilă.
Absorbția unui foton incident determină emisia unui foton cu lungime de undă mare
(energie redusă).
Efectul de fluorescență depine de structura obiectului fluorescent care absoarbe
energia electromagnetică.

4
Radio – curs 3

Fosforescența este un fenomen particular de fluorescență. Materialul fosforescent

nu emite imediat radiația absorbită ci aceasta este emisă lent, în timp (câteva ore, depinde
de material).
Efectele biologice ale radiațiilor X (efecte stochastice și determinante)
Etapele de producere ale efectelor biologice ale radiațiilor X sunt:
 Fizică
 În faza fizică apare absorbție de fotoni => ionizarea și excitarea atomilor
 10-15 sec
 Apare când apăsăm pe butonul de expunere
 Chimică
 În faza chimică are loc radioliza apei:
H2O -> H2O+ + e-
H2O + e- -> H2O- -> H + OH-
H2O+ -> H+ + OH
H + H -> H2 (gaz)
OH + OH -> H2O2 (hidrogen peroxid)
 10-6 sec
 Faza chimică reprezintă interacțiunea radiației cu moleculele de apă (70% din
corpul uman) în urma căreia se produc radicali liberi care nu sunt buni.
Fazele fizică și chimică se produc întotdeauna deoarece întotdeauna rezultă radicali liberi
și ioni care pot sa dea indirect mutații responsabile de efectul cancerigen .
 Biologică
 Este reprezentată de alterarea macromoleculelor (proteine, enzime și acizi
nucleici)
 Pentru alterarea macromoleculelor sunt necesare doze mari
Efectele biologice ale radiațiilor X pot fi:
 Efecte determinante
 Înseamnă ca avem o doză mare peste doza limită (ex. radioterapia care
distruge celulele tumorale dar și celelalte din jur)
 Se produc peste un anumit nivel al dozei de risc
 Efectul lor este proporțional cu doza
 E nevoie de doze mari, timp de acțiune scurt
Exemple: cataracta, eritemul post terapie.
 Efecte stochastice
 Poate să apară la doze mici, deci și în stomatologie și se referă la mutații pe
ADN care pot să apară direct prin radiații X sau indirect prin radicali liberi și
ioni.
 Sunt efecte posibile ale radiațiilor X , fără un nivel de risc al dozei

5
Radio – curs 3

 Efectul nu e proporțional cu doza

 Probabilitatea crește cu doza dar efectul e disproporțional cu doza
 Variază de la un individ la altul
Exemple: cancerul radioindus, mutații genetice.