INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPEAN

REVISTA ISTORICA
FONDATOR N. IORGA

PUBLICAŢIE SEMESTRIALA

VOL. X X X I I , N-I.E 1—12 lANUAîi—DECEMVRIE 1946

R E V I S T A I S T O R I C Ă
— D Ă R I DE SEAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —
FONDATOR: N. IORGA DIRECTOR: N. B Ă N E S C U

V o i . X X X I I , n - I e 1—12 Ianuar- D e c e m v r i e 1946

POMENIREA LUI MIRCEA-CEL-BÂTRÂN )

Pomenirea lui Mircea-cel-Bătrân chiarnă în amintirea

n o a s t r ă î n t â i a e p o c ă a i s t o r i e i naţionale, când Ţ a r a - R o m â n e a s c ă
î n e h i e g a t ă p r i n silinţele g l o r i o a s e i dinastii a Basarafoilor, şi-a
întins t r e p t a t s t ă p â n i r e a până l a h o t a r e l e sale fireşti, adunând,
în c u r g e r e a unui v e a c , t o a t e ţinuturile r o m â n e ş t i sub sceptrul
celui c a r e a t â t d e m â n d r u se intitula „ a u t o c r a t " , , , M a r e V o e v o d
şi D o m n " . S t ă p â n i r e a sa a a v u t cea m a i m a r e î n t i n d e r e : „peste
toată ţara Ungrovlahiei şi peste părţile de peste munţi si către
părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi Banatului
dela Severin Domn, şi de amândouă părţile Dunărei întregi
până la Marea cea mare şi cetăţn Dărstorului stăpânitor".
A c e a s t ă epocă a fost, c u m a t â t de b i n e o c a r a c t e r i z e a z ă în
istoria sa m o n u m e n t a l ă N i c o l a e l o r g a , aceia a ctitorilor
împrejurările î n c a r e ei au întruchipat clădirea vieţii
n o a s t r e p o l i t i c e nu erau m a i f e r i c i t e d e c â t cele ce pun astăzi în
j o c s o a r t a R o m â n i e i . L a M i a z ă - N o a p t e , U n g a r i a A n g e v i n i l o r era
un S t a t puternic şi ameninţa necontenit cu expansiunea sa din­
c o a c e d e C a r p a ţ i ; i a r l a M i a z ă - Z i , c u c e r i r e a turcească, î n plină
desfăşurare, se a p r o p i a d e D u n ă r e , aducând p r i m e j d i a î n p r a g u l
ţ ă r i i noastre.
Cu simţul său politic, d e c a r e a d a t d o v a d ă î n t o t cursul
domniei, M i r c e a - c e l - B ă t r â n a ştiut să ţină în respect pornirea

1) C u v â n t a r e rostită la B i s e r i c a - A l b ă , cu prilejul pomenirii slăvi-

t u l u i D o m n , în z i u a d e 10 F e b r u a r i e 1946.
2 N . BANESCU

a g r e s i v ă a U n g a r i e i , şi a f ă c u t să se stabilească bune l e g ă t u r i
î n t r e dânsul şi r e g e l e S i g i s m u n d . T r a t a t u l de alianţă din 1395.
î n oare M i r e e a a p a r e c a un aliat, nu c a v a s a l , a f o s t încorona­
r e a p o l i t i c i i sale înţelepte, care-i aduse ajutorul lui S i g i s m u n d
după m a r e a b ă t ă l i e dela R o v i n e .
E l se asigurase, de altminteri, m a i dinainte î m p o t r i v a am­
b i ţ i e i r e g e l u i ungar, încheiând, î n 1390, alianţă cu r e g e l e P o ­
loniei.
P e f r o n t u l de M i a z ă - z i , l a D u n ă r e , M i r c e a n'a p r e g e t a t a
ţinea p i e p t m a r e i o f e n s i v e turceşti. C u iscusinţa sa la războiu
şi cu viteJia nedesminţită a ostaşilor, el a biruit şi a mântuit
•ţara de c a t a s t r o f a în c a r e alte s t a t e creştine, cu un trecut se­
cular, s'au năruit.
A ş e z a r e a Sultanului M u r a d I la A d r i a n o p o l e (1365) în­
v e d e r a s e t u t u r o r că s o a r t a Peninsulei balcanice e r a pecetluită.
C u c e r i r e a turcească în E u r o p a se u r m e a z ă de acum în r i t m u l
î n f r i g u r a t al unui f i l m de c i n e m a t o g r a f . P r i m a încercare a Sâr­
b i l o r de a-i alunga din p r i m e j d i o a s a v e c i n ă t a t e fu sângeros
z d r o b i t ă în lupta de pe M a r i ţ a ( 1 3 7 1 ) . S o f i a , cetate puternică,
deschizând calea dincolo de Balcani, cădea în m a n i l e lui M u r a d
la 1382. D u p ă c â ţ i v a ani, c o n f e d e r a ţ i a S â r b i l o r , cu kneazul
L a z ă r în frunte, se mişcă, d a r M u r a d se repede din A s i a , de­
v a s t e a z ă B u l g a r i a , silind-o la vasalitate- şi cucereşte N i ş , p o a r t a
c ă t r e Serbia ( 1 3 8 6 ) . K n e a z u l se ridică din nou (1387) şi nimi­
ceşte la P l o c n i k o oaste a Sultanului. M u r a d năvăleşte în anul
u r m ă t o r în B u l g a r i a , s m u l g e D o b r o g e a din m a n i l e lui I'vanco,
despre c a r e nu se m a i ştie nimic, şi ocupă Silistra- Ţ a r u l Şişman,
asediat la N i c o p o l e , se supune, intrând în clientela Sultanului-
A c e s t a pătrunde apoi în Serbia. A s t f e l se ajunse, la 15 Iunie
1389, la m a r e a bătălie din C â m p u l M i e r l e i ( K o s s o v o p o l j e ) , în
c a r e p i e r i r ă şi sultanul şi kneazul sârb L a z ă r . B a i e z i d s m u l g e
biruinţa şi S e r b i a d e v i n e vasală.
I n acest m o m e n t i n t e r v i n e peste D u n ă r e M i r c e a . V ă z â n d
p r i m e j d i a la hotarul său, neputinţa lui Ş i ş m a n şi I v a n c o de a
resista, ia din m a n i l e T u r c i l o r în 3388—1389, D o b r o g e a cu Si­
listra. E l se întitulează d e acum şi Despot ăl ţărU lui Dobrotici
şi Dârstorvdui stăpânitor, — „Terrarum Dobrodicij despotus
 et Tristri Dominus", c u m glăsueşte actul încheiat în 1390 cu
Vladislav al P o l o n i e i .
Ceasul B u l g a r i e i sună în curând. I n I u l i e 1393, B a i e z i d lua
cu asalt T r n o v o , reşedinţa lui Şişman. B u r g u l T r a p e z i ţ a , cu pa­
latele sale, fu ras la pământ. Ţ a r u l dispăru, B u l g a r i a p i e r i ca
Stat, pentru a r e î n v i a abia în zilele noastre. M i r c e a îşi pierdu,
fireşte, stăpânirea peste Dunăre. Şi acum îi v e n i şi lui rândul.
P e n t r u siguranţa c u c e r i r i l o r sale, Sultanul t r e b u i a să înlăture
un vecin atât de p r i m e j d i o s .
Cu m u l ţ i m e d e oşti, î n t r e care se n u m ă r a u şi c o n t i n g e n t e l e
S â r b i l o r vasali, conduse de M a r c u C r a l i e v i c i , cântat în poesia
populară sârbească, şi despotul Constantin dela V e l b u j d - K i i s -
tendil, socrul î m p ă r a t u l u i bizantin, B a i e z i d năvăli peste D u n ă r e .
M i r c e a îl aştepta. E l îl izbi la R o v i n e , unde a v u loc, în ziua de
10 O c t o m v r i e 1394, bătălia m a r e , î n r e g i s t r a t ă amănunţit de
A n a l e l e turceşti şi ale p o p o a r e l o r creştine din B a l c a n i . D u p ă
e x p r e s i a cronicarului muntean, văzduhul se întunecă de mulţi­
m e a s ă g e ţ i l o r , şi a t â t a sânge se v ă r s ă , „ c â t erau v ă i l e crunte".
M a r c u C r a l i e v i c i căzu în crâncena î n c ă e r a r e şi ceva m a i în u r m ă
pieri şi despotul Constantin. Sultanul nu scăpă din a p r i g a l o v i r e
a R o m â n i l o r decât i m p r o v i z â n d în g r a b ă , la sfatul lui E v r e n o s -
bei, o t a b ă r ă î n t ă r i t ă cu şanţuri şi trunchiuri de copaci. M i r c e a
biruise tare, d a r în f a ţ a o ş t i l o r f ă r ă număr ale Turcului, se re­
t r a s e spre munţi şi trecu l a B r a ş o v . C a m a i totdeauna, în ase­
menea t r i s t e î m p r e j u r ă r i , o unealtă se a f l a în t a b ă r a duşmanu­
lui, pentru a se î n ă l ţ a în Scaun-
Sigismund, î n g r i j o r a t şi pentrti dânsul, încheie cu M i r c e a
t r a t a t u l din M a r t i e 1395 şi veni cu D o m n u l legiuit asupra T u r ­
cilor, până l a Dunăre, alungându-i din Turnu.
I n anul u r m ă t o r , M i r c e a însoţea cu oastea sa şi cu Sigis­
mund a r m a t a cruciaţilor, în m e m o r a b i l a bătălie dela N i c o p o l e
( S e p t e m b r i e 1 3 9 6 ) . A v â n t u l i m p r u d e n t al F r a n c e z i l o r dete bi­
ruinţa lui B a i e z i d . Floarea cavalerimii din A p u s r ă m a s e pe
câmpul de bătaie. M i r c e a trecu D u n ă r e a înapoi, S i g i s m u n d scăpă
pe o corabie.
L a 1400, o n u m e r o a s ă o a s t e de p r a d ă a T u r c i l o r năvălea
p r i n p ă r ţ i l e Severinului în ţară. E a fu n i m i c i t ă de M i r c e a . R a -
4 N . BANESCl'

portul unui c o r ă b i e r g r e c către D o g e l e V e n e ţ i e i , publicat de

I o r g a , v o r b e ş t e de î n f r â n g e r e a unei m a r i a r m a t e de 60.000 de
oameni, distrusă în m a r e p a r t e de „ M i l c o V l a c h o " .
D o i ani m a i în urmă, B a i e z i d îşi încheia furtunoasa-i ca­
rieră, în A s i a . E l se lovea, în I u l i e 1402, în crâncena b ă t ă l i e dela
A n g o r a , cu trufaşul său a d v e r s a r t u r c o m a n T i m u r - L e n k . Z d r o ­
bit de m u l ţ i m e a h o a r d e l o r asiatice, după o înverşunată rezis­
tenţă, Sultanul căzu în m a n i l e Hanului şi pieri, după un an, în
c a p t i v i t a t e . R ă z b o i u l civil izbucni îndată î n t r e numeroşii săi f i i .
E u r o p a putu în s f â r ş i t respira. Bizanţul, t e r o r i s a t în t r a g i c a lui
isolare, îşi aduna f o r ţ e l e , pentru a-şi p r e l u n g i e x i s t e n ţ a cu o
j u m ă t a t e de v e a c . L a D u n ă r e însă, unde a t â t de puternic apă­
sase o f e n s i v a turcească, o situaţie nouă se instaurează acum,
datorită împrejurărilor d e c a r e simţul politic şi e n e r g i a lui
M i r c e a ştiură a s e folosi.
î n a i n t e de c ă d e r e a lui Baiezid, el făcuse o c a m p a n i e ne­
aşteptată în M o l d o v a şi aşezase acolo în Scaun pe tânărul
A l e x a n d r u - c e l - B u n , fiul lui R o m a n - V o d ă , lucru de m a r e însem­
nătate. I n f l u e n ţ a lui M i r c e a asupra celeilalte d o m n i i româneşti
se e x e r c i t ă d e acum m u l t ă v r e m e , şi o p u t e m recunoaşte, cum
a r a t ă a t â t d e bine N i c o l a e I o r g a , î n d o u ă d o m e n i i : în acela al
stabilirii unei i e r a r h i i , c a r e l i p s e a până atunci M o l d o v e i , şi în
al nouei orânduiri canonice a B i s e r i c i i m o l d o v e n e . Se c r e i a astfel,
după e x p r e s i a m a r e l u i istoric* o singură linie p o l i t i c ă pentru
amândouă d o m n i i l e . E l e i n t r ă î n d a t ă în strânse l e g ă t u r i cu P o ­
lonia, o a d e v ă r a t ă triplă-alianţă polono-română, e x p l i c a t ă p r i n
situaţia c r i t i c ă a U n g a r i e i , unde î m p o t r i v a lui S i g i s m u n d se ri­
dicase r e g e l e Ladislau-
D a r anarhia î n c a r e cade, după d i s p a r i ţ i a lui Baiezid, pu­
t e r e a o t o m a n ă , f a c e cu p u t i n ţ ă o a d e v ă r a t ă h e g e m o n i e a lui
M i r c e a în Sud-Estul european- E f a z a h o t ă r î t o a r e a rolului in­
t e r n a ţ i o n a l p e c a r e m a r e l e V o e v o d , prin iscusinţa şi îndrăz­
neala sa politică, 1-a j u c a t în t o a t ă această a doua j u m ă t a t e a
glorioasei sale domnii.
Amestecându-se în l u p t a pentru succesiune a f i i l o r lui
B a i e z i d , M i r c e a susţinu cu t ă r i e pe Musa, c a r e g ă s i r e f u g i u şi
s p r i j i n la C u r t e a sa, şi pentru c a r e D o m n u l r o m â n i n t e r v e n i l a
î m p ă r a t u l bizantin, ale cărui interese îl făceau să susţină p e
 Soliman. Cu oşti dela M i r c e a şi dela Ş t e f a n al Sârbilor, a t r a s
în această alianţă, porni M u s a în B a l c a n i (1410) şi, de două o r i
biruit de r i v a l u l său, se î n t o a r s e l a M i r c e a , fu din nou ajutat
şi izbuti, în 1411, să î n f r â n g ă p e S o l i m a n , c a r e p i e r i î n d r u m
către Constantinopole. M i r c e a contribui astfel l a ridicarea lui
M u s a p e tronul Sultanilor. I h aceaste î m p r e j u r ă r i , el puse din
nou stăpânire pe ţinuturile pierdute de peste D u n ă r e . T i t l u l său
sună iarăşi plin, a f i r m â n d stăpânirea-i asupra n o i l o r t e r i t o r i i :
,yşi de amândouă părţile Dunării întregi până ife Marea cea mare
şi cetăţii Dârstorului stăpânitor". T r e c â n d apoi Dunărea, la
M i a z ă - n o a p t e , el luă Chilia, adăugind la t i t l u r i l e sale, dela 1406
înainte, p e acela de s t ă p â n i t o r „către părţile tătăreşti".
C â n d M u s a căzu, la 1413, M i r c e a , atacat, nu se m a i putu
a p ă r a şi p i e r d u ţinuturile de peste D u n ă r e . E l o f e r i T u r c u l u i
tribut, asigurând neştirbite drepturile ţ ă r i i .

S t ă p â n i r e a aceasta, de două o r i a f i r m a t ă solemn, asupra

ţinutului dintre D u n ă r e şi M a r e , ce corespunde cu D o b r o g e a
noastră actuală, înseamnă î n t i n d e r e a f i r e a s c ă a hotarului de R ă ­
sărit al Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i pe pământul p l ă m ă d i r i i noastre ca
popor.
S c y t h i a M i n o r , cum se chema acest t e r i t o r i u la cei vechi,
a f o s t cel dintâi din ţinuturile noastre colonisat de R o m a n i , şi
c.olonisarea fu adâncă. Ţinutul a f o s t apoi stăpânit de B i z a n t i n i ,
continuatori ai R o m e i , secole de-a rândul. Statul b u l g a r din
Balcani, cu tendinţe spre B i z a n ţ , n'a stăpânit aici efectiv, şi o
atestă i s t o r i o g r a f i a bizantină în presentarea a t â t de amănun­
ţită a l u p t e l o r p u r t a t e necontenit cu B u l g a r i i , până la 971, c â n d
î m p ă r a t u l T z i m i s k e s desfiinţează B u l g a r i a şi o anexează l a i m ­
periu. D e atunci, ţinutul acesta dintre D u n ă r e şi M a r e e o p r o ­
v i n c i e bizantină, numită, după numele fluviului, Paristrion sau
Paradunavon. E a se p ă s t r e a z ă şi în t i m p u l r ă z b o a i e l o r reluate cu
Ţ a r u l Samuel, z d r o b i t de B u l g a r o c t o n u l ( 1 0 1 8 ) .
Ducatul acesta bizantin, cu un s t r a t e g în fruntea lui, resi-
dând l a Silistra, a d u r a t două sute de ani, şi Vlahii, urmaşii r o ­
m a n i t ă ţ i i puternice a Sciţiei M i c i , a p a r în aceste locuri de multe-
ori în i z v o a r e l e bizantine. N u m a i r e î n v i e r e a Statului b u l g a r prin
A s ă n e ş t i a putut pune capăt ducatului de P a r i s t r i o n . D a r A s ă -
6 N . BÂNESCU

neştii au f o s t o dinastie românească şi noul t a r a t a f o s t c r e a t

p r i n răscoala R o m â n i l o r , cari i-au a t r a s şi pe B u l g a r i . N ' a fost
un Stat naţional, nici nu putea să f i e . R o m â n i i erau atât de nu­
meroşi în D o b r o g e a , în t i m p u l celui de-al doilea i m p e r i u bul­
g a r , cum se numeşte obişnuit t a r a t u l î n t e m e i a t de A s ă n e ş t i ,
încât călugărul m i n o r i t R u y s b r o e k , în I t i n e r a r i u l său din 1253.
numeşte acest ţinut „ V a l a h i a , care e ţ a r a lui A s a n " , deosebind-o
d e B u l g a r i a , pe care o aşează m a i încolo. I n v r e m e a B a s a r a b i l o r
noştri, înainte de 1331, călătorul arab A b u l f e d a spune despre
Isaccea că ,,e un oraş din ţ a r a V a l a h i l o r şi a t â r n ă de Constan-
tinopole"- A f i r m a ţ i a lui corespunde r e a l i t ă ţ i i istorice-
R e s t a u r a ţ i a P a l e o l o g i l o r în Constantinopole, la 1261, a rea­
dus stăpânirea bizantină şi în D o b r o g e a , unde cetăţile r i v e r a n e
se puteau uşor a p ă r a cu ajutorul flotei. D o c u m e n t e recente con­
f i r m ă în totul această s t a r e de f a p t . U n sigiliu de plumb al î m ­
păratului I s a a c I I A n g e l o s ( e p o c a răscoalei A s ă n e ş t i l o r ) a fost
a f l a t în anul t r e c u t în săpăturile c e t ă ţ i i N o v i o d u n u m , c a r e e la
Isaccea, şi un astfel d e sigiliu pecetluia un o r d i n i m p e r i a l către
un demnitar al c e t ă ţ i i . E l n'a putut f i adus altfel, căci sigiliile
nu circulă ca monetele. U n t e x t g r e c e s c , publicat a c u m patru
ani, un P a n e g i r i c o f i c i a l adresat î m p ă r a t u l u i M i h a i l P a l e o l o g u l ,
v o r b e ş t e d e supunerea către împărat a populaţiei din insulele
paristriene, l a g u r i l e Dunării. A c o l o e r a şi Vicina, m a r e l e oraş
de n e g o ţ şi sediu m e t r o p o l i t a n , a cărui însemnătate pentru B i ­
z a n ţ se cunoaşte azi a t â t de bine, î n u r m a celor publicate de dd.
Gh. B r ă t i a n u şi V . L a u r e n t . A l t f a p t : o e x p e d i ţ i e turcească a
emirului de E p h e s l a g u r i l e Dunării, atestată de un p o e t turc
din aceiaşi v r e m e , c ă t r e 1335—1340, şi r e l e v a t ă dăunăzi de co­
legul nostru francez, păr. L a u r e n t , atacă Chilia, unde se luptă
cu Vlahii.
T o a t e acestea d o v e d e s c p e r m a n e n ţ a necontenit a romani­
tăţii şi a elementului românesc în p r o v i n c i a dintre D u n ă r e şi
m a r e , p e care M i r c e a - c e l - B ă t r â n o aduse întâia o a r ă la trupul
ţării noastre. !
D e aceia, p i e t a t e a cu care f r a ţ i i noştri d o b r o g e n i come­
m o r e a z ă a m i n t i r e a m a r e l u i V o e v o d ca ctitor înainte de t o a t e
al ţinutului Zor e un a c t de î n d r e p t ă ţ i t ă şi curată recunoştinţă,
care-i cinsteşte mult.
 P e n t r u a încheia, fiindcă întotdeauna e v o e a ţ i a trecutului
s t r e c o a r ă î n sufletele n o a s t r e î n d e m n u r i d i n f a p t e l e lui, ce î n v ă ­
ţ ă m i n t e se desfac pentru noi din m ă r e a ţ a pilduire a străbunului,
în aceste d r a m a t i c e zile, î n c a r e m o ş t e n i r e a lui se clatină iarăşi
în b ă t a i a furtunii ?
E l a putut înfrunta cea m a i m a r e p u t e r e m i l i t a r ă a v r e m i i ,
fiindcă alături de dânsul a s t a t ţara, solidară în f a ţ a m a r e i pri­
mejdii. S'a v ă z u t în clipa când V l a d , t r ă d ă t o r u l neamului său,
a v e n i t cu duşmanul asupră-i şi s'a aşezat în Scaun: D o m n u l
i e g i t i m a continuat a avea ţ a r a cu dânsul, până l'a alungat. Z i
de z i î m p r e u n ă au stat cu a r m e l e în m â n i p r e t u t i n d e n i şi, puţini.
au biruit pe cei mulţi, fiindcă îi mânau credinţa în Dumnezeul
d r e p t ă ţ i i şi iubirea de moşie, şi e l e însutesc puterile celui ce
luptă pentru a le apăra. C u m spunea, cu visiunea lui de profet,
neuitatul nostru I o r g a , l a t e m e l i a unei societăţi t r e b u e să f i e o
ideie, pentru a ţinea pe u m e r i i săi l u m e a oamenilor. Căci nu
m a t e r i a b r u t ă î n t r e ţ i n e v i a ţ a dintr'însa. D a r ideia nu se impro-
visează şi nu se importă. Ea-şi are r ă d ă c i n i l e adânc în v r e m u r i
c a r e d e m u l t s'au dus şi v i n e numai din m a r i l e t r a d i ţ i i care au
făcut puterea unui popor- O adâncă s o l i d a r i t a t e m o r a l ă l e a g ă ,
în cursul v e a c u r i l o r , g e n e r a ţ i i l e î n t r e ele- Ea numai e temelia
sigură' a v i i t o r u l u i nostru. A l i a n ţ e l e , o r i cât d e tari, şi mai nici
o d a t ă sincere, se risipesc la p r i m a suflare a v â n t u l u i ; t ă r i a lor
însăşi nu e, de cele m a i m u l t e o r i , de esenţa a c e l o r permanenţe
i s t o r i c e c a r e f a c în a d e v ă r trăinicia, ci r e s u l t a t al unor conjunc­
turi, s c h i m b ă t o a r e şi ele. Ludibria rerum mortalium, a zis, în
sentenţioasa-i înţelepciune ,istoricul latin, j u c ă r i e în manile soar-
tei. C e s'a ales de U n g a r i a lui L u d o v i c - c e l - M a r e şi a lui Sigis-
mund, a t â t d e t a r i p e v r e m e a mândrului nostru B a s a r a b ? U n d e
m a i e azi puterea neînvinsă a T u r c i l o r , d e cari, în v r e m e a lui, se
cutremura î n t r e a g a E u r o p ă ?
A c e s t a e îndemnul ce t r i m i t e spre noi, din m o r m â n t u l său
dela Cozia, v i t e a z u l a cărui p o m e n i r e o serbăm. Salus reipubli-
cae... Toţi în jurul Regelui, simbolul m ă r e ţ al patriei şi călăuză
înţeleaptă a destinelor acestui p o p o r !

N. BĂNESCU
 NICOLAE lORGA. MORALIST

I n t r e ciudăţeniile v r e m i i noastre, d o u ă v o r f i probabil din

cele m a i g r e u de e x p l i c a t pentru v i i t o r i m e : o p i n i a curentă că
N i c o l a e I o r g a este un s c r i i t o r a n e v o i e de cetit şi aceea, nu mai
puţin răspândită, că cel mai d e seamă î n v ă ţ a t al Ţ ă r i i a fost
şi una d i n t r e cele m a i s c h i m b ă t o a r e fiinţe. Căci nu m i se pare
îndoielnic că pentru urmaşii noştri artistul din N i c o l a e I o r g a
îşi v a f i g ă s i t locul ce i s e cuvine, după cum în ceea ce p r i v e ş t e
statornicia g â n d i r i i sale, m a i m a r e decât m i r a r e a stârnită de
p ă r e r i l e c o n t e m p o r a n i l o r noştri, nu v a f i , poate, decât aceea pe
care o v a prilejui spectacolul i m p r e s i o n a n t e i unităţi a unei o p e r e
atât de v a s t e , că însuşi autorul ei, cu t o a t ă m e m o r i a - i vestită,
nu m a i ajungea să-i ţie seama.. Şi aceasta cu a t â t m â i mult cu
cât nu e v o r b a numai de p r o p o r ţ i i l e neobişnuite ale o p e r e i sale,
ci şi de v a r i e t a t e a domeniilor î n c a r e se desfăşoară ea, ^ r i c i n e
fiind cu uşurinţă d e a c o r d că e m a i lesne să fii consecvent în
c â t e v a a r t i c o l e de specialitate, d e c â t atunci când gândul tău se
rosteşte în d o m e n i i l e a t â t de f e l u r i t e ale i s t o r i e i t u t u r o r v r e ­
m u r i l o r şi neamurilor, ale c r i t i c e i şi producţiei literare, ale po­
liticei şi societăţii în g e n e r e . D e aceea şi cred că în asemenea
cazuri, d e c â t să căutăm consecvenţa, adică r e g ă s i r e a în v â r t e j u l
amănuntelor, e m u l t m a i rodnic pentru î n ţ e l e g e r e a î n t r e g i i o p e r e
a-i căuta unitatea, adică r e g ă s i r e a pe planurile m a r i , pe liniile
d i r e c t o a r e ale acestui v a s t ansamblu. R e z u l t a t u l final al unei
atari încercări nu poate f i altul — după cum m ' a m încredinţat
p r i n p r o p r i a - m i e x p e r i e n ţ ă — d e c â t v ă d i r e a structurii absolut
organice- şi de aceea unitare, a unei o p e r e care e o g l i n d a unei
personalităţi. T e r o a r e a sacră inspirată de zecile de m i i de nu­
m e r e ale unei b i b l i o g r a f i i , care singură întrece în dimensiuni
 o p e r a altor î n v ă ţ a ţ i de renume, v a trebui să lase locul acelui
sentiment d e bucurie plină şi g r a v ă pe c a r e ţ i - o dă clipa când,
în m i j l o c u l unei catedrale, î ţ i apare deodată, întreg, gândul
c r e a t o r î n t r u p a t în planurile f e l u r i t orânduite ale zidirii. O r i ,
unul din f i r e l e c a r e c r e d c ă ne p o t ajuta m a i m u l t la descoperi­
rea a ce f a c e unitatea o r g a n i c ă a operii lui N i o o l a e I o r g a este
t o c m a i cercetarea a c t i v i t ă ţ i i sale de m o r a l i s t , c u v â n t luat. f ă r ă
îndoială, nu în sensul m ă r g i n i t al f i x ă r i i unui cod r i g i d de
principii m o r a l e , c i în acel m a i l a r g cu putinţă, al omului ce se
interesează d e sufletul şi d e s o a r t a semenului său, omul.
Interesul pentru sufletul omenesc al lui N i c o l a e I o r g a ?
D a r de ce o a r e a l t c e v a s'a interesat el v r e o d a t ă , d e ce alta
v o r b e ş t e întregu-i s c r i s ? Oameni ai v r e m u r i l o r de altă dată, pe
cari istoricul î i c h e a m ă la o nouă v i a ţ ă , c o n t e m p o r a n i ce pleacă
unul c â t e unul, însemnându-li-se u r m a î n t r e acei Oameni cari
au fost, plăsmuiri ale f e l u r i t e l o r l i t e r a t u r i îndelung cercetate,
chipuri create de f a n t a z i a scriitorului, ce alta sunt toate a c e s ­
tea decât m i i ş i m i i , m i i de m i i d e suflete, c ă r o r a gândul său
a încercat să le s p o v e d e a s c ă taina.? A l ă t u r i d e e v o c a r e a făptu­
r i l o r cu ce au ele m a i t r e c ă t o r în t r u d a l o r pământească, v e g h i â
însă pretutindeni g r i j a de a folosi fiece u m b r ă ieşită în cale-i,
s p r e a-i s m u l g e t o t ce p o a t e m ă r t u r i s i asupra r o s t u r i l o r esen­
ţiale, şi d e aceea veşnice, ale b i e t e i noastre f i i n ţ e omeneşti. P r o ­
cedând astfel, el nu asculta numai de impulsul dat de o sete de
cunoaştere nici o d a t ă ostenită, sau de c h e m ă r i l e unei nevoi de
cât m a i întinsă comuniune sufletească, ci se lăsa d e o p o t r i v ă
călăuzit d e ideia nedespărţită că o r i c e cunoştinţă în plus o do­
b â n d i m numai s p r e folosul şi î n v ă ţ ă t u r a a c e l o r din jurul nostru
si acelor ce v o r v e n i în urmă-ne. Stau deci, împreună, conto-
pindu-se î n t r ' u n î n t r e g , intuiţia artistului, analiza cercetătorului
de suflete, străduinţa acelui ce v r e a să le t r a n s f o r m e . A l ă t u r i
de istoric sau de s c r i i t o r a p a r e astfel, totdeauna, moralistul.
P e n t r u a-i defini rostul şi a p r i c e p e m a i l i m p e d e î n v ă ţ ă t u r a p e
care acesta o adună colindând căile l u m i i şi ale v r e m u r i l o r ,
poate că cel m a i n e m e r i t e să ne î n d r e p t ă m dintr'o d a t ă spre
însuşi temeiul p ă r ţ i i celei m a i întinse a o p e r e i lui Nicolae
I o r g a , spre viziunea sa istorică.
 P e n t r u istoric nu e x i s t ă m o r ţ i ; înaintea lui se ridică doar
o imensă lume v i e , noianul de suflete c e se c e r ascultate şi în­
ţelese şi, m a i presus d e toate, iubite, f ă r ă de care nu poate f i
ascultare şi înţelegere- A c e s t a d e v ă r 1-a priceput N i c o l a e I o r g a ,
cu instinctul său d e istoric, înaintea o r i c ă r e i t e o r i i , încă din
anii, aşa de timpurii, ai uceniciei sale d e l a P a r i s , când şi-a în­
d r ă g i t personagiul celei dintâi c e r c e t ă r i în aşa măsură, d e pă­
rea că a r f i f o s t v o r b a — după c u m n e o spune, p a t r u decenii
mai târziu, în O viaţă de om, aşa cum a fost») — „ d e un o m
pe care l-ar f i cunoscut, cu c a r e ar f i t r ă i t împreună, ale cărui
dureroase aspiraţii c ă t r e ideal le-ar f i î m p ă r t ă ş i t , pe care l-ar
f i s e r v i t î n lungile lui călătorii şi la căpătâiul căruia ar fi v e -
g h i a t în chilia dela mănăstirea C e l e s t i n i l o r din P a r i s , unde şi-a
închis suprema desiluzie şi d o r i n ţ a de i z b ă v i r e p r i n m o a r t e " ,
D a c ă nu multe f i g u r i ale trecutului s'au m a i putut bucura apoi
de îndelungiîe r ă g a z u r i închinate cavalerului de cruciată t â r z i e
P h i l i p p e de M e z i e r e s , atitudinea istoricului a r ă m a s până la
u r m ă aceiaşi, cuprinzând-o dealtminteri s i n g u r î n t r ' o formulă
aşa de s u g g e s t i v ă , ca aceasta folosită în aceiaşi nepreţuită
c a r t e de a m i n t i r i : „...înţeleg i s t o r i a aşa cum aş fi văzut-o, sim-
ţindu-mă t o v a r ă ş , rudă, prieten, uneori complice cu t o ţ i aceia
2
a c ă r o r v i a ţ ă o scriu" ).
Istoricul nu părăseşte, deci, niciodată f i i n ţ a v i e pentru
v r e o abstracţiune o a r e c a r e . E l nu se p o a t e însă m e n ţ i n e a nici la
singură analiza psihologică, la r e t r ă i r e a destinelor individuale.
Omul îi apare ca făcând p a r t e din g r u p u r i u m a n e t o t m a i l a r g i ,
familie, clasă, popor, până la o m e n i r e a î n t r e a g ă , iar individul
v a interesa m a i ales în m ă s u r a în care e r e p r e z e n t a t i v pentru
vreunul din aceste grupuri, pe care 1-a putut înrâuri prin gân­
direa sau acţiunea sa, ori ale cărui caracteristice le-a deţinut
în cel mai î n a l t g r a d . A j u n g e m , astfel, l a o istorie de c a t e g o r i i
sociale, de p o p o a r e , sau c h i a r a î n t r e g i i lumi, în care a v e m în
f a ţ a n o a s t r ă f e n o m e n e de natură d i f e r i t ă , instituţiuni, organi­
zaţii sociale şi economice, f o r m e politice. Cu t o a t ă aparenţa
deosebită, suntem şi aici în acelaş domeniu, căci, pentru N i c o -

1 ) O viaţă de om, aşa cum a fost, I , B u c u r e ş t i , 1934, p p . 217 218

2) Ibicl, I , p . 5.
 lae I o r g a , până şi instituţiile nu sunt a l t c e v a d e c â t „ p s i h o l o g i e
3
naţională r e a l i z a t ă " ) , istoria însăşi a unui n e a m nâscându-se,
la rândul său, „din psihologia majorităţii unei naţiuni, in­
fluenţată m a i mult sau m a i puţin de p e r s o n a l i t ă ţ i l e superioa­
4
r e " ) . D u p ă cum m i - a m î n g ă d u i t să s u g g e r e z î n t r ' u n studiu a-
supra g â n d i r i i sale istorice, pentru N i c o l a e I o r g a , „ d a c ă ar fi
v o r b a de un d e t e r m i n i s m , a m putea v o r b i m a i curând de un
d e t e r m i n i s m al f o r ţ e l o r sufleteşti" ' ) .
O istorie concepută în esenţa ei ca o imensă r e v ă r s a r e de
f o r ţ e sufleteşti, ca un n e s f â r ş i t lanţ de t r a n s f o r m ă r i î n primul
rând de ordin interior, c e r e acelui care o c u l t i v ă o putere de
discernământ, anumite f a c u l t ă ţ i de d i v i n a ţ i e chiar, pe care f ă r ă
îndoială că nu le r e c l a m ă în aceiaşi m ă s u r ă o c e r c e t a r e a c ă r e i
atenţie e f i x a t ă m a i înainte de orice asupra e l e m e n t e l o r m a t e ­
riale. D a r şi p r a c t i c a r e a unei a t a r i i s t o r i o g r a f i i , la rândul său,
nu p o a t e r ă m â n e a f ă r ă de u r m ă r i , m a i ales asupra cui i se
dedică cu a t â t a constanţă şi, f e r v o a r e ca N i c o l a e I o r g a . U n
anumit n u m ă r d e î n v ă ţ ă t u r i i se v a i m p u n e dela sine şi u r m ă r i l e
l o r se v o r face s i m ţ i t e în î n t r e g u l rol pe care a înţeles să-1
j o a c e în v i a ţ a p r e z e n t ă a c o n t e m p o r a n i l o r săi.
S'ar putea d e s i g u r obiecta că ar f i m a i bine să î n t o a r c e m
datele p r o b l e m e i şi să v e d e m dacă nu c u m v a p r o p r i a - i v i z i u n e
a lumii, r e f l e x al unei anumite î n c h e g ă r i sufleteşti şi, m a i d e ­
parte încă, a unor anumite stări o r g a n i c e , 1-a î n d r e p t a t în
i n t e r p r e t a r e a trecutului spre a l e g e r e a t o c m a i a e l e m e n t e l o r c a r e
conveneau acestei viziuni. î n t r e b a r e a m e r i t ă f ă r ă î n d o i a l ă să f i e
luată în s e a m ă şi p o a t e că v o i u a v e a o c a z i a să r e v i n asupră-i.
P e n t r u moment, p u t e m în orice c a z c o n s t a t a că, o r i c a r e ar f i
f o s t i m b o l d u r i l e lăuntrice care-1 î m p i n g e a u pe istoric spre ale­
g e r e a d i f e r i t e l o r d a t e p e c a r e să-şi s p r i j i n e concluziile sale, ceea
ce ne interesează în primul rând sunt t o c m a i aceste concluzii la

3) O notă despre valoarea morală a istoriei, în Generalităţi cu

privire la studiile istorice, e d . I H - a , B u c u r e ş t i , 1944, p . 146.
4) Prefaţa Ia Essai de synthese de l'histoire de Vhumanite, în
(Generalităţi, p . 152.
5) Ştiinţă şi metodă istorică în gândirea lui Nicolae Iorga, An.
A c a d . R o m . , Memoriile Secţiunii Istorice, S. I I I , t. X X V I I , m e m . 10, p . 45.
 c a r e se opreşte în c e r c e t a r e a trecutului şi chipul cum le folose­
şte el ca î n d r e p t ă r i i în acţiunea întreprinsă înlăuntrul şi asupra
societăţii c o n t e m p o r a n e .

C e a drntâiu î n v ă ţ ă t u r ă ce se^desprinde din p r i v e l i ş t e a des­

făşurării i s t o r i c e stă în însăşi î n v e d e r a r e a imensului e f o r t con­
tinuu, nesfârşitei cheltuieli de e n e r g i e sufletească pe care le
presupune. T o t u l nu e decât f a p t ă sau, d e o p o t r i v ă , totul nu e
decât g â n d : g â n d rodit în f a p t ă b o g a t ă sau f a p t ă în care tre­
saltă încă v i u gândul creator. D e a i c i se v o r t r a g e f e l u r i t e sim­
ţ ă m i n t e : dispreţul pentru gândul sterp sau f a p t a m o a r t ă , res­
pectul pentru orice muncă cinstită, adică respectul pentru în­
t r e a g a m o ş t e n i r e a trecutului, sentimentul greutăţii oricărei
înfăptuiri. N u poţi f i î n c e p ă t o r d e lucruri noui prin înlăturarea
a t o t ce-i vechiu, căci a s t f e l însuţi n'ai putea începe nimic, în­
ceputul presupunând durată, i a r tu n e g â n d p r i n p r o p r i a - ţ i faptă,
durata însăşi. Şi apoi, ai tu v o i e să ucizi pe acei ce sunt încă
v i i în f a p t a lor, să porneşti cu m a n i l e astfel p ă t a t e în avântul
creaţiunii t a l e ? N u , f a p t a ta trebuie s'o respecte pe a lor, să
se a d a o g e aceleia, nu să o nege.
M a i presus de toate stă, v r a să zică, munca, lucrul făptuit.
D i n spectacolul z e c i l o r de v e a c u r i d e e f o r t u r i omeneşti, d a r şi,
m a i înainte de t o a t e , din prisosul unei n a t u r i g e n e r o a s e , a unei
neobişnuite î n z e s t r ă r i cu e n e r g i e , N i c o l a e I o r g a ajunge l a o ade­
v ă r a t ă pasiune a muncii, a efortului creator, c a r e nu numai că
s i n g u r j u s t i f i c ă existenţa, d a r singur î i dă chiar r e a l i t a t e aces­
teia. A s t f e l , spectacolul m o r ţ i i însăşi î i spune că: ,,E în a-
ceastă j e r t f i r e a noastră, unul după altul, ca şi cum n'am f i
fost, o înaltă învăţătură. C ă c i cu a d e v ă r a t noi nici nu a m f o s t .
Ci numai f a p t e l e noastre au fost, şi ele rămân de acum înainte
necontenit amestecate, mai ales, t o t m a i slab, dar pentru v e c i e ,
6
în v i e a ţ a c e l o r ce vin după n o i " ) . Sau altădată, la căpătâiul
altui o m d e m u n c ă : „ M o a r t e a lui neaşteptată şi aşa. d e g r o z a v ă
( u h accident de a u t o m o b i l ) e unul din acele e v e n i m e n t e c a r e
a r a t ă în ce stă v a l o a r e a v i e ţ i i omeneşti, al carii v i i t o r se află

6) Oameni cari au fost, I I , B u c u r e ş t i , 1935, p . 93.

în puterea naturii inconştiente: în singurele f a p t e , p e care ni­
m i c n u . l e p o a t e nimici, în e l e sau în u r m ă r i l e l o r " ' ) • D e aceea,
până la urmă, v a conchide N i c o l a e I o r g a , „ m o a r t e a nu ne pri­
v e ş t e pe noi, c i p e acea p u t e r e c a r e o dă. N o i n ' o p u t e m face
aşa sau altfel în esenţa ei. P e noi ne p r i v e ş t e v i a ţ a , căci 'noi
s
c c r e ă m din zilele ce ni se dau" ) . Şi, d e a l t m i n t e r i , „ e ciudat
cum se p o t g â n d i o a m e n i i l a m o a r t e când e a t â t de f ă c u t în
9
v i a ţ ă ! " ) . însăşi liniştea mormântului, spre c a r e aspiră atâtea
suflete obosite, î i . a p a r e ca lipsită d e sens: „ N u t e odihneşti
niciodată pentru munca ce ai făcut-o, ci pentru aceia c e o vei
U l
face. D e aceia n'are nici un înţeles odihna d i n m o r m â n t " ).

V i a ţ a t r e b u i e să f i e continuă afirmare, faptă: „Pentru

mulţi oameni f e r i c i r e a e o stare. D e aceia raiul, unde fericiţii
stau înnaintea lui D u m n e z e u . F e r i c i r e a nu p o a t e f i însă decât
în avânt, în faptă, cel m u l t în b e ţ i a de m u l ţ u m i r e după fapta
1 1
s ă v â r ş i t ă " ) . D e unde î n d e m n u l : „ S ă m ă n a ţ i şi p e p i a t r ă : din
sămânţa m o a r t ă , putrezită, din gunoiul p a s e r i l o r ce v o r veni să
prade, se v a face hrana pentru s ă m â n ţ a v i i t o r u l u i , care va.
l 2
creşte" ' ) - P â n ă şi în g e s t u l de a dărui, f a ţ ă d e acel d e a p r i m i ,
13
se s c o a t e în r e l i e f că e cuprinsă „ m a i m u l t ă p l ă c e r e activă" )-
D i n aceiaşi nevoie de a f i r m a r e continuă p r i n f a p t ă v i n e şi î m ­
p o t r i v i r e a la un anumit aspect al idealului m o n a h a l , pe c a r e
o g ă s i m în una d i n acele Cugetări din c a r e a m m a i spicuit şi
până a c u m : „ C i u d a t ă ideie d e a f i plăcut lui D u m n e z e u numai
pe cale n e g a t i v ă : welucrând Dumineca, « « m â n c â n d î n posturi,
f?eiubind t o a t ă v i a ţ a , c u m f a c călugării, r e t r ă i n d " " ) . I a r dacă,
în analiza vocabularului, — p e care o făcea de obiceiu cu atât
de v ă d i t ă bucurie, d e s c o p e r i n d adesea a d e v ă r u r i nebănuite, —

7 ) Ibid., I , B u c u r e ş t i , 1934, p . 435.

8) Cugetări, V ă l e n i i d e M u n t e , 1911, p . 7.
9 ) Ibid., p. 10.
1 0 ) Ibid., p . 27.
1 1 ) Ibid., p . 14.
12) Ibid., p. 45.
1 3 ) Ibid., p. 27.
14) Ibid., p. 109.
14 M M:RZA

s'a s u p ă r a t c â n d v a d e acel înţeles al cuvântului stare, cu câtă bu­

curie, în schimb, scoate el la lumină c o m o a r a ascunsă în bana­
lul n o s t r u : ce m a i f a c i ? „ P e când l a a l t e p o p o a r e , când este
v o r b a să se intereseze cineva de s t a r e a de s ă n ă t a t e a aproape­
lui, se pun î n t r e b ă r i ca aceasta, pentru F r a n c e z c a şi pentru
G e r m a n , ceea ce a r a t ă un î m p r u m u t d e noţiune: „ c u m î i m e r g e
c u i v a " , o r i pentru I t a l i e n i : „ c u m stă", pentru R o m â n , ca şi pen­
tru R o m a n , î n t r e b a r e a celui care se i n t e r e s e a z ă de starea a-
proapelui, este cu totul alta: „ce mai faci". A l nostru prin
u r m a r e c r e d e că este absolut necesară acţiunea. Cum. este omul,
a r e sau b a o însemnătate, dar ceea ce trebue î n t r e b a t şi ceea
ce f a c e p l ă c e r e celui care răspunde, este ce acţiune desfăşoară,
cu ce a d a u g e el la v i a ţ a s o c i e t ă ţ i i . i n care trăieşte, .şi a m z i c e :
la restul însuşi al lumii, care se sprijină pe „ a f a c e "
N u orice muncă are însă acelaşi p r e ţ şi nici e deopotri­
v ă d e rodnică. P e n t r u ca să aibă î n s e m n ă t a t e şi trăinicie, ea tre­
buie să pornească dintr'un prisos sufletesc şi să f i e făcută în
deplină l i b e r t a t e . Căci nu e x i s t ă altă c l a s i f i c a ţ i e a muncii decât
după sufletul ce l-ai pus î n t r ' â n s a : „ N u există s e r v i c i u i n f e r i o r
d e c â t acela pe care nu-1 faci din t o a t ă inima, acela pe care-î
f a c i f ă r ă onestitate, acela în care înşeli lumea, şi s e r v i c i i înalte
sunt t o a t e acelea î n care se v e d e o a d e v ă r a t ă inimă de o m în­
călzită pentru opera pe c a r e o îndeplineşte, un a d e v ă r a t spirit
omenesc care are totdeauna conştiinţa d e m n i t ă ţ i i lucrului de
î n d e p l i n i t " " ) . Sau î n t r ' a l t loc, î n t r ' o f o r m ă şi m a i p r e g n a n t ă :
„ E s t e numai deosebirea, aceea în a d e v ă r f o a r t e m a r e şi după
c a r e singură se j u d e c ă oamenii, î n t r e m u n c a pe care o p r i m e ş t i
cu p l ă c e r e , fiindcă numai ea î ţ i dă dreptul de a t r ă i şi de a
mânca o pâne, şi î n t r e munca p e care o faci în silă, g e m â n d şi
blestemând. C e a d i n t â i î n t ă r e ş t e trupul şi sufletul împreună,
c e a l a l t ă e o a d e v ă r a t ă o t r a v ă , î n s t a r e să d i s t r u g ă şi naturile
1 7
cele m a i p u t e r n i c e şi m a i bine î n z e s t r a t e " )-
Şi iarăşi, pentru ca să p o a t ă f i pus suflet într'un lucru,
t r e b u i e ca acel lucru să iasă din mâna unui o m liber. A s t f e l ,

15) Sfaturi pe Intunerec, I I , Bucureşti, 1940, p. 96.

1 6 ) Ibid., I . B u c u r e ş t i , 1936, p . 18.
17) Ibid., I , p . 93.
 libertatea apare ca una din condiţiile esenţiale ale o r i c ă r e i civi­
lizaţii, î m p o t r i v a i d e i i biblice a muncii-blestem, I o r g a a f i r m ă
şi d o v e d e ş t e că singura muncă c r e a t o a r e e munca-prinos.
Greşit, p i r a m i d e l e , de pildă, ne e v o c ă nouă i m a g i n e a unor mul­
ţ i m i frângându-se sub p o v a r a i m e n s e l o r blocuri de p i a t r ă ;
mulţime, da, dar nu s â n g e r â n d sub biciul v ă t a f i l o r de sclavi, ci
Jertfindu-şi bucuros î n t r e a g a - i v l a g ă pentru m ă r i r e a veşnică a
zeului-Faraon. la Greci, deasemeni, „ p r o d u s u l muncii g r e ­
ceşti, ceia ce v e d e m , ce a d m i r ă m de secole î n t r e g i , ceia ce face
o p a r t e esenţială din p a t r i m o n i u l umanităţii, m o d e l e l e care ni
stau înaintea o c h i l o r şi ni p a r e rău că nu ne p u t e m întoarce
înapoi, nu se datoresc unei munci silnice, nu sunt făcute supt
teroare, cum omul de acolo nu este ademenit prin c â ş t i g "
Şi aici a v e m a face cu o creaţiune „ c a r e este morală şi este reli-
]
<jwtasă" " ) . I a r la R o m a n i , î n f ă p t u i r i l e l o r sunt „ o o p e r ă de de­
2 0
v o t a m e n t cetăţenesc, o o p e r ă de disciplină m i l i t a r ă " ) , pentru
a nu m a i v o r b i de E v u l Mediu, v r e m e a celei m a i intense crea-

ţiuni, când operele de artă „ e r a u făcute de oameni liberi şi de­

votaţi, c a r i îşi consumau v i a ţ a în v o l u p t a t e a lucrului f r u m o s - ' ) .
P e s t e tot, adică, nu sclavul încovoindu-şi spinarea sub amenin­
ţarea gârbaciului şi nici chinul f ă r ă sfârşit al f i i n ţ e i u r m ă r i t e
de blestemul ancestral, ci „ o c o m p l e c t ă confundare sufletească
a omului în ceia ce f a c e şi închinarea lucrului pe c a r e 1-a făcut
ia ceva care, nu numai că îl întrece pe dânsul singur, d a r în­
2 2
trece, cu t o a t ă v a l o a r e a ei, umanitatea î n t r e a g ă " ) -

Trecutul nu o f e r ă însă numai o a d m i r a b i l ă lecţie de

muncă. C r e a t o r i i nu sunt indivizi singurateci, sihastri făurin-
du-şi versul în adânc de pădure sau pe culme de munte, g â n ­
ditori iscodindu-şi cugetul d i n înaltul turnurilor de fildeş. E i
sunt oameni ce aparţin unei societăţi, dela care îşi p r i m e s c pu­
terile şi asupra c ă r e i a se r e v a r s ă rodul străduinţei lor. Spre

18) Suflet ş-i lucru. B u c u r e ş t i , 1937, p p . 51—52.

1 9 ) Ibid., p . 55.
20) Ibid., p . 63.
2 1 ) Ibid., p. 70.
22) Ibid.
această societate sunt îndreptate, m a i presus de orice, gându­
rile acelui ce s'a deprins a s t r ă b a t e căile g r ă i t o a r e ale t r e ­
cutului.
Societatea, spre a f i v i a b i l ă şi a putea a s i g u r a ereaţiunea
m a r i l o r spirite, fiind ea însăşi de m u l t e ori una dintre cele mai
g r a n d i o a s e creaţiuni, t r e b u i e să trăiască in anumite condiţiuni
absolut necesare, dintre care cea dintâi e p o t r i v i r e a fondului
cu f o r m a . F o n d u l unei societăţi, pentru N i c o l a e l o r g a , nu p o a t e
fi decât sufletul c o l e c t i v al acelei societăţi, f o r m a fiind „ m a n i ­
2 3
festarea materială" ) a acestui suflet, instituţiile în care se
realizează el. O r i , pentru c a o s o c i e t a t e să-şi p o a t ă pune în v a ­
l o a r e t o a t ă e n e r g i a cu c a r e e înzestrată, t r e b u i e ca f o r m a să f i e
e x p r e s i a p e r f e c t ă a fondului sufletesc pe care-1 îmbracă, să aibă
în acelaşi t i m p m l ă d i e r e a necesară pentru a u r m ă r i t o a t e trans­
f o r m ă r i l e unui f o n d în continuă e v o l u ţ i e şi a se p o t r i v i lor. A l t ­
minteri, o f o r m ă n e p o t r i v i t ă înăbuşe fondul, îi stânjeneşte elanul
creator, ii a t r o f i a z ă e n e r g i a v i t a l ă , dacă nu c u m v a acesta reu­
şeşte să s p a r g ă f o r m a străină, pornind p e calea necruţătoare a
revoluţiilor.
Concluzia care i se impune istoricului e aceea că o societate
t r e b u i e să-şi creeze singură f o r m e l e d e v i a ţ ă , nefiindu-i nimic
m a i dăunător decât împrumutul f o r m e l o r străine. A t u n c i când
recurgem la asemenea împrumuturi, „deoarece nu se poate
I r a n s v a s a cuprinsul omului dinăuntru, şi d e o a r e c e f o r m a , călă­
torind, nu duce cu dânsa decât elementele din care se alcătuie­
şte, rezultatul este că a v e m a f a c e cu însăşi decadenţa f o r m e i ,
căci f o r m a dacă se t r a n s m i t e f ă r ă a f i î m p r o s p ă t a t ă , se v e s t e ­
jeşte. E s t e ca o p l a n t ă p e c a r e o p u n e c i n e v a f ă r ă pământul ei,
este acel lucru m i s t e r i o s p e c a r e nu-1 p u t e m f a b r i c a î n nici un la­
2 1
borator, care întreţine viaţa î n ă u n t r u " ) - D e a l t m i n t e r i , chiar
şi acolo „ u n d e f o r m a a ieşit din d e s v o l t a r e a societăţii", dacă
nu e „ î n t r e ţ i n u t ă cum trebuie prin a c t i v i t a t e a sufletească", ea
2 5
decade ).

23) Fond ?i formă în căutarea adevărului istoric, în Generalităţi,

p . 231.
2 4 ) Ibid., p . 233.
25) lUd.
 P e n t r u ca o. s o c i e t a t e să aibă f o r m e l e cele m a i prielnice
d e s v o l t ă r i i sale, îi v a trebui, deci, p e l â n g ă atenta e v i t a r e a ori­
cărui î m p r u m u t n e p o t r i v i t cuprinsului său, o asemenea, o r g a n i ­
zare încât să-i p e r m i t ă v e ş n i c a î m p r o s p ă t a r e a f o r m e i , continua
ei adaptare la nevoile fondului. O r i . această veşnică creaţiune
organică nu o cunosc decât societăţile libere, trăind în a f a r ă de
tirania Statului şi a cui îl î n c a r n e a z ă şi conduce. R e g ă s i m , deci,
şi pe această cale, l i b e r t a t e a ca una din condiţiile esenţiale ale
oricărei m a r i c i v i l i z a ţ i i .
L u m e a spre care se îndreaptă totdeauna gândul lui N i c o -
lae I o r g a atunci când v r e a să a r a t e ce î n ţ e l e g e p r i n t r ' o societate
o r g a n i c alcătuită e E v u l u i Mediu, lume pe care, dealt-
minteri, o socoate şi c a pe a celei m a i b o g a t e şi d i v e r s e
creaţiuni. Iată-1, d e pildă, explicând caracterul o r g a n i c al socie­
tăţii m e d i e v a l e : „ O r g a n i c , aceasta înseamnă că societăţile îşi
aveau alcătuiri f o r m a t e pe încetul, p o t r i v i t cu condiţiile l o r de
v i e a ţ ă şi cu tendinţile l o r sufleteşti, alcătuiri la care g e n e r a ţ i i l e
lucrează una după alta. A l c ă t u i r i l e acestea a v e a u m a r e l e m e r i t
de a nu deveni n i c i o d a t ă nişte f o r m e pur m a t e r i a l e , ci într'în-
sele s'a păstrat, ca un m i r a c u l o s radiu ascuns în m a t e r i i l e con­
fuze din adâncul pământului, c e v a din acea scăpărare a minţii,
1
din acea p o r n i r e a inimii, de unde p l e c a s e r ă " " ) . Sau, în alt
ioc: „ N u este epocă din istoria o m e n i r i i în care î n ţ e l e g e r e a
puterii să f i e m a i g r e a decât aceasta, fiindcă iarăşi nu este una
în care l e g ă t u r i l e să f i e m a i multiple, m a i deosebite şi mai elas­
tice, ceea ce v i n e dela sine din necesităţile v i e ţ i i o r g a n i c e , şi, cu
cât o epocă se sprijină m a i m u l t pe necesităţile organismului,
cu atât ea î n t r e c e p e celelalte, care ajung a-şi căuta sprijinul
într'o simplă t e o r i e sau î n t r ' o f o r m ă m a i m u l t sau m a i puţin
2 T
uzată" ).
I n aceste două p a s a g i i sunt i m p l i c a t e unele noţiuni asupra
cărora m e r i t ă să ne o p r i m o clipă, f i i n d esenţiale g â n d i r i i lui
N i c o l a e I o r g a , şi, deşi s'ar p ă r e a că aparţin mai curând sferei
politicului, ele interesează în r e a l i t a t e şi c e r c e t a r e a noastră
p r i v i t o a r e la o m şi la rosturile sale pământeşti.

26) Sfaturi pe întunerec, I I , p. 278.

27) Ibul., I I , p . 256.
 C e a dintâi e în l e g ă t u r ă cu aversiunea acestui s p i r i t în­
d r ă g o s t i t de t o t ce e viaţă, adică concret, f a ţ ă de o r i c e abstrac­
ţiune, f a ţ ă d e o r i c e teorie. ,.Nu e x i s t ă nimic m a i a t r ă g ă t o r —
ne spune el — şi, in acelaşi t i m p , m a i periculos decât teoria,
decât ,,o s i n g u r ă " t e o r i e , în care c r e d e cineva şi c ă r e i a este
în stare să-i j e r t f e a s c ă totul...
D a v numai sălbatecii sunt cei cari cred că au d r e p t u l
de a j e r t f i cine ştie c ă r o r idoli, tot aşa de cruzi ca şi dânşii,
pe înşişi părinţii din cari s'au născut şi dela, cari, împreună cu
creşterea, au căpătat în a c e l a ş i , t i m p şi toate m i j l o a c e l e pentru
u se impune si a stăpâni în v i e a ţ ă .
„ . . . N u dela teorie au plecat lucrurile, ci t e o r i a nu este alt­
ceva decât ceea ce se desface, în mintea omenească a unui sin­
g u r gânditor', din realitatea aşa cum a v ă z u t - o el şi a putut-o
înţelege. N u este un lucru veşnic şi un, lucru n e a p ă r a t : în capul
chiar al a c i u i a care a iscodit această teorie, ea este supusă,
*;upt înrâurirea, lucrurilor «lin afară, îa o necontenită p r e f a c e r e .
Teoreticienii sunt uneori chiar î n a f a r ă de v i a ţ ă . Ei
porn^ijc dela anumite c o n s i d e r a ţ i i abstracte şi se mulţumesc cu
dânseîe. D e j u r î m p r e j u r v i e a ţ a se mişcă, fierbe, s p u m e g ă ; ei
r ă m â n încleştaţi de ceva c a r e nu este m ă c a r o stâncă ieşită
deasupra valurilor, ci numai o scândură desfăcută d i n t r ' o cu­
g e t a r e m a i întinsă şi de care ei se p r i n d cu î n d ă r ă t n i c i a cui
nu este în stare, prin m i ş c a r e a v i t e a z ă a b r a ţ e l o r sale, să ur­
m ă r e a s c ă un alt punct de sprijin.
„ S i m p l ă , simplistă, m ă r g i n i t ă , crudă, t e o r i a p o a t e neno­
roci o societate întreagă, d e v e n i n d astfel p r i m e j d i a cea m a r e
2 S
pentru sincerii şi d e v o t a ţ i i ei c r e d i n c i o ş i " ).
Această adversitate a lui N i c o l a e Iorga faţă de orice
teorie e lesne e x p l i c a b i l ă în lumina g â n d i r i i sale. Căci, transpusă
în domeniul r e a l i t ă ţ i l o r , ce alta v a f i atare construcţie a minţii
noastre, decât d o a r o f o r m ă , una. din acele f o r m e străine de
cuprins, pentrucă nu i z v o r â t ă din însăşi funcţionarea n o r m a l ă
a unei societăţi o r g a n i c alcătuite?

28) Ibid., I I , p p . 217 - 219.

 Cel d e al doilea punct din p a s a g i i l e citate, la care m ă
refeream, este acea f r â n t u r ă de f r a z ă în care se v o r b e ş t e de
. a l c ă t u i r i la c a r e g e n e r a ţ i i l e lucrează una după alta".
I n t r e p a g i n i l e care f a c din O viaţă de om una din cele m a i
frumoase cărţi ce s'au scris în l i m b a românească, e x i s t ă una în
care se v o r b e ş t e d e „ o m u l de'naintea ta, o m u l delà care v i i şi
care, p r i n f i g u r i p e c a r e le-ai văzut, prin altele care n'au trecut
niciodată înaintea ta, se înfundă în adâncul v r e m i l o r până se
pierde î n nesfârşirea l o r : părinţii, moşii, strămoşii, v i a ţ a pe
care ai f o s t c h e m a t s'o duci m a i departe.
„ D e la ei v i n e c e v a m a i scump decât t o a t e m o ş t e n i r i l e
materiale, m a i g r e u de p u r t a t decât t o a t e sarcinile, c e v a care
adesea trebuie înfruntat cu m a i m u l t curaj desperat d e c â t toate
pericolele: felul l o r de a f i , transmis, corectat, sintetisat cu m i i
şi m i i de e x p e r i e n ţ e , care ajunge până la tine, omul de azi. C e v a
care abia poţi să-1 înfrânezi, d a r să-1 suprimi cu totul nu, căci
morţii nu se dckt morţi. C e v a c a r e în ceasurile în c a r e nu e
nimeni v i u care să-ţi stea alături dă puterile p e care le păs­
t r e a z ă p a r t e a aceia singură c a r e continuă v i a ţ a lor, ca s'o păs­
t r e z e m ă c a r cum a fost, d a r şi s'o înalţe şi, pentru păcatele lor,
s'o ispăşească.
,,Ei, înaintaşii, dau aplecări, întorsături de spirit, îndem­
2S
nuri şi putinţe de fapte" ).
A c e a s t ă pagină, a d e v ă r a t pisc de pe care poţi pătrunde
; d â n c cu p r i v i r e a în o p e r a lui I o r g a , ne poate l ă m u r i şi nouă
f r a g m e n t u l pe care-1 a v e a m în v e d e r e . Morţii cari nu se dan
morţi nu-şi fac s i m ţ i t ă acţiunea l o r numai în v i a ţ a indivizilor.
E i r e p r e z i n t ă şi în aceea a societăţii elementul de permanenţă.
E i fac posibilă, şi necesară I n acelaşi timp, continuarea, d e l à o
generaţie la alta, a aceleiaşi opere, în care stă însăşi împlini­
rea misiunii acelei societăţi. A încerca să creezi c e v a cu totul
diferit de înaintaşii tăi ar însemna să-ţi ieşi din p r o p r i u l su­
flet, adică să creezi d o a r o f o r m ă n e p o t r i v i t ă cu cuprinsul; a
t-rea însă p o t r i v i t sufletului tău înseamnă tocmai a adăuga
fapta ta acelei a înaintaşilor.

29) O viaţă de om, aşa cum a fost, I , p p . 3—4.

 E lesne de o b s e r v a t că şi pe această cale ajungem la
interdicţia importului d e f o r m e . D a r mai ajungem încă la ceva.
şi anume la recunoaşterea că singurele câştiguri fecunde pen­
t r u o societate sunt acele dobândite din funcţionarea normală
a organismului social, care trebuie continuu îmbunătăţit, da'
nu distrus, pentru a pune în locu-i t e o r i a elaborată la un anumit
m o m e n t dat. R e s p e c t u l pentru tot ce r e p r e z i n t ă ca muncă acu­
mulată c i v i l i z a ţ i a în mijlocul căreia t r ă i m , î n ţ e l e g e r e a mişcată
a organismului v i u şi delicat în nesfârşita-i c o m p l e x i t a t e care
e o societate, c o n v i n g e r e a că cu puţină bunăvoinţă ne putem
regăsi în t o t ce ne-au lăsat strămoşii, pentrueă totul i z v o r ă ş t e
din acelaşi suflet pe c a r e ni l-au t r a n s m i s şi nouă, iată ce se
adună în sufletul istoricului din atenta cercetare a trecutului
şi c o m p a r a ţ i a cu lumea înconjurătoare.

C r e d însă că se î n ţ e l e g e lesne că aceste constatări şi sen­

t i m e n t e nu-1 p o t duce pe N i c o l a e I o r g a l a f o r m e de î m p i e t r i r e
în c o n s e r v a t i s m . A c e a s t a a r însemna nu numai i g n o r a r e a isto­
riei, d a r chiar n e g a r e a ei, căci ar presupune c o n d a m n a r e a a t o t
ce a adus nou f i e c e g e n e r a ţ i e , adică ceea ce face posibilă însăşi
d e s f ă ş u r a r e a istorică. E x i s t ă un f o n d sufletesc o r i g i n a r , ances­
tral, care se t r a n s m i t e din g e n e r a ţ i e în g e n e r a ţ i e şi care dă
t o c m a i caracterul de unitate istoriei unei societăţi, şi există
reacţiunile, i n t e r p r e t ă r i l e , am spune, ale f i e c ă r e i g e n e r a ţ i i , şi
ceea ce adaugă nou f i e c a r e g e n e r a ţ i e , achiziţiile transmisibile
adaose de ea fondului comun. D e aici acea posibilitate de con­
tinuă î m b o g ă ţ i r e , acea i m p r e s i e de v a r i e t a t e în unitate, de adaos
şi de deosebire, de o r g a n i s m şi de desfăşurare, într'un cuvânt
de v i a ţ ă , pe care ţ i - o dă istoria unei societăţi t r ă i n d în condi-
ţiunile f i r e ş t i unei d e s v o l t ă r i n o r m a l e .

A m f o l o s i t într'adins până acum cuvântul destul de ne-

precis de s o c i e t a t e ; cred că a sosit momentul de a desluşi ce
cuprins are el pentru N i c o l a e I o r g a : m a i înainte de orice acela
de p o p o r , rămânând, natural, ca dincolo de p o p o a r e să fiinţeze
societatea acestora, omenirea. D a r unitatea de v i a ţ ă naturală,
organică, este poporul. E l e depozitarul acelei ..energii pri-
 m o r d i a l e " , putând f i şi a d ă o g i t ă în cursul drumului, şi care stă
Ia baza unei d e s v o l t ă r i i s t o r i c e ; înlăuntrul său se f i x e a z ă acele
trăsături sufleteşti permanente, care dau caracterul de unitate
unui î n t r e g ciclu e v o l u t i v . „ P o p o a r e l e ca atari, — c e t i m noi în
Două concepţii istorice, — creaţiuni necesare, p e r m a n e n t e şi,
într'un sens o a r e c a r e — d a t ă fiind î n r â u r i r e a h o t ă r î t o a r e a ra­
selor a b o r i g e n e , a celor dintâi născuţi ai solului, f i i m a i m a r i
ai pământului lor, — şi eterne, acestea stau supt ochii istori­
s o
cului" ) . D a r , spre a nu se c r e d e v r e o clipă că p o a t e f i v o r b a
de entităţi ducându-şi singuratece o v i a ţ ă pură de o r i şi ce a-
mestec, el a d a o g ă î n d a t ă : „ F i e c a r e de sine şi unul lucrând asu­
pra celuilalt, dăruind, împrumutând, cucerind, supunându-se pe
rând, î n t r ' o g r a n d i o a s ă luptă tăcută a păcii, pe care o s f a r m ă
din când în când f r ă m â n t ă r i l e sălbatece ale r ă z b o a i e l o r care,
în anume m o m e n t e , nu f a c decât să g r ă b e a s c ă soluţia d r a m e i
ce s'a desfăşurat până atunci în adâncimile culturale o r i eco­
nomice ale r i v a l i t ă ţ i l o r f a t a l e dintre neamurile ce întreţin şi
înalţă v i a ţ a o m e n i r i i .
„ A s t f e l popor are astăzi cu totul alt înţeles decât odini­
oară. E l nu e curat, unitar, liniştit, sigur ca o stâncă de mar­
mură albă în c a r e nu p o t pătrunde rădăcini şi de pe c a r e nici
un v â n t nu p o a t e culege praful c ă l ă t o r spre alte locuri, ci po­
porul, unitate firească, are v i a ţ a lui o r g a n i c ă , asemenea cu
v i a ţ a i n d i v i d u a l i t ă ţ i l o r ce trăiesc în lume. E l creşte prin ce
câştigă din afară, se curăţă, se înnoeşte prin ce lasă din fiinţa
sa î n t r ' o anume v r e m e , el m o a r e şi învie, î m b ă t r â n e ş t e şi se
face tânăr în f i e c a r e clipă. D a r ceia ce-i hotărăşte puterea şi
v a l o a r e a în lume e acea e n e r g i e p r o p r i e , elementară, care de­
termină putinţa lui de a asimila, de a radia, şi p r o p o r ţ i a în c a r e
părăseşte e l e m e n t e l e sale u z a t e " " ) .
N a ţ i u n i l e f i i n d a d e v ă r a t e l e unităţi de v i a ţ ă istorică, cea
dintâi d a t o r i e a cui face p a r t e d i n t r ' o naţiune v a fi aceea d e a
contribui cu î n t r e a g a - i putere spre a f a c e ca acest f a c t o r esen­
ţial al creaţiunii să se bucure d e m a x i m u m de eficienţă, astfel

30) Generalităţi, p . 89.

31) Ibid.
ca să-şi poată juca rolul ce-i revine, î m b o g ă ţ i n d cu r e a l i z ă r i l e
s a l e p a t r i m o n i u l g e n e r a i al u m a n i t ă ţ i i . C o n d i ţ i u n i l e de u r m ă r i t
nu p o t f i d e c â t : r e a l i z a r e a unităţii şi independenţii neamului,
acolo unde e l e nu există, t r ă i r e a î n cuprinsul Statului n a ţ i o n a l ,
c u l t i v a r e a l i m b i i şi d e s v o l t a r e a culturii naţionale, comuniunea
cu trecutul şi î n t ă r i r e a î n t o ţ i c â ţ i f o r m e a z ă un p o p o r a u n u i
şir de sentimente m o r a l e , care s i n g u r e f a c p o s i b i l ă v i a ţ a ori­
c ă r e i alcătuiri omeneşti, a v â n d în f r u n t e s i m ţ ă m â n t u l solida­
r i t ă ţ i i şi puterea, d e m u n c ă până la s a c r i f i c i u în folosul p a t r i e i .
D r e p t u l u n e i naţiuni de a t r ă i l a o l a l t ă şi l i b e r înlăuntrul
h o t a r e l o r Statului său, — t o c m a i pentrucă n a ţ i u n e a , instrument
s u p r e m al creaţiunii istorice, nu-şi r e a l i z e a z ă plenitudinea d e c â t
în s t a r e d e u n i t a t e şi m a i ales de libertate, — îi a p a r e lui N i -
colae I o r g a n u n u m a i ca cel m a i natural d i n t r e d r e p t u r i , d a r
c h i a r î m b r ă c â n d caracterul sacru al p o r u n c i l o r D i v i n i t ă ţ i i . Dt
aici glasul a c e l a î n f i o r a t , tonul p r o f e t i c , sentimentul unui mart-
mister, p e c a r e le întâlnim, d e câte ori, înaintea. î m p l i n i r i i uni­
t ă ţ i i neamului, p o m e n e a d e ceasul acela m a r e , în care a crezut
m a i n e c l i n t i t p o a t e d e c â t o r i c a r e a l t u l d i n fiii a c e s t e i ţ ă r i . I a t ă - 1 .
de pildă, desluşind în z b o r u r i l e lui A u r e l V l a i c u p r e v e s t i r e a a-
p r o p i a t e i l i b e r ă r i a ţ i n u t u r i l o r a r d e l e n e ş t i : „ Ş i , c â n d l-au v ă z u t
acolo, t ă i n d u n d e l e văzduhului luminos, f r â n g â n d î m p o t r i v i r i l e
vântului, î n t r e c â n d n e g u r i l e , n e a m u l lui î n t r e g , toţi .acei iobagi
de ieri, setoşi de l i b e r t a t e , d e lumină, d e n e a t â r n a r e , i s'au în­
chinat, nu numai c a unui fiu iubit m a i isteţ şi m a i v i t e a z decât
ceilalţi, c i ca unui v e s t i t o r , c a unui simbol. C â n d î n v â j î i t u l lor
n e r ă b d ă t o r p o r n e a u aripile, când p a s ă r e a de oţel se cumpănia
s i n g u r ă sus de-asupra pământului, când se f r ă m â n t a cu pute­
rile c e r e ş t i şi l e răpunea planând liniştit vultureşte, li se părea
că z ă r e s c în v i i t o r o altă m i n u n e : u r m a ş i i lor, s e m i n ţ i a l o r d e s -
făcându-se d e sub s t ă p â n i r e a v e c h i l o r puteri, înfruntând vrăj­
măşiile d i n urmă, z b u r â n d t o t m a i sus peste dânsele şi odih-
; î 2
nindu-se î n l u m i n a a p o t e o s e i v i c t o r i o a s e " ) . Sau, iată-1, călău­
zit de acel s e n t i m e n t q u a s i - r e l i g i o s al l i b e r t ă ţ i i neamului, în­
drăznind să c o m p a r e însăşi î n v i e r e a Mântuitorului, cu acea pe

3 2 ) Oameni cari au fost, I I , p . 71.

care o s i m ţ i a el apropiată, de P a s t e l e lui 1915, când nădăjduia
în i n l r a r e a n o a s t r ă în r ă z b o i u l pentru liberarea Ardealului:
„ Â m suferit, D o a m n e , şi noi aşa de mult, tot n e a m u l acesta
m u n c i t o r şi credincios, blând şi răbduriu peste s a m ă : O, cât
am suferit şi d e l a cine n u ? ! C r e ş t i n şi p ă g â n şi-au p ă t a t manile
în s â n g e l e nostru, cari n i c i o d a t ă n ' a m p o r n i t noi c e i dintâiu
cu p r i c e î m p o t r i v a nimănuia.. P e cruce ne-au v ă z u t t o a t e nea­
m u r i l e şi cine a v r u t a b ă t u t p i r o a n e î n m a n i l e şi p i c i o a r e l e
noastre. Şi î n z ă d a r a m c e r u t şi noi să t r e a c ă de ia noi p a h a r e l e
3 3
a c e s t e a . . . " ) . I a r î n t r ' a l t articol, scris î n aceleaşi z i l e : ,,Şi a-
cuma î n ţ e l e g e m m a i b i n e eu t o ţ i i slujba s ă p t ă m â n i i de j a l e .
S â n g e l e p i c u r ă şi din v i n e l e n o a s t r e când D u m n e z e u sta întins
pe cruce, î n g i u l g i u , şi m o r ţ i i noştri se înfăşură, şi p l â n g e m şi
noi î m p r e u n ă cu m i r o n o s i ţ e l e .
„Şi, ca şi A p o s t o l i i , şi noi a ş t e p t ă m învierea Dreptăţii
M
noastre" ).
R e a l i z a r e a Statului p r o p r i u r ă m â n e astfel o d a t o r i e dela
care nu se p o a t e abate nici un p o p o r . „ S t a t u l duce m a i d e p a r t e
însuşirile poporului, c o o r d o n â n d şi conducând siiinţile pentru
a-1 f a c e să înainteze, d a r el nu se cade să se î n d e p ă r t e z e dela
însuşirile p o p o r u l u i din c a r e şi pentru c a r e este creat, şi el e
d a t o r să r ă m â n ă credincios acestor însuşiri d e o s e b i t o a r e , să se
f e r e a s c ă d e a, î n t r e c e p o s i b i l i t ă ţ i l e c a r e se g ă s e s c î n acest p o ­
por... Statul e astfel un lucru organic. E l iese d i n t r ' o v i a ţ ă na­
ţională şi se h r ă n e ş t e necontenit d i n această viaţă, a v â n d a t â t a
3 5
putere c â t ă v i n e d e a c o l o " ).
D a c ă un S t a t se î n d e p ă r t e a z ă sau nu „ d e l a însuşirile p o ­
porului din care şi p e n t r u c a r e e s t e c r e a t " , s i n g u r a cale de re­
cunoaştere s t ă î n p o t r i v i r e a sau n e p o t r i v i r e a n o u i l o r creaţiuni
cu c e e a c e a d a t î n t r e c u t sufletul aceluiaşi p o p o r , adică recur­
g e r e a continuă l a v e r i f i c a r e a p r i n t r a d i ţ i e . D e aici unul din r o s ­
t u r i l e e s e n ţ i a l e a l e cunoaşterii trecutului, p r e c u m şi datoria
păstrării urmelor acestuia, între altele şi ca martori ai
p r o p r i u l u i suflet î n f e l u r i t e l e lui m a n i f e s t ă r i a n t e r i o a r e . G r e ş i t

33) Sfaturi şi învăţături pentru ostaşii României, B u c u r e ş t i , 1916,

p p . 27—28.
3 4 ) Ibid., p . 25.
 s'ar crede că tradiţia este o piedică în calea progresului, că ea
ar face să încremenească o r i c e a v â n t creator. In realitate, ne
spune N i c o l a e l o r g a , „ v a l o r i l e de m o ş t e n i r e se păstrează, dar
ele nu închid drumul c â ş t i g u r i l o r şi s c h i m b u r i l o r - v i i t o a r e . cum
ele însele nu sânt elemente c a r e să f i e capabile de a f i m o d i f i ­
cate. I n condiţiile actuale ale v i e ţ i i este t o t c e i a ce trebuie pen­
tru adaptarea celor moştenite, şi g r e ş e a l a cea m a r e ca.re se face
în r ă s p i n g e r e a t r a d i ţ i e i este aceasta: întâiu nu se recunoaşte
că orice tradiţie este adaptabilă. D a c ă t r a d i ţ i a ar cuprinde ele­
m e n t e c a r e nu sânt luate din viaţă, atunci s'ar putea înlătura
f o a r t e repede, d a r acestea sânt tocmai elemente luate din viaţă
şi verificate prin viaţă" '"•). A s t f e l , „ t r a d i ţ i e şi înoire nu sânt
două lucruri deosebite, ci acelaşi lucru în m o m e n t e deosebite şi
in condiţii care nu se aseamănă. A v o i să l o v e ş t i în t r a d i ţ i e în­
seamnă a condamna la slăbiciune, la nesiguranţă, de m u l t e ori
la incapacitatea de d e s v o l t a r e , la c ă d e r e a înaintea o r i c ă r i i l o ­
v i t u r i p r o t i v n i c e t o c m a i lucrul nou care se iveşte, pentru că el
nu poate să-şi capete puterea capabilă de rezistenţă decât în tot
, T
ceia ce s'a acumulat tocmai pentru a se p r o d u c e " ).
Comuniunea cu trecutul, cu acei „ m o r ţ i cari nu se dau
m o r ţ i " , nu dă n u m a i mijlocul de a ne v e r i f i c a p r o p r i i l e încer­
cări. F i i n d o cale de cunoaştere a p r o p r i e i făpturi, ea este tot­
odată şi un i z v o r de e n e r g i e , un continuu i m b o l d spre faptă.
D e aceea. — cetim noi într'unul din acele Sfaturi pe intimeiec,
— ,,mândria şi puterea m o r a l ă a unei naţii nu stă atâta în ele­
mentele m a t e r i a l e de c a r e dispune şi care s'ar putea chiar să
nu î m p i e d e c e căderea unei societăţi decăzute, cum s'a întâmplat
adeseori în istorie cu prăbuşirea m u l t o r ţanţoşe g h i f t u i r i de
nuanţă cartaginesă, cât în l e g ă t u r a sufletească dintre membrii
actuali ai naţiei şi, peste v r e m e a lor, dintre aceştia şi înaintaşii
cari lasă o m o ş t e n i r e din care partea cea m a i bună trebuie păs­
t r a t ă cu cea m a i m a r e î n g r i j i r e , v i i şi m o r ţ i fiind laolaltă în
a d ă u g i r e a aceluiaşi t e z a u r " I a r în altă conferinţă din aceiaşi

35) Sfaturi pe întunerec, I , p. 214.

36) Tradiţie şi inovaţie in artă. Vâlenii-de-Munt'e, 1937, p. 10.
3 7 ) Ibid., p . 11.
3 8 ) Sfaturi pe întuncrec. I , p. 205.
 serie, g ă s i m aceste rânduri: „...între p r i v e l i ş t i l e pe c a r e le p o t
înfăţişa, ca o î n v ă ţ ă t u r ă pentru v i i t o r , g r u p ă r i l e politice ome­
neşti, nu este niciuna m a i f r u m o a s ă decât aceea a r â n d u i r i l o r de
oameni cari nu s'au s â n g e r a t smulgându-se dintr'un trecut, care
' e şi el o f a p t ă a naţiei, c i cari, respectând şi rosturile cele m a i
îmbătrânite... m â n ă necontenit sânge proaspăt, ieşit din concep­
ţii bine mistuite, în acele v i n e ale existenţei istorice pe c a r e nu
le taie p r i n brutale intrusiuni, ci le feresc p r i n însuşi ritmul
puternic al v i e ţ i i d e a se calcifica, precum fac o r g a n i s m e l e , care
nu restituie nimic din ceea ce necontenit au îngrămădit în
e l e " " ' ) • I n aceste condiţiuni, istoricul, acel d e p r i n s să v a d ă m a i
l i m p e d e în trecut, v e d e adăogându-se misiunii sale de c e r c e t ă t o r
al adevărului o a d e v ă r a t ă î n d a t o r i r e socială. „ N o i suntem —
a f i r m a I o r g a acceptând această sarcină — acei cari, prin cer­
cetarea u r m e l o r trecutului nostru, ajungem m a i d r e p t decât alţii
la sufletul acela din t r e c u t şi, de câte o r i îl g ă s i m , sântem da­
tori să-1 l ă m u r i m şi altora... A c e a s t a e datoria n o a s t r ă şi tribu­
tul pe care-1 p u t e m aduce: să d ă m î n d r e p t ă r i l e tradiţionale de
care s i m ţ i m că societatea de azi are n e v o i e " • " ' ) •
Comuniunea cu trecutul v a f i şi mijlocul cel m a i f e r i c i t
pentru d e s v o l t a r e a la m a x i m u m a acelui >,chiag" f ă r ă de care
nu p o a t e dura nici o societate şi care e solidaritatea. C e r c e t a r e a
trecutului î n v e d e r e a z ă c u m singure societăţile ale c ă r o r m e m b r i
au s i m ţ i t în suflete puternică l e g ă t u r a cu lumea căreia îi apar­
ţineau, cari erau capabili să se supună unei discipline liber
consimţite, c a r i puteau să-şi sacrifice energia, să-şi pună mun­
ca î n t r e a g ă în folosul semenilor lor, numai acele societăţi for­
m a t e din asemenea o a m e n i au putut creşte şi rodi în f a p t ă b o ­
g a t ă . Celelalte, în c a r e omul nu şi-a v ă z u t decât de g r i j i l e şi
nevoile lui, dacă nu de plăcerile şi d e s f ă t ă r i l e s^le, chiar şi de
reuşea acesta să se înalţe până la i m p r e s i o n a n t e ideale estetice
sau la o l a r g ă cunoaştere, acele societăţi nu au putut decât să
se s f a r m e şi să piară în nevolnicie. Istoricul t r a n s m i t e astfel
moralistului i m p e r a t i v u l c a t e g o r i c al solidarităţii. „ E a înseam-

3 9 ) Ibid., I , p p . 219—220.
4 0 ) Rolul tradiţiei in creşterea femeilor la Români, Vălenii-de-Munte,
1912, p p . 9 - - 1 0 .
nă m a i î n t â i u recunoaşterea necesităţii unor scopuri cărora
oricine trebuie să li închine c r e d i n ţ a şi munca sa, g a t a să în­
frunte o r i c e p r i m e j d i i şi să p r i m e a s c ă asupră-şi o r i c e suferin­
4 1
ţă" ) . A c e a muncă pe care am întâlnit-o la începutul c e r c e t ă r i i
noastre ca p e una din î n v ă ţ ă t u r i l e şi i m b o l d u r i l e istoriei, ca­
pătă acum un s c o p b i n e d e f i n i t şi t o t o d a t ă un m i j l o c s i g u r de
v e r i f i c a r e a v a l o r i i sale. M u n c a v a f i e x p r e s i a v i e a l e g ă t u r i i
omului cu s o c i e t a t e a şi ea v a f i cu a t â t m a i d e p r e ţ cu cât din
e a s o c i e t a t e a v a putea t r a g e un mai m a r e f o l o s . Recunoştinţa
cea mai. caldă nu v a m e r g e , deci, spre acel ce a d a t versul cei
m a i m e ş t e ş u g i t sau icoana cu î m b i n a r e a de colori cea mai neo­
bişnuită, ci spre acel c a r e cu v e r s u l sau cu p â n z a lui a reuşit
să-1 facă, pe cine p r i v e ş t e sau ascultă, m a i bun, m a i î n ţ e l e g ă t o r ,
m a i t a r e sufleteşte, î n t r ' u n c u v â n t m a i f o l o s i t o r societăţii. Şi
nu e o m căruia să nu-i stea în putere nici o f a p t ă spre binele
semenilor lui, de aceea nimeni nu p o a t e f i d e s l e g a t d e împlinire::
d a t o r i e i sale. „ F i e c a r e . — spunea I o r g a c â n d v a v o r b i n d despre
Optimismul moral, — fiecare... are d e f ă c u t un singur lucru:
datoria lui, datoria lui î n t r e a g ă , o r i c e s'ar a l e g e de dânsul după
ce şi-a f ă c u t d a t o r i a , pentrucă nu interesează r c e l care-şi face
datoria, ci i n t e r e s e a z ă d a t o r i a c a r e s'a făcut.

„ A c e s t lucru, aşa de d u l c e şi d e g r e u , care este dato­

4 2
ria..." ).
D a r d a t o r i a înţeleasă astfel, „ o r i c e s'ar a l e g e " de cel ce
şi-o îndeplineşte, m e r i t ă numele e i a d e v ă r a t , acel d e e r o i s m . F e ­
l u r i t după numeroasele chipuri î n care t e p o ţ i j e r t f i patriei,
iată, de pildă, o e v o c a r e a e r o i s m u l u i celor ce-au î n t r e g i t hota­
rele ţ ă r i i : „ E r o i , săracii lăsaţi f ă r ă pâne la v a t r ă , e r o i cei ce au
răbdat şi au plâns, au a ş t e p t a t şi au sperat, e r o i c e i ce au
c r e z u t î n minunea c a r e şi p r i n rugăciunile l o r s'a căpătat. E r o ­
ism a f o s t acela al m e d i c i l o r c a r i şi-au d a t u l t i m a s u f l a r e l â n g ă
a g o n i a r ă n i ţ i l o r , al f e m e i l o r , şi cu n u m e l e cele m a i m a r i , care
f ă r ă scârbă s'au a p l e c a t asupra t u t u r o r m i z e r i i l o r umane şi
şi-au pus t i n e r e ţ a şi f r u m u s e ţ a lor p r i n o s pentru pământul nă-

4 1 ) Sfaturi pe întunerec, I , p . 195.

42) Ibid., I , p . 53.
v ă l i t al naşterii l o r , e r o i s m acela al sătencelor, „ m i r o n o s i ţ e l e
f e m e i " , cum le-a spus unul din c e i m a i d e f r u n t e p o e ţ i ai noştri,
c a r e au î n f r â n t suspinele l o r la patul celui s t r o p i t de s â n g e şi
au aprins în sătuţul l o r lumânări, ca pentru cel veşnic p i e r d u t ;
e r o i s m al tuturor, al celor c a r i s'au î m p ă r t ă ş i t d e m a r e a hără­
z i r e de d u r e r i p e n t r u naţie, şi m a i m a r e e r o i s m al celor nevăzuţi,
i a r cel mai m a r e : al acelora c a r e nici n'au ştiut ce lucru sublim
4 3
au f ă c u t î n ceasul s u p r e m e i l o r s u f e r i n ţ e " ) .
Floare supremă a desfăşurării istorice, eroismul, întru­
p a r e a c e a m a i î n a l t ă a s o l i d a r i t ă ţ i i naţionale, este şi chezăşia
cea m a i s i g u r ă a v i i t o r u l u i unui neam.

T o t u l î n s e r v i c i u l naţiei şi p r i n aceasta î n t r ' a c e l al uma­

nităţii, este porunca p e c a r e o desluşeşte N i e o l a e lorga, i n pa­
g í n e l e i s t o r i e i . S o c i e t a t e a şi omul trebuiesc r e f o r m a t e astfel ca
cea dintâi să p e r m i t ă e n e r g i e i sufleteşti p e care o r e p r e z i n t ă un
p o p o r să se r e a l i z e z e î n f o r m e l e cele mai înalte, i a r cel din
urmă. să nu ştie alt f o l o s d e c â t acel al neamului din c a r e f a c e
parte. A c e s t a e s t e p r o g r a m u l d e lucru c a r e se impune lui N i e o ­
lae l o r g a încă din anii p r i m e i sale t i n e r e ţ i . E l î i a p a r e c a dato­
r i a sa d e istoric, c a d a t o r i a sa d e p r o f e s o r şi, m a i înainte d e
o r i c e , ca d a t o r i a sa de o m . C ă c i n i m e n i şi n i m i c d i n ce aparţine
naţiei n o a s t r e nu e s t r ă i n nici unuia d i n noi. D o a r nu d e g e a b a
relua şi î n t r e g e a el c u v i n t e l e lui A n t i m I v i r e a n u l , spunând că
„ n u numai un M i t r o p o l i t , d a r şi f i e c a r e din noi „ a r e t r e a b ă cu
t o ţ i o a m e n i i din Ţ a r a R o m â n e a s c ă " , ş i până la cel din urmă, în
m ă s u r a m ă r i m i i lui trupeşti şi sufleteşti, şi „ d e g â t u l fiecăruia
spânzură", m a i m u l t sau m a i puţin, s u f l e t e l e t u t u r o r a " ').
V a porni, deci, să a r a t e n a ţ i e i s a l e n e v o i a l e g ă t u r i i cu
strămoşii, s'o f a c ă să s e cunoască î n trecutul e i m i l e n a r şi în
î n t r e a g a - i î n t i n d e r e , înlăuntrul şi în a f a r a h o t a r e l o r de atunci,
să se r e g ă s e a s c ă î n acele ostensorii ale sufletului naţional c a r e
sunt l i m b a şi c u l t u r a n e a m u l u i ; s'o d e p r i n d ă c u n e v o i a creaţiu-
n i l o r o r g a n i c e ş i c u g â n d u l i n a n i t ă ţ i i o r i c ă r u i î m p r u m u t de f o r -

4 3 ) Ibid., I , p . 64.
44) Ibid., I I , p . X58.
 m ă străină, s'o îndemne f ă r ă osteneală spre m a r i l e v i r t u ţ i ale
popoarelor, — munca, solidaritatea, eroismul, — şi m a i ales
să-i dea toată acea î n c r e d e r e în puterea şi dreptatea sa, care
singură f a c e posibilă a p o t e o z a t u t u r o r t r i u m f u r i l o r . I a r în zare,
în zarea anilor, se a r ă t a splendida i m a g i n e a acelui S t a t ro­
mânesc cuprinzând pe t o ţ i f i i i patriei, m a r e şi întins în ţarini
mănoase, d a r rodnic m a i ales în suflete tari, din a c ă r o r b o g a t ă
r e v ă r s a r e să se nască o nouă şi iarăşi m a r e i s t o r i e românească.
I n ochi cu această ţ a r ă a t u t u r o r visurilor, nici un drum
nu i se v a p ă r e a p r e a lung, nici un h r i s o v p r e a încărcat de praf,
nici un p r a g p r e a t o c i t pentru a m e r i t a să f i e trecut şi m a i
ales nici o v o r b ă d e î n v ă ţ ă t u r ă p r e a umilă spre a f i spusă. I n
b i b l i o g r a f i a aceea, inumană, de zeci de m i i de titluri, totul ca­
pătă astfel un înţeles. C ă l ă t o r i i l o r din ţ a r ă în ţ a r ă şi din a r h i v ă
î n a r h i v ă pentru a g ă s i u r m e l e trecutului românesc l e cores­
punde c o l i n d a r e a din sat în sat şi din m â n ă s t i r e în mănăstire
în cuprinsul pământului românesc, pentru a găsi neamul de azi
după acel de i e r i ; Sate şi mănăstiri din România sau Neamul
Românesc în Ardeal şi Ungaria se aşează astfel delà sine ală­
turi de v o l u m e l e adaose colecţiei H u r m u z a k i sau de seria de
Studii şi Documente, după cum Istoria literaturii româneşti îşi
ia. locul l â n g ă Scrisori de Domni sau I s t o r i a B i s e r i c i i ori acea
a Comerţului. O r i c e p r i l e j v a f i f o l o s i t pentru ca istoricul să
tălmăcească s e m n i f i c a ţ i a trecutului şi î n v ă ţ ă t u r a c a r e se des­
face din el pentru prezent şi v i i t o r , î n t r ' a t â t că o bună parte
din opera lui N i c o l a e I o r g a are acel caracter „ o c a z i o n a l " , în
bunul sens al cuvântului, acel în care G o e t h e cerea ca o r i c e
poezie să f i e o poezie ocazională. Şi m a i ales v a e v o c a el m a r i l e
f i g u r i ale neamului, acele care-i încarnează m a r i l e v i r t u ţ i , sau
acele care au d e s p i c a t cu f a p t a lor, chiar dacă nu destul de
lămurită pentru ei înşişi, drumurile v i i t o r u l u i c ă t r e c a r e era
d a t o r să m e a r g ă : un Ş t e f a n cel M a r e , care, „ p e n t r u p a r t e a ca­
v a l e r e a s c ă a f i i n ţ e i sale, pentru c a r e m a i ales se preţuiau atunci
oamenii, a p r i m i t laude m a r i şi delà P a p i şi d e l à scriitori de­
prinşi a imita f r a s e l e m a r i l o r R o m a n i , cari însă a v e a u şi f a p t e
de aceeaşi v a l o a r e , d a r pentru partea cealaltă, pentru j e r t f i r e a
a ceea ce personal i-ar f i adus şi o m a i m a r e g l o r i e , numai să
 nu i se v a t ă m e ţara, pentru aceasta b ă t r â n u l r ă z e ş supt căciulă
de ostaş n'a c ă p ă t a t d e c â t recunoştinţa n e m u r i t o a r e a neamului
său, care, neputându-1 sfinţi în biserică, 1-a î n ă l ţ a t cu mult
peste f i i n ţ a o m e n e a s c ă în necontenita, s p o r n i c a poezie a le­
4
g e n d e i " " ) ; un M i h a i V i t e a z u l , care, ,,la 1601, s'a c o b o r î t tru­
peşte în pământul de acolo ca să iea stăpânire asupra lui şi al
cărui cap odihneşte la noi, pentru ca gândul c a r e a f o s t înlăun-
tru să r ă m â i e singurul g â n d capabil de a porni f a p t e l e noas­
4 6
tre" ) . I a r când v a întâlni în drumul său şi r e n e g a ţ i , — un
I l i a ş R a r e ş , un M i h n e a T u r c i t u l , — el nu-i v a ocoli, ci-i v a
biciui spre învăţătura neamului, f ă r ă să se uite însă a în­
semna, cu un r ă s u f l e t de uşurare, reacţiunea mediului, soarta
care i-a a ş t e p t a t : „ P o p o a r e l e nouă, f ă r ă t r a d i ţ i i şi f ă r ă teri­
toriu, conclude el, acelea p o t da e l e m e n t e umane indiferente
oricărei culturi. E l e p o t ceda oricui, se p o t î m p ă c a uşor cu ori­
cine, p o t s e r v i o r i c ă r e i c a u z e p r i n e l e m e n t e l e pe cari soarta
le osebeşte din ele. P o p o a r e l e vechi, p o p o a r e l e înrădăcinate, p o ­
p o a r e l e t r a d i ţ i o n a l i s t e , nu. I n l e g ă t u r a l o r cu pământul, în l e ­
g ă t u r a cu trecutul, în l e g ă t u r a l o r dintre sine, în h o t ă r î t a opo­
ziţie f a ţ ă de o r i c e c o n t a m i n a r e străină stă şi secretul conser­
v ă r i i l o r şi singurul mijloc prin care ele p o t f i folositoare
umanităţii.

„ O a r a t ă soarta t u t u r o r p r o p a g a n d e l o r r e l i g i o a s e , cultu­
rale, p o l i t i c e dela n o i : v e c h i u l f o n d t r a d i ţ i o n a l i s t le-a î n g h i ţ i t .
O a r a t ă şi s o a r t a t u t u r o r a c e l o r cari părăsesc drumul d r e p t al
neamului l o r : la un p o p o r pe c a r e succesul nu 1-a u i m i t nici­
o d a t ă şi t r u f i a nu 1-a înspăimântat, ei se îneacă în despreţul
4 7
public, s e r v i n d a l t o r a ' c a un e x e m p l u " )-
D a r a c t i v i t a t e a lui t r e c e dincolo de această o p e r ă de in­
terpret al trecutului p e n t r u p r e g ă t i r e a v i i t o r u l u i . E a se află
peste t o t unde se p o a t e r o s t i o v o r b ă sau scrie un r â n d pentru
f o r m a r e a acelui c r e a t o r al R o m â n i e i v i i t o a r e ; î n t e m e i a z ă ziare
si r e v i s t e , pentru intelectuali, pentru ţărani, m e r g e până la al-

4 5 ) Ibid., I I , p . 41.
46) Pentru întregirea Neamului, B u c u r e ş t i , 1925, p . 65.
47) Renegaţii în trecutul ţărilor noastre şi al neamului romăneHc_-
A n . A c a d . R o m . , Memoriile Secţiunii Istorice, S. I I , t. X X X V I , p . 806.
 cătuirea unei c ă r ţ i de cetire pentru meseriaşi sau a unei căr­
ţulii de m a x i m e adunate din m a r i i m o r a l i ş t i şi t i p ă r i t ă în v r e ­
m e a războiului trecut, cu numele s u g g e s t i v : Pentru a fi mai
tari în ceasul de faţă. N u cred să f i f o s t obscură f o a i e d e pro­
v i n c i e care să-i c e a r ă un articol, sau umilă asociaţie, o confe­
rinţă, f ă r ă să le f i căpătat, nefiind suflet atât d e lipsit de în­
semnătate să nu m e r i t e a-i sacrifica un ceas j j i n v i a ţ a t a . In-
t r ' a t â t , că v a putea spune, ajuns în p r a g u l b ă t r â n e ţ i i : ,,eu a m
t r ă i t ca să înviez sufletul omenesc, c h i a r atunci când n u era
4 S
într'însul izvorul de v i a ţ ă " ).
I n această lumină t r e b u i e înţeleasă şi acea luptă pornită
î m p o t r i v a î n t r e g i i noastre v i e ţ i intelectuale la sfârşitul veacului
trecut, ca şi lupta politică pentru r e f o r m a r e a Statului şi a d a p ­
t a r e a lui la fondul r e p r e z e n t a t de sufletul poporului c r e a t o r d e
Stat, lupta literară dela Semănătorul, pentru o literatură d e
cuprins m o r a l şi inspirându-se dela aceleaşi realităţi naţionale,
sau acea judecată continuă a sutelor de ,,oameni cari a u f o s t " ,
pentru î n v ă ţ ă t u r a acelor c a r i rămâneau. D e a l t m i n t e r i nu e u n
m a r e m e r i t c ă v e d e m noi azi acest lucru. N i c o l a e I o r g a a spus-o
r ă s p i c a t din 1911, în discursul său de i n t r a r e la A c a d e m i e , amin­
tind d e r e z e r v e l e lui X e n o p o l , care-1 primea, f a ţ ă de a c t i v i t a t e a
sa ,,în domeniul l i t e r a r şi p o l i t i c " : „ ţ i n d i n parte-mi s ă a f i r m
şi cu acest prilej că între una şi alta nu e nicio d e o s e b i r e d e
principiu şi d e tendinţe, şi nestrămutata m e a credinţă este că
î n t r ' o s o c i e t a t e încă n e f i x a t ă şi căzută p r e a repede din uşorul
entuziasm al începuturilor în căutarea p ă t i m a ş ă a m u l ţ u m i r i l o r
m a t e r i a l e ale vieţii, istoricul e d a t o r a f i un a m i n t i t o r neobosit
al t r a d i ţ i e i naţionale, un m ă r t u r i s i t o r al unităţii neamului peste
h o t a r e politice şi de clase, un p r e d i c a t o r al solidarităţii de rasă
şi un d e s c o p e r i t o r de ideale, spre c a r e cel dintâi trebuie s ă
m e a r g ă , dând tineretului ce v i n e după noi e x e m p l u l " ' • ' ) •

I n o p e r a lui N i c o l a e I o r g a e periculos totdeauna să des­

p a r ţ i anumite epoce, căci a p r o a p e totul se află în g e r m e n e încă

4 8 ) Sfaturi pe intunerec, I , p . 13.

4 9 ) I n Generalităţi, p . 98.
 NICOI.AI- IORGA. MORALIST 31
i

în scrierile p r i m i l o r săi ani de a c t i v i t a t e publică. P u t e m remar­

ca însă că, deşi după î m p l i n i r e a n ă d e j d i l o r naţionale o p e r a sa
de ,,bătrân p r i n e x p e r i e n ţ ă al naţiei s a l e " — c u m î l numeşte el
pe istoric în acelaşi discurs de recepţiune " ' ) — nu încetează o
clipă, totuşi pe planul întâiu ne î n t â m p i n ă a l t e preocupări, pri­
v i r i l e s a l e se î n d r e a p t ă t o t m a i stăruitor, dincolo de naţie, spre
umanitatea î n t r e a g ă . P u t e m nota cu acest p r i l e j — căci nu so-
cot să lipsească orice l e g ă t u r ă — că e şi epoca m a r i l o r sale
sinteze de istorie universală.
Se desluşeşte în a c t i v i t a t e a u l t i m e l o r două decenii o ade­
v ă r a t ă critică a societăţii moderne, c a r e ar m e r i t a o c e r c e t a r e
specială, d a r p e care nu p o t să nu o amintesc aici m ă c a r în
treacăt.
N u v o i stărui asupra criticei făcute uneia sau alteia din
mişcările care au înjosit v r e m e a noastră. P a s a g i i ca acel ce
urmează a r a t ă suficient t r i s t a distanţă dintre naţionalismul lui
I o r g a şi nouile naţionalisme. „ P e n t r u unii dintre aprinşii apă­
r ă t o r i ai ei de astăzi, a d e v ă r a ţ i energumeni, g a t a de toate l o v i ­
turile, n e d r e p t ă ţ i l e şi cruzimile, în credinţa că în f i i n ţ a l o r et­
nică se g ă s e ş t e c e v a cu totul e x c e p ţ i o n a l şi m i s t e r i o s , c a r e l i
I i dreptul de a ameninţa, de a porunci, de a stăpâni, de a e x ­
ploata, d e a desnaţionaliza şi de a distruge, ideia naţională a
1
ajuns să f i e un m o n s t r u " " ' ) . Sau iată. clar e x p r i m a t ă , p o z i ţ i a
lui f a ţ ă d e ideia de r a s ă : -,Se v o r b e ş t e m u l t de rasă şi de ra­
sism în epoca n o a s t r ă ; o anumită politică o cere. D e f a p t nu
e x i s t ă o r a s ă cristalizată odată pentru totdeauna, şi care să
trebuiască a f i f e r i t ă de infiltraţii, ce s'ar putea împiedeca...
D i n p r o f u n z i m i l e istoriei, din adâncul întunecos în c a r e s'a năs­
cut o speţă u m a n ă supusă c e r i n ţ e l o r mediului natural, r ă s a r e
un m i c g r u p , c a r e pe m ă s u r ă ce înaintează, se „ c o n t a m i n e a z ă "
în a t i n g e r e cu toţi învinşii. A n t r o p o l o g i a , cu constatările ei ab­
solute, este cel m a i m a r e duşman al r i g i d e l o r concepţii ra­
2
s i a l e " " ) . Sau, în sfârşit, acea p r i v i r e asupra î n t r e g i i desfăşu-

50) Ibid., p . 97.

51) Sfaturi pe intunerec, I I , p . 328.
52) Permanenţele istoriei, în- Generalităţi, p . 248.
 r ă r i istorice, a r ă t â n d pericolul o r i c ă r e i dictaturi şi al o r i c ă r i i
t i r a n i i a Statului şi concluzând: ,,Statul nu creiază, ci între­
buinţează, coordonează, conduce. P e n t r u aceasta el trebuie să
aibă puteri în afară de dânsul, ca.re se găsesc f i r e ş t e în socie­
t a t e a însăşi. I a r societatea nu le p o a t e d e s v o l t a decât în de­
plinătatea l i b e r t ă ţ i i de g â n d i r e şi de e x p r e s i e . .
„ S o c i e t a t e a , în î n t r e g i m e a ei, se menţine peste toate ne­
norocirile. I n d i v i d u l însuşi, contra căruia, a f a r ă de cazuri în­
t â m p l ă t o a r e , nu se pot întrebuinţa m i j l o a c e l e c a r e duc la în­
f r â n g e r e a şi silesc la supunerea Statului, este invincibil în fun­
dul conştiinţei sale. Statul p o a t e f i expus la. orice încălcare, cum
p o a t e ajunge la orice abdicare. P e n t r u a-1 r e f a c e după cele m a i
g r o z a v e crize, el nu a r e resurse în el însuşi, ci resursele acestea
nu p o t să-i v i n ă decât din i z v o a r e l e pe care le-am arătat.
„ E l e se cer deci, nu î m p i e d e c a t e , ci c u l t i v a t e şi cruţate.
I a r aceasta nu se p o a t e f a c e decât prin acţiunea unei m o r a l e
care nu se d e c r e t e a z ă de nicăiri, ci i z v o r ă ş t e din v i a ţ a însăşi
5 3
a unei societăţi s ă n ă t o a s e " ) .
D a r , până la urmă, acestea nu sunt decât consecinţe.
Cauza a d e v ă r a t ă a răului de c a r e s u f e r e lumea m o d e r n ă este
, 4
— ne-o spune N i c o l a e I o r g a — „ i e ş i r e a din E v u l M e d i u " ).
D u p ă cum am m a i avut prilejul să v e d e m , E v u l M e d i u a, f o s t
epoca în care s'a t r ă i t m a i o r g a n i c , în c a r e sentimentul de so­
l i d a r i t a t e umană a f o s t m a i desvoltat, în c a r e i n i ţ i a t i v a indi­
vidului a f o s t m a i l a r g ă şi în c a r e societatea, t o c m a i p r i n l a r g a
i n i ţ i a t i v ă lăsată individului, care nu se s i m ţ e a însă un izolat,
a c r e a t cel m a i intens şi m a i f e l u r i t . V r e m u r i l e moderne, în
schimb, în locul i n i ţ i a t i v e i p a r t i c u l a r e şi a l i b e r t ă ţ i l o r locale
a l e E v u l u i Mediu, au adus tirania Statului, i n v a d â n d î n t r e g c â m ­
pul de a c t i v i t a t e al societăţii şi până şi r e g i u n i l e v i e ţ i i inte­
r i o a r e ; în locul organismului sănătos, care-şi e l a b o r e a z ă singur
f o r m e l e ce i se p o t r i v e s c , au v e n i t f o r m e l e , c a r e se i m p u n ace­
leaşi oricărui conţinut; în locul o a m e n i l o r f e l u r i ţ i , l e g a ţ i de

53) Individualism şi solidarism în desvoltarea istoriei, în Genera­

lităţi, p . 324.
5 4 ) Sfaturi pe întunerec, I I , p . 277.
 NIOOI.AE [ORGA, MORALIST 33

locul şi de îndeletnicirea, lor, a a p ă r u t o m u l abstract, creat pen­

tru serviciul unui S t a t în care locul sufletului l-au luat nesfâr­
şitele f o r m e ale unei biurocraţii t o t m a i c o m p l i c a t e . I n această
societate a t o m i z a t ă , lipsită de sentimentul solidarităţii, lipsită
de comuniunea cu trecutul, individul, r ă m a s singur, v a crede
că propria-i îndestulare scuză orice. L i p s a t r a d i ţ i e i şi a sen­
timentului d e s v o l t ă r i l o r o r g a n i c e p e r m i t în orice clipă punerea
în p r i m e j d i e a t u t u r o r a c h i z i ţ i i l o r unor lungi v e a c u r i de stră­
duinţe; lipsa unor idealuri c a r e să depăşească p r o p r i a fiinţă
transformă orice muncă în chin şi stăvileşte a v â n t u r i l e crea­
t o a r e ; lipsa sentimentului r e l i g i o s şi, în, g e n e r a l , d e c ă d e r e a sim­
ţului m o r a l îndreaptă pe o m spre s i n g u r e l e bucurii m a t e r i a l e .
D a c ă a d ă o g ă m efectele sufleteşti ale diviziunii muncii duse
până la u l t i m e l e ei l i m i t e şi secătuirea simţului frumosului prin
producţia în serie a v r e m u r i l o r noastre, a v e m î n t r e g tabloul con-
diţiunii actuale a omului. T r ă s ă t u r i l e lui se găsesc răspândite
peste tot în o p e r a lui I o r g a , dar p o a t e că nicăieri răul nu e d i a g ­
nosticat în linii m a i f e r m e c a în cele două conferinţe intitulate
O civilizaţie de zădărnicie şi risipă şi Când se va face ziuă?,
din care desprindem câte un f r a g m e n t :

„ A r u n c a t încă din cei dintâiu ani în haosul f ă r ă nume al

unei v i e ţ i de urlete şi vuiete, de lumini care orbesc, în aierul
v i c i a t de fumurile m a ş i n i l o r şi î n e g r i t de p l o a i a pulberii de căr­
buni, bietul o m m o d e r n , al cărui sălaş e î n t r ' u n colţ de block-
house, expus la t o a t e s g o m o t e l e unei î m p r e j u r i m i neorânduite
şi v e ş n i c s c h i m b ă t o a r e , e m â n a t către o muncă de stoarcere,
dela c a r e caută un r e f u g i u în plăcerea care muşcă mai mult
din n e r v i i lui bolnavi,
„ D e fapt, cu toate l e g ă t u r i l e aparente, acest mucenic al
5 5
unei civilizaţii absurde-e s i n g u r . . . " ) .
Iar în Când se va face ziuă?, c e t i m : ,,E noapte, de sigur, o
noapte adâncă a o m e n i r i i . P r i n ea trec, ca singură lumină, dan­
turile şrapnelelor, şi ea se luminează numai de j ă r a t e c u l focu­
r i l o r de uri, de noile aprinderi actuale care p r e g ă t e s c p o a t e
pălălăile d i s t r u g ă t o a r e de mâne. I n mijlocul ei se t â r ă s o j o s n i c e

55) Ibid., I, pp. 423—424.

Kcvis*.i Istopică 3
interese e g o i s t e de o r d i n e pur m a t e r i a l ă , şerpii v e n i n o ş i ai afa­
c e r i l o r , s i n g u r e l e g ă t u r i , v e ş n i c s c h i m b ă t o a r e , î n t r e oameni, şi,
astfel, la b i u r o u r i l e n o a s t r e d e speculă, o f i c i a l ă şi neoficială, la
băncile de S t a t şi l a bursele n e g r e v o r b i m , c â n t ă r i m , chibzuim,
c o n t i n g e n t ă m şi t r a n s f e r ă m , speculând pânea, care se aruncă
în m a r e î n f a ţ a m i l i o a n e l o r care m o r de f o a m e , îndată ce se
constată că s e p i e r d e singurul p r e ţ r e m u n e r a t o r . I a r î n lumea
de peste m a t e r i a l i t a t e a t r u p u r i l o r noastre, m e n i t e l a u r m ă unei
hidoase desfaceri, î n v i e t o a t ă d e m o n o l o g i a , t o a t e v i z i u n i l e b o l ­
n a v e şi tulburile n ă z ă r i r i ale e p o c e l o r c â n d ş t i a m aşa d e puţin
şi ne s i m ţ i a m l a o l a l t ă , m o r ţ i şi v i i . o a m e n i d e pe p ă m â n t şi
sfinţi din raiuri, arătându-ne unii a l t o r a şi vorbindu-ne, înrâu-
5 6
rindu-^ne i n t r ' o l u m e c o p l e ş i t ă de m i n u n i " ).

T o t u ş i , d a c ă n e - a m d e s p ă r ţ i de N i c o l a e I o r g a cu această
i m a g i n e d e z o l a n t ă î n ochi, a r însemna că nu ne-am a p r o p i a t
încă de esenţa g â n d i r i i m i de m o r a l i s t . I o r g a nu e desgustat
de o m , nu-i c a u t ă cu v o l u p t a t e scăderile, nu a r e bucuria amară
a p r e v e s t i t o r i l o r de c a t a s t r o f e . D a c ă totul i s'ar f i p ă r u t pier­
dut, dacă nici o p u t i n ţ ă d e î n d r e p t a r e nu i-ar m a i f i apărut,
acele p a g i n i înseşi a r f i r ă m a s nescrise. M â n d r i a l u p t ă t o r u l u i ,
nu l-ar f i r ă b d a t să le scrie. D a c ă a r a t ă p r i m e j d i a e că, o r i c â t
de g r a v ă , el s o c o a t e că încă p o a t e f i ocolită. Căci N i c o l a e I o r g a ,
p e deasupra o r i c ă r o r î n t r e b ă r i chinuitoare, o r i c ă r o r g r e l e în­
g r i j o r ă r i , nu şi-a p i e r d u t n i c i c â n d î n c r e d e r e a în om, nu a despe­
r a t niciodată. O p t i m i s m u l său v i n e d i n însuşi chipul cum în­
ţ e l e g e el d e s f ă ş u r a r e a istorică şi roiul ţ i n u t de o m înlăuntrul ei.
I s t o r i a nu e un s i m p l u j o c d e f o r ţ e o a r b e . E a se desfăşoară
u r m ă r i n d în calea-i î m p l i n i r e a unor idealuri d e d r e p t a t e . I d e i a
o r e g ă s i m adesea sub condeiul lui I o r g a , f i e atunci când spune,
că „ o r i c â t e clipe ar a v e a nedreptatea, d r e p t a t e a a r e o v e ş n i ­
cie" f i e când aminteşte că „ n a ţ i i l e umblă pe căile l o r c ă t r e
r , s
d r e p t a t e a care, o r i c e ar f i , li se c u v i n e " ) , sau că „ p e s t e acele

56) Ibid., I , p . 320.

5 7 ) Pentru întregirea Neamului, p . 89.
5 8 ) Oameni cari au fost, I I , p . 115.
 n i m i c u r i c a r e sunt v e a c u r i l e , pline de silinţele şi d u r e r i l e noas­
t r e , m e r g e s p r e un scop neclintit c i n e v a n e a s e m ă n a t m a i m a r e
şi m a i .puternic d e c â t t o ţ i o a m e n i i c a r i au t r e c u t p e p ă m â n t :
Dreptatea!" U n i v e r s u l uman este, deci, o lume d e d r e p t a t e ,
şi î n t r ' o lume de d r e p t a t e o r i c e î n d r e p t a r e e posibilă. P o s i b i l ă ,
natural, cu o s i n g u r ă c o n d i ţ i e : ca omul să v o i a s c ă î n d r e p t a r e a .
C e trebuie să f a c e m pentru a o obţine ? Răspunsul 1-a d a t N i c o -
Jae I o r g a : „ E s t e un s i n g u r l o c î n c a r e această soluţie se p o a t e
căuta, f i i n d c ă numai acolo este succesul asigurat, cel m a i nobil
succes şi a s i g u r a t în chipul cel m a i d e s ă v â r ş i t : î n sufletul nos­
tru însuşi. I n sufletul nostru creator, din care p l e a c ă încrede­
r e a î n muncă, p r i n care t o a t e cele rele se p o t f a c e bune, p r e c u m
prin stricăciunea acestui suflet, .prin lipsa de h o t ă r î r e , prin
i 0
lipsa de s o l i d a r i t a t e s'a ajuns acolo unde suntem a c u m a " * ) .
V a t r e b u i , deci, o nouă educare a n o a s t r ă a t u t u r o r a , care
nu v a î n s e m n a a l t c e v a d e c â t r e g ă s i r e a v e c h i l o r n o a s t r e fiinţe,
a m o r ţ i l o r ce n'au putut m u r i cu totul în noi. R e c ă p ă t â n d bu­
curia muncii şi s i m ţ ă m â n t u l c r e a ţ i u n i i o r g a n i c e ; r e g ă s i n d , din­
c o l o de l e g i şi d e f o r m e , omul i n d i v i d u a l şi î n d r ă z n i n d „ a scoate
0 1
p e o m aşa cum este înaintea altui o m a ş a cum este şi e l " );
i n t r â n d i a r în comuniunea t a i n i c ă cu trecutul şi în s o l i d a r i t a t e a
g e n e r o a s ă cu prezentul, alcătuirea l u m i i noui. m a i d r e p t e şi m a i
bune, y a v e n i dela sine, nu v a p u t e a să nu v i n ă . P e l u m e totul e
suflet şi la acesta t r e b u i e să a j u n g e m pentru- ca f a p t a noastră
să aibă însemnătate. D a r d e el nu se cade să d e s p e r ă m niciodată,
căci în adâncurile sale r ă m â n veşnic, sub o r i c e aparenţe înşe­
l ă t o a r e , a d e v ă r a t e c o m o r i nebănuite. P e acestea t r e b u i e să le
aducem la s u p r a f a ţ ă : aceasta este d a t o r i a supremă, de care
n i m e n i nu a r e dreptul de a se desinteresa. I a r până atunci, t r e ­
buie să c r e d e m , aşa cum a ştiut să c r e a d ă N i c o l a e I o r g a :
„ N o i când f a c e m un lucru, noi, c ă r t u r a r i i , când scriem în
c ă r ţ i şi c ă r ţ i l e se aşează în biblioteci, ni-am p l ă t i t d a t o r i a ; p o ­
p o r u l are însă, ca b ă t r â n u l M i l o s al Serbiei, c o m o a r a a m i n t i r i l o r

5 9 ) Ibid., I I , p . 202.
6 0 ) Sfaturi pe întunerec, I , p . 60.
61) Ibid., I , p . 328.
sale în suflet. N e g l i j e a z ă - 1 , despreţueşte-1, aruncă-1 în sărăcie,
nu ţine seamă de dânsul; v i n e o v r e m e când, totuşi, la el t r e -
bue să t e adresezi, fiindcă ei, la un loc, sânt cei mulţi, sânt cei
curaţi, sânt cei tari, cei m e n i ţ i b i r u i n ţ e l o r ; sânt acei cari spri­
j i n ă pe u m e r i i l o r Statul şi p o a r t ă înaintea t u t u r o r a s t e a g u l d e
luptă. Şl atunci, r ă m â n e m uimiţi, f e r i c i t uimiţi, când v e d e m cu
cât m a i m u l t plăteşte m u t a t r a d i ţ i e , g a t a de a se p r e f a c e M
fapte, din inima lor, f a ţ ă d e g ă l ă g i o a s a modă, incapabilă de
f a p t e şi muncă, din v o r b e l e şi c ă r ţ i l e noastre.
,,Nu cred în cărţi, nu c r e d î n cei c a r i le scriu, nu cred în
alcătuirile de v o r b e ale nimănui. C r e d î n cei m a r i şi tăcuţi, în
aceia al c ă r o r suflet cuprinde t o t cât a m suferit, t o t cât am
luptat, t o t ceia ce a v e m dreptul să s m u l g e m p r i n luptă. In ei,
6 2
cred" ). ,»
Şi ei nu l'au înşelat, căci ei nu înşeală niciodată.

M. BERZA

62) Pentru întregirea Neamului, p . 81.

 f

A R G E Ş U L D I N V A L A H I A ŞI A R G E Ş U L D I N A R M E N I A

sau

ISPRĂVILE OMONBVIIEI')

Mi-aduc a m i n t e că a m fost, acum v r e o cincisprezece ani,

m a r t o r u l unui spectacol hazliu pentru un o m de studii. E r a la
Istambul, într'un m o m e n t când t â n ă r a R e p u b l i c ă turcească îşi
căuta în trecutu-i, d e altfel fq&rte b o g a t , titlurile de nobleţe.
M a r o t a zilei e r a f i l o l o g i a . Gazi-ul, miniştrii, deputaţii, oamenii
de afaceri, î n v ă ţ a ţ i i şi o a m e n i i simpli, — t o a t ă lumea se ocupa
de ea. D i m i n e a ţ a , de cum eşeai în s t r a d ă se apropia cineva de
tine cu un surâs plin de î n ţ e l e s : Cunoaşteţi der des der? D e ­
s i g u r că nu, şi atunci lăsai să ţi se d e m o n s t r e z e cu g r a v i t a t e că
A t e n a fusese la început un l a g ă r turcesc. Gândiţi-vă numai:
A ihenai = At-hane, care v r e a să zică — cu v o i a d-voastră —
..grajd de cai". G r e c i i — ah, G r e c i i aceştia! — au făcut de
atunci c e v a m a i f r u m o s dintr'însa. D a r f a p t u l rămâne, m a s i v
şi brutal. P o l i t e ţ e a te silea să admiri, şi apoi treceai m a i de­
parte.
Eram acolo în plin delir ştiinţific, când un l i b r a r dela
P a r i s ne trimise, pentru d a r e de seamă, impunătoarea, lucrare
2
a lui T a f r a l i ) asupra m o n u m e n t e l o r bizantine dela Curtea de
A r g e ş . E r u d i ţ i a nu putea să se î m p o d o b e a s c ă cu m a i multă

1) C o m u n i c a r e f ă c u t ă l a I n s t i t u t u l de S t u d i i B a l c a n i c e , l a 20 M a r ­
tie 1946.
2) C f . O . T a f r a l i , Monument.? byzantinu de Curtea de Argeş, Parii,
Geuthner, 1931, X X X I —- 3i2 p a g i n i , p l u s u n a t l a s de 16 p a g i n i şi ¡58
pJanşc, d i n t r e c a r i 12 în c u l o r i .
strălucire. U n a d i n t r e cele m a i frumoase i m p r i m e r i i din F r a n ţ a
se întrecuse p e sine însăşi pentru a prezenta cu m ă r e ţ i e , unui
l a r g public, acest S a i n t - D e n i s românesc. Ochii rămâneau fer­
mecaţi, însă spiritul fu curând neliniştit.
U n ş o v i n i s m blajin i n t e r v i n e pe ici, pe colo, tinzând înce­
t i ş o r să îmbătrânească f a p t e l e şi oamenii. I n f r u m o a s a carte )
lectorul i n t r i g a t citi pentru p r i m a oară u r m ă t o a r e l e :
„ S ' a crezut c ă acest document — o scrisoare a papei G r i -
g o r i e al I X - l e a (1227—1241) — conţine cea m a i v e c h e menţiune
cu p r i v i r e l a e p i s c o p a t e l e R o m â n i l o r din r e g i u n e a carpatică.
D a r e x i s t ă o alta. cu m a i bine de t r e i secole m a i v e c h e " .
Şi autorul începe să spună că a g ă s i t - o în lista arhiepis­
c o p a t e l o r ţinând de p a t r i a r h a t u l de Constantinopole, întocmită
în timpul împăratului bizantin L e o n al V l - l e a cel î n ţ e l e p t
( 8 8 6 — 9 1 1 ) . A c o l o , î n t r ' a d e v ă r , . î n locul al 55-lea, iese la i v e a l ă
semnalarea mitropolitului, z i s : Tti) KeXTZnvrţţ OÎJV TTJ KopT£evn xui
Tapujv, şi a c e l o r 21 d e s u f r a g a n ţ i ai săi, enumeraţi cum se cu­
v i n e . I n al 14-lea loc v i n e , c u m se cade, în caractere m a r i , clau-
z u l a : T 6 'Apiliai Km 6 a p o ţ NiKoXaoq. „ S ' a r putea obiecta, o b s e r v ă
T a f r a l i , în ceeace p r i v e ş t e "Aprleai (sic), că acesta poate să
f i e oraşul armenesc d i n regiunea lacului V a n " . D a r cum el nu
e în stare să cadă în asemenea eresie, încheie scurta sa de­
m o n s t r a ţ i e prin aceste c u v i n t e d e c i s i v e : „prin urmare, 'AprZetfi
nu este de loc oraşul din A r m e n i a . E l trebuie identificat defi­
n i t i v cu A r g e ş u l din V a l a h i a " .
4
Critica ) bănuise o g r o s o l a n ă g r e ş a l ă a r h e o l o g i c ă şi nu
insistase m a i mult. N ' a r f i locul de a mai f a c e caz ) de aceasta
astăzi, dacă, unul după altul, m a i mulţi savanţi r o m â n i ) n'ar

3) Ibid.
4) A se v e d e a m a i a l e s recensia păr. Grumel, în Schos d'Orient,
X X X I I , 1933, p . 351.
5) E d e r e ţ i n u t , totuşi, că acelaş erudit a încercat să f a c ă în r o ­
mâneşte o demonstrare mai amplă, p e n t r u a nu zice complectă, a tezei
s a l e . — C f . O T a f r a l i , Biserica Domnească î n Revista pentru istorii',, ar­
heologie şi filolog^, X V I , 1922, p p . 148—159.
6) S'ar p ă r e a c ă a c e a s t ă t e z ă n e v e r o s i m i l ă a r a v e a în i s t o r i o g r a ­
fia r o m â n ă rudenii înalte, unele puncte a l e ei f i i n d s u s ţ i n u t e de istorici
 f i făcut aceeaşi senzaţională d e s c o p e r i r e şi dacă, m a i ales, teza
fundamentală şi care tinde să î m b ă t r â n e a s c ă cu p a t r u secole
crearea p r i m e i i e r a r h i i ecleziastice în P r i n c i p a t e , nu s'ar ex­
pune pe l a r g în manualele de istorie ale î n v ă ţ ă m â n t u l u i su­
perior.
A s t f e l C. P . S. R e l i , f o s t p r o f e s o r la U n i v e r s i t a t e a din
Cernăuţi, înseamnă, în Istoria vieţii bisericeşti a Românilor, în
fruntea unui lung capitol, în c a r e t r a t e a z ă subiectul ce ne pre­
7
ocupă, rândurile u r m ă t o a r e , apărute î n anul 1942 ) : .Jsvon-
rele istorice... ni mărturisesc că Românii din nordul Dunării, t

în deosebi cei dela Răsăritul şi Sudul ICarpaţilor, au avut cu

mult înainte de sec. al XlV-lea, când se reorganizează biserica
Ţării Româneşti şi apoi şi cea a Moldovei, şi anume, încă din
secolele IX şi X, o mitropolie canonică, ou numele arătat mai
sus> dependentă de Patriarhia de Constantinopole, şi cu 21 epis­
copii sufragane".
A c e a s t ă conclusie nu este, totuşi, deloc o conclusie per­
s
sonală a autorului, c a r e aduce o m a g i i ) născocitorului e i : „Este
deci un merit al profesorului dr. Dumitru Stănescu, dacă kzi
putem proiecta o lumină nouă, peste trecutul întunecos al Bi­
sericii Române de înainte de secolul al XlV-lea". Intr'adevăr,.
prof. dr. D . Stănescu a dedicat un m e m o r i u vast, de 100 de
pagini, în c a r e p r o b l e m a este întoarsă pe t o a t e feţele. Mica
sa carte se întitulează cu îndrăsneală — r e p e t o r t o g r a f i a şi
a c c e n t u a r e a : MnTponoXic KeXTZevnq, o u v Tiic; KopTCevrţc;, KOU Tapiiov
adică Mitropolia Celtziniei cu a Dealurilor şi a Ţărilor ) . Dacă

de v a l o a r e a lui H a s d e u , a c ă r u i p o z i ţ i e este, totuşi, p u ţ i n d e o s e b i t ă (Stă­

n e s c u , op cit., p p . 38, 3 9 ) . D i s t r a c ţ i e d e m a r e s a v a n t , c a r e 1-a f ă c u t p e
î n s u ş i X e n o p o l s ă c a u t e V i c i n a în A l b a n i a ( î n a s a Istorie a Românilor,
11, 1889, p . 2 3 7 ) ; v. G h . B r ă t i a n u , Recherches sur Vicina et Cetatea Albă,
B u c a r e s t , 1935, p . 12.
7) C f . P r . d r . S i m e o n R e l i , Istoria vieţii bisericeşti a Românilor, 1,
C e r n ă u ţ i , 1942, p . 172. D e m o n s t r a r e a umple paginile 172—198.
8) Ibidem.
9) B u c u r e ş t i , 1940. A c e e a ş i t e z ă , s u s ţ i n u t ă p e s c u r t , d a r cu o vi­
g o a r e s p o r i t ă , în b r o ş u r a d e p o p u l a r i z a r e : Inţălesul cuvintelor de Vngro-
Vlachia din titulatura .voevozilor şi mitropoliţilor noştri. Contribuţii!ni la
•mitropolia. Celtziniei. Bucureşti, 1940.
autorul nu p o a t e f i socotit d r e p t părintele nouei t e o r i i — T a f r a l i
îi este anterior, — el î i este în schimb a v o c a t u l cel m a i hotărît
şi cel m a i c o n v i n g ă t o r . D a r el nu e singurul, căci u n a l t cercetă­
t o r cel puţin a atins şi el adevărul. St. N i c o l a e s c u subliniază, în-
t r ' o notă, că biserica Sf. N i c o l a e dela C u r t e a de A r g e ş a fost
construită p e ruinele unui templu p ă g â n şi ridicată apoi în sec.
al X - l e a la rangul de catedrală a unei episcopii, depinzând de
p a t r i a r h a t u l de C o n s t a n t i n o p o l e : ,,Când a m spus acest adevăr,
o b s e r v ă eruditul nostru, unii i s t o r i c i au z â m b i t n e î n c r e z ă t o r i " .
Z e f l e m i ş t i i n'aveau dreptate să surâdă, căci o r i c e cerce­
t a r e dezinteresată m e r i t ă respect. D a r , şi d e d a t a aceasta, ei
aveau d r e p t a t e . P r e z e n t a expunere, care m u l t o r a nu le va spune
nimic nou, v a pune, sper, în a d e v ă r a t a ei lumină o teză care
p o a t e m ă g u l i un a m o r p r o p r i u e x i g e n t , d a r p e c a r e evidenţa o
condamnă a p r i o r i .
Noi vom examina pe rând:
1. L i s t a lui L e o n al V l - l e a înţeleptul.
2. I d e n t i f i c ă r i l e propuse.
3. A b s u r d i t a t e a tezei.

1. Lista episcopală a lui Leon al VI-loa,

Deşi f i e c a r e dintre c e r c e t ă t o r i i m a i sus citaţi, cu e x c e p ţ i i

lui R e l i , p a r e a se considera descoperitorul acestei i n f o r m a ţ i u m
capitale, totuşi o constatare surprinzătoare ne f a c e să credem
că toţi s'au a d ă p a t dela acelaş i s v o r de a doua mână. Cu toţii,
î n t r ' a d e v ă r , se r e f e r ă la acelaş document, — a ş a zisul Diaty-
posis al împăratului L e o n înţeleptul, şi la aceleaşi v e c h i ediţii
u
ale l u i R h a l l i - P o t l i ' " ) şi L o w e n k l a u ) . D a r lista episcopală
avută în v e d e r e se m ă r g i n e ş t e să d e a copia m i t r o p o l i i l o r şi ar­
hiepiscopiilor supuse p a t r i a r h a t u l u i bizantin şi nu spune nici
un cuvânt despre K e l t z e n e , nici despre p r o v i n c i a ei. D i n contra,

10) R h a l l i şi P o t l i , l - m a ^ i a ispmv xavovwv. V . A t e n a , 1855, p p .

474—486.
11) J. L e u n c l a v i u s , Jus graeco-romanum, Francfurt, 1596, p p .
90—100.
 1
aceasta, f i g u r e a z ă la rangul indicat, al 5 5 - l e a " ) , în actul care
urmează i m e d i a t după cel precedent în dubla publicaţie obiş­
nuită. E s t e de m i r a r e că cei t r e i erudiţi, consultând aceste co­
lecţii, au comis e r o a r e a d e a contopi într'unul singur '•') cele
două c a t a l o a g e cu totul deosebite, când însăşi î n t o c m i r e a t i p o ­
g r a f i c ă , o r i c â t de deficientă, nu-i îndemna deloc la aceasta.
Lista cunoscută sub numele lui L e o n al VT-lea a fost,
probabil, p r o m u l g a t ă de acest î m p ă r a t , dar în starea în care
ne-a ajuns, ni se p r e z i n t ă ca o recensie p o s t e r i o a r ă venirii
Comnenilor, şi chiar anului 1084, deoarece în ea se m e n ţ i o ­
nează m i t r o p o l i a A t t a l i e i " ) . Documentul care reprezintă cel
mai e x a c t starea ierarhiei ecclesiastice, aşa cum trebuia să f i e
la începutul secolului al X - l e a , e anonim, dar un ansamblu de
date, controlate cum se cuvine ' " ' ) , a p e r m i s a se recunoaşte în
ea Nctitia indicată de acest t i t l u : Tdîiq T W V imoKeiuevujv uiyrpo-
TtoXeuiv T O I (XTTOCTTOXIKLU KUI uurpiapxiKU) Spovtii Tfjq 0eocpu\ctKTOi> K a
paffiXîboţ KujvoravTivouTroXeujţ.
Intr'însa în z a d a r s'ar căuta s e m n a l a r e a m i t r o p o l i e i de
Keltzene, care se m e n ţ i n e a mereu la rangul său de sufra-
gantă ' " ) a Scaunului din K a m a c h o s . L u c r u r i l e se schimbă

12) I n t e x t u l cel m a i v e c h i u c a r e o m e n ţ i o n e a z ă . A se v e d e a m a i
jos p . 42.
13) I n t r ' a d e v ă r , S t ă n e s c u c o n s i d e r ă p e n e d r e p t , c a f o r m â n d un tot.
d o u ă p i e s e cu totul d i f e r i t e , c e a c u n o s c u t ă s u b n u m e l e lui L e o n î n ţ e l e p t u l
(Rhalli-Potli, op. cit., p p . 474, 475 şi L e u n c l a v i u s , op. cit., p p . 90, 91)
şi cea anonimă, care urmează în aceleaşi ediţii. G. Parthey, Hieroclis
synecdemus et Notitiae graeoae episcopatuum, B e r o l i n i 1866, p p . 95- 101
şi 101-131, le d i s t i n g e p e b u n ă d r e p t a t e . I n s t a r e a î n c a r e ele se pre­
z i n t ă î n ediţie, a d o u a e s t e cu a p r o a p e o j u m ă t a t e de s e c o l anterioară
primei.
14) Fr. Dölger, Rege-steil der Kaiserurkunden des oströynischen
Reiches von 565—1^53. II Teil: Regesten von 10Z9—120J,, München,
1925, n. 1112. N u - m i explic îndoiala e x p r i m a t ă de s a v a n t u l autor, decât
că, dintr'un calcul riguros, a c e s t a a r p u t e a tot a t â t de b i n e s ă fie sfâr­
şitul a n u l u i 1083 c â t şi c h i a r 1084 (până în S e p t e m v r i e ) . T r a n s m i t e r e a
m u l t i p l ă a t e x t u l u i n u d ă loc în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă l a nici o e z i t a r e .
15) Cf. H. Geizer, Ungedruckte und ungenügend veröffentlichte
Texte der Notitiae episcopatuum, M ü n c h e n , 1900, p p . 549 567.
16) F a p t u l este î n d e o s e b i s c o s î n r e l i e f l a p . 565.
 într'un c a t a l o g m a i recent, a cărui redacţiune se aşează, cu o
e x a c t i t u d i n e suficientă, sub I o a n T z i m i s k e s ( 9 6 9 — 9 9 6 ) . Enu­
merarea mitropoliilor se termină, î n t r ' a d e v ă r , prin această
dublă enunţare:

.ve'. 6 KEXTCIVOG IÎTOI KoprCevuJv

1 7
. v ţ ' . 6 T O U Tapuuv ).

N u m a i că acelaş i s v o r aşează K e l t z e n e , în acelaş timp, în

numărul arhiepiscopatelor, î n t r e care ea este din nou ultima,
sub această rubrică:
1 8
va'. 6 TZauevoO f|Toi KopxCivnţ Kai KeAiCivrjţ ).

C e concluzie să t r a g e m din a c e a s t a ? Că sediul fu mai

întâiu autocefal, înainte de a deveni Scaun m e t r o p o l i t a n ? D a r
un document s i m i l a r de bună calitate, ne asigură că, d e p a r t e d e
a ocupa acest r a n g intermediar, ea fu aşezată dela început în
fruntea unei p r o v i n c i i . D a c ă această desluşire e întemeiată, şi
nimic nu ne î n d r e p t ă ţ e ş t e a ne îndoi, ar trebui, o b s e r v ă cu
3 9
dreptate Honigmann ), să luăm finala: nxoi KeXxCivrjc; drept
o g l o s ă a v r e u n u i copist distrat sau rău i n f o r m a t .
A c e s t punct, dealtminteri, este pentru noi de o i m p o r t a n ţ ă
secundară. T o t aşa, f a p t u l că oraşul f i g u r e a z ă , în acelaş t i m p ,
în seria celor m e t r o p o l i t a n e ş i a celor a u t o c e f a l e n'ar putea să
creeze o dificultate m a i m a r e , orice s'ar f i crezut în p r i v i n ţ a
2
aceasta " ) . U n f a p t r ă m â n e c â ş t i g a t : din a doua j u m ă t a t e a sec.
al X - l e a , listele p a t r i a r h a l e cunosc două m i t r o p o î i i , ultimele
p r o m o v a t e , K e l t z e n e - K o r t z e n e şi T a r o n . I s t o r i c i i m a i sus citaţi
n'au cunoscut acest document, f ă r ă d e c a r e ei ar f i trebuit să
convină — şi f ă r ă îndoială ar f i făcut-o cu entuziasm — că

1 7 ) Ibidem., p . 570.
1 8 ) Ibid., p . 572.
• 1 9 ) E . H o n i g m a n n , Die Ostgrenze des byzantinischen Reiches von
363 bis 1071, B r u x e l l e s , 1935, p p . 199, 2 0 0 . ' E x p u n e r e a şi d i s c u t a r e a î n t r e -
gei probleme topografice care se p u n e aci, î n această excelentă operă,
pp. 198—210.
20) F e n o m e n u l d e d e d u b l a r e este d e p a r t e d e a f i s i n g u r u l în t r a ­
d i ţ i a a c e s t o r Notitiae deseori publicate cu cea m a i m a r e neglijenţă.
amândouă se aflau d e această-laltă p a r t e a D u n ă r i i . O r i c u m ar
fi, niciuna dintre cele două reşedinţe n'a avut, probabil, sufra­
g a n t e , cel puţin în p r i m u l m o m e n t , d e o a r e c e într'un al doilea
c a t a l o g episcopal, datat ceva m a i târziu, lucrul e a f i r m a t c l a r
în ceeace p r i v e ş t e K e l t z e n è : Tri KeXxCivij -rrjg 'Apuevíac; 0povo<;
ÚTtoKeíuevot OÙK ton 2 1
). C â t despre T a r o n , creaţie e f e m e r ă , a-
cesta dispăruse m o m e n t a n pentru a f i în c u r â n d unit, împreună
cu K o r t z e n è , la K e l t z e n è , de unde t i t u l a t u r a c o m p l e x ă : aiiv
KopTÍévr) rai Tapuùv. Reuniunea acestui triplu teritoriu pre­
supunea o o a r e c a r e e x t i n d e r e , şi se î n ţ e l e g e că i e r a r h i a bi­
sericească fusese acolo o r g a n i z a t ă . T r e b u i e să r e ţ i n e m m a i în-
tâiu că cele două l o c a l i t ă ţ i , T a r o n şi K o r t z e n è , puteau eventual
să se d e s f a c ă de centrul K e l t z e n è şi să-şi aibă f i e c a r e propriul
său păstor.
A c e a s t a pare să se fi produs f o a r t e curând, cum atestă
2
p r i m a listă de sufragante, unde nu apar decât o p t n u m e - ) ,
p r i n t r e cari t o c m a i acela de K o r t z e n è . U n sigiliu inedit, care
d a t e a z ă p r o b a b i l dela începutul sec. al X I — l e a , c o n f i r m ă pe
deplin această p r e s u p u n e r e - ' ) . L e g e n d a sa. spune î n t r ' a d e v ă r :

f Tòv KopTCnvri? A é o v r a Ttoiuéva OKETroiţ.

Dar aceasta nu fu decât un p r i m stagiu. L i m i t e l e p r o v i n ­

ciei nu î n t â r z i a r ă să se e x t i n d ă şi numărul reşedinţelor depen­
dente să d e v i n ă aprolape de t r e i o r i m a i m a r e . O a doua listă,
a t e s t a t ă cum trebuie, enumără, î n t r ' a d e v ă r , douăzeci şi una de
localităţi, p r i n t r e c a r i se regăsesc, d e data aceasta, cele două.
episcopate ce f o r m e a z ă titlul, de atunci anacronic, al m i t r o ­
politului, T a r o n şi K o r t z e n è .
A s t f e l , f ă c â n d abstracţie d e orice consideraţie de t i m p şi
de loc, e v o l u ţ i a nouei m i t r o p o l i i s'a produs în trei etape. L a
început limitată, sub un singur titular, la regiunea K e l t z e n è şi
acela a celor două oraşe vecine, ea îşi întinse curând jurisdic­
ţ i a în p r o p o r ţ i i neobişnuite, şi obţinu, într'un i n t e r v a l de t i m p

21) C f . H . G e l z e r , op. cit., p . 575.

22) C f . H . G e l z e r , op. cit-, p . 581.
23) S i g i l i u a c h i z i ţ i o n a t p e s e a m a instituţiei Collège de F r a n c e , tu
v e d e r e a unui C o r p u s în p r e g ă t i r e .
c a r e nu p o a t e depăşi o j u m ă t a t e d e secol, o p t , a p o i douăzeci
şi una de sufragante. T a b l o u l de mai, j o s , î m p r u m u t a t dela G e l -
zer, d a r î n t o c m i t şi r e v ă z u t după un m a r e n u m ă r de m ă r t u r i i ,
v a da o ideie c o n c r e t ă despre această ascensiune:

I II III

Tiî) KeVr2nviiq auv Tw KeXTÍnvrjc;ffüvT T ) Tw KeXTÍnvn? o*üv Tfj

TTJ KopTÍévn Kai KopTZévr) K « Í Tapüüv. KopTÉévn, K a i Tapijúv
Tapújv.

. ó T O Ü Moüq a', ó T O Ü Moüq a', ó KopTÍnvns

. ó XotTÜToüv f3'. ó XaTÍToOv p'. ó T O Ü Tapwv
. ó AuK07Toxa(uiaţ f'. ó AuKOTTOTauíac; T'. Ó T O Ü Moüq
. ó KopTÉévnc; 6'. ó KopxZévnq b'. ó XaTloüv
. ó Maúrpafiárl e'. ó MaoTpapaTU e', ó AuKonoTauíat
. Ó XOUÍT q'. ó XOUÍT <;'. ó 'EtKopTZ:évr|<;
. ó T O Ü TTapxoü V. ó T O Ü TTapxoü l'. ó Mao"TpafíáTÍ
. ó 'Au[3pr]c n'. ó 'Au^pñ? n'. ó XOUÍT

6'. ó T O Ü Tapüjv 9'. ó TTápxou

i', ó MapuevTiTÍoüep i', i 'Afippñq
ta', T Ó MaVTÍiépTe i a ' . 6 'ApuevTiTÍoüep
? | T O I Aeiuuuvobúa?

tp'. ó âYioţ NiKÓXaot ip". ó MaTÍíepTe

iT. T Ó Eüa f) GeoTÓKOt Tf'. 6 T O Ü A Y Í O U NtKOXÚOU
ib', T Ó 'ApTÍémv i b ' . 6 Eúá r)Toi Tfjq
06OTÓKOU
ie'. T Ó 'ApTÍiKé FJTOI ie'. 6 'ApTÍeoíou njoi
'ApKepápou T O Ü ' A T Í O U NiKoXáou
ic,'. TÓ 'AUOÚKIOV IC,'. ó 'ApTZlKE f|TOl
'ApKcpápou
iZ'. T Ó TTepKtv \Z'. ó 'AUOUKÍOU

in'. ó "AŢioq TeuupT'o? in'. ¿ TTepKÍou

i8'. T Ó 'Ocrrâv 10'. ó TOÜ AYÍOU

feaiptíou
K ' . Ó ă-ţioţ 'E\iao"aîoţ K ' . f¡ T O Ü 'Ocrrávou
Ka', T Ó XebpaK r) B e o - K a ' , o T O Ü Ú T Í O U EXiff-
TÓKOq CTaíou
Kp'. ó ZebpáK nrot Trjq
GEOTÓKOU' OUOÜ Kp".

A c e s t tablou î n f ă ţ i ş e a z ă istoricului d e s v o l t a r e a p r o g r e s i v ă
a unei situaţii, care t r e b u i e să f i rămas, c â t v a timp, f a v o r a b i l ă .
E a nu s'a putut crea d e c â t î n t r ' o regiune de frontieră, unde
e x t i n d e r e a rapidă a cuceririlor a produs această a d e v ă r a t ă a-
bundenţă de reşedinţe episcopale, care, în ciuda, m ă r t u r i e i unei
2 4
Notitia t â r z i i ) , nu supravieţuiră epocei de expansiune, deoare­
ce nici u r m ă din ele nu se m a i găseşte în c a t a l o a g e l e atribuibile
2
sec. al X H - l e a ' ) . L i s t a lor e î n t r l a d e v ă r î n c o r p o r a t ă în rolul
2
d e j a s e m n a l a t ' ) , care descrie i e r a r h i a ecclesiastică dela înce­
putul D o m n i e i lui A l e x i o s I Comnenul. D a r aceasta aminteşte
doar trecutul şi nu spune nimic de prezent, cum o d o v e d e ş t e
cazul absolut p a r a l e l al Siciliei, deasemenea menţinută, deşi
pierdută c a m în acelaş t i m p .
I n ce punct al imenselor f r o n t i e r e ale imperiului trebuiesc
aşezate aceste nume. din care m a i multe au o s a v o a r e b a r b a r ă
f o a r t e p r o n u n ţ a t ă ? N u se p o a t e invoca, pentru a r e s o l v i ches­
tiunea, v e c i n ă t a t e a numelor de oraşe, care, în listele tabloului
schiţat m a i sus, precedă sau u r m e a z ă celui de K e l t z e n e , căci in­
dicaţiile de acest fel ne duc dela O t r a n t o , de p e A d r i a t i c a , până
la C o l o n e a din C a p a d o e i a . Se ştie, d e altfel, că aceste feluri de
nomenclaturi nu sunt c o m p i l a t e după consideraţiuni geografice,
ci după lîangul de precădere. N e trebuie deci un alt m i j l o c de
discriminare şi acesta nu p o a t e f i decât c r i t e r i u l t o p o g r a f i c ;
trebuie căutată p e h a r t ă regiunea p e r i f e r i c ă , unde se întâlnesc
localităţile din c a r e se compune p r o v i n c i a ecclesiastică K e l t z e -

24) Cf. G . P a r t h e y , ap. cit., p. 223, s a u Notitia X din P a r t h e y , pe

car.e G e l z e r , op. citi, p . 594, o r a p o r t e a z ă p e n e d r e p t d u p ă a n u l 125Ó, d a r
care nici într'un caz nu poate fi posterioară ultimului sfert al seco-
r i u l u i a l X I I - l e a şi t r e b u i e m a i c u r â n d s ă d a t e z e d e l a î n c e p u t u r i l e i m p e ­
r i u l u i d i n N i c e e a . C . C . F i n c k , Neues eu den Notitiae episcopat>iti,n ¡md
sur kirkhlichen Geogruphie von Byzanz în Zeitschrijt des Savigny-Stif-
tung für Rechtsgeschichte, L. Band, K a n . A b t . X I X , 1930, p p . 674—679.
D a t a acestui d o c u m e n t şi a c e l e a d i n c a t a l o a g e l e s i m i l a r e v o r fi discutate
p e l a r g î n f r u n t e a voi. I I d i n Corpus Notitiarum, u n d e se v o r d a t e x t e l e
listelor P a t r i a r h a t u l u i din Constantinopole.
2 5 ) C f . H . G e l z e r , op. cit., p . 585, u n d e se s p u n e cu tot d i n a d i n s u l
c ă m i t r o p o l i a d e K e l t z e n é n ' a r e s u f r a g a n t e ( e p o c a lui M a n u i l I - i u Com­
nenul). Aceeaşi situaţie într'o redacţiune diferită (inedită) păstrată in
Codicele Sinaitic 1117.
2 6 ) C f . G . P a r t h e y , op. cit., p p . 127, 128.
46 V . LAUKKNT

n e - K o r t z e n e - T a r o n . O r i c â t de obscure a r f i acestea, « l e au lăsat

totuşi câte o u r m ă î n trecut.

2. Identificările.

R e g r e t a t u l T a f r a l i a scris în p r e f a ţ a c ă r ţ i i sale aceste cu­

v i n t e , c a r e denotă un o m î n g r i j o r a t d e j u d e c a t a l e c t o r i l o r s ă i :
Dacă ei ( a c e ş t i a d i n u r m ă ) îmi vor combate concluziile, trebuie
s'o facă prin urgumente tot atât de serioase ca şi ale mele".
Sarcina, î n c e p r i v e ş t e punctul p r e c i s c a r e ne preocupă, e, în-
t r ' a d e v ă r , cea m a i uşoară d i n c â t e există.
P e n t r u a r ă m â n e a p e terenul unde s'a aşezat el însuşi şi
emulii săi, nu insist asupra unui a r g u m e n t c a r e a r putea f i d e ­
cisiv. D e s v o l t a r e a rapidă a m i t r o p o l i e i d e K e l t z e n e şi m a r e a
sa e x t i n d e r e a r f i i n e x p l i c a b i l e f ă r ă o d o m i n a ţ i e p o l i t i c ă efec­
t i v ă . D a r n i m e n i d i n t r e o a m e n i i d e ştiinţă serioşi n ' a susţinut
până astăzi, c ă stăpânirea bizantină a r f i d e p ă ş i t D u n ă r e a şi
ar f i aJuns chiar p â n ă l a C u r t e a d e A r g e ş . C r o n o l o g i a d i v e r s e ­
l o r liste, î n c a r e p r o v i n c i a c r e ş t e p r o g r e s i v , lasă să se î n t r e v a d ă
o ocupaţie d e c i r c a o j u m ă t a t e de secol şi m a i mult. D a c ă se
î n t â m p l a uneori t r u p e l o r i m p e r i a l e să a t i n g ă în înaintarea l o r
r e g i u n i l e de dincoace d e fluviu, niciodată ele n'au instalat acolo,
î n m o d f i x . o a d m i n i s t r a ţ i e c a r e să cuprindă, şi pentru un t i m p
atât de lung, un a t â t d e v a s t t e r i t o r i u .
D a r să t r e c e m l a argumentul însuşi al t o p o g r a f i l o r noştri.
O constatare p r e l i m i n a r ă . I d e n t i f i c a r e a acestor douăzeci
şi două de localităţi, d i n c a r e cele m a i cunoscute nu sunt decât
r a r e o r i m e n ţ i o n a t e d e cronicari, n ' a r putea f i complectă. S e în­
ţ e l e g e astfel că c r e a t o r i i sau susţinătorii unei K e l t z e n e r o m â ­
neşti au ajuns r e p e d e l a capătul s f o r ţ ă r i l o r l o r . R e z u l t a t e l e v a ­
r i a z ă după autorii cari s e i g n o r e a z ă sau p a r a se i g n o r a . T a f r a l i
n'a g ă s i t decât patru nume p e hartă, p e când Stănescu ajunge
până l a şapte.
7
D. Stănescu' ) singur a r e m e r i t u l de a f i c l a r i f i c a t ter-

2 7 ) D . S t ă n e s c u , Mitropolia..., p p . 10—13, 47. I n s u s m e n ţ i o n a t a b r o ­

şură acelaş autor găseşte numelui o origine slavă: „Lămurim aci, în
treacăt n u m a i , c ă tronul arhieresc, ce n e - a p r e o c u p a t , s'a numit, după
 menul esenţial al acestei serii t o p o g r a f i c e : KeXrZnvri. E l dis­
t i n g e în ea r a d i c a l u l : Celt — n u m e l e r a s e i r ă s p â n d i t e în în­
2 8
tinse ţinuturi — şi t r a d u c e ) MnTpoTroXiţ KeXx&ivfîq p r i n Mitro­
polia CelUna sau a Geltiniei. E v i d e n t , pot f i î n t â l n i t e Celtinii
în n u m e r o a s e p u n c t e a l e E u r o p e i sau ale A s i e i a n t e r i o a r e ; R e l i ,
2 9
de exemplu, nu i g n o r e a z ă ) e x i s t e n ţ a unui episcopat ţinând de
K a m a c h o s din A r m e n i a , o altă d o v a d ă că C e l ţ i i au t r e b u i t să
locuiască m u l t t i m p această p a r t e a A n a t o l i e i . D a r se presupune
că a c e i a p e c a r e o e v o c ă titlul m i t r o p o l i t u l u i nostru, este de
aceastălaltă p a r t e a M ă r i i N e g r e , căci după m ă r t u r i a lui D i o -
d o r d i n Sicilia, D u n ă r e a se numea, î n locul unde se v ă r s a în
P o n t u l E u x i n , Keltos. Şi de aci, p o r n e ş t e a a m i n t i u r m e l e nume­
roase şi incontestabile p e c a r e Celţii le-au lăsat în D a c i a . D e
altfel, adaugă R e l i , acesta este numele p e care S l a v i i îl dădeau
l o c u i t o r i l o r d e p e m a l u r i l e m a r e l u i fluviu.
A l d o i l e a nume din t i t u l a t u r ă : Kop-rCevnţ se î n ţ e l e g e cu
uşurinţă, d a t o r i t ă unei m i c i o p e r a ţ i u n i f i l o l o g i c e . A c e s t a este
în fond un c u v â n t s l a v ; în r o m â n e ş t e t r e b u i e t r a n s c r i s : Kor-
ţinei, cu s c h i m b a r e a lui K î n G, d e l a G-orn — munţi, şi t r a d u s :
dealurilor, după Stăneseu, sau munţilor, după R e l i , c a r e îndată
a recunoscut aci Muntenia. T a f r a l i , care nu se î n g r i j e ş t e d e eti­
mologie, K o r t z e n e , bazându-se pe a u t o r i t a t e a unui b i e t
v e c h i u g e o g r a f r i d i c a t la r a n g u l d e marei erudit, pentru n e v o i l e
cauzei, undeva, în r e g i u n e a C r a c o v i e i .
T o t dela acelaş v e n e r a b i l autor se p o a t e a f l a că Taron, al
t r e i l e a o r a ş m e n ţ i o n a t în titlu, este ,,o l o c a l i t a t e situată la E s t
de fluviul B u g , î n R u s i a M e r i d i o n a l ă " . Stăneseu nu prea ştia
la început ce să creadă, d a r după ce a studiat p r o b l e m a p e t o a t e
părţile, dând c r e z a r e unei i n s c r i p ţ i i g r e c e ş t i g ă s i t e la C a v a r n a ,
în care t e r m e n u l Tapujv r e v i n e la. f i e c a r e rând, s'a convins că
oraşul citat nu putea f i î n altă parte.

moda de atunci, în slavoneşte: M i t r o p o l i a Celtzinia, care î n s e m n e a z ă pe

româneşte: Mitropolia Vaktchica, după cum poporul care forma acea
m i t r o p o l i e se n u m e a î n slavoneşte Celtzin, i a r pe r o m â n e ş t e Valach".
28) C f . S. R e l i , op. cit., p p . 174, 175.
29) Expunerea ce urmează e făcută după D . S t ă n e s e u , op. cit.,
p p . 13—20, S. R e l i , op. cit., p p . 175—184, şi O . T a f r a l i , op. cit.
 D a c ă v o m trece acuma la lista însăşi, sarcina d e v i n e m a i
uşoară. Ttuueujc;, Tououc; la c â ţ i v a copişti, este, e v i d e n t , T o m i s .
actuala Constanţă. T a f r a l i , însuşi, a cărui critică este cea m a i
e x i g e n t ă , socoteşte această i d e n t i f i c a r e d r e p t sigură; pentru
Stănescu este e v i d e n ţ a însăşi.
„'ApxZeoi nu este deloc oraşul din Armenia, declară apoi
T a f r a l i . El trebuie definitiv identificat cu Argeşul din Valachia".
Stănescu nu este de altă p ă r e r e , însă el o b s e r v ă că existenţa
unui episcop în acest loc este m u l t m a i veche încă decât s'ar
crede după mărturia listei în discuţie. Intr'adevăr, la al
VT-lea Sinod ecumenic, deci în anul 680, i s v o a r e l e numesc epis­
cop de A r g e ş pe G r i g o r i e . D u p ă cum se v e d e , a u t o r i t a t e a spi­
rituală a acestui loc sfânt a r e rădăcini v e c h i şi adânci chiar î n
inima Munteniei.
L y k o p o t a m i a aminteşte în c h i p b i z a r L y k o s t o m o s şi, pen­
tru aceasta, nu p o a t e f i decât Chilia. ( S t ă n e s c u - R e l i ) .
P r e l a t u l zis ToTrcipxou' dela T o n â p x ' K —guvernator, nu pu­
tea să-şi aibă reşedinţa decât în centrul a d m i n i s t r a t i v al p r o ­
vinciei S c i ţ i a M i n o r ă , prin u r m a r e , la T r o e s m i s - I g l i ţ a . ( S t ă n e ­
scu-Reli).
Cât despre episcopul dela Sfântul G h e o r g h e ( = "Afioq
TedipŢiog) nu e n e v o i e să m e r g i d e p a r t e s p r e a-1 căuta; numele
s'a p ă s t r a t sub f o r m a sa g r e a c ă până astăzi. A c e s t a e portul
G i u r g i u de p e D u n ă r e (Stănescu-Reli).
T a f r a l i , c a r e d i s t i n g e TouTotpuuv, din corpul listei, de Tapuiv
m e n ţ i o n a t în titlu, se g â n d e ş t e laTaY<ipujv„adecă la t e r i t o r i u l
T ă t a r i l o r , p r o b a b i l l a R u s i a Meridională. A c e l a ş s a v a n t o b s e r v i
că TTepKÎv se aseamă cu TTepKn, vechiul nume al T r a c i e i ! In
sfârşit, t o t după el, m a i m u l t e din aceste e p i s c o p a t e ar purta
nume slave, ca acela de M a s t r a v a t z .
E x t i n d e r e a m e t r o p o l e i v a r i a z ă după fiecare dintre autorii
noştri. T a f r a l i v o r b e ş t e de o regiune v a s t ă c a r e ar î n g l o b a Sci­
ţia mică, Rusia m e r i d i o n a l ă şi o p a r t e din P o l o n i a . Stănescu
r e s t r â n g e acest spaţiu la t e r i t o r i u l cuprins între C a r p a ţ i şi g u ­
rile Dunării la N o r d şi î n t r e a g a D o b r o g e de astăzi, până la linia
Silistra-Balcic, la M i a z ă - z i d e fluviu.
 3. Absurditatea tezei.

Ce să c r e d e m despre i d e n t i f i c ă r i a t â t de e n e r g i c f o r m u l a t e ?
Că ele sunt b a z a t e pe o o m o n i m i e de n e t ă g ă d u i t : Tououq =
Tomis; 'AprZecn = A r g e ş ; «rioc; reujpyioţ = G i u r g i u , şi că a-
ceastă o m o n i m i e , acolo unde intră elemente m a i contestabile
(KopTZevnţ = G o r i i ) , a f ă c u t pe s a v a n ţ i i noştri să rătăcească.
T r e b u i e totuşi o b s e r v a t că ei nu s'au decis cu uşurinţă,
cedând p r i m e i , şi a t â t de plăcutei impresiuni ce o producea a-
supra urechei l o r p e r f e c t a consonanţă a acestor t o p o n i m i c e . Cu­
noscând p o z i ţ i a m a i m u l t o r predecesori, — ei se pronunţă cu
hotărîre d i m p o t r i v ă , în plină cunoştinţă de cauză. A ş a se face
că Stănescu consacră un î n t r e g capitol, spre a se întreba în ce
fel istoricii străini şi r o m â n i au apreciat documentul pe care îl
analizează el.
L e Quien a trebuit să-1 i g n o r e z e , notează dânsul. D e altfel,
l i m i t a t e l e sale cunoştinţe d e g e o g r a f i e şi de i s t o r i e românească
trebuiau să-1 f a c ă să cadă în g r a v e e r o r i . A s t f e l savantul domi­
nican a întâlnit în actele conciliilor de două o r i numele unui
episcop de A r g e u s - A r g e ş , f ă r ă ca n i m i c să-i s u g e r e z e în ce colţ
al lumii să plaseze localitatea. A t u n c i a deschis un atlas şi ochii
săi au căzut asupra râului A r g e ş , care se v a r s ă în lacul B a i c a l ™)
şi a aşezat acolo, pur şi simplu, episcopatul o m o n i m . Consulta­
rea listei lui L e o n al V l - l e a i-ar f i e v i t a t această e r o a r e . D e a l t ­
fel, nu spune el c ă K e l t z e n e , m i t r o p o l i a , nu a v e a s u f r a g a n t e ! A r
fi a f i r m a t - o el, dacă ar f i a v u t în m â n ă seria celor douăzeci şi
una de l o c a l i t ă ţ i m a i sus a r ă t a t e ?
O d a t ă lichidat cazul lui L e Quien, care pune K e l t z e n e în
A r m e n i a , Stănescu nu g ă s e ş t e a l t c e v a d e c â t să sublinieze ca­
renţa c r i t i c e i , care n'a îndrăsnit sau n'a v o i t să atace p r o b l e m a .
N i c i cea m a i scurtă menţiune despre p ă r e r e a acelora d i n t r e com­
p a t r i o ţ i i săi, c a r i g â n d e s c ca şi dânsul!
P e de altă parte, el i g n o r e a z ă p r o t e s t ă r i l e aduse în r e v i s ­
tele s t r e i n e contra concluziunilor lui T a f r a l i . A c e s t e a nu p o t fi

3 0 ) I n r e a l i t a t e , L e Q u i e n s c r i e : prope lacum magnum, cei i ce in

m i n t e a s a î n s e a m n ă l a c u l V a n , şi nu a r e n i m i c a f a c e cu l a c u l B a i c a l .

KrvistA Kloric.î 4
50 V, I . A l ' R E N T

decât fleacuri, ascunse în misterul p e r i o d i c e l o r . F i e ! Insă cum

se e x p l i c ă faptul că un o m c a r e f a c e continuu apel la va-
joarea d e m o n s t r ă r i i ştiinţifice, i g n o r e a z ă ceeace au scris p r o f e ­
3 1
sioniştii G e o g r a f i e i istorice, M a r k w a r t ) , G e l z e r şi H o n i g m a n n ,
asupra subiectului? A c e ş t i savanţi, a c ă r o r c o m p e t i n ţ ă e de
p r i s o s s'o subliniem, s'au ocupat în special de p r o v i n c i a ecle­
siástica K e l t z e n é şi d e n u m e r o a s e l e ei episcopate. D a r nici o-
dată nu le-a v e n i t ideia să o caute î n altă p a r t e decât în A r ­
menia. I n t e r p r e t a r e a c â t o r v a amănunte a d a t p r i l e j la discuţii,
însă t e z a însăşi n'ar putea, f i pusă la îndoială de spiritul cel m a i
puţin serios.
N u i n t r ă în p r e o c u p ă r i l e n o a s t r e d e a f a c e o d e m o n s t r a ţ i e
: i S
c o m p l e c t ă a acestui c a z ) . V o m face-o cândva, f ă r ă îndoială.
A j u n g e a însemna aci seria, de altfel impresionantă, a identi­
f i c ă r i l o r socotite astăzi ca sigure. L u c r u l nu este uşor, căci
m a i multe denumiri, m a i ales cele c a r e sunt pur g r e c e ş t i , n'au
f ă c u t d e c â t să treacă, f ă r ă a influenţa, c â t d e puţin, toponimia.
E l e au î n c e t a t d e a m a i f i l u a t e în! seamă, odată cu e f e m e r a d o ­
m i n a ţ i e bizantină c a r e l e impusese.
O p r i m ă o b s e r v a ţ i e , de o a r e c a r e i m p o r t a n ţ ă . L i s t a , pre­
lungită, aşa cum a m stabilit-o m a i sus, după v r e o cincisprezece
mărturii, o f e r ă o ciudată anomalie, c a r e consistă în caracterul
său m i x t de listă civilă şi bisericească. T o a t e numele d e loca­
l i t ă ţ i care prelungesc p r i m a serie de s u f r a g a n t e (lista a I i - a )
sunt la nominativ, ca şi c â n d ar f i v o r b a de o enumerare de
cetăţi, şi nu de B i s e r i c i . R e c e n s a r e a m a i recentă ( l i s t a a I l I - a )
care d i f e r ă de c e a l a l t ă p r i n a d ă o g a r e a unui e l e m e n t pletoric şi
m o d i f i c a r e a c â t o r v a r a n g u r i , nu schimbă nimic în această p r i ­
v i n ţ ă , cu t o a t ă î n t o r s ă t u r a , f o a r t e conformistă, p e c a r e i-a dat-o

31) Cf. Jos. Markwart, Sudarmenien imd die Tigrisquellen (Stu­

dieri zur armenischen Geschichte), Wien, 1930, p p . 5 0 — 5 4 , a l e c ă r u i l o c a ­
l i z ă r i s u n t d i s c u t a t e d e E . H o n i g m a n n , loc, cit., p p . 199, 200.
32) T r i m i t e m o d a t ă p e n t r u t o t d e a u n a l a cei trei autori m a i sus
citaţi, î n s p e c i a l l a d e m o n s t r a ţ i u n e a lui H o n i g m a n n , ale cărui concluzii
le r e z u m ă m doar. Cine v a dori d o v a d a deplină a u n o r aserţiuni v a t r e b u i
s ă se a d r e s e z e l o r .
r e d a c t o r u l s ă u ™ ) . N u î n c a p e nici o îndoială că c o m p i l a t o r u l a
reprodus o nomenclatură profană de b u r g u r i , f o r t i f i c a t e de
Bizantini, şi a v â n d î n f r u n t e a l o r un s t r a t e g . N ' a ş îndrăsni s ă
g a r a n t e z p r i n u r m a r e c ă a e x i s t a t peste t o t c â t e un e p i s c o p .
A c e a s t ă e v e n t u a l i t a t e d e s i g u r nu este exclusă, c u c e r i t o r i i multi­
plicând cu s i g u r a n ţ ă reşedinţele episcopale în scop d e propa­
g a n d ă . T o t u ş i , în cazul acesta, este p e r m i s ă o u ş o a r ă e z i t a r e .
P r i m a p a r t e ( n u m e r e l e 1—9) a listei, unde nu e x i s t ă nici
un m o t i v d e a nu v e d e a a d e v ă r a t e reşedinţe episcopale, p o a r t ă
u r m e l e aceleiaşi o r i g i n i . F o r m u l e l e : 6 Tâuouţ, o ToîrapxoO, 6 T O G
Tapiiv pe bază de manuscrise, sunt d e o r t o g r a f i a t p r e c u m ur­
m e a z ă : i xou Mouţ, i T O U TTapxou şi T O U Tapujv. A c e a s t ă îndrep­
t a r e r ă s t o a r n ă , c u m se p o a t e v e d e a , î n t r e g u l sistem e t i m o l o g i c
al prof. Stănesou. T o t u ş i , acesta este singurul acceptabil, cu
a t â t m a i m u l t că acest p r i m l o t d e l o c a l i t ă ţ i se r e g ă s e s c p e
h a r t ă fără" a f i n e v o i e d e a r ă s t ă l m ă c i t o p o n i m i a . A s t f e l o TOU
3 4
Tupuiv este episcopul p r o v i n c i e i T a r o n , suficient cunoscută );
a v e m deasemenea un a r h i e p i s c o p al p r o v i n c i e i V a s p u r a k a n sau
al B a s p r a k a n i e i b i z a n t i n e " ) . C â t despre o T O U Mouq, acesta
este titularul Scaunului d i n M u s , capitala T a r o n u l u i . Ş i 3 T O U
TTapxou, în fine, r e z i d a î n l o c a l i t a t e a numită încă şi astăzi P a r h u .
T o a t e , se î n ţ e l e g e , î n A r m e n i a .

T o t în A r m e n i a se regăsesc, l i t e r a l sau aproape, t o p o ­

nimele următoare:

3 3 ) Notitia X d i n P a r t h e y , d u p ă c a r e B e n e g e v i c i d ă , î n Studi bizan­

tini e neoellenici, I I , R o m a , 1927, p p . 131-155, o e d i ţ i e m a i c r i t i c ă . A se v e ­
d e a l a p p . 154—155 l i s t a s u f r a g a n t e l o r ţ i n â n d d e K e l t z e n e , î m b o g ă ţ i t ă î n
r a n g u l a l ş a s e l e a cu u n d u b l e t . R e d a c t o r u l a remaniat vădit prototipul
s ă u , s c h i m b â n d r a n g u l u n o r r e ş e d i n ţ e , m a i a l e s d â n d î n t r e g e i liste a s p e c ­
tul u n e i liste e p i s c o p a l e , p r e c e d â n d fiecare n u m e d e o r a ş de articol p u s
îa genetiv.
34) A c e s t a n u este s i n g u r u l c a z d e G e o g r a f i e ecclesiastică bizan­
tină, unde numele provinciei î n l o c u e ş t e , î n titlul m i t r o p o l i t u l u i , numele
însuşi a l capitalei. S ă a m i n t i m , p e n t r u a n u m a i n u m i altele, C a r i a ( u n
exces d e pudoare pare s ă eliminat într'o epocă îndepărtată numele de
Aphrodisias), Rusia şi Bulgaria.
35) C f . Echos d'Orient, XXXII, 1933, p p . 3 1 5 - 3 1 8 .

<]o'7;7..
52 V LAURENT

1. T6 ' A p x Z i K e r|Toi A|iKep(i,3ou. A m r e g ă s i t acest titlu du­

blu, sub f o r m a aceasta e x a c t ă şi c o m p l e x ă , în l e g e n d a unui
18
sigiliu - ) de funcţionar bizantin, c a r e c o m a n d a acolo. P r i m u l
nume era deja cunoscut lui Constantin P o r f i r o g e n e t u l , c a r e îl
situează acolo unde îl a ş e z ă m noi, în r e g i u n e a lacului V a n . L o ­
calitatea, aşezată o d i n i o a r ă pe o l i m b ă d e pământ, acum e aco­
perită de apă. I d e n t i f i c a r e a e absolut sigură.
2. T o t a t â t d e sigură, şi cea m a i discutată dintre toate, e
cea care se a f l ă l a o r i g i n e a r ă t ă c i r i l o r t o p o g r a f i l o r noştri. I n -
t r ' a d e v ă r , ApxZtmv nu este de f e l A r g e ş , ci A r c e s , ale cărui
ruine se v ă d şi acuma în punctul cel m a i nordic de pe malul
lacului V a n . G r a f i a arabă a numelui, A r g i s , se a p r o p i e puţin
de cea g r e a c ă . I a t ă , d e a l t m i n t e r i , un document inedit, c a r e v a
risipi orice îndoială, dacă m a i e x i s t ă încă vreuna. A m r e l e v a t ,
3 7
î n t r ' a d e v ă r , p e o b u l ă ) această s e m n ă t u r ă :
f NiKoXdu) TTpu)Too"iru9apiuj K a i crrpaTirfuj 'ApTZeoiou T.UJ Xoipoo"qf>âKTi;i

din p r i m a j u m ă t a t e a sec. al X l - l e a . C h o i r o s f a k ţ i i au d a t B i ­
zanţului m a i m u l ţ i g e n e r a l i celebri, a t â t după, cât şi înaintea
anului 1050. I n timpul înaintării g r e c e ş t i spre Est, N i c o l a e fu
g u v e r n a t o r u l cetăţii A r c e s şi a districtului ei. S'ar putea găsi
l i c i d o v a d a unei stăpâniri bizantine î n Muntenia, puţin după.
anul 1000? O asemenea concluzie a r putea f i admisă, dacă s'ar
menţinea i d e n t i f i c a r e a cu A r g e ş u l , căci d a c ă ar putea f i vala­
bilă în alte cazuri, ar trebui t o t a t â t d e b i n e să fie şi în acesta.
A c e s t e două citadele nu erau singurele c a r e apărau lacul
Van, în jurul căruia G r e c i i r i d i c a r ă o centură de f o r t u r i , de
t e a m a ofensivei turceşti, care trebuia să ducă, c â t e v a decade
mai târziu, la dezastrul d e l a M a n t z i k e r t ( 1 0 7 1 ) . P r i n t r e aces­
tea P e r k r i , e î n c ă şi astăzi identificabilă, şi ea avu, în aceeaşi
epocă, g a r n i z o a n a şi episcopatul său.
H a r t a m o d e r n ă a p ă s t r a t şi alte a m i n t i r i precise de t o p o ­
nimie armeano-bizantină. A s t f e l M a t r a b a t z , în c a r e s'a încercat
a se v e d e a un t o p o n i m slav, sună p e r f e c t armeneşte, f i i n d o
f o r m ă de g e n e t i v l o c a t i v pentru numele M a t r a v a n ; un titular

36) Schos d'Orient, X X X , 1931, p p . 452 465.

37) D o c u m e n t inedit d i n M u z e u l d i n A n t i o h i a .
 al episcopatului asistă la sinodul lui F o t i e , din 879. F a i m o a s a
reşedinţă a T o p a r h u l u i pusă la T r i e s m i s - I g l i ţ a , şi-a păstrat nu­
m e l e până în zilele n o a s t r e şi se a f l ă la v r e o treizeci k m . spre
V e s t de M u s , p e malul de M i a z ă - N o a p t e al lacului Murad-su.
T o p o n i m u l MavrCiepTe p o a r t ă pecetea, cât se p o a t e de evidentă, a
o r i g i n e i sale. F o r m a sa, din c a r e lipseşte o silabă, răspunde ora­
şului bine cunoscut M a n t z i k e r t , în î m p r e j u r i m i l e căruia se dădu
lupta, care însemnă începutul înaintării f u l g e r ă t o a r e a Seldgiu-
c i z i l o r în A n a t o l i a . P â n ă şi l i m b a dă^un supliment de d o v e z i
acestei d e m o n s t r a ţ i i . L a numărul X I , cea m a i lungă d i n t r e lis­
t e l e noastre, se p r e z i n t ă o f o r m u l ă deosebit de întinsă: Mapu-
fcvTiTZouep f)Toi Aeiuujvobuuî. Jel d e al doilea nume are o a r e c a r e
şansă, în acest f e l de aranjamente, de a f i traducerea celui din-
tâiu. Şi t o c m a i toponimul, puţin r e c t i f i c a t , p o a t e să însemne
Apele Marmed-vdui, astăzi Mermid cai, la 17 k m . spre N o r d -
V e s t de lacul V a n , dacă se reconstitue. Marmedi-gur, sau
Şivoiul C â m p i e i , dacă se citeşte, aşa cum, de sigur, a f o s t cetit
de Greci, M a r g a g e t i n - z o r . Să m a i a d ă u g ă m încă c â t e v a identi­
ficări deosebit de s i g u r e : episcopatul TO 'AUOUKIOV se afla la
A m i u k , din i z v o a r e l e armene şi turceşti, pe malul lacului V a n ;
localitatea T O 'Ocrrav, altă reşedinţă episcopală, se r e g ă s e ş t e la
Ostan. s p r e M i a z ă - z i de acelaş lac, şi fu reşedinţa r e g i l o r locali
ai V a s p u r a k a n u l u i .

A s t f e l , din douăzeci şi unu de nume p e care le cuprinde

Notitia bizantină, patrusprezece au putut f i i d e n t i f i c a t e cu o
certitudine absolută, nu d a t o r i t ă jocului î n ş e l ă t o r al asonante­
lor, ci p e b a z ă de i s v o a r e care deseori se p o t r i v e s c . N u e x i s t ă
d i m p o t r i v ă nici un t e x t , nici o p a r t i c u l a r i t a t e l i n g v i s t i c ă sau
toponimică, nici un indiciu istoric sau g e o g r a f i c , care să ple­
deze, f i e şi de departe, în f a v o a r e a tezei lui T a f r a l i şi a lui
Stănescu-Reli.
A c e s t din u r m ă autor, e a d e v ă r a t , face apel la un alt
3 8
d o c u m e n t celebru, Notitia zisă a I c o n o c l a ş t i l o r ) , care, com­
pusă puţin după anul 733, atribuie D o b r o g e i singure patruspre­
3 9
zece e p i s c o p a t e ) , a f a r ă de m e t r o p o l a T o m i s . D a c ă în secolul

3 8 ) T e x t p u b l i c a t p e n t r u p r i m a o a r ă d e C . de B o o r în Zeitsc.hrift
fiir Kirchengeschichte, X I I , 1890, pp. 520—534.
al V H I - l e a s i t u a ţ i a i e r a r h i e i ecclesiastice î n această r e g i u n e a
D u n ă r i i se prezenta astfel, e n o r m a l c a două sute de ani m a i
târziu numărul reşedinţelor să f i crescut la peste douăzeci. D i n
nenorocire, f ă r ă a f a c e apel la alte consideraţiuni, acest r a ţ i o ­
n a m e n t se surpă din temelie, documentul discutat nefiind, —
după m ă r t u r i a a u t o r i l o r celor m a i serioşi şi în ciuda v i r t u o ­
4 0
zităţii ultimului său c o m e n t a t o r , atenianul K o n i d a r i s ) , — de
cât o c o m p i l a ţ i e d e erudit, î n care sunt a l ă t u r a t e sau fuzionate
4 i
liste d e p r o v e n i e n ţ ă m i x t ă ) , eclesiastice pentru ansamblul
P a t r i a r h a t u l u i , c i v i l e pentru I l l y r i c u m .
Din tot efortul cheltuit pentru a transpune de această-
laltă p a r t e a D u n ă r i i o m a r e p r o v i n c i e orientală, nu rămâne,
deci, decât un f e n o m e n curios, acesta bine stabilit, de înşelă­
t o a r e o m o n i m i e . C a p r i c i u l soartei sau al foneticei p o a t e să f a c ă
să viseze p e t o p o g r a f i i a m a t o r i sau să rătăcească pe f o a r t e
m a r i savanţi. N u identificau o a r e aceştia, până m a i dăunăzi,
p e o bază a s e m ă n ă t o a r e , un modest târguşor de pe valea
Meandrului, S a m p s o n ( n u m e l e m e d i e v a l al v e c h e i P r i e n e ) , cu
oraşul pontic A m i s o s - S a m p s u n , situat la 900 k m . de a c o l o ? Geo­
g r a f i i v o r t r e b u i să p r i m e a s c ă aceste cazuri, chiar f r e c v e n t e ,
d e o m o n i m i e , u n e o r i cu interes, d e s e o r i eu neîncredere, t o t ­
deauna cu v o i n ţ a de a controla criteriul onomastic p r i n datele
c o m p l i m e n t a r e ale t o p o g r a f i e i şi a r h e o l o g i e i . A l t f e l , lăsându-se
copleşiţi cu entusiasm de p r i m a i m p r e s i e , ei se v o r l o v i de ine­
v i t a b i l ; v o r încurca — e cazul a o spune — hărţile, şi v o r
falsifica istoria.
/. LAURENT

39) L i s t a ibid.
ts t!31t0 ta
40) G . I . K o n i d a i e s , Aï n'^TponoXei!; v.ai âf.x t ' '- t°6 oljtoujisv.x&î
KaTptapx*(°t> **l fj ..TàÈiç" aùTmv. (Texte und Forschungen zum byzan-
tinisch-neugriechischen Philologie, n. 13), Atena 1934. Ediţia ce s'a
d a t l a p a g . 80—103 ( l i s t a p e n t r u T o m l s , p . 1 0 1 ) este cea m a i arbitrara
ce se poate concepe. Cazul Tomisului la p. 50, unde autorul îşi tră­
dează puţin încurcătura.
41) Cf. E . H o n i g m a n n , Le Synekdèmos d'Hiéroclès et l'opuscule
géographique de Georges de Chypre, Bruxelles, 1939, p p . 3, 4, unde e
dovedit, că prototipul care a servit la compilarea mai sus amintitei
Notitia, a t r e b u i t s ă fie s t r â n s înrudit, în ceia ce priveşte I l l y r i c u m şi
unele provincii europene ale imperiului, cu lista de care s'a servit
Hierocles însuşi.
 CATALANI ŞI V L A H I IN EUROPA SUD-ORIENTALĂ
A SECOLULUI A L XIV-LEA

1. Almoyaixirii în Orient şi participarea Vlahilor la bătălia dela

Apros.
2. Invasva Almogavarilor în Marea Vlahie.
3. Ducatul catalan de Neopatras.

* R e l a ţ i i l e dintre R o m â n i i din Peninsula B a l c a n i c ă şi mer­

cenarii iberici, care au c u t r e e r a t în secolul al X l V - l e a I m p e r i u l
bizantin, nu au f o r m a t până acum, pe cât ştim, obiectul unui
studiu special. L u c r a r e a de f a ţ ă nu are, nici pe departe, pre­
t e n ţ i a de a aduce o l ă m u r i r e completă a acestui episod, a t â t
de puţin cunoscut, din istoria r o m â n i m i i b a l c a n i c e : prin ea se
încearcă numai o f i x a r e — în l i m i t a spaţiului pe care îl p e r m i t
aceste p a g i n i — a j a l o a n e l o r unui v i i t o r studiu, m a i d e s v o l t a t ,
în l e g ă t u r ă cu presenţa C a t a l a n i l o r în secolul al X l V - l e a în
regiuni locuite de V l a h i . S'a folosit, în special, o p a r t e d i n no­
t e l e luate în bibliotecile din M a d r i d şi Barcelona, scoţându-se
în relief contribuţia i s t o r i o g r a f i e i iberice l a l ă m u r i r e a acestui
capitol clin trecutul ramurii sud-dunărene a neamului nostru.

I . — Almogavarii în Orient şi participarea Vlahilor la

bătălia dela Apros.

L u p t e l e pentru stăpânirea Siciliei, începute după c e l e b r e l e

V e s p r e din 1282, î n t r e Casa de A n j o u şi cea d e B a r c e l o n a - A r a -
g o n , se t e r m i n ă în 1302 prin pacea dela Caltabellotta, când
C a r o l de V a l o i s , f r a t e l e r e g e l u i F r a n ţ e i F i l i p al TV-lea cel F r u ­
mos, renunţă la p r e t e n ţ i i l e sale asupra tronului din P a l e r m o
56 V U I K!l r.M'AHAGI

în f a v o a r e a unuia din f i i i lui P e t r e al I I I 4 e a d e A r a g o n , r i v a l u l

său F a d r i q u e sau F r e d e r i c , care este al doilea în ordinea m o ­
n a r h i l o r sicilieni cu acelaşi nume, primul fiind însuşi î m p ă r a t u l
F r e d e r i c al Il'-lea d e Hohenstaufen.
I n luptele sale cu Francesii, F a d r i q u e de A r a g o n fusese
ajutat de Almogavari'). o a m e n i cari, după cronicarul catalan
B e r n a t Desclot, „nu trăiau decât din f a p t e r ă z b o i n i c e " şi „ e r a u
Catalani, A r a g o n e s i şi S a r a c i n i " - ) . R ă m â n â n d neîntrebuinţaţi
după pacea dela C a l t a b e l l o t t a , aceşti mercenari, în m a j o r i t a t e a
l o r iberici, îşi o f e r i r ă serviciile împăratului din Constantinopol
A n d r o n i c al I I - l e a P a l e o l o g , c a r e a v e a n e v o e de ajutorul l o r în
lupta contra T u r c i l o r . Căpetenia A l m o g a v a r i l o r , R o g e r de F i o r ,
care aparţinuse Ordinului T e m p l i e r i l o r şi s e r v i s e pe F a d r i q u e
cu titlul de v i c e - a m i r a l al Siciliei, ajunse l a un acord cu î m ­
păratul bizantin. I n n u m ă r d e peste şase m i i , după cum a f i r m ă
R a m o n Muntaner, cronicarul e x p e d i ţ i e i A l m o g a v a r i l o r — un
3
X e n o f o n al acestei noui A n a b a s i s ) , — m e r c e n a r i i suveranului
sicilian, în m a r e p a r t e „ C a t a l a n i şi A r a g o n e s i " , cari „îşi duceau
cu ei soţiile, ţ i i t o a r e l e şi copiii", plecară din Messina „ c u m a r e
4
bucurie şi m u l ţ u m i r e " ) . Basileul p r i m i bine pe A l m o g a v a r i în

1) Dela cuvântul arab almogávar = om care, în tovărăşia altora

şi f o r m â n d t r u p ă , face incursiuni pe teritoriu inamic; v. R e a l A c a d e m i a
E s p a ñ o l a . Diccionario de la Lengua Española, cuvântul ,,almogávar".
2 ) B e r n a t D e s c l o t , Chrónica del rey En Pere, c a p . 79, p u b l i c a t ă d e
J. A . B u c h ó n în Chroniques étrangères relatives aux expéditions françai­
ses pendant le XIIl-e siècle, Paris, 1841.
3) Antonio Rubio y Lluch, Paquimeres i Muntaner, publicat de
,,Institut d ' f studis C a t a l a n s , secció h i s t ó r i c o - a r q u e o l ó g i c a " , B a r c e l o n a , 1927.
C r o n i c a lui M u n t a n e r e s o c o t i t ă o „ c a r t e de c a v a l e r i e m e d i e v a l ă "
4) Ramón Muntaner, Chrónica o descripció deis fcts e ï^izc.ryrs
del inclyt Rey Don Janmc Primer d'Aragó, de Mallorques e de Valencia,
compte de Barcelona e de Muntpeller e de molts de sos desccndents, cap.
201. E d i ţ i a I s'a t i p ă r i t l a V a l e n c i a , în 1558. - - I n c e e a ce p r i v e ş t e ma­
nuscrisele cronicii lui Muntaner, conservate în bibliotecile din E s c o r i a l ,
Madrid, B a r c e l o n a şi C a t a n i a , v. Luis Nicolau d'Olwer, La Crónica de
Ramón Muntaner, filiado deis seus textos, în Homenatge a Antoni R-nhU'i
i Lluch, Miscellània d'estiidis Uteraris, histories i Unguistics, vol. I , B a r ­
c e l o n a , 1936. — D i n a c e a s t ă c r o n i c ă s'au t i p ă r i t d i f e r i t e ediţii în c a t a l a n ă ,
în S p a n i a , F r a n ţ a şi G e r m a n i a , şi t r a d u c e r i î n f r a n c e s a , g e r m a n ă , c a s t i -
 C A T A L A N ! ŞI VI.AHI IN EUROPA S l ' D - O R I K N T A L Á A SECOLULUI AL XlV-lca 57

toamna anului 1302. R o g e r de F i o r deveni ,.megaduce" şi se

căsători cu o nepoată a împăratului, o principesă din familia
5
A s ă n e ş t i l o r care domnea în B u l g a r i a ) .
Indeplinindu-şi făgăduelile, „ C o m p a n i a catalană" trecu în
A s i a M i c ă şi, sub conducerea unor şefi ca R o g e r de F i o r , C o r -
b a r a n d ' A l e t şi B e r n a t de R o c a f o r t , c â ş t i g ă strălucite v i c t o r i i
c o n t r a T u r c i l o r , ajungând până în munţii T a u r u s (1303--1304).
î n t o a r s ă în T r a c i a , i s'a a d ă u g a t un nou corp de A l m o ş a v a r i ,
condus de B e r e n g u e r d ' E n t e n ţ a , c ă ţ u i a R o g e r de F i o r , devenit
apoi „Cesar" al Imperiului, i-a cedat titlul de ,,megaduce"
(1304).
Succesele lui R o g e r de F i o r şi ale A l m o g a v a r i l o r săi tre­
ziră însă invidia Genovesilor, ameninţaţi în p r i v i l e g i i l e l o r din
P e r a , şi a G r e c i l o r şi, m a i ales, g e l o s i a lui M i h a i l P a l e o l o g , f i u l
si asociatul la d o m n i e al î m p ă r a t u l u i A n d r o n i c al I I - l e a . R o g e r
fu asasinat mişeleşte la un b a n c h e t în A d r i a n o p o l e ( A p r i l 1 3 0 5 ) ,
împreună cu însoţitorii săi, de oamenii principelui bizantin.
A c e a s t ă c r i m ă a f o s t u r m a t ă de alte m a s a c r e de I b e r i c i . T o a t ă
T r a c i a cunoscu însă atunci „ r ă z b u n a r e a catalană"').

l i a n a , i t a l i a n ă şi e n g l e s ă ; v. J a u m e M a s s o T o r r e n t s , Repertori de rantU/a
literatura catalana, t. I , p p . 284—290, I n s t . d'Est. Cat., B a r c e l o n a , 1932.
— I n l e g ă t u r ă cu p l e c a r e a A l m o g a v a r i l o r din Sicilia, F l o r e n t i n u l Giovanni
Villani scrie următoarele în Cronica sa, c a r t e a 58, c a p . 78, p u b l i c a t ă în
Rerum Italicarum Scriptores, ed. M u r a t o r i , M i l a n o , 1728, t. X I I I : „una
gran gente di soldati Catalani, Genovesi et altri T a l i a n i , si partirò di
Cilicia [ S i c i l i a ] con X X g a l e e et a l t r i legni".
5) Valencianul Johannot M a r t o r e l l v a d a în s e c o l u l al X V - l e a un
roman de cavalerie intitulat Tirant lo Blanch, care se va inspira din
i s t o r i a i s p r ă v i l o r lui R o g e r de F i o r în O r i e n t şi v a fi f o a r t e apreciat de
Cervantes în Don Quijote ( p a r t e a I, cap. 6 ) : „un tesoro de c o n t e n t o y
u n a m i n a de p a s a t i e m p o s " . V . şi M a r c e l i n o M e n é n d e z y P e l a y o , Orígenes
de ¡a novela, M a d r i d , ed. 1943, t. I , p . 397.
6) Pentru cele relatate până acum, v. l u c r ă r i l e generale asupra
expediţiei catalane în Orient: Gustave Schlumberger, Expédition des
..Almugavares" ou routiers catalans en Orient de l'an 1302 à l'an 1S11.
ed. I I , P a r i s , 1924; şi L u i s N i c o l a u d ' O l w e r , L'expansió de Catalunya e*i
/a Mediterrània oriental, Barcelona, 1926.
 L a A p r o s , c a m la cincizeci d e k i l o m e t r i spre N o r d - V e s t
de R o d o s t o , avu l o c o bătălie în care C a t a l a n i i şi aliaţii l o r
T u r c i i respinseră atacurile trupelor i m p e r i a l e ale lui Mihail
P a l e o l o g . I s t o r i c u l bizantin P a c h i m e r e , c o n t e m p o r a n al acestui
e v e n i m e n t şi care a f i r m a s e , r e l a t â n d alte î n t â m p l ă r i , că „nea­
mul V l a h i l o r e răspândit, în n u m ă r m a r e , din î m p r e j u r i m i l e
7
Constantinopolului până dincolo de V i z i a " ) , ne spune că la
această ciocnire a p a r t i c i p a t şi elementul v l a h din T r a c i a în rân­
durile a r m a t e i i m p e r i a l e , jucând însă un r o l cu totul secundar.
I a t ă ce scrie în această p r i v i n ţ ă scriitorul g r e c :

„ C a r a c t e r nobil şi b r a v , î m p ă r a t u l M i h a i l nu putea în­

t â r z i a î n dorinţa sa de a răzbuna u l t i m a î n f r â n g e r e suferită,
m a i ales că de-abea î n d u r a să audă şi să v a d ă ceea ce sufereau
b i e ţ i i R o m e i din causa s â n g e r o ş i l o r Catalani. P u n â n d c a p ă t tu­
t u r o r n e î n ţ e l e g e r i l o r , îşi adună a r m a t a şi, plecând din O r e s -
8
' t i a d a ) , îşi instala t a b ă r a l â n g ă A p r o s , cu scopul de a p o r a i ,
în zori, lupta contra I t a l i c i l o r " ) , cari se g ă s e a u aproape. A
doua zi, în locul n u m i t H i m e r i şi în ordinea de luptă, el puse
1 1 1
p e A l a n i şi pe T u r c o p o l i ) în a v a n g a r d ă , sub c o m a n d a lui B o s -
silas. A ş e z ă în spate pe M a c e d o n e n i , al c ă r o r şef era M a r e l e
P r i m i c i e r , şi pe O r i e n t a l i i unchiului său T e o d o r . In s f â r ş i t a
aliniat în a r i e r g a r d ă p e c e i din neamul v l a h şi pe v o l u n t a r i i
care s'au adunat (TO BXaxixov KUÎ ooov UXXO tK {VeXnuotTapiiuv
.au-fKpoToufievov iiv) sub comanda M a r e l u i H e t e r i a r h . . . A r m a t a
r o m a n ă era compusă din cinci legiuni, pe când aceea a inamici­
1 1
l o r avea patru, d i n t r e care una alcătuită din P e r ş i ) , chemaţi
de înşişi Catalanii. L u p t a î n c e p u : A l a n i i fură cei dintâi cari,
cu ajutorul T u r c o p o l i l o r , a t a c a r ă pe Catalani. A c e ş t i a din u r m ă

7) Patrologia graeca, t. CXLIV, p . 106. -• - Vizia e la vreo 120

d e k i l o m e t r i s p r e N o r d - V e s t d e C o n s t a n t i n o p o l , în m u n ţ i i T r a c i e i , n u m i ţ i
astăzi Strangia-Dag, de l â n g ă ţ ă r m u l m ă r i i Negre.
8) Orestiada, astăzi Caragaei, lângă Adrianopole.
9) Catalanii e r a u n u m i ţ i şi „ I t a l i c i " d e B i z a n t i n i , f i i n d v e n i ţ i din
Sieilia.
10). Turcopoli („fii de Turci") = t r u p e de c a v a l e r i e uşoară.
11) Turcii e r a u n u m i ţ i şi „ P e r ş i " d e B i z a n t i n i , din causa originii
lor a s i a t i c e .
 C A T A L A N I ŞI V L A H I I N EUROPA SUD-ORIENTALÂ A SECOLULUI AL XIV-1ea 59

ţ i n u r ă piept cu î n d â r j i r e şi r ă m a s e r ă neclintiţi, asemenea unor

turnuri (KUÍ euQùç Trup-foç rjcruv éKtîvoi)" > ¿
.
F ă r ă să m e n ţ i o n e z e pe V l a h i , N i c e f o r G r e g o r a s , alt istoric
bizantin, ne v o r b e ş t e şi el d e această bătălie, în care „ C a t a l a n i i
1
şi T u r c i i " au ocupat p o s i ţ i e „ î n t r e satele K y p s e l a şi A p r o s " ).
Cu un secol şi c e v a înainte, N i c e t a s H o n i a t e s menţionase satul
K y p s e l a în l e g ă t u r ă cu j a f u r i l e s ă v â r ş i t e în T r a c i a de V l a h i şi
1 4
de t o v a r ă ş i i lor C u m a n i i ) . E f o a r t e posibil deci c a elementul
v l a h să se f i menţinut în această r e g i u n e şi în v r e m e a când
A l m o g a v a r i i pustiau î m p r e j u r i m i l e Oonstantinopolului şi când
scria P a c h i m e r e .
F r a n c i s c o de M o n e a d a , i s t o r i e spaniol delà începutul se­
1
colului al X V I I - l e a ' ) — s c r i i t o r din „secolul de aur" al lite­
r a t u r i i hispanice — , în manuscrisul conservat în „Biblioteca
1 B
de la R e a l A c a d e m i a de B u e n a s L e t r a s " din B a r c e l o n a ) a ope­
rei s a l e cu p r i v i r e la „ e x p e d i ţ i a C a t a l a n i l o r şi a A r a g o n e s i l o r
c o n t r a T u r c i l o r şi G r e c i l o r " , s'a f o l o s i t de N i c e f o r G r e g o r a s şi
d e R a m ó n M u n t a n e r pentru r e l a t a r e a b ă t ă l i e i delà A p r o s . C â n d
însă autorul a făcut a doua redactare, aceea pentru tipar, a
l u c r ă r i i sale, a p ă r u t ă î n 1623 la B a r c e l o n a , a ţinut seamă şi d e

1 2 ) Patr. gr. t. C X L I V , p p . 549—550. — V . şi G . F i n l a y , A history

of Greece from its conquest by the Romans to the présent time, éd. 1877,
O x f o r d , t. I I I , p . 402; S c h l u m b e r g e r , op. cit., p p . 153—154; N . I o r g a , Con­
tributions catalanes à l'histoire byzantine, P a r i s , 1927, p . 27".
1 3 ) Patr. gr. t. C X L V I I I , p p , 230—231.
1 4 ) Patr. gr. t. C X X X I X , p . 643. — A s u p r a i m p o r t a n ţ e i e l e m e n t u l u i
v l a h în m u n ţ i i H e m u s î n s e c o l u l a l X I I - l e a , v . N . B ă n e s c u , U,n problème
d'histoire medievale: Création et caractère du second empire bulgare
(1185), Bucureşti, 1943.
15) A fost c o n t e d e O s o n a şi m a r c h i s d e A y t o n a , ambasador la
Viena şi guvernator al Ţărilor de Jos. B a l t a s a r Gracián, în cartea sa
El Criticón, partea I , c a p . 11, r e g r e t ă moartea acestui b ă r b a t atât de
capabil. Familia de M o n e a d a e socotită , , u n a din g l o r i i l e Aragonului";
v. L é o n c e L a v e r g n e , Historiens espagnols (Mendoza, Meló, Moneada), în
Revue des Deux-Mondes, O c t . 1842, p . 303.
1 6 ) - T e x t u l acestui m a n u s c r i s a fost publicat de R . F o u l c h é - D e l b o s c
s u b t i t l u l : Empresas y victorias alcanzadas por el valor de pocos Catalanes
y Aragoneses contra los imperios de Turcos y Griegos, în Revue Hispa­
nique, t. X L V , p p . 349—509.
afirmaţia lui P a c h i m e r e , pe care a adăugat-o la textul său,
menţionând p e V l a h i în rândurile a r m a t e i b i z a n t i n e : „ I n aripa
d r e a p t ă se puse c a v a l e r i a m a i aleasă din T r a c i a şi Macedonia,
cu V a l a h i i şi aventurierii, subt ordinele M a r e l u i Heteriarh"
(en el cuerno derecho se puso la caballería más escogida de
Tracia y Macedonia con los Valacos y los aventureros a orden
17
del gran Eteriarca ).

A l m o g a v a r i i asediaţi în G a l i p o l i de către G e n o v e s i , aliati

ai Bizantinilor, au resistat şi ei dârz sub comanda căpitanului
lor Ramón Muntaner, ,,canceller e mestre racional de la
l s
h o s t " ) , v i i t o r u l cronicar al epópeei catalane în O r i e n t .

I I . — Invţisia Almogavarilor în Mar^a Vlahie.

î n ş i r â n d p r o v i n c i i l e I m p e r i u l u i de R ă s ă r i t , R a m ó n M u n ­
t a n e r menţionează, în cronica sa, „ r e g a t u l A r t e i şi acela a l V l a -
1 B
h i e i " (el reyalme de Lorcha e de la Blaquia ) , făcând desigur
alusie la despoiatul E p i r u l u i sau al A r t e i şi la ducatul M a r i i
V l a h i i sau al N e o p a t r e i , locuit în v r e m e a aceea de V l a h i .
In secolul al X I I - l e a , călătorul e v r e u spaniol B e n i a m i n din
Tudela, v o r b i n d d e oraşul Z e i t u n — pe care îl numeşte „Sinon
P o t a m o s " — , în v a l e a râului Sperchios, pomenise de „ m u n ţ i i
V l a h i e i , locuiţi de neamul numit al V l a h i l o r , oameni asemenea
2 0
cerbilor de i u ţ i " ) . In v e a c u l u r m ă t o r , N i c e t a s H o n i a t e s afir-

17) Espedición de los Catalanes y Aragoneses contra Turcos y

Griegos, dirigida a Don Juan de Moneada, Arçobispo de Tarragona, por
Don Francisco de Moneada, Conde de Osona, su sobrino, [Barcelona],
Año 1623, c a p . 36. — Din această operă s'au publicat m a i multe ediţii
î n S p a n i a , F r a n ţ a şi Argentina.
18) Muntaner, op. cit-, c a p . 225.
19) M u n t a n e r , op. cit., c a p . 29.
20) Tafel, De Thessalonica eiusque agro, dissertano geographica,
B e r l i n , 1839, p p . 473 şi 489- -493; Viajes de Benjamin de Tudela, 1160-1173,
por p r i m e r a vez t r a d u c i d o s al castellano, con introducción, a p a r a t o critico
y anotaciones, por gnacio González Llubera, Madrid, 1918, p. 6 1 : ,,...los
montes de la V a l a q u i a , cuyos habitantes viven en las montañas; es el
p u e b l o de los l l a m a d o s V a l a c o s , gente ligera como ciervos..." ~ - D e s p r e
 C A T A L A N I SI V L A H I IN Kl'KOPA SI 'D-ORIK.NTAI.A A SECOLULUI AL XIY-lci 61

m a s e că „ p a r t e a muntoasă a T e s a l i e i se numeşte actualmente

2 1
M a r e a V l a h i e " ) . i a r P a c h i m e r e menţionase „ p o p o r u l ales" al
2 2
,,Megalovlahiţilor" ) .
In epoca e x p e d i ţ i e i A l m o g a v a r i l o r în Orient, o „ D e s c r i e r e
anonimă a E u r o p e i o r i e n t a l e " , atribuită unui dominican sau
franciscan de n a ţ i o n a l i t a t e francesă şi al cărei scop era să
3
servească p r o e c t e l e de cruciată ale lui C a r o l de V a l o i s - ) , ne
spune că „ î n t r e M a c e d o n i a , A h a i a şi T e s a l o n i c este un p o p o r
f o a r t e numeros şi răspândit, numit al V l a h i l o r " (inter Mache-
doniam, Achayam et Thessalonicum, est quidam populus valde
magnus et spaciosus qui vo&cmtur Bluzi), şi că aceşti „ p ă s t o r i
ai R o m a n i l o r " (pastores Romanorum), cari ,,au locuit odinioară
în U n g a r i a " , de unde „ a u f o s t scoşi de U n g u r i " , s'au răspândit
în Grecia, unde „dispun din abundenţă, m a i mult ca o r i c a r e alt
2 4
neam, de e x c e l e n t caş, l a p t e şi c a r n e " ) . R e i e s e deci că T e s a -
lia, P t i o t i d a şi chiar L o c r i d a făceau p a r t e din t e r i t o r i u l locuit
de V l a h i .

V l a h i a M a r e , v . G . M u r n u , Istoria Rcmanilor din Pind, Vlahia Mure l'JHV-

1259), B u c u r e ş t i , 1913; I . N i s t o r , Originea Românilor din Balcani şi Vla-
hiile din Tesalia şi E pir, în A n a l e l e A c a d e m i e i R o m â n e , Mem. Sec. Ist,
1943-44.
21) Patr. gr. t. C X X X I X , p . 841.
22) Patr. gr. t. C X L I I I , p . 83.
23) D i n a c e i a ş i e p o c ă s u n t şi p r o e c t e l n de c r u c i a t ă a l e M a i o r c h i n u -
lui Raimundo. Llull, Veneţianului Marino Sanudo Torsello, Fiancesului
P i e r r e D u b o i s şi A r m e a n u l u i H a y t o n ; v. în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă : J. D e l a v i l l e
L e r o u l x , La France en Orient au XlV-e siècle, Expéditions du maréchal
Boueicaut, Paris, 1886, t. I , p p . 27 39, 47-49 şi 64—77; A . Rubió y
Lîucho, La Companyia catalana sota el comandament de Teobald de
Cépoy (Companyles.de Macedònia i Tcssdliaj 1307-~1.UO. in Misceliamo
Prat de la Riba, Institut d'Estudis Catalans, Barcelona, 1923.
24) Anonymi Descriptio Europae Orientalis, p u b l i c a t ă de D r . O l g i e r d
G ó r k a , C r a c o v i a , 1916, p p . 12 - 1 4 ; N . I o r g a , Encore un traité de croisade
(1308): ses renseignements sur l'Europe orientale, în Bulletin de l'Institut
pour l'étude de l'Europe sud-orientale, an. VIII, n. 6-7, 1921; Rubiù
y L l u c h , op. cit.; G . P o p a I_.is.eanu, Românii in „Descriptio Europae Orien­
talis", în Revista, Istorică, X X , pp. 101--111, şi Românii in izvoarele me­
dievale. B u c u r e ş t i , 1939, p p . 211—222.
 2 r
V l a h i a M a r e , a cărei capitală era N e o p a t r a s ' ) — vechea
H y p a t a , n u m i t ă ,,la P a t r i a " de c ă t r e L a t i n i şi, m a i târziu, P a -
t r a g i c de c ă t r e T u r c i , — constituia, l a începutul secolului al
X I V - l e a , ' un ducat sub conducerea unui s e b a s t o c r a t o r sau duce.
Acesta aparţinea unei r a m u r i b a s t a r d e a f o ş t i l o r î m p ă r a ţ i de
R ă s ă r i t din dinastia A n g h e l o s - C o m n e n - ' ' • ) , r a m u r ă s t a b i l i t ă în
E p i r şi Tesalia, cu un v e a c înainte, pe v r e m e a cuceririi Constan-
Unopolului de către cruciaţi şi a desmembrării Imperiului
bizantin.

T i t l u l de s e b a s t o c r a t o r al M a r i i V l a h i i îl m o ş t e n i s e în 1303
2 7
tânărul şi bolnăviciosul . l o a n al H - î e a Anghelos )- „Cronica
M o r e e i " în v e r s i u n e a ei francesă ne spune că, acesta f i i n d m i ­
nor, r e g e n ţ a şi-a, asumat-o v ă r u l său Gui al I I - l e a de la R o c h e ,
s
duce al A t e n e i - ) , care în u r m a sfatului pe c a r e 1-a a v u t la
Z e i t u n - ' " ) , ,,au Giton", cu nobilii din V l a h i a . ,,avec Ies b a r o n s

25) N e o p a t r a s e r a situată l a S u d u l r â u l u i S p e r c h i o s , c a r e se v a r s ă
in g o l f u l M a l i a c , şi l a p o a l e l e v e r s a n t u l u i n o r d i c al m u n t e l u i O e t a . N i c e f o r
G r e g o r a s ne v o r b e ş t e de „ c a s t e l u l f o a r t e b i n e f o r t i f i c a t numit N e o p a t r a s " .
Patr. gr. t. C X L V I I I , p p . 112—113.
26) M i h a i l A n g h e l o s - C o m n e n a înfiinţat la începutul secolului.al
XlII-lea, în G r e c i a s e p t e n t r i o n a l ă , despotatul Epirului. I-au urmat fraţii
săi T e o d o r (1214—1230), c u c e r i t o r şi î m p ă r a t al T e s a l o n i c u l u i , şi M a n u e l
(1230 1 2 3 7 ) , şi f i u l s ă u M i h a i l al I I - l e a ( 1 2 3 7 — 1 3 7 1 ) , a cărui autoritate
se î n t i n d e a şi a s u p r a T e s a l l e i „ M e g a l o v l a h i ţ i l o r " . L a m o a r t e a a c e s t u i a din
u r m ă , fiii săi îi î m p a r t p o s e s i u n i l e . N i c e f o r ia E p i r u l , i a r b a s t a r d u l I o a n
Anghelos, ginerele lui Tarona, căpetenia „Megalovlahiţilor", rămâne cu
teritoriul ,,dintre OHmp şi Parnas", î n g l o b â n d pe „Pelasgi, Ftiotizi, Te-
salieni şi Locrieni ozolieni", deci cu M a r e a V l a h i e ; v. P a c h i m e r e şi G r e g o -
ras, Patr. f)r. t. C X L I I I , p . 83, şi t. C X L V I I I , p . 110.
27) I o a n I A n g h e l o s (1271—1296), al M a r i i V l a h i i , a a v u t c a u r m a ş
pe fiul s ă u Constantin (1296—1303), tatăl lui I o a n al I I - l e a , de c a r e ne
ocupăm; v. C. Hopf, Chroniques greco-romanes, B e r l i n ; 1873, p . 529, şi
Mas Latrie, Tresor de Chronologie, d'Histoire et de Geographie, Paris,
1889, p. 1769.
28) Elena, fiica lui I o a n I A n g h e l o s şi s o r ă a lui Constantin, se
m ă r i t a s e cu G u l i e l m I de l a R o c h e , d u c e al A t e n e i . D i n a c e s t m a t r i m o n i u
s'a n ă s c u t G u i , v ă r p r i m a r a l lui I o a n al I I - l e a ; v. C . H o p f . op. cit., p . 529.
şi M a s L a t r i e , op. cit., p. 1769.
29) Castelul dela Zeitun fusese dat ca zestre lui Gulielm de la
R o c h e , t a t ă l lui G u i , de c ă t r e s o c r u l s ă u , s e b a s t o c r a t o r u l I o a n I Anghelos.
de la B l a q u i e " , a o r g a n i s a t această ţară după sistemul frances,
numind pentru a d m i n i s t r a r e a ei un locotenent al său în per­
soana lui A n t o n F l a m a n d u l , „ m o n s e i g n o r A n t h o n y o l e F l a m e n c ,
qui e s t o i t tenus l e plus s a g e dou douchame", şi un m a r e ş a l al
V l a h i e i în aceea, probabil, a unui Grec, B o t a n i a t e , „ V u c o m i t y .
s o
mareschal d e l a B l a q u i e " ) , p e care î l v o m v e d e a , m a i departe,
în r e l a ţ i i cu A l m o g a v a r i i .
Din această epocă datează, desigur, m o n e t e l e b ă t u t e la
N e o p a t r a s şi care sunt a s e m ă n ă t o a r e denarilor francesi d e tipul
,,tournois". A c e s t e m o n e t e p o a r t ă u r m ă t o a r e l e l e g e n d e :
— A N G E L U S S A B . C, ") pe r e v e r s : N E O P A T R I E ;
— A N G E L U S S A B . C , pe r e v e r s : D E L L A PATRA;
— D U X A N G E L U S , pe revers: D E L L A PATRIA.
E v o r b a , f ă r ă îndoială, de l'oan al I I - l e a A n g h e l o s - C o m n e n .
:
tânărul „ s e b a s t o c r a t o r " sau „ d u c e d e N e o p a t r a s " " - ) .
A c e a s t a e r a situaţia în T e s a l i a şi F t i o t i d a — cu alte cu­
v i n t e în V l a h i a M a r e — pe v r e m e a când A l m o g a v a r i i luptau
în O r i e n t .

*• * ^

D u p ă ce a pustiit T r a c i a (1305—1306), C o m p a n i a cata­

lană s'a î n d r e p t a t s p r e M a c e d o n i a ( 1 3 0 7 ) , condusă fiind de
B e r n a t de R o c a f o r t — oare v a aspira să d e v i e r e g e al T e s a l o -
nicului, — şi a stat c â t ă v a v r e m e î n peninsula Casandria, tre­
când atunci î n serviciul fostului său inamic din Sicilia, C a r o l

30) J. A . B u c h o n , Recherches historiques sur la principauté fran­

çaise de Morée, Paris, 1845, t. I , p . 405- 410; J. L o n g n o n , Livre de la
Conquête de la Princée de l'Amorée, Chronique de Morée ( 1204 1305),
Paris, 1911, p . 345—348. - - „ V i s c o m i t y " în e d i ţ i a l u i B u c h o n .
31) Sabastocrator Comnenus (după Schlumberger).
3 2 ) G S c h l u m b e r g e r , Les principautés franques du Levant d'après
les plus récentes découvertes de la numismatique, Paris, 1877, p . 82, şi
Numismatique de l'Orient latin, Paris, 1878, p . 382—383 şi p l a n ş a XIII,
n - r e l e 17, 18 şi 19; V . şi C . H o p f , Geschichte Griechenlands von Beginn
des Mittelalters bis auf unsere Zeit 1841, in Encyklopädic der Wissens-
schaften und Künste von Ersch und Gruber, t. L X X X V , L e i p z i g , 1867,
p. 3 6 0 - 3 6 1 , şi F . G r e g o r o v i u s , Der Stadt Athen in Mittelalter, Stuttgart.
1889, t. I I , p . 460 n o t a .
 d e V a l o i s , care, prin c ă s ă t o r i a sa cu C a t e r i n a de Courtenay,
se socotea î m p ă r a t al Constantinopolului. A l m o g a v a r i i recunosc
atunci ca şef al l o r pe amiralul T h i b a u t d e C e p o y (sau de Ché-
x x
p o y ) , locţiitorul în O r i e n t al principelui frances ) . E i atacă mă­
năstirile delà muntele A t h o s , î n special Hilandarul, a p ă r a t de
egumenul Daniil, şi oraşul Tesalonic, unde asalturile lor sunt
14
z ă d ă r n i c i t e d e generalul i m p e r i a l H a n d r i n o s (1308) ).
„ D e s c r i e r e a anonimă a E u r o p e i o r i e n t a l e " , pomenită m a i
sus, ne spune că „ ţ a r a V l a h i l o r , m a r e şi b o g a t ă , a f o s t ocupată
a p r o a p e în î n t r e g i m e de a r m a t a principelui Carol, care staţio­
nează în Grecia" (Terram enim horum Blachorum que est
magna et opulenta exercitus domini Kavuli qui in partibus Gre­
cie moratur fere totam occupavit), şi adaugă că această a r m a t ă
„ s ' a î n d r e p t a t spre r e g a t u l Tesalonicuiui, atacând oraşul şi re­
giunea înconjurătoare din spre uscat şi din spre m a r e " ' • ) . A u ­
torul acestor a f i r m a ţ i i , care scrie în p r i m ă v a r a anului 1308, g r e ­
şeşte, desigur, când ne spune c ă . , ţ a r a V l a h i l o r " era ocupată de
„ a r m a t a principelui C a r o l " în timpul asediului Tesalonicuiui. E
posibil ca A l m o g a v a r i i să f i întâlnit m u l t e aşezări v l a h e în M a ­
cedonia, însă T e s a l i a sau M a r e a V l a h i e , „ ţ a r ă m a r e şi b o g a t ă " ,
nu a f o s t i n v a d a t ă de ei şi „ o c u p a t ă a p r o a p e în î n t r e g i m e " de
cât în cursul anului 1309.

I n t i m p u l şederii lor în Macedonia, Catalanii au a v u t re­

laţii cu ducele A t e n e i G u i al II-lea. de la R o c h e , cu a cărui soră
; î , ;
v i t r e g ă a f o s t v o r b a să s e cunune B e r n â t de R o c a f o r t ) , şi cu
M a r e a V l a h i e , de unde îşi procura p r o v i s i a de g r â u „ a r m a t a din
G r e c i a a principelui C a r o l " . I n socotelile, care ni sunt cunoscute,
ale lui T h i b a u t d e C é p o y g ă s i m u r m ă t o a r e l e î n s e m n ă r i : „ A Jean
de M o n t e n a s et à Jean de L a v a l qui furent e n v o y e z de par la
c o m p a i g n i e au duceaume d ' A t h è n e s pour p a r l e r au duc d ' a v o i r

3 3 ) R u b i o y L l u c h , op. cit.
34) O. Tafrali, Thessalanique au quatorzième siècle, Paris, 1913.
p p . 206—207; R u b i o y L l u c h , op. cit.
35) Anonymi Descripiio, p . 14 — O. G ó r k a a dowdit că autorul
a t e s t u i i z v o r m e d i e v a l , c a r e c u n o ş t e a B a l c a n i i , a s c r i s în p r i m ă v a r a a n u l u i
1308, în F r a n ţ a , pp. V- V I .
3 6 ) R u b i o y L l u c h , op. cit.; N i c o l a u d ' O l w e r , op. cit., p . 99.
 C A T A L A N I ŞI V L A H I IN EUROPA SU1J-OR1EN I'AI.A A SECOLUL! 11 AL M V - I c i 65

chevaux, e t c . ; ...à d e u x m é n e s t r e u x du duc d ' A t h è n e s qui v i n -

d r e n t p o u r le m a r i a g e d e R o q u e f o r t , etc., à Jean de B e r q u o n .
escuyer du duc d ' A t h è n e s , qui d e v a i t d i r e au duc c o m m e n t nous
eussions,accord en B l a q u i e d e aucun secours d e g r a i n " . A c e a s t ă
î n ţ e l e g e r e p e n t r u p r o c u r a r e a d e g r â u s'a f ă c u t probabil prin-
tr'un m e s a g e r , B o t a n i a t e'•") • ,,un m e s s a g e r V o t e m i t e , g r a n d m a ­
réchal de l a B l a q u i e " . d e s i g u r cel p o m e n i t şi de . C r o n i c a Mo-
r e e i " . T o t î n aceleaşi s o c o t e l i se f a c e alusie l a g r â u l o b ţ i n u t din
Vlahia pentru Turci şi T u r c o p o l i , aliaţi ai A l m o g a v a r i l o r :
,.donné e t p a y é à m e s s i r e O v i t i , p a t r o n d'une n a v e d e Gênes,
p o u r p o r t e r l e pain d e s T u r c s e t T u r c o p l e s d e la B l a q u i e j u s -
3 8
ques à R u r a i n e , au r o y a u m e d e S a l o n i q u e " ).

C e a r t a nu î n t â r z i e să izbucnească î n t r e B e r n â t de R o c a -
f o r t şi T h i b a u t d e C é p o y . A c e s t a d i n u r m ă prinde pe şeful c a ­
talan şi îl t r i m i t e c a p t i v î n I t a l i a , rămânând singur î n fruntea
3 9
C o m p a n i e i ) . A m i r a l u l f r a n c e s a însemnat în socotelile sale:
,.à Jacques d e C o r n o y q u i e m m e n a e n P o u i l l e R o q u e f o r t e t au­
4 0
t r e s traîtres... 60 f l o r i n s " ) .
P e l a s f â r ş i t u l anului 1308, s i t u a ţ i a e r a neliniştitoare pen­
tru A l m o g a v a r i : asalturile acestora î m p o t r i v a Tesalonicului nu
t

37) „Wol Botoniates", Hopf, op- cit., p . 389; . . P r o b a b l e m e n t u n

B o t a n i a t e " , S c h l u m b e r g e r , Expédition, p . 272, n o t a 1.
3 8 ) J. A . B u c h o n , Collection de chronique.? nationale» françaises du
treizième au seizième siècle, P a r i s , 1826, t. I I . p p . 352- -356, şi Chroniques
étrangères, p p . 467 - 4 6 9 , n o t a ; H o p f , op. cit., p p . 387 388. — P u ţ i n d u p ă
trecerea C a t a l a n i l o r în serviciul lui G a u t h i e r de Brienne, Veneţianul M a ­
r i n o S a n u d o T o r s e l l o , î n o p e r a s a Liber Sccretorum Fidelium Cruciş super
Terrae Sanctae recuperutione et conservatione p u b l i c a t ă d e B o n g a r s în
al doilea t o m al culegerii Gesta Dei per Francos, H a n o v r a , 1611,
afirmă că armatele cruciaţilor a r putea obţine grâu din Vlahia tesa-
liană: „Item ex Blachia habe« possent frumentum, aliaque plnguedo.
A portu Amiro, portuque Mithriade atque Lade in m a g n a quantitate,
si a d s t a t u m r e d u c e r e t u r p r i s t i n u m , e o q u o d i p s a c o n s u m p t a f u i t a C o m i t e
Brenensi, d u m societatis Catelanorum dominium obtinebat" ( p . 6 8 ) ; v.
î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă şi F . G r e g o r o v i u s , Der Zug der catulanischen Compa­
nie nach Béotien, und die Schlacht am Kephissos, in Historische Class?,
şedinţa din 8 Ianuarie 1887, M ü n c h e n , p p . 25—40.
39) R u b i ö y L l u c h , op. cit.
40) B u c h o n , Collection, t. I I , p . 356; Chroniques étrangères, p . 469.

Revista Istorică
S
 izbutiseră, i a r drumul spre T r a e i a li e r a o p r i t de G r e c i . N i c e f o r
G r e g o r a s ne spune că ,,ei erau î n g r i j o r a ţ i ca nu c u m v a p o p o a r e l e
vecine cu R o m e i i din M a c e d o n i a , adică I l i r i i , T r i b a l i i , A c a r n a -
nienii şi T e s a l i e n i i , să s e unească pentru a-i înconjura din t o a t e
4 1
p ă r ţ i l e ş i a-i n i m i c i " ) . R e c u n o a ş t e m sub numele de H i r i , T r i ­
bali şi T e s a l i e n i r e s p e c t i v pe A l b a n e s i , p e S â r b i şi p e „ p o p o r u l
f o a r t e numeros şi răspândit, numit al V l a h i l o r " .
F i i n d ameninţaţi de f o a m e t e , I b e r i c i i , după cum ne spune
acelaşi istoric bizantin, „ l u a r ă h o t â r î r e a c a r e p ă r e a m a i mult
un act de nebunie decât d e îndrăzneală, adică de a m e r g e c â t
m a i repede, f ă r ă z ă b a v ă , până în ţ a r a T e s a l i e n i l o r , r e g i u n e c a r e
a v e a să le dea î m b e l ş u g a t e p r o v i s i i pentru h r a n a l o r şi pe c a r e
4 2
ar f i încercat c h i a r s ă o supue" ).
4 3
T o t G r e g o r a s a f i r m ă c ă „ d u p ă s e p a r a r e a l o r de T u r c i ) ,
C a t a l a n i i p e t r e c u r ă i a r n a la p o a l e l e m u n ţ i l o r O i i m p şi O s a " şi
că „ l a v e n i r e a p r i m ă v e r i i ei p o r n i r ă de aci şi s t r ă b ă t u r ă c u l m i l e
m u n ţ i l o r şi v a l e a T e m p e , ajungând, înainte de sosirea v e r i i , în
mănoasele c â m p i i ale T e s a l i e i , pe c a r e le-au p â r j o l i t , devastân-
4 4
du-le f ă r ă a î n t â m p i n a r e s i s t e n ţ ă " ).
F i l o l o g u l g r e c T o m a . . M a g i s t r u l " , cunoscut şi sub numele
l u i m o n a h a l d e T e o i u l si c a r e e c o n t e m p o r a n al e v e n i m e n t e l o r
d e c a r e ne o c u p ă m , ne v o r b e ş t e d e h o t ă r î r e a „ I t a l i c i l o r " , adică
a Catalanilor, şi aceea a „ P e r ş i l o r " , sau a „Achemenizilor",
a d i c ă a T u r c i l o r , de „ a d e v a s t a î n t r e a g a T e s a l i e " . I n faţa năvă­
l i t o r i l o r „totul s e î n v ă l m ă ş e ş t e ş i piere, totul e plin d e c a d a v r e

41) Patr. gr. t. C X L V I I I , p . 247. - v. şi A . R u b i o y L i u c h , Nice-

foro Gregoras y la expediciâv de los Catalanes a Oriente, î n Museo Balear
de Historia y Literatura. Cicncias y Artes, P a l m a de M a l l o r c a , e p o c a I I ,
t. I I , 1885.
42) Patr. gr. t. C X L V I I I , p . 247.
43) După Toma M a g i s t r u l , R a m o n M u n t a n e r şi v e r s i u n i l e g r e a c ă ,
i t a l i a n ă şi spaniolă a l e Cronicii Moreei, Turcii au participat alături de
Iberici la i n v a s i a Tesaliei.
44) Patr gr. t. C X L V I I I . p , 249. — V o r b i n d d e r ă z b o i u l lui A l e x e 1
C o m n e n cu N o r m a n z i i (1082), A n a Comneaa menţionase lângă muntele
C h i s a v o s , v e c h i u l O s a , „ s a t u l v l a h E z e v a n " , Patr. gr. t. C X X V I I , p . 138.
 4 5
şi de s â n g e " ) . T o t u ş i T e s a l i e n i i se unesc sub conducerea g e ­
neralului H a n d r i n o s , a p ă r ă t o r u l Tesalonicului, şi duc un răz-
boiu de h ă r ţ u i a l ă î m p o t r i v a a g r e s o r i l o r . V o r b i n d de căpetenia
m a i sus pomenită, T o m a M a g i s t r u l scrie u r m ă t o a r e l e : „Atâ­
tea v i c t o r i i strălucite a r e p u r t a t acesta, f i e izbind în massa
c o m p a c t ă a i n a m i c i l o r , f i e atacând m u l ţ i m e a acestora cu f o r ţ e
m i c i sau g r u p u r i l e reduse ale l o r cu f o r ţ e m a r i , încât şi acum
le p r o s l ă v e s c T e s a l i e n i i şi l e cântă a p r o a p e t o ţ i o a m e n i i " " 0 -
Catalanii, c a r i pustiiseră cu a t â t a uşurinţă c â m p i a T e -
saliei, s'au văzut în i m p o s i b i l i t a t e a de a pune stăpânire pe
munţii tesalieni şi de a cuceri i n e x p u g n a b i l e l e castele ale
Vlahiei.
I a t ă , după N i c e f o r G r e g o r a s , cum judecau Almogavarii
înşişi s i t u a ţ i a în c a r e se g ă s e a u : „ A s p r i m e a munţilor, cu c a r e
n a t u r a a înzestrat, în m u l t e locuri, această ţară, dă l o c u i t o r i l o r
săi s i g u r a n ţ ă şi îndrăzneală (aacpdXeidv ie Kcd Sdpooc Toîq exouai
tMbuucn), i a r c e t ă ţ i l e clădite pe î n ă l ţ i m i ne pun în neputinţa
de a î n t r e p r i n d e v r e u n asediu" " ) .
A c e s t r ă z b o i u d e h ă r ţ u i a l ă — această „ g u e r r i l l a " — H a n -
drinos 1-a f ă c u t în T e s a l i a , terra BJachorum, desigur, cu con­
cursul „ M e g a l o v l a h i ţ i l o r " , al aceloraşi V l a h i d e s p r e care, cu
un secol şi c e v a înainte, a f i r m a s e B e n i a m i n din T u d e l a că „ n i ­
meni nu-i p o a t e a t a c a " şi că „niciun r e g e nu e în stare să-i
i H
domine" ).
In ciuda resistenţei l o c u i t o r i l o r dela munte, T e s a l i a , terra
magna et opulenta, se găsea, p e la s f â r ş i t u l anului 1309, î n t r ' o
situaţie jalnică. T â n ă r u l sebastocrator, „ s l a b şi plăpând din pri-

45) Pair. gr. t. C X L V : , , A d J o s e p h u m P a t r e m a n g e l i s c o m p a r a n d u m

expositio rerum quae tempore Italorum et Persarum invasionis acci-
derunt".
46) Ibidem: „Theoduli Monachi alias Thomae Magistri oratio pro
Chandreno". - v . şi B u c h o n , Chroniques étrangères, p p . 476 479, şi G a s -
par Sentifion, Carta al Rey Andronico el Paledlogo: Apologia de Jandri-
nos por Teódulo (Tomas Magister), î n Revista de Ciencias Historiens, t. I ,
Barcelona, 1880, p p . 61—71 (traducere adesea inexactă).
47) Patr. gr. t. C X L V I I I , p . 250.
48) Tafel, op. rit., p . 473; Viajes de Benjamin de Tudela, p . 61.
cina unei l u n g i b o a l e ş i ameninţat de o m o a r t e p r e m a t u r ă " " - ' ) ,
nu putea e v i t a anarhia î n c a r e ameninţa să se prăbuşească
Marea Vlahie.
C a t a l a n i i au trebuit, în cele d i n urmă, să ajungă la o
î n ţ e l e g e r e cu debilul s e b a s t o c r a t o r al M a r i i V l a h i i , care, îndem­
5 0
nat d e sfetnici, î i i a în serviciul său, făgăduindu-le bani ),
p r o b a b i l cu scopul o c u p ă r i i ducatului A t e n e i , al cărui succesor
l e g i t i m s e socotea, I o n al I I - l e a A n g h e l o s — după c u m v o m
v e d e a î n capitolul u r m ă t o r — î n u r m a m o r ţ i i v ă r u l u i său Gui
d e l a R o c h e , s u r v e n i t ă î n 1308.
O s c r i s o a r e d i n 1309 t r i m e a s ă de d o g e l e V e n e ţ i e i P i e t r o
G r a d e n i g o b aii ului d e N e g r o p o n t e Belletbo F a i i e r , ne v o r b e ş t e
d e T h i b a u t d e C e p o y , „ c a r e e î n V l a h i a , cu C o m p a n i a " , (Domi-
nus Gibaldus qui est in Vlaquia cum cornpagna), şi c a r e încear­
c ă o a p r o p i e r e de S e r e n i s i m a R e p u b l i c ă ' ) .
Pe n e a ş t e p t a t e însă, şi î n m o d m i s t e r i o s , amiralul franees
„ a părăsit Compania fără sâ-şi f i luat r ă m a s bun aela ni­
S 2
meni" ) . L a s f â r ş i t u l lui A p r i l i e 1310 el e r a in F r a n ţ a , dapă
cum reiese d i n s o c o t e l i l e sale. I n p r i m ă v a r a aceluiaşi an, A i m o -
g a v a r i i au t r e b u i t să plece d i n T e s a l i a îndreptându-se spre L o -
crida. N u ş t i m p r e c i s d a c ă acest drum e i l-au f ă c u t î n cali­
t a t e d e m e r c e n a r i ai sebastocratorului sau de solicitaţi ai duce­
lui A t e n e i , c a r e a v e a n e v o e d e s e r v i c i i l e l o r . Ş t i r i l e pe care le
a v e m î n această p r i v i n ţ ă sunt confuse şi c o n t r a d i c t o r i i .
D u p ă a f i r m a ţ i a lui G r e g o r a s , C a t a l a n i i „ l e g a r ă prietenie
cu T e s a l i e n i i , p r i m i n d c o n d i ţ i i l e p o m e n i t e şi, la v e n i r e a p r i m ă ­
v e r i i , după ce au o b ţ i n u t bani, conduşi f i i n d de călăuzele f ă g ă ­
duite,- s t r ă b ă t u r ă m u n ţ i i Tesaliei, trecură Termopilele şi po­
= s
p o s i r ă în L o c r i d a , l â n g ă râul C e f i s " ).

4 9 ) Pair. gr. t. C X L V I I I , p . 249.

50) IUdem.
5 1 ) H o p f , o p . cit-, p . 389; G r e g o r o v i u s , Der Stadt Athen, t. I I , p. 9;
Rubiö y Lluch, La Companyia catalana.
5 2 ) M u n t a n e r , op. cit., c a p . 239 — C r o n i c a r u l c a t a l a n n e s p u n e î n s ă
greşit c ă C e p o y a plecat înainte de invasia Tesaliei. A m văzut că acesta
s e g ă s e a î n 1309 „ î n V l a h i a , c u C o m p a n i a " v. R u b i ö y L l u c h , op. cit.
5 3 ) Patr. gr. t. CXLVin, p . 250.
 D a r şi în acest d r u m prin r e g i u n e a m u n t o a s ă a F t i o t i d e i
au avut p r o b a b i l de l u p t a t A l m o g a v a r i i cu băştinaşii. C r o n i c a
g r e c e a s c ă din G a l a x i d i ( l o c a l i t a t e d i n g o l f u l C o r i n t , î n L o c r i d a ) ,
r e d a c t a t ă la începutul secolului al X V I l I - l e a , pe b a s a unor d o ­
cumente vechi, şi care a f o s t d e s c o p e r i t ă în 1864 şi publicată î n
anul u r m ă t o r de C o n s t a n t i n Sathas, r e l a t e a z ă i n v a s i a „ t e m u ţ i l o r
c o r s a r i numiţi T a r a g o n a ţ i " , adică A r a g o n e s i , şi resistenţa pe
c a r e aceştia au î n t â m p i n a t - o din p a r t e a l o c u i t o r i l o r L o c r i d e i :
„ T o ţ i au ascultat de poruncile î m p ă r ă t e ş t i î n a r m â n d până la t r e i
mii de ostaşi epactiţi, g a l a x i d i o ţ i , l i d o r i c h i o ţ i şi din alte locali­
tăţi, cari au şi p o r n i t î m p o t r i v a acelor corsari, însă când s'au
întrunit pe c â m p i a dela Zeitun, a izbucnit v r a j b a î n t r e căpetenii.
S'au insultat cu neruşinare, s'au î m p r ă ş t i a t şi puţin a l i p s i t ca
să se şi î n e a e r e . T o t u ş i , G a l a x i d i o ţ i i s'au pus în serviciul lui
4
chir A n d r e a s ) , unul dintre p r i m i i g e n e r a l i ai Basileului, care
a d a t două b ă t ă l i i strălucite, în c a r e a ucis mulţi corsari, întor-
r 5
cându-se apoi la G a l a x i d i cu m a r i d a r u r i dela chir A n d r o n i c ' ) .
I n s ă din causa desbinării dintre G r e c i , corsarii, f ă r ă nicio piedică,
au pus s t ă p â n i r e p e m u l t e oraşe- p r i n t r e c a r e Salona"' ' " ) •
. A r reieşi din cele de m a i sus că drumul prin F t î o t i d a , adică
p r i n munţii „ V l a h i e i " lui B e n i a m i n din T u d e l a — unde se g ă ­
seau mulţi V l a h i — şi prin L o c r i d a , deci prin t e r i t o r i u aparţi­
nând sebastocratorului, l-au f ă c u t A l m o g a v a r i i cu a r m a în mână,
luptând p r o b a b i l î m p o t r i v a lui H a n d r i n o s . Succesul „ T a r a g o n a -
ţ i l o r " însă s'a d a t o r i t n e î n ţ e l e g e r i l o r d i n t r e băştinaşi.
R a m o n M u n t a n e r nu a f o s t m a r t o r ocular la t r e c e r e a com­
p a t r i o ţ i l o r săi prin T e s a l i a , F t i o t i d a şi L o c r i d a , adică prin V l a -
h i a M a r e , căci el părăsise C o m p a n i a catalană încă de p e când
aceasta se g ă s e a în peninsula Casandria. E l însă s'a putut in­
f o r m a , m a i târziu, asupra acestui e v e n i m e n t p r i n m ă r t u r i a foşti-

5 4 ) C h i r A n d r e a s a r fi H a n d r i n o s , dupa S a t h a s .
55) A n d r o n i c al I I - l e a Paleolog.
5 6 ) A . R u b i o y L l u c h , La expedición y dominación de ios Catalanes
en Oriente juzgadas por los Griegos, ín Memorias de la Real Academia
de Buenas Letras de Barcelona, I V , 1885, pp. 41—42; H o p f , op. ext., p. 389;
W . M i l l e r , The Latins in the Levant, L o n d r a , 1908, pp. 222—223. — S a l o n a
este v e c h e a A m f i s a a L o c r i d e i o z o l i e n e .
 70 VALERIO 1
PAP A H A G I

l o r săi t o v a r ă ş i de arme, cari au p a r t i c i p a t la i n v a s i a V l a h i e i .

A f i r m a ţ i i l e cronicarului catalan nu corespund cu acelea ale lui
G r e g o r a s decât n u m a i în recunoaşterea a s p r i m i i p ă r ţ i i muntoase
a Tesaliei.
M u n t a n e r . n e spune c ă A l m o g a v a r i i , pe când se g ă s e a u la
Casandria, au f o s t c h e m a ţ i de noul duce al A t e n e i , contele Gau-
t h i e r d e B r i e n n e , succesorul lui G u i de la R o c h e :
„ I n acest t i m p s'a î n t â m p l a t să m o a r ă de b o a l ă ducele
A t e n e i , N e a v â n d f i u şi nici fiică, a lăsat ducatul contelui d e
Brienne, v ă r u l său p r i m a r . I n t i n e r e ţ e a sa, contele d e B r i e n n e
t r ă i s e m u l t t i m p în Sicilia, în castelul A g o s t a , unde fusese tri­
m e s ca ostatec d e c ă t r e t a t ă l său, când acesta a f o s t prins, şi de
unde a ieşit apoi răscumpărându-se: d e aceea era iubit de Cata­
lani şi l e v o r b e a l i m b a (e per axo feyas amar a cathalans e par-
lava cathalanesch). C â n d a sosit în ducat, l-au p r o v o c a t atât
7
despotatul A r t e i ' ) , cât şi A n g h e l o s , seniorul V l a h i e i , precum
şi împăratul, aşa î n c â t e r a î n c o l ţ i t din t o a t e p ă r ţ i l e (E con fo al
ducat, lo dispotat de Larta desafiele, e Langlo, senyor de la Bla-
quia, atretal, e lemperador: axi que de cascuna part li donaven
assats per fer). El a t r i m e s soli la C o m p a n i e , p r o m i ţ â n d să plă­
tească acesteia solda pe şase luni, dacă î i v i n e în ajutor şi, chiar
ş i după aceea, să m e n ţ i e aceeaşi soldă, a d i c ă : p a t r u uncii pe lună
d e o m având cal cu armură, două d e o m cu cal f ă r ă a r m u r ă şi
una de f i e c a r e pedestru. A u ajuns astfel l a o î n ţ e l e g e r e asupra
acestui lucru, asigurându-se reciproc prin jurăminte scrise.
D u p ă aceea, C o m p a n i a p o r n i din C a s a n d r i a şi ajunse în M o r e e a ,
după m a r i l e g r e u t ă ţ i ce le-a îndurat în t r e c e r e a p r i n V l a h i a ,
c a r e e cea m a i a s p r ă ţ a r ă din lume (E sobre ago "ta companya
partis de Saserandria e vench a la Morea, ab gran afany que
sofferiren a passar la BTaquia, qui es la pus fort terra del
5S
mon)" ).

57) I n despotatul A r t e i d o m n e a t â n ă r u l T o m a C o m n e n .
58) M u n t a n e r , op. cit., c a p . 240. — I n s e c o l u l a l X l I I - l e a , Robert
de C l a r y s c r i s e s e : „ S i est B l a k i e u n e m o u l t f o r t terre...", v. H o p f , Chro-
niques, p . 51. — G i o v a n n i V i l l a n i , c o n t e m p o r a n a l a c e s t u i e v e n i m e n t , n e
s p u n e . î n op. cit., c a r t e a 58, c a p . 78, c ă , d u p ă s t a b i l i r e a l o r î n „regatul
Salonicului", A l m o g a v a r i i a u p r ă d a t toată regiunea p â n ă la Constantino-
 „ V l a h i a " lui Muntaner, cuprinsă î n t r e „ C a s a n d r i a " şi , C o ­
reea", ar corespunde deci cu „ t e r r a B l a c h o r u m " , care, după
„ D e s c r i e r e a anonimă", se întindea „ î n t r e M a c e d o n i a , A h a i a şi
Tesalonic".
A m v ă z u t , din socotelile lui T h i b a u t de C e p o y , că A l m o ­
gavaría au a v u t r e l a ţ i i cu Gui al I I - l e a d e la R o c h e , pe când se
g ă s e a u în M a c e d o n i a . D u c e l e A t e n e i m o a r e însă în O c t o m b r i e
1308. E p r o b a b i l c ă î n ţ e l e g e r e a A l m o g a v a r i l o r cu succesorul a-
cestuia, G a u t h i e r d e B r i e n n e , nu s'a încheiat în Casandria, cum
ne spune Muntaner, şi p o a t e chiar nici în T e s a l i a , ci după in-
v a s i a L o c r i d e i , căci ei sosesc în această r e g i u n e în calitate de
m e r c e n a r i ai sebastocratorului şi conduşi de călăuze tesaliene —
de s i g u r V l a h i — deşi atacaţi, ca şi în munţii F t i o t i d e i , de băş­
tinaşi în f r u n t e cu H a n d r i n o s . E posibil deci ca la h o t a r u l duca­
tului A t e n e i să f i t r e c u t e i î n s e r v i c i u l ducelui francés, întorcând
a r m e l e contra fostului l o r stăpân.

M u n t a n e r ne spune că, „ o d a t ă ajunşi î n ducatul A t e n e i " ,

A l m o g a v a r i i „ a u f o s t b i n e p r i m i ţ i d e contele de B r i e n n e " , care
,,le-a d a t solda p e două luni", şi că, m u l ţ u m i t ă lor, a putut recu­
ceri ducele „ p e s t e t r e i z e c i d e c a s t e l e " smulse d e i n a m i c i i săi. In
aceste condiţii, a putut G a u t h i e r „ t r a t a o n o r a b i l cu împăratul, cu
5 9
A n g h e l o s şi cu d e s p o t a t u l " ).
D u p ă această nouă s e r i e de i s p r ă v i în V l a h i a , izbucneşte •
un conflict î n t r e C a t a l a n i şi ducele A t e n e i , din causa soldei, şi
acesta d i n u r m ă e î n v i n s şi ucis în b ă t ă l i a dela râul C e f i s , l â n g ă
6 0
lacul Copáis, la 15 M a r t i e 1 3 1 1 ) . I b e r i c i i d e v i n stăpâni ai
ducatului. /
„ C r o n i c a M o r e e i " , î n cele p a t r u versiuni ale ei, francesa,
g r e a c ă , spaniolă ( d i a l e c t u l a r a g o n é s ) şi italiană. — p r i m e l e trei
compuse în secolul al X l V - l e a . — f a c e şi ea alusie la v e n i r e a

p o l şi c ă , , a l l a f i n e t o r n a r o n s o p r a le t e r r e del D e s p o t o , cioè il R e a m e d i
Macedonia, e quello distrussero". Catalanii însă nu s'au î n d r e p t a t s p r e
..ţara d e s p o t u l u i " ci spre aceea a sebastocratorului, adică spre Marea
Vlahie.
5 9 ) M u n t a n e r , op. cit., c a p . 240.
6(f! Ibidem.
 C o m p a n i e i catalane in , , V l a h i a " şi i a încercarea ducelui A t e n e i
d e a cuceri această ţară cu ajutorul Almogavarilor.
V e r s i u n e a francesa ne spune că, după m o a r t e a lui Gui de
la R o c h e , succesorul său G a u t h i e r de B r i e n n e „ s ' a c c o r d a à la
C o m p a i g n e , et les f i s t v e n i r à la B l a q u i e . E t puis fu e n descort
H 1
a v e c l a C a m p a i g n e , à eaux, en R e m y r o ) . S i fu m o r s e t descon­
< ; 2
f i s e t déshérités p a r son o r g u e i l " ).
Versiunea g r e a c ă — cronică r i m a t ă — a f i r m ă că „ î n d a t ă
3
ce află M e s s e r Gualtier, ducele, de s o s i r e a C o m p a n i e i " ) , c a r e
a v e a cu ea p e s t e o m i e d e T u r c i , se înţelese cu ea să atace R o ­
mania şi să cucerească V l a h i a (và uáxuivxm rr)v 'Puiuriviâv «ai xrjv
BXaxiàv èirapouv). Insă, o d a t ă stăpâni pe cetatea Domoeo, a u
, ; 4
izbucnit n e î n ţ e l e g e r i şi încăerări î n t r e e i " ) . A c e l a ş i lucru îl
a f i r m ă şi versiunea italiană, c a r e e r e d a c t a t ă după cea g r e ­
cească: „ S ' a e c o r d o adunque G u a l t i e r con l o r o che a v e s s e r o a
c o m b a t t e r la R o m a n i a e prender la V a l l a c h i a " " ' ) .
V e r s i u n e a spaniolă, care a f o s t compusă în 1393 — proba­
bil la A v i g n o n — s u b d i r e c ţ i a A r a g o n e s u l u i F r a y Juan F e r n á n d e z
< < !
de H e r e d i a , M a e s t r u al Ordinului H o s p i t a l i e r i l o r din R o d o s ),

61) R e m y r o — A r m i r ó s a u H a l m y r o s , p o r t la g o l f u l P a g a s e t i c ( V o l o ) .
Muntaner îl v i s i t a s e : ,,lo p o r t d e Almiro, q u i es e n lo d u c a t d e T e n e s "
(cap. 235) şi a c o l o a p u t u t el a f l a p r o b a b i l c ă V l a h i a e s t e ,,la p u s fort
t e r r a del m o n " . A p a r ţ i n e a D u c e l u i A t e n e i , d e ş i e r a în' T e s a l i a .
6 2 ) B u c h ó n , Recherches historiques, t. I , p p . 2 3 9 - 240; L o n g n o n , op.
cit.. p . 196.
63 ) D u p ă v e r s i u n i l e g r e a c ă şi i t a l i a n ă a C r o n i c e i M o r e e i , G u i d e l a
R o c h e e a c e l a c a r e a luat în serviciul s ă u C o m p a n i a c a t a l a n ă sosită la
H a l m y r o s s a u A r m i r ó . E p o s i b i l s ă fie î n s ă o c o n f u s i e c u u n a l t eveni­
m e n t î n t â m p l a t , î n t r ' a d e v ă r , p e c â n d t r ă i a G u i d e l a R o c h e şi a n u m e s o s i r e a
în G r e c i a a A l m o g a v a r i l o r c o n d u ş i d e P e r r á n E x i m e n i s d ' A r e n ó s , eveni­
m e n t de c a v e ne v o r b e s c P a c h i m e r e şi M u n t a n e r ; v . J. A B u c h ó n , Recher­
ches et matériaux pour servir à une histoire de la domination française
aux XIII-e, XIV-e et XV-e siècles dans les provinces démembrées de l'Em­
pire grec à la suite de la quatrième croisade, p a r t e a I , P a r i s , 1840, p . 333.
64 ) B u c h ó n , Recherches historiques, t. I I , p . 262, şi Chroniques
étrangères, p. 169; R u b i o y L l u c h , La expedición, p . 37.
6 5 ) C . H o p f , op. cit., p . 456.
6 6 ) D e s p r e a c e s t p e r s o n a j , v. M a n u e l S e r r a n o y S a n z , Vida y escritos
de D. Juan Fernández de Heredia. Gran Maestre de la Orden de San Juan
 C A T A L A N I ŞI V L A H I I N EUROPA SVD-ORIENTALA A SECOLULUI A I . XlV-U-.i "3

s'a p u t u t r e d a c t a f i e după un t e x t francés , f i e după unul g r e ­

c s 6 I >
cesc ) sau italian ) . E o o p e r ă o r i g i n a l ă pentru e v e n i m e n t e l e
î u
de după 1302 ) , dar redactată delà această dată pe basa unor
71
documente c a r e ne sunt n e c u n o s c u t e ) , şi în „ o r â n d u i r e a şi
c o o r d o n a r e a " c ă r o r a „ e p r o b a b i l să f i i n t e r v e n i t însuşi Mae­
7 2
strul" ).
D u p ă aceasta versiune, „ R o c a f o r t cu Catalanii şi cu T u r c i i ,
intrând în V l a h i a , începură să dea lupte m a r i " , i a r „ G u i de la
R o c h e , c a r e era duce al A t e n e i " , le-a t r i m e s soli făgăduindu-le
,,să le dea o bună soldă, căci d o r e a să cucerească V l a h i a " (éll
les daría buen sueldo he quería conquistar la Blaquia Cata­
lanii şi T u r c i i au p r i m i t să intre în s e r v i c i u l ducelui de A t e n a şi
„ î n c e p u r ă să lupte, cucerind castele în V l a h i a " (s después co-
mençaron a guerrear et a tomar castiellos de la Blaquia). La
m o a r t e a lui G u i d e la R o c h e , Gauthier, ,,văzând că atât Cata­
lanii cât şi T u r c i i se g ă s e a u încă în V l a h i a " , le t r i m i s e v o r b ă
să r e s p e c t e pactul făcut cu v ă r u l său şi „ s ă - i înapoieze caste-

de Jérusalem, S a r a g o s a , 1913. — J u a n F e r n á n d e z d e H e r e d i a , c a r e v i s i t a s e
G r e c i a , a f o s t u n p r e c u r s o r a l h u m a n i s m u l u i s p a n i o l şi un „ m a r e i m p u l s o i
al s t u d i i l o r c l a s i c e " ; v. M a r t i n d e R i q u e r , L'humanisme cátala ( 13U8-1-'i¡).'i i•
B a r c e l o n a , 1934, p . 10.
67) Libro de los fechos et conquistas del Principado de, la Mofea.,
:
compilado por comandamento de Don Fray Johann Ferrandrr. d( Hora!¡a
maestre de S. Johann de Jérusalem. C h r o n i q u e de M o r é e aux XIII-c et
X l V - e siècles, p u b l i é e et t r a d u i t e p o u r l a S o c i é t é d e l ' O r i e n t latin p a r A .
M o r e l F a t i o , G e n e v a , 1885, p . L V I I .
68) A . R u b i o y L l u c h , La lengua y la cultura catalanas en GreciJ
en el siglo XIV, în Homenaje a Menéndez y PeUiyo, Madrid, 1899, t. I I .
p. 111: H e r e d i a a v e a u n s e c r e t a r g r e c , T a l o d i c h i sau Calodichi, original
din Rodos.
69) L o n g n o n , op. cit., p. X X X I I .
70) Ibidem, p. L X X X I I I .
71) D u p ă M o r e l F a t i o , v. Libro de los fechos, p. L X I .
72) R u b i o y L l u c h , op. cit., p . 111.
73) A m v ă z u t c ă n u s u b c o n d u c e r e a lui R o c a f o r t a u t r e c u t Almo-
g a v a r i i î n V l a h i a , ci s u b a c e e a a lui T h i b a u t de C é p o y . D e a l t f e l , dupa
c r o n i c a a r a g o n e s a , M a c e d o n i a e tot „ V l a h i a " : d u p ă ş e d e r e a sa în T r a c i a .
„ R o c a f o r t , cui C a t a l a n i i şi c u T u r c i i , l u ă d r u m u l V l a h i e i " . C a şi v e r s i u n i l e
g r e a c ă şi i t a l i a n ă , cea s p a n i o l ă a t r i b u e lui G u i de l a R o c h e î n ţ e l e g e r e a cu
Catalanii.
 7
l e l e " - ' ) . D u p ă cronica a r a g o n e s a deci, conflictul î n t r e ducele
A t e n e i şi A l m o g a v a r i ar f i izbucnit din causa c a s t e l e l o r din
V l a h i a pe care aceştia î n t â r z i a u să l e înapoieze.

Să v e d e m acum în ce f e l au r e l a t a t i s t o r i c i i p r o s t e r i o r i
t r e c e r e a C o m p a n i e i catalane p r i n V l a h i a M a r e .
I n secolul al X V l - l e a , A r a g o n e s u l J e r ó n i m o Z u r i t a y Cas­
7 5
tro ) s e foloseşte de cronica lui M u n t a n e r şi de o p e r a istorică
a lui N i c e f o r G r e g o r a s pentru a p o v e s t i e x p e d i ţ i a A l m o g a v a r j l o r
în O r i e n t . î n ş i r â n d ţ ă r i l e din E u r o p a r ă s ă r i t e a n ă în e p o c a a-
cestui e v e n i m e n t , i s t o r i c u l a r a g o n é s a f i r m ă că „ V a l a h i a e r a cu­
prinsă în M e s i a I n f e r i o a r ă ş i corespundea cu r e g i u n i l e p e c a r e
le s t r ă b a t e 'Dunărea, acolo unde se v a r s ă în m a r e " (Compren­
díase la Vălaquia en la Mysia inferior y correspondía con las
regiones que atraviesa el Danubio, adonde entra en la mar),
şi pomeneşte p e „ B u l g a r i , Sclavoni şi V a l a h i " (todas aquellas na­
ciones de los Búlgaros, Esclavones y Valacos) printre popoarele
„ p e r v e r t i t e şi atinse d e c o n r u p ţ i a Grecilor, c a r i erau schismatici
7 , ;
şi i n a m i c i ai B i s e r i c i i c a t o l i c e " ) . Şi totuşi, m a i departe, după
ce v o r b e ş t e d e >,Angelo, s e ñ o r d e la V a l a q u i a " , Z u r i t a ne spune

7 4 ) Libro de los fechos, p p . 117—118.

75) S e c r e t a r a l l u í F i l i p a l I I - l e a şi c r o n i c a r o f i c i a l a l A r a g o n u l u i .
F u s e s e e l e v u l h e l e n i s t u l u i s p a n i o l H e r n á n N ú ñ e z , ,,el C o m e n d a d o r g r i e g o " ,
>a U n i v e r s i t a t e a d i n A l c a l á d e H e n a r e s ; v. F . U s t a r r o z şi D . D o r m e r , Pro­
gresos de la Historia en el Reino de Aragón y elogio de Zurita, Saragosa,
1650 şi r e e d i t a r e î n 1878. — P e n t r u Z u r i t a c o l e c ţ i o n a r d e m a n u s c r i s e g r e ­
ceşti, v. C h a r l e s G r a u x , Essai sur les origines du fonds grec de l'Escuriai.
épisode de l'histoire de ia Renaissance des lettres en Espagne, în Biblio­
thèque de l'École des Hautes Etudes, 46-ème fascicule, P a r i s , 1880, p p .
56—58.
76) E n u m e r a r e a popoarelor „schismatice" din E u r o p a orientală par?
s ă fie i n s p i r a t ă d e p r o e c t u l d e c r u c i a t a a t r i b u i t lui B r o c a r d şi d e d i c a t r e ­
g e l u i F r a n ţ e i F i l i p al V I - l e a de V a l o i s (1332), proect pe care Z u r i t a îl
c u n o a ş t e şi îl m e n ţ i o n e a z ă în c a r t e a 6, c a p . 11, a C r o n i c i i s a l e . — P e n t r u
p o m e n i r e a V l a h i e i şi a V l a h i l o r în a c e s t d o c u m e n t m e d i e v a l , v. A u r e l i a n
Sacerdoţeanu, Vlahii şi Vlahia lui Brocard, î n Anuarul Institutului de
Istorie Naţională d i n C l u j , 1928- 1930, p p . 497—503. I n l e g ă t u r ă cu a f i r ­
m a ţ i a p e c a r e o f a c e Z u r i t a cu p r i v i r e la , , a ş e z a r e a V a l a h i e i în M e s i a I n -
 C A T A L A N I ŞI V L A H I I N Kl-KOPA St'D-OR1 KNTA1.A A SECOLULUI A L XÎV-Ita 75

că, ,,după cum a f i r m ă Muntaner. C o m p a n i a s'a dus în M o r e e a ,

îndurând g r e u t ă ţ i în trecerea prin regiunea numită V a l a h i a , c a r e
este dintre cele m a i aspre din lume, în p r o v i n c i a f o a r t e mun­
toasă şi puternică a T e s a l i e i " (...aquella región que llamaban la
Valaquia, que es de las más ásperas tierras del mundo: en la
77
provincia de Tesalia, que es muy montañosa y tuerte) ).
In secolul al X V T I - l e a însă, F r a n c i s c o de M o n e a d a o b s e r v ă
confusia lui Z u r i t a cu p r i v i r e la V Í a h i a şi, servindu-se d e un
i z v o r bizantin» şi a n u m e de o p e r a istorică a lui N i c e t a s H o n i a t e s ,
încearcă să l ă m u r e a s c ă situaţia g e o g r a f i c ă a ţării pe c a r e M u n ­
t a n e r o numeşte „ B l a q u i a " şi să se i n f o r m e z e asupra l o c u i t o r i l o r
ei. I a t ă ce scrie M o n e a d a în a c e a s t ă privinţă, după ce v o r b e ş t e ,
u r m â n d pe G r e g o r a s , de invasia şi şederea A l m o g a v a r i l o r în
Tesalia:
7 8
„ D r u m u l pe care l-au apucat ai n o ş t r i ) a f o s t prin p a r t e a
muntoasă a p r o v i n c i e i T e s a l i a , numită V l a h i a (la parte monta­
ñosa de la provincia Tesalia, llamada la Blaquia), pe c a r e au f o s t
siliţi să o s t r ă b a t ă în p a r t e . Zurita, când v o r b e ş t e d e drumul p e
care 1-a făcut această a r m a t ă , se înşeală spunând că ţ a r a
p r i n c a r e a t r e c u t se numea V a l a h i a (se llamaba Valaquia),
pentru că nu a f o s t i n f o r m a t că e x i s t ă o p r o v i n c i e numită V l a ­
7
h i a " ) , căci Muntaner, de c a r e s'a f o l o s i t , o n u m e ş t e V l a h i a

ferioară", ne î n t r e b ă m d a c ă istoricul a r a g o n é s nu cunoaştea c u m v a p a s a ­

jul lui N i c e t a s H o n i a t e s în care acesta v o r b e ş t e de „ B a r b a r i i d i n m u n ţ i i
H e m u s , c a r i î n a i n t e se n u m e a u M i s i , i a r a s t ă z i p o a r t ă n u m e l e d e V l a h i "
(v. Patr. gr. t. C X X X I X , p. 482).
7 7 ) J e r ó n i m o Z u r i t a , Anales de la Corona de Aragón ( p r i m a ediţie
s'a tipărit la S a r a g o s a , în 1562), c a r t e a 6, c a p . 1, 10 şi 11.
78) După Moneada, „Vlahia" a r fi numai partea meridională a
Tesaliei. I n realitate însă numele acesta se d ă d e a î n t r e g u l u i t e r i t o r i u cu­
p r i n s î n t r e O l i m p şi P a m a s şi s t ă p â n i t d e s e b a s t o c r a t o r : a c e a s t a e s t e ţ a r a
la c a r e face alusie M u n t a n e r când vorbeşte de „Blaquia", f ă r ă să pome­
n e a s c ă nicăeri de T e s a l i a . C u m însă N i c e f o r G r e g o r a s î n t r e b u i n ţ e a z ă n u ­
mai c u v â n t u l „ T e s a l i a " , istoricii iberici a u putut c r e d e că e v o r b a de d o u ă
ţ ă r i d e o s e b i t e . D u p ă Descriptio Europae Orientalis, ţ a r a V l a h i l o r se întin­
dea între „Macedonia, Ahaia şi Tesalonic".
7 9 ) Z u r i t a se î n ş e a l ă n u m a i a s u p r a s i t u a ţ i e i g e o g r a f i c e a V l a h i e i —
el s c r i e „Valaquia", — n u î n s ă şi asupra numelui, cum crede Moneada.
„ V a l a h i a " d e l a D u n ă r e e tot „Vlahia" pentru Greci.
 (porque Muntaner, de donde lo sacó, la llama Blaquia), iar Zu­
rita, i g n o r â n d numele şi corectându-1 pe Muntaner, o numeşte
V a l a h i a , î n t e m e i a t pe a s e m ă n a r e a de nume, însă ai n o ş t r i nu
au ajuns nici l a o sută d e l e g h e de V a l a h i a . V l a h i a trebue să i se
zică, d e o a r e c e este, după cum spune N i c e t a s la sfârşitul istoriei
M 1
sale, ţinutul m u n t o s al Teisaliei ) , (La Blaquia se debe llamar,
que es, según Nicetas en el ţin de su historia, la tierra monta­
ñosa de Tesalia) şi s e p o t r i v e ş t e cu drumul pe care l-au făcut
Catalanii şi cu numele pe c a r e i-1 dă M u n t a n e r . Băştinaşii se nu­
mesc V l a h i , n e a m războinic care a ţinut m u l ţ i ani sub opresiune
M
pe î m p ă r a ţ i i r ă s ă r i t e n i ) şi care, chiar şi astăzi, î n t r e T u r c i , îşi
p ă s t r e a z ă numele şi vitejia., deşi s'a supus acestui p o p o r a t â t de
b a r b a r şi de puternic (Sus naturales se llaman Blacos, gente
belicosa y que tuvo muchos años oprimidos a los emperadores
orientales, y aun hoy entre los Turcos conservan su nombre y
valor, puesto que sujetó a tan bárbara y poderosa gente
Stărue M u n t a n e r în a r e l e v a g r e u t ă ţ i l e care au f o s t întâmpi­
nate în acest d r u m p r i n V l a h i a , m e r e u cu a r m a î n m â n ă şi lup­
t â n d : a t â t a resistenţă s'a întâlnit din p a r t e a băştinaşilor. Sunt

8 0 ) M o n c a d a c u n o a ş t e p a s a j u l d i n N i c e t a s H o n i a t e s în c a r e se v o r ­
beşte de „ p a r t e a m u n t o a s ă a Tesaliei, numită actualmente M a r e a Vlahie".
81) A u t o r u l f a c e d e s i g u r alusie la r e v o l t a V l a h i l o r s u b f r a ţ i i P e t r u
şi A s a n , î m p o t r i v a î m p ă r a t u l u i I s a a c A n g h e l o s , e p i s o d pe c a r e îl citise în
Nicetas Honiates.
82) In manuscrisul acestei opere conservat în „Biblioteca de la
R e a l A c a d e m i a de B u e n a s L e t r a s " din B a r c e l o n a şi d e s p r e c a r e s'a v o r b i t
m a i sus, lipseşte acest pasaj privitor la relaţiile Vlahilor cu Turcii, adăugat
p r o b a b i l de a u t o r l a r e d a c t a r e a t e x t u l u i definitiv. — N u t r e b u e s ă ne s u r ­
p r i n d ă a c e a s t ă m e n ţ i u n e a V l a h i l o r din P i n d î n t r ' o o p e r ă i s t o r i c ă spaniolă
din secolul al X V I I - l e a . M o n c a d a p u t e a fi i n f o r m a t a s u p r a a c e s t e i p o p u ­
laţii d i n P e n i n s u l a B a l c a n i c ă : e de a j u n s s ă ne g â n d i m c ă , în a d o u a j u ­
mătate a secolului al X V I - l e a , „ s t r a d i o ţ i i " din E p i r , „ E p i r o ţ i i " , s e r v i s e r ă
în a r m a t e l e r e g e l u i S p a n i e i ( e x . : G e o r g e B a s t a , r i v a l u l lui M i h a i V i t e a z u l ) ,
c a r e l u p t a s e r ă în Ţ ă r i l e de J o s s u b d u c e l e de A l b a şi A l e x a n d r u F a r n e s e ,
( v . in a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , F a m i a n o S t r a d a , De bello belgico, R o m a , 1643—48,
t. I , p. 294; t. I I , p p . 141, 142, 169, 392, 450, 452) şi că, p u ţ i n î n a i n t e de
apariţia cărţii lui M o n c a d a , ducele de Osuna, vice-rege al Neapolului.
protejase pe Uscocii de pe coasta D a l m a ţ i e i în lupta lor contra republicei
Veneţiei.
de p ă r e r e că una din c e l e m a i m a r i i s p r ă v i s ă v â r ş i t e î n această
e x p e d i ţ i e a f o s t deschiderea unui d r u m prin această ţ a r ă plină
de o a m e n i iscusiţi şi v i t e j i (esta tierra tan llena de gente plâ-
tica y valiente). T o t u ş i au străbătut-o, în sfârşit, spre obşteasca
u i m i r e a acelora care au cunoscut pericolul şi cu bunele şi cre­
!
dincioasele călăuze ale c e l o r din T e s a l i a " * : ) .
M o n c a d a a f i r m ă că „ c e l m a i a p r o p i a t şi m a i puternic duş­
m a n " al ducelui A t e n e i a f o s t „ A n g h e l o s , principe a l Vlahilor"'
(el mas vecino y poderoso ememigo era Angelo, principe de los
s4
Blacos ),
I s t o r i c u l spaniol delà începutul secolului el X V I I - l e a este
deci cel dintâi erudit, c a r e a a r ă t a t că aceia c a r i au opus resis-
tenţă Catalanilor, în t r e c e r e a l o r prin „ V l a h i a " , au f o s t chiar lo­
cuitorii v l a h i ai m u n ţ i l o r tesalieni,
C a r t e a lui Moncada, în care retorica, s p e c i f i c ă barocului,
armcxiisează cu g r i j a pentru e x a c t i t a t e a i n f o r m a ţ i e i , a f o s t f o ­
losită, în acelaşi secol, de p ă r i n t e l e b i z a n t i n o l o g i e i , î n v ă ţ a t u l
frances Charles D u F r e s n e , sieur D u C a n g e . A c e s t a cunoaşte
a f i r m a ţ i i l e lui Muntaner, însă se orientează m a i m u l t după opera
istericului spaniol m a i sus p o m e n i t , p e c a r e î l citează, pentru a
relata t r e c e r e a A l m o g a v a r i l o r p r i n T e s a l i a . E l r e l e v ă contrazice­
rile d i n t r e cronicarul c a t a l a n şi N i c e f o r G r e g o r a s şi v o r b e ş t e de
„ I o a n Duca, duce d e P a t r a s , pe c a r e M u n t a n e r î l numeşte A n ­
85
g e l o , principe al V l a h i l o r (Angelo, prince des Blaques ) , căci

8 3 ) M o n c a d a , op. cil., c a p . 62. •-— C a r t e a , lui M o n c a d a a f o s t t r a d u s ă

în f r a n c e s ă d e c o n t e l e d e C h a m p f e u s u b titlul Expédition des Catalans et
des Arragonais ( s i c ) contre les Turcs et les Grecs, P a r i s , 1828. T r a d u c ă ­
t o r u l , s o c o t i n d stilul i s t o r i c u l u i s p a n i o l p r e a c o n c i s , a d a u g ă f r a s e d e l à el:
, , L e s B l a q u e s s ' o p p o s è r e n t d e t o u t e s -leurs f o r c e s à l a m a r c h e d e n o s C a ­
t a l a n s à t r a v e r s les m o n t a g n e s . E x p é r i m e n t é s d a n s l a g u e r r e , v e r s é s d a n s
l a c o n n a i s s a n c e d u p a y s , b r a v e s , o p i n i â t r e s , ils h a r c e l è r e n t s a n s c e s s e n o s
troupes... C e s ennemis, toujours renaissants, a p p a r a i s s a i e n t s u r tous les
points, et 1^ t e r r e i n é p u i s a b l e s e m b l a i t e l l e - m ê m e p r o d u i r e ses d é f e n s e u r s . . .
etc." ( p p . 380—382). Se vede că traducătorul lui Moncada avea încă
p r o a s p ă t ă a m i n t i r e a r ă z b o i u l u i d i n 1808 a l lui N a p o l e o n I î n S p a n i a .

8 4 ) M o n c a d a , op. cit., c a p . 63..

85) M u n t a n e r însă scrie: „ L a n g l o , s e n y o r de l a B l a q u i a " . Se vede
c ă D u C a n g e se f o l o s e ş t e d e c a r t e a lui M o n c a d a , î n c a r e s e v o r b e ş t e d e
„Angelo, principe de los B l a c o s " .
 e r a din f a m i l i a A n g h e l i l o r ş i principe al acelei p r o v i n c i i a T e -
saliei n u m i t ă V a l a h i a sau V l a h i a (...de cette province de Thes-
salie qui était nommée Valachie ou Blaquie)". U r m â n d p e Mun-
taner. D u C a n g e ne spune că A l m o g a v a r i i „ p l e c a r ă din Casan-
d r i a şi se duseră în M o r e e a , după m u l t e g r e u t ă ţ i şi pericole,
f i i n d siliţi sH t r e a c ă p r i n V l a h i a , c a r e e o ţ a r ă d e acces dificil
S6
(...la Blaquie qui est un pays de difficile accès)" ).
T o t după o p e r a lui M o n e a d a se o r i e n t e a z ă şi istoricul spa­
niol N a r c i s o F e l í u de l a P e ñ a y F a r e l l , Catalan, în 1709, când
a f i r m ă c ă „ d u p ă c e au p ă r ă s i t T e s a l i a " , C a t a l a n i i „ a u trecut
p r i n munţii V l a h i e i " (...pasaron por los montes de Blaquia) şi
când m e n ţ i o n e a z ă p r i n t r e i n a m i c i i ducelui de A t e n a , învinşi de
„ v i t e j i a neamului nostru", pe „ p r i n c i p e l e V l a h i l o r " (el principe
7
de los Blacos* ),
I n secolul al X I X - l e a , î n v ă ţ a t u l francés P o u q u e v i l l e , care
a cunoscut a t â t de bine pe A r o m â n i , p e c a r i i-a v i s i t â t în călă­
t o r i i l e sale în G r e c i a , şi care s'a f o l o s i t de o p e r a lui D u C a n g e ,
a a f i r m a t că V l a h i i din G r e c i a au v ă z u t , t i m p de a t â t e a v e a c u r i ,
„defilând. înaintea m u n ţ i l o r lor, L a t i n i , N o r m a n z i , Catalani,
Francesi, î m p ă r a ţ i , C e s a r i " i a r istoricul spaniol A n t o n i o de
B o f a r u l l y B r o c a , din C a t a l o n i a , i n s p i r a t de sigur de M o n e a d a ,
ne spune că, în p e r e g r i n ă r i l e l o r în Orient, C a t a l a n i i „ a u luptat
cu Grecii, T u r c i i , T u r c o p o l i i , A l a n i i , V l a h i i şi alţi l o c u i t o r i orien­
tali (Blacos y demás habitantes orientales) şi în acelaşi t i m p cu
s s
FrancGsii, V e n e ţ i e n i i şi G e n o v e s i i " ).
G e o r g e F i n l a y , c a r e se f o l o s e ş t e şi el de c a r t e a lui M o n ­
eada, s c r i e c ă o resistenţă serioasă au î n t â m p i n a t C a t a l a n i i din

8 6 ) D u C a n g e , Histoire de l'empire de Constantinople . sous les empe­

reurs français, în B u c h ó n , Collection de chroniques nationales, t. I I , pp.
146-147. — P e n t r u D u C a n g e , , B l a q u i e " este é g a l e u , , V a l a c h i e " .
8 7 ) N a r c i s o F e l í u d e l a P e ñ a y F a r e l l , Anales de Cataluña, Barce-
l o n a , 1709, t. I I , c a r t e a 12, c a p . 8.
8 8 ) P o u q u e v i l l e , Mémoire sur VIllyrie ancienne et moderne, sur les
colonies valaques, etc. în Mémoires de l'Académie des Inscriptions, t.
X I I , 1839. • - v. si N . I o r g a , Moviente istorice. A n . A c a d . R o m . Mcrn. Sec.
Ist., 1927.
8 9 ) A n t o n i o de B o f a r u l l y B r o c a , Historia critica de Cataluña, Bar-
c e l o n a , 1878, t. I V , p . 142.
 p a r t e a „ V a l a h i l o r T e s a l i e i , o rassă cu a d e v ă r a t deosebită de ţă­
ranii din T r a c i a " (...the Vallachians of Thessaly a very different
90
race from the peasants of Thrace) ).
învăţatul iberic Antonio Rubio y Lluch, care a dat atâtea
lucrări de înaltă v a l o a r e asupra G r e c i e i catalane, e de părere,
într'un studiu al său p u b l i c a t în 1891—1892, că „ V l a h i i , descen­
denţi din colonişti r o m a n i , e r a u un p o p o r d e păstori, care din
î n ă l ţ i m i l e R o d o p i l o r şi ale P i n d u l u i a e m i g r a t în T e s a l i a de j o s ,
c a r e şi-a s c h i m b a t numele în acela de M a r e a V l a h i e " , şi că „ a -
tunci când C a t a l a n i i au t r e c u t p r i n V l a h i a , această r e g i u n e era
locuită de V l a h i , a c ă r o r c r u z i m e neîmblânzită o notase c ă l ă t o ­
rul spaniol B e n i a m i n din T u d e l a " (Quant los Catalans passaren
per la' Blaquia, estava aquesta regio habitada pels Vlacos, qual
indomable feresa Jwvia ja notat lo viatjer espanyol Benjamin de
Tudela "'). T o t acelaşi s a v a n t catalan ne v o r b e ş t e , î n t r ' o lucrare
a s a apărută în 1923, de „ r ă z b o i n i c u l şi asprul n e a m al V l a h i l o r ,
cu c a r e au t r e b u i t să lupte a t â t de dârz C a t a l a n i i " (el belicoros
i aspre poble dels Blaquis, amb el qual degueren combatre tan
rudament els Catalans), şi a f i r m ă , î n t e m e i a t p e „ D e s c r i e r e a a-
9 2
nonimă a E u r o p e i o r i e n t a l e " ) , că „ a c e s t e t r i b u r i de o r i g i n e va­
9 3
lahă ş i ) r o m â n e a s c ă " (aquestes mateixes tribus d'origen vă-
lac i romanes), locuiseră m u l t t i m p în U n g a r i a , unde fuseseră
„ p a s t o r s dels R o m a n s " . Insă, ca şi M o n c a d a , R u b i o y L l u c h ,
făcând d e o s e b i r e între „ T e s a l i a " şi „ V l a h i a " , e de p ă r e r e că
ciocnirile dintre V l a h i ş i . C a t a l a n i au a v u t l o c în sudul T e s a l i e i ,
— deci în munţii F t i o t i d e i — pe când aceştia din u r m ă se în­
dreptau spre L o c r i d a şi B e o ţ i a şi, deci, după î n ţ e l e g e r e a lor cu
9 4
s e b a s t o c r e t o r u l î o a n al I I - l e a A n g h e l o s ).

9 0 ) F i n l a y , op. cit., t. I I I , p . 407.

9 1 ) A . R u b i o y L l u c h , Noticia geografica de l'Orient seyons En Mun-
taner, î n Butllei; del Centre Excursionista de Catalunya, t. I şi I I , B a r c e ­
lona, 1891—1892.
92) R u b i o y L l u c h cunoaşte „Descrierea a n o n i m ă " dintr'un articol
al lui N . I o r g a p u b l i c a t în Bulletin de l'Institut pour Vetude de VEuropc
snd-orientale (1921) şi p o m e n i t m a i sus.
9 3 ) Sic.
9 4 ) R u b i o y L l u c h , La Companyia catalana; d u p ă p a r a g r a f u l ,,Joan
II Angel f a c i l i t a al.s C a t a l a n s l ' e v a c u a c i o de l a T e s s â l i a " u r m e a z ă a c e l a
 W . M i l l e r a f i r m ă şi el că „ î n p r i m ă v a r a anului 1310, [ C a ­
t a l a n i i ] au trecut pasul F u r c a , îndurând destule a t a c u r i din par­
tea V a l a h i l o r nomazi, c a r i f r e c v e n t a u acea r e g i u n e a s p r ă (...suf-
fering not a little ţrom the nomad Wallachs, who frequented
9 5
tiuit difficuli country), şi au c o b o r î t la L a m i a " ).
S u n t e m însă d e p ă r e r e că t r e c e r e a A l m o g a v a r i l o r prin
. . V l a h i a " nu e un episod deosebit de acela al t r e c e r i i prin „ T e -
salia" şi că nu numai m u n ţ i i din sudul acestei r e g i u n i erau l o ­
cuiţi d e V l a h i : m ă r t u r i e , în această privinţă, ne stă, în special,
„ D e s c r i e r e a anonimă a Europei orientale". Din „Casandria"
până în „ M o r e e a " , M u n t a n e r nu cunoaşte altă ţ a r ă decât „ V l a ­
hia".
Ş t i i n ţ a actuală, î n t e m e i a t ă pe i z v o a r e l e m e d i e v a l e , nu poate
decât să f i e de a c o r d cu cele a f i r m a t e în 1623 de F r a n c i s c o de
M o n c a d a : V l a h i au fost, î n t r ' a d e v ă r , în bună p a r t e , aceia cari
0
s'au opus t r e c e r i i A l m o g a v a r i l o r prin T e s a l i a şi F t i o t i d a " ) .

I U . — Ducatul catalan de Neopatras.

După ce au d e v e n i t stăpâni ai ducatului A t e n e i , Catalanii

aleseră ca şef al l o r pe un f o s t adversar, şi anume p e R o g e r
Deslaur. c a v a l e r din R o u s s i l l o n : „ e a x i f a e r e n capitâ a m i c e r
0 7
R o g e r D e s l a u r " , scrie M u n t a n e r ) .
I n 1312, F a d r i q u e al I I - l e a al Siciliei — a cărui autoritate
o recunoşteau Catalanii din G r e c i a — numeşte ca duce al A t e ­
nei pe al doilea fiu al său, M a n f r e d . A c e s t a fiind însă prea tâ­
năr şi neputându-se duce în Grecia., suveranul sicilian conferă
lui B e r e n g u e r E s t a n y o l calitatea de l o c ţ i i t o r al tânărului infante

intitulat „ P a s dels C a t a l a n s p e r l a B l a q u i a " . L a noi a c e s t s t u d i u a f o s t

r e c e n s â t d e C . M a r i n e s c u î n Revue Historique du Sud-Est Européen, I.
1924, p p . 4 2 7 - - 4 3 1 .
9 5 ) W . M i l l e r , op. cit., p . 223. - - L a m i a este n u m e l e a n t i c şi a c t u a l
al localităţii c a r e în evul mediu s'a numit Zeitun.
9 6 ) D e a c e i a ş i p ă r e r e e şi N . l o r g u î n Rapports entre l'Espagne et
les Roumains; v. Revue historique du Sud-Est européen, V I I (1930), pp.
194—Î99.
9 7 ) M u n t a n e r , op. cit., a p . 240.
 C A T A L A N I ŞI YLA111 IN K I R O P A Sl'D-ORlKNTAJ A A .SECOLULUI A L XlV-lea 81

în ducatul stăpânit de I b e r i c i pe teritoriul H e l a d e i . M u n t a n e r

ne spune că E s t a n y o l a condus cu multă înţelepciune, „ m o l t
s a v i a m e n t " , oştirile catalane din Grecia, luând măsuri pentru
a se putea f a c e f a ţ ă unui atac al f o r ţ e l o r i m p e r i a l e , al sebasto-
cratorului I o a n al I I - l e a A n g h e l o s al V l a h i e i , . . L a n g l o , s e n y o r
de la B l a q u i a " , al despotului A r t e i şi al principelui Moreei'•'*).
L a m o a r t e a lui E s t a n y o l , A l m o g a v a r i i c e r regelui Siciliei
alt comandant. F a d r i q u e al I I - l e a ,,a chemat din C a t a l o n i a " pe
fiul său b a s t a r d A l f o n s o F a d r i q u e , „ c a r e trăia pe l â n g ă r e g e l e
A r a g o n u l u i " , trimiţându-1, în 1317, cu zece corăbii, în calitate
de căpetenie a C o m p a n i e i catalane şi de l o c ţ i i t o r al infantelui
M a n f r e d în G r e c i a : ,,e ab X g a l e i s — scrie M u n t a n e r — t r a m e s
lo a la c o m p a n y a per cap e per m a j o r , per p a r t del s e n y o r
9 9
infant" ).
Ce se petrecea în v r e m e a aceea în V l a h i a M a r e ?
După m o a r t e a lui Gui al I I - l e a de la R o c h e , Ioan al II-lea
A n g h e l o s se socoteşte m o ş t e n i t o r l e g i t i m al vărului şi tutorului
său şi de aceea se intitulează „ S e n i o r al t e r i t o r i i l o r A t e n e i şi ale
P a t r e i şi duce al M a r i i V l a h i i şi al C a s t o r i e i " (Giovanni Comneno
Angelo duca, signore de terre di Tenes e Patras e duca delkt
gran BJtachia e de la Castoria), î n t r ' o scrisoare pe c a r e o tri­
1 0 0
mite, în M a i 1317, d o g e l u i V e n e ţ i e i G i o v a n n i S o r a n z o ).
I n 1318 m o a r e tânărul duce al M a r i i Vlahii, care era
căsătorit cu I r e n e , fiica bastardă- a împăratului A n d r o n i c al
I I - l e a . D u p ă c u m a f i r m ă N i c e f o r G r e g o r a s , sebastocratorul „ l ă s ă
statul f ă r ă m o ş t e n i t o r şi p r o v i n c i i l e şi o r a ş e l e în desbinare:
p a r t e din ele au continuat să dea ascultare fiicei împăratului,
altele s'au supus c â t o r v a nobili indigeni, i a r restul a f o s t stă­
1 0 1
pânit de Catalani, cari pe atunci cutreerau Beoţia" )-

98) Ibidem, c a p . 242.

99) Ibidem, c a p . 243.
100) P r e d e l l i , / libri commemoriali della Repubblica di Venezia. re­
g e ş t i , t. I , V e n e ţ i a , 1876, p . 177.— S c r i s o a r e a a c e a s t a , p ă s t r a t ă î n A r h i v e l e
din V e n e ţ i a şi în c a r e se v o r b e ş t e de n e g u s t o r i i v e n e ţ i e n i c a r i f r e c v e n t a u
V l a h i a M a r e , s'a c o n s e r v a t în t r a d u c e r e a ei in d i a l e c t v e n e ţ i a n , f ă c u t ă din
greceşte.
101) Patr. ar., t. C X L V I I I . p . 279.

Revista Istorica 6
 C e l o c a l i t ă ţ i au ocupat Catalanii lui A l f o n s o F a d r i q u e în
Marea Vlahie?
O s c r i s o a r e a V e n e ţ i a n u l u i M a r i n o Sañudo T o r s e l l o , tri-
m e a s ă din V e n e ţ i a , în 1325, lui I n g r a m u s , arhiepiscop de Capua,
ne l ă m u r e ş t e în această p r i v i n ţ ă . „ U n o m d e m n de î n c r e d e r e "
i n f o r m e a z ă pe Sañudo că „ducatul A t e n e i s'a î n t i n s f o a r t e m u l t
şi că stăpânii săi, C a t a l a n i i , au cucerit şi d e ţ i n în V l a h i a : N e o -
1 0 2 1 0 3 1 0 4
p a t r a s şi cetăţile L i d o r i c h i ) şi S i d e r o c a s t r o n ), Zeitun ),
i 0 5 î 0 , i 1 0 7
Gardieni ) , Domocò ) şi F a r s a l a " ) (...dicit quod Athena-
rum DucUtus quamplurimum est ditatus et quod Catellani, qui
dominantur ibidem, acquisiverunt et tenent in Blachia, Lapater
et castra Lodorichi et Skiero Castri, Gitonis, Gardichie, Don-
chie et Ferselle). I n aceiaşi s c r i s o a r e însă, Sañudo se a r a t ă în­
g r i j o r a t de invasia în „ V l a h i a " a „unui n e a m n u m i t al A l b a n e - '
s i l o r (Albanensium gentis nomine), f o a r t e numeros, c a r e a dis­
trus t o t ce se a f l a în a f a r a c e t ă ţ i l o r s t ă p â n i t e a t â t de C a t a l a n i
cât şi de G r e c i " . I b e r i c i i şi autohtonii „ s ' a u dus împreună să
1 0 S
oprească pe A l b a n e s i , f ă r ă să izbutească^ ).

102) Lidorichi, în munţii Doridei, ia Vest de Amfisa (Salona)

Locridei ozoliene.
103) Siderocastron, la S u d de r â u l S p e r c h i o s , l a E s t de Neopatras
şi l â n g ă g o l f u l M a l i a c .
104) Zeitun (actuala Lamia), „Giton" al F r a n c e s i l o r şi , , C i t ó " iti
Catalanilor, la N o r d u l râului Sperchios şi a l c e t ă ţ i i S i d e r o c a s t r o n , lân^ă
golful M a l i a c . D u p ă Beniarnin din Tudela, e r a aşezat „ l a poalele munţilor
V a l a h i e i , l o c u i ţ i de n e a m u l numit al V l a h i l o r " ( v . T a f e l , op. cit., p. 489).
105) G a r d i c h i , l â n g ă g o l f u l M a l i a c , s p r e E s t de Z e i t u n .
106) D o m o c ò , în F t i o t i d a , s p r e N o r d - V e s t d e Z e i t u n şi l a N o r d de
lacul Xynias.
107) F a r s a l a , în Sudul Tesaliei şi l a N o r d - E s t de Domocò-
108) Marino Sañudo Torsello, op- cit., î n Gesta Dei per Francos,
t. I I , p. 293. — F e l í u d e l a P e ñ a , op. cit., t. I I , c a r t e a 12, c a p . 8, m e n ţ i o ­
nând pe Sañudo, ne spune următoarele: „Cuceririlor catalane le-a mers
bine p â n ă în 1325, c â n d A l b a n e s i i a u p ă t r u n s p r i n V a l a h i a în provinciile
catalane, p r i c i n u i n d m a r i p a g u b e " . V . şi H o p f , Geschichte Griechenlands,
în E n c i c l o p e d i a Ersch und Gruber, t. L X X X V , p . 422, şi G r e g o r o v i u s , Der
Stadt Athen, t. I I , p p . 107—108; A . R u b i o y L l u c h , Els Castells catalans
de la Grècia continental, în Annuari de l'Institut d'Estudis Catalans,
Barcelona, 1908 (lucrarea e tradusă şi în greceşte, Atena, 1912); N.
I o r g a , France de Constantinople et de Morée, B u c u r e ş t i , 1935, p p . 79—80.
 W . M i l l e r e de p ă r e r e că, prin această invasie, A l b a n e s i i
,,au început să ia. locul V a l a h i l o r (they began to take the place
of the Wallachs), c a r i alcătuiseră până atunci m a s s a populaţiei"
1 0 9
T e s a l i e i şi dăduseră r e g i u n i i numele de M a r e a V l a h i e " ).
T e r i t o r i i l e ocupate d e I b e r i c i în M a r e a V l a h i e , şi anume
L o c r i d a , F t i o t i d a şi T e s a l i a m e r i d i o n a l ă ,alcătuesc al doilea du­
cat catalan din G r e c i a , numit „ a l N e o p a t r e i " sau „ a l P a t r i e i " , ai
cărui duce este însuşi acela, al A t e n e i , adică unul din fiii l e g i ­
t i m i ai r e g e l u i Siciliei. I n 1325, „ d u c e de A t e n a şi N e o p a t r a s "
e i n f a n t e l e G u l i e l m , f r a t e l e şi succesorul lui M a n f r e d — acesta
murise în 1317 — , i a r l o c ţ i i t o r sau v i c a r î n G r e c i a e bastardul
A l f o n s o F a d r i q u e . D u p ă N i c o l a u d ' O l w e r . „ l u n g a locotenentă
a lui A l f o n s o F a d r i q u e (1317—1330) represintă m o m e n t u l de
3 1 0
a p o g e u al ducatelor c a t a l a n e " ).
Şase din cetăţile V l a h i e i dominate de Catalani, probabil
-
din cele şapte m e n ţ i o n a t e d e Sanudo, au f o s t date ca feude lui
A l f o n s o F a d r i q u e de c ă t r e t a t ă l acestuia, r e g e l e Siciliei F r e d e r i e
al 11-lea. A c e s t m o n a r h însă nu a v r u t să acorde fiului său bas­
t a r d şi c a p i t a l a M a r i i V l a h i i , adică cetatea N e o p a t r a s , a cărei
posesiune j u s t i f i c a titlul d e „ d u c e de N e o p a t r a s " p u r t a t de un
principe cadet din descendenţa l e g i t i m ă a Casei r e g a l e de Sicilia,
ramură, la rândul ei, a celei de B a r c e l o n a - A r a g o n , c a r e domnea
în Peninsula I b e r i c ă . S u v e r a n u l sicilian a refusat totdeauna „ s ă
înstrăineze d e d o m e n i i l e C o r o a n e i , trecându-le jurisdicţiei feu­
1
dale, castelul şi cetatea N e o p a t r a s " " ) .
N e p r i m i n d niciun răspuns la t o a t e c e r e r i l e supuse înţeleptu­
lui său tată, A l f o n s o F a d r i q u e se adresează a u t o r i t ă ţ i i s u p r e m e
a l u m i i catalano-aragonese d e atunci şi anume vărului său A l ­
fonso al I V - l e a , „ r e g e al A r a g o n u l u i , al V a l e n c i e i , al Corsicei, al
Sardiniei şi conte al B a r c e l o n e i " , p r i n t r ' o scrisoare, cu d a t a de
1 1 2
15 A p r i l i e , în l i m b a c a t a l a n ă ) , redactată î n t r e 1328 şi 1330
şi t r i m e a s ă d i n T e b a , „ E s t i v e s " , capitala ducatului A t e n e i .

109) W . M i l l e r , op. cit., p . 248; v . şi H o p f , op. cit., p . 422.

110) N i c o l a u d ' O l w e r , L'expansio de Catalunya, p . 113.
111) R u b i o y Uuch, op. cit.
112) A c e s t d o c u m e n t , p ă s t r a t în „ A r c h i v e l e C o r o a n e i de Arygon"
d i n B a r c e l o n a , este de i m p o r t a n ţ ă e x c e p ţ i o n a l ă , f i i n d u n i c u l c a r e s'a c o n -
 A l f o n s o F a d r i q u e scrie contelui-rege că t a t ă l său, r e g e l e
Siciliei, i-a dat şase castele în G r e c i a : „ A d u c la cunoştinţa M a ­
i e s t ă ţ i i V o a s t r e că susnumitul r e g e , t a t ă l meu, în bunătatea sa,
mi-a acordat în R o m â n i a şase castele, în mijlocul c ă r o r a se aiiă
unul care se numeşte P a t r i a şi e capitala ţ ă r i i şi a ducatului
V l a h i e i " (...A la altea vostra, senyor, fas saber que'l dainnni
dit senyor rey, pare meu, merce şuti si ha 'provehit a mi en Ies
parts de România de VI castells, deis qwals benignament m'a
feyta donación. Entre los dits VI castells, en mig d'aquels si ha
I castell lo qual ha nom Patria, qui es cap del pahis e es cap
del duóam de Ut Blaquia). A m b i ţ i o s u l v i c a r continuă: „ A m tri­
mes, de multe ori, m e s a g i i şi scrisori m o n a r h u l u i suspomenit
pentru ca să b i n e v o i a s c ă a-mi acorda castelul P a t r i a , al cărui tit­
lu să-1 p o t purta, lucru însă pe care niciodată nu a v r u t să-1 con-
c e a d ă " (...si corn jo per moltes vegades he trameses missatges
et letres al dit senyor a go que pogues hauer titol, li plagues
fos merce sua del dit castell de la Patria me degues fer gracia,
la qual grada nuyla vegada no m'a volguda otorgar). Alfonso
F a d r i q u e încheie r u g â n d pe r e g e l e A r a g o n u l u i să i n t e r v i e pe
l â n g ă acela al Siciliei să-i acorde cetatea N e o p a t r a s : „ R o g cu
umilinţă pe M ă r i a V o a s t r ă să binevoiască a t r i m i t e m e s a g i i sus-
numitului r e g e , pentru ca, î n d r a g o s t e a sa f a ţ ă d e M ă r i a V o a s ­
tră, să-mi acorde această f a v o a r e . D e altfel, cum locurile pe care
m i le-a dat sunt cu m u l t m a i bune, m o t i v e l e ce m ă îndeamnă la
aceasta sunt numai o n o a r e a şi titlul, şi c r e d că f a v o a r e a v a fi
obţinută m u l ţ u m i t ă lui D u m n e z e u şi M a j e s t ă ţ i i V o a s t r e " (lo
vostra clara magnificencia humilment suplic, vos piada per
[
vostra bondat trametre per certs misatges vos,tres al devant.dit
senyor rey per amor vostra la dita grada me deia consentir e
otorgar, corn sia cosa que molts milors loes que aquels m'aja
donats, mes per la honor e per lo titol me mou als dits afers.
entenem, senyor, que si la dita gracia vendrá acabament, sin
113
per Deu e per vos ).

servat d i r e c t din e p o c a d o m i n a ţ i e i c a t a l a n e în Grecia; v . A . Rubio y

• L l u c h , Documente per l'historia de la cultura catalana mig-eval, t. I , p . 96,
nota, Inst. d'Est. Cat., Barcelona, 1908.
113) R u b i o y L l u c h , op. cit., t. I , p p . 96—97, şi Bis castells catalans.
 F i u l b a s t a r d al r e g e l u i Siciliei nu a izbutit însă să-şi rea-
liseze visul de a stăpâni c e t a t e a N e o p a t r a s .
V l a h i i şi G r e c i i din T e s a l i a m e r i d i o n a l ă , F t i o t i d a şi L o -
crida au f o s t c â r m u i ţ i în secolul al X l V - l e a de c ă t r e v i c a r i i , „ v e -
g u e r s " , şi castelanii, ,,castellans", catalani. R u b i o y L l u c h e de
p ă r e r e că ,.din i n e x p u g n a b i l u l castel al N e o p a t r e i , au g u v e r n a t
mai întâi v i c a r i i catalani şi, mai târziu, paşii turci o p o p u l a ţ i e
m i x t ă de V a l a h i şi G r e c i " (...des de son inexpugnable castell,
goverwaren de primer els veguers oatălans i mes tard els pa-
114
ehas turchs una pobtacio mixta de Văktchs % Grecfos" ).
L e g i l e B a r c e l o n e i , aşa numitele „ U s a t g e s " , sunt introduse
în ducatele catalane d i n G r e c i a . N e o p a t r a s ,,a constituit totdea­
una o u n i v e r s i t a t e , adică un municipiu mai m u l t sau m a i puţin
autonom, sub d i r e c t a s t ă p â n i r e a ducelui, suveranul său. P u t e r ­
nicul său castel e r a g u v e r n a t de un castelan, ca şi t o a t e celelalte
5
ale ducatului, i a r cetatea de un vicar"" ).
V l a h i a ocupată de B i z a n t i n i a f o s t însă mereu ameninţată
de Catalani. I n 1343, î m p ă r a t u l I o a n al V l - l e a Cantacuzino nu­
m e ş t e pe nepotul său I o a n A n g h e l o s „ g u v e r n a t o r pe v i a ţ ă al
c e t ă ţ i l o r s,i t e r i t o r i i l o r V l a h i e i " (...dq KecpaXriv TUJV K<io*Tpu)v KCU

Xiuptuv BXaxiac; ecp'opuj inc cuine auxoO) şi, î n t r e condiţiile puse în

hrisobulul dat cu acest p r i l e j , g ă s i m u r m ă t o a r e a clausă: „ I n
n , i
ceeace p r i v e ş t e cetăţile situate dincolo d e P a t r a s ) , dacă M a ­
i e s t a t e a nostră î n t r e ţ i n e p r i e t e n i a cu C a t a l a n i i , să o m e n ţ i e si
1 1 7
el ) şi să lupte în cas că suntem în s t a r e de războiu cu a-
ceştia" (.. ei uev e x e l
UYonrnv ii paorXeta uou ueiu TIÎIV KuteXâvujv,
t'X'1 Kai amoq ' ti hi uâxnv, udx'ITai i<ai auioq) 1 , 8
j.
D u p ă cum ne spune G r e g o r a s , I o a n A n g h e l o s „ r e a d u s e v e ­
chea stare de lucruri în T e s a l i a , p r o v i n c i e care e r a sfâşiată nu
numai de anarhie, dar şi de C a t a l a n i i cari o stăpâneau de mult.
U r m a ş i i acestora, fiind dedaţi t r â n d ă v i e i şi beţiei, îşi pierduseră

114) R u b i ó y L l u c h , Els Castells catalans.

115) R u b i ó y L l u c h , op. cit.; v. si La Grecia catalana des de /,?~? u
J.179, in An. de l'Itnst. d'Est. Cai., B a r c e l o n a , 1920.
116) Desigur Neopatras sau Patria.
117).Toan Anghelos.
118) Patr. gr., t. C L I I I , p p . 526 527.
t o a t ă v l a g a , aşa î n c â t nu puteau o f e r i o resistenţă serioasă".
A c e l a ş i i s t o r i c bizantin ne spune că „ I o a n A n g h e l o s , bărbat
f o a r t e războinic, a cucerit cea m a i m a r e p a r t e a T e s a l i e i " şi că
,,a supus p e E t o l i e n i şi p e L o c r i e n i o z o l i e n i " " * ) . A c e s t e suc­
cese au f o s t obţinute d e s i g u r cu concursul „ a l e ş i l o r c ă l ă r e ţ i te-
I 2
s a l i e n i " ° ) , în cari recunoaştem, în parte, p e „ M e g a l o v l a h i ţ i i "
1 2 1
lui P a c h i m e r e ).
I n t o t veacul al X I V - l e a , teritoriul locuit d e V l a h i în Gre­
cia a f o s t disputat între Catalani, B i z a n t i n i , A l b a n e s i , Sârbi şi
T u r c i . P e la mijlocul acestui secol, T e s a l i a e s t ă p â n i t ă de Ş t e f a n
Duşan, i a r acest m a r e m o n a r h sârb, adresându-se, printr'un-tri­
m i s al său, d o g e l u i V e n e ţ i e i A n d r e a D á n d o l o , în 1350, se intitu­
l e a z ă : „ î m p ă r a t al R a s c i e i , d e s p o t al R o m â n i e i şi al A r t e i , conte
al V l a h i e i "
Să v e d e m acum c a r i au f o s t ducii s t a t e l o r catalane din
G r e c i a şi l o c ţ i i t o r i i l o r .
S'a v o r b i t de M a n f r e d şi de G u l i e l m al I l - l e a , a m â n d o i f i i
ai r e g e l u i Siciliei F a d r i q u e al I l - l e a . Gulielm, c a r e a fost cel
dintâi „ d u c e de N e o p a t r a s " din r a m u r a siciliana a Casei de
A r a g ó n , a m u r i t la P a l e r m o în 1338. I - a u r m a t alt f r a t e al său,
marchisul l o a n d e R a n d a z z o , duce al A t e n e i şi a l N e o p a t r e i sub
numele de l o a n al I l - l e a (1338—1348), care a a v u t ca succesor
p e fiul său F a d r i q u e I (1348—1355). A c e s t a a m u r i t în Catania
şi a a v u t c a urmaş, în calitate d e duce de A t e n a şi N e o p a t r a s ,
p e v ă r u l său F a d r i q u e al I l - l e a (1355—1377), f i u al suvera­
nului sicilian P e t r e al I l - l e a şi c a r e a ajuns r e g e al Siciliei, sub
numele de F a d r i q u e al ITI-lea, l a m o a r t e a f r a t e l u i său m a i m a r e
L u d o v i c î n 1355: „ D o n F a d r i q u e " , s c r i e J e r ó n i m o Zurita, „ a
u r m a t în r e g a t u l Siciliei şi î n ducatele d e A t e n a şi N e o p a t r a s .

119) Patr. gr., t. CXLVIII, p. 65T.

120) Ibidem.
121) Finlay, op. cit., t. III, p. 437: „The support of the Thessalian
Vallachians enabled Cantacuzenos to open the campagn of 1343 with an
effective force".
122) Predelli, op. cit., t. II, p. 181' ,.imperatore di Rascia, despote
di Romania e di Arta, conte di Vlachia"; v. si Hopf, op. cit., p. 445.
 Şi cu acest p r i l e j , în v r e m e a lui, au r ă m a s unite aceste state
1 2 3
cu C o r o a n a S i c i l i e i " ).
N i c i u n u l din ducii m e n ţ i o n a ţ i nu a v i s i t a t pământul H e l a -
dei. E i au f o s t r e p r e s e n t a ţ i în ducatele A t e n a şi N e o p a t r a s prin
v i c a r i i sau l o c ţ i i t o r i i l o r . S'a v o r b i t d e A l f o n s o F a d r i q u e , c a r e
a g u v e r n a t , t i m p de t r e i s p r e z e c e ani, aceste două ducate în nu­
m e l e lui G u l i e l m al I I - l e a . A u u r m a t după e l : N i c o l a L a n c i a
(1330—1335), R a i m o n d o B e r n a r d i (1356), Jaime Fadrique de
Aragón (1356—1359), f i u al lui A l f o n s o F a d r i q u e şi conte de
Salona (Amfisa) şi senior de Lidorichi; G o n z a l o Jiménez de
Á r e n o s ( 1 3 5 9 ) , M a t e o d e M o n e a d a (1359—1361 şi 1363—1367).
senior t i t u l a r de C o r i n t ş i A r g o s şi m a r c h i s de B o d o n i ţ a ; R o g e r
de L a u r i a sau d e L l u r i a (1361—1363 şi 1367—1370), M a t e o de
Peralta (1371—1375), conte de C a l t a b e l l o t t a , şi L u i s F a d r i q u e
d e A r a g ó n ( 1 3 7 5 — 1 3 8 1 ) , f i u al lui J a i m e F a d r i q u e şi, ca şi t a t ă l
1 2 4
său, conte al S a l o n e i ).
I n 1377, m o a r e F a d r i q u e al I I I - l e a , r e g e al Siciliei şi duce
de A t e n a şi N e o p a t r a s , şi a s t f e l se s t i n g e descendenţa bărbă­
tească a r a m u r i i siciliene a C a s e i d e A r a g ó n . D u c a t e l e catalane
din G r e c i a cunosc atunci o epocă d e t u r b u r ă r i şi de i n v a s i i .
N a v a r e s i i , cari cuceriseră oraşul D u r a z z o din A l b a n i a p e n t r u
i n f a n t e l e L u d o v i c de E v r e u x şi t r e c u s e r ă apoi în serviciul lui
J a c q u e s de B e a u x , î m p ă r a t t i t u l a r al Constantinopolului, con­
duşi f i i n d d e M a h i o t d e C o q u e r e l şi J u a n d e U r t u b i a , i n v a d e a z ă
G r e c i a şi cuceresc T e b a , dând o g r e a l o v i t u r ă c e l o r două state
1 2 5
dominate de C a t a l a n i ) . „Ducatul Atenei rămâne redus la

123) Zurita, op. cit., cartea 6, cap. 12. — V. si Hopf, Chroniques,

p. 474.
124) Hopf, op. cit., în Enciclopedia Ersch und Gruber, t. LXXXVI.
pp. 13—23, si Chroniques, p. 475; W. Miller, op. cit., pp. 235—376: A.
Rubio y Lluch, Els governs de Mat cu de Moneada % Roger de Lluria en
la Grecia catalana (1359—1370), în An. de l'Inst. d'Est. Cat., 1911, si
La Grecia catalana des de 1370 a 1S77, in An. de l'Inst- d'Est. Cat. 1914;
Nicolau d'Olwer, op. cit., pp. 113—120 si 130—139.
125) A. Rubio y Lluch, Los Navarros en Grecia y el ducado catalán
de Atenas en la época de su invasión, în Memorias de la Real Academia
de Buenas Letras de Barcelona, t. IV, 1886; La Grecia catalana des
de 1377 a 1379, în An. de l'Inst. d'Est. Cat., 1920, si Conquista de Tebas
 A t i c a , cel al N e o p a t r e i la capitala sa", i a r l e g ă t u r a cu L o c r i d a
o f a c e „ c o m i t a t u l Salonei cu feudele sau baroniile a n e x e L i d o -
J 2 ( i
richi, Z e i t u n şi S i d e r o c a s t r o n " ).
P r i n s t i n g e r e a descendenţei bărbăteşti a lui F r e d e r i c al
I I - l e a , succesiunea ducatelor catalane din G r e c i a r e v i n e lui P e t r e
al I V - l e a „ C e r e m o n i o s u l " , r e g e l e A r a g o n u l u i . D i n causa î m p r e ­
j u r ă r i l o r însă, acest m o n a r h nu a putut intra în m o d e f e c t i v în
posesiunea s t a t e l o r sale din H e l a d a decât în 1381. L a această
d a t ă el se intitula: Rex Aragonum, Valencie, Maiorice, Sardinie
et Corsicie Comesque Barchinone, dux Athenarum et Neopatrie
127
ac etiam Comes Rossilionensis et Ceritanie ).
Se p ă s t r e a z ă t e x t u l scrisorii, redactată în catalană şi tri-
measâ din S a r a g o s a , în A p r i l i e 1381, p r i n care P e t r e al I V - l e a ,
„ p r i n g r a ţ i a lui Dumnezeu, r e g e al A r a g o n u l u i , al V a l e n c i e i , al
M a i o r c e i , al Sardiniei şi al Corsicei, c o n t e al B a r c e l o n e i , duce de
A t e n a şi P a t r i a şi conte de R o u s s i l l o n şi C e r d a g n e " (En Pere,
per la gracia de Deu, Rey d'Aragó, de Valencia, de M ailor ques,
de Cerderuya et de Córcega, Comte de Bar chinana, Duc de Athe-
nas et de la Patria et Comte de Rosselló et de Cerdanya) } face
cunoscut „ c r e d i n c i o ş i l o r sindici şi sfetnici 'şi u n i v e r s i t ă ţ i i din
cetatea P a t r i a " (ais ţeels nostres los sindichs et prohomens et
universitiat de la Ciutat de la Patria), numirea „iubitului şi no­
b i l u l u i consilier F i l i p D a l m a u , v i c e - c o n t e de R o c a b e r t i , ca v i c a r
şi locotenent al nostru în ducatele de A t e n a şi P a t r i a , c u depline
puteri" (Sapiats que nos trometrem per vicari et llochtinent
nostre a los ducats de Atenas et de la Patria ab tot plen poder
lo noble et amat conseller nostre Mossen Phelip Dalmhu, ves-
128
comte de Rocaberti ).
C i t i n d t i t l u r i l e p o m e n i t e m a i s u s ale lui P e t r e al I V - l e a de
B a r c e l o n a - A r a g o n , ne d ă m s e a m a că are d r e p t a t e Z u r i t a când

por Juan de Urtubia. în Bulletin de la Section Historique de l'Académie;

Roumaine, t. X I ( C o n g r è s de B y z a n t i n o l o g i e de B u c a r e s t ) , 1924; L . N i -
c o l a u d ' O l w e r , Les dernières études sur les Catalans en. Grèce, în Bysan-
tion, t. I I , 1925, p p . 633—638.
126) N i c o l a u d ' O l w e r L'expansiô de Oatalunya, p . 137.
127) R u b i ô y L l u c h , Los Navarros en Grecia, p . 437.
128) Ibidem, p . 439:
 ne spune că „...de atunci a început r e g e l e să se intituleze duce
de A t e n a şi N e o p a t r a s , p r e f e r i n d acest titlu aceluia al comita­
t e l o r de Roussillon şi C e r d a g n e şi punându-1 după acela de
1 2 9
conte de B a r c e l o n a " ).
A c e s t m o n a r h catalano-aragones se mândrea, de sigur, cu
posesiunile sale din Grecia, şi aceasta se v e d e din c u v i n t e l e cu
c a r e el, ca un p r e m e r g ă t o r al humanismului, c a r a c t é r i s a A c r o p o -
lea A t e n e i — „ e l castell d e C e t i n e s " — , socotită d r e p t „cel m a i
1311
scump j u v a e r din l u m e " (la pus rica joia del mon) ).
E l e m e n t u l albanes capătă o însemnătate din ce în ce mai
m a r e în T e s a l i a meridională. A l b a n e s i i contelui M i e r a din D e ­
m e t r i a s , de l â n g ă golful P a g a s e t i c ( V o l o ) , apără A t e n a şi N e o ­
p a t r a s atacate de N a v a r e s i , şi l o r le mulţumeşte în 1381 P e t r e
al I V - l e a pentru ajutorul dat: „Iubitului nobil conte M i e r a şi
t u t u r o r celorlalţi A l b a n e s i credincioşi,... suntem i n f o r m a ţ i că...
aţi a p ă r a t ducatele noastre de A t e n a şi P a t r i a " (Ais noble amat
et feels nostres lo comte Miera et tots els altres Albaneses,..-
som informats que vos... navets defensat los ducats nostres de
1 3 1
Athenas et ds la Patria ).
I n t r ' o listă, din aceiaşi epocă, a p r e l a ţ i l o r catolici şi a no­
bililor m a i de seamă din ducatele catalane din Grecia, g ă s i m
date interesante pentru istoria M a r i i V l a h i i pe timpul domina­
ţiei iberice. Se menţionează „arhiepiscopul de P a t r i a " (Varna-
bispat de la Phtria) şi se adaugă că „ a c e s t a are un sufragant,
adică pe episcopul de Zeitun, care este în ducatul de Patria"
(aquest lia un suţracfani, ço es lo bispe del Citon qui es dintre en
1 3
lo ducam de la Patria - ) . C e t a t e a Zeitun aparţinea ex-viearului

129) Z u r i t a , op. cit., c a r t e a 10, c a p . 30.

130) A . R u b i o y L l u c h , Significada de l'elogi de VAcrópolis pel Rei
Prre.'l Ceremonios, în Homenaje a Menéndez Pidal, t. I I I , M a d r i d . 1925.
131) R u b i o y L l u c h , Los Navarros en Grecia, p . 440. A s u p r a im­
p o r t a n ţ e i e l e m e n t u l u i a l b a n e s în d u c a t e l e c a t a l a n e din H e l a d a , v. A . R u b i o
y L l u c h , La poblado de la Grecia catalana en el XIV-èn segle, p u b l i c a t de
,.Institut d ' E s t u d i s C a t a l a n s , M e m ó r i e s de l a secció h i s t é r i c o - a r q u e o l ó g i c a "
IV, Barcelona, 1933.
132 ) A r h i e p i s c o p a t u l l a t i n de Neopatras şi episcopatul latin din.
Z e i t u n e x i s t a u şi î n a i n t e d e v e n i r e a C a t a l a n i l o r , v. T a f e l , op- cit., p . 489.
şi B u c h ó n , R e c h e r c h e s et matériaux, p a r t e a I , p p . 320—321.
L u i s F a d r i q u e d e A r a g o n , care se intitula ,,comte de la Sola e
s e n y o r del C i t o n " . I n aceeaşi listă e m e n ţ i o n a t „ A n d r e i S a v a l l .
nobil şi v i t e a z căpitan al P a t r i e i " (Andrea Çavall, noble horn e
133
valent oapità de la Patria ).
In 1388, după lung asediu, A t e n a v a căde^a în faţa ata­
un
curilor Florentinului Nerio A c c i a j u o l i , senior al Corintului, care
v a ajunge s t ă p â n al cetăţii. N e o p a t r a s , apărată de A n d r e i Savall,
v a f i cucerită, doi ani mai târziu, în 1390, de Grecul Messer A n e r ,
probabil un aliat al şefului toscan mai sus pomenit. In 1394, a-
ceastă c e t a t e va cădea în m a n i l e T u r c i l o r lui Baiazid I „Fulge­
r u l " ) . D a r , în ciuda acestor pierderi a l e t e r i t o r i i l o r lor din
1 3 4

Grecia, r e g i i A r a g o n u l u i , u r m a ş i ai lui Petre al IV-lea „Cere­

m o n i o s u l " , mort în 1387, vor continua s ă se intituleze, „duci
d e A t e n a şi Neopatras".

Cu actuala d o c u m e n t a r e de c a r e dispunem cu privire la

e p o c a în c a i e Ibericii au d o m i n a t o p a r t e din Grecia, ni este greu
să p r e c i s â m r e l a ţ i i l e c a r e au putut să e x i s t e î n t r e stăpânitorii
catalani si supuşii l o r v l a h i , p ă s t o r i sau sedentari, din Tesalia
şi F t i o t i d a . E probabil că Vlahii au deserecut ca număr
în ducatul catalan d e N e o p a t r a s , locul l o r f i i n d luat d e A l b a -
1 3 S
nesi ).
Dorninaţia i b e r i c ă în G r e c i a continentală a î n c e t a t pe la
sfârşitul secolului al X l V - l e a . V l a h i i şi-au continuat existenţa
în munţii şi şesul T e s a l i e i , d e s i g u r c e v a m a i reduşi ca i m p o r ­
t a n ţ ă numerică. I n v r e m e a c u c e r i r i i Constantinopolului de T u r c i ,
istoricul a t e n i a n L a o n i c H a l e o c o n d i l a s v a v o r b i de „ m u n ţ i i P i n -
dului locuiţi d e V l a h i , al c ă r o r g r a i u e a s e m ă n ă t o r aceluia al
1 3 C
D a c i l o r , cari t r ă e s c la I s t r u şi cu c a r i au t r ă s ă t u r i c o m u n e " ).
I n secolul al X V H - l e a , c ă l ă t o r i i apuseni J a c o b Spon şi
G e o r g e W h e l e r v o r întâlni l â n g ă T e b a , deci î n t r ' o r e g i u n e stă­
pânită, cu t r e i s e c o l e înainte, de Catalani, „ u n v i l l a g e appelé

133) Rubio y Lluch, Los Navarros en Grecia, p . 481.

134) Rubio y Lluch, Els castells catalans.
1 3 5 ) V e z i , î n a c e a s t ă p r i v i n ţ ă , F i n l a y , op. cit., t. I V , p . 131.
1 3 6 ) Patr. gr., t. CLIX, p. 168.
 K
Vlaghi, peuplé d ' A l b a n o i s ou de V l a q u e s " " ) - I n 1774, Johann
Thunmann, p r o f e s o r l a U n i v e r s i t a t e a din H a l l e , v o r b i n d despre
,.Vlahii de din oslo de D u n ă r e , p e cari G r e c i i îi poreclesc Cuţo­
vlahi", va afirma următoarele: „ S i e sollen Liber die H ä l f t e der
E i n w o h n e r in T h r a e i e n und über drei V i e r t h e i l e d e r B e w o h n e r
Macédoniens und T h e s s a l i e n s ausmachen" iar la începutul
secolului al X l X - l e a , P o u q u e v i l l e v a s c r i e : „ P o u r c e qui est des
tribus v a l a q u e s v o i s i n e s du P a r n a s s e et du Céphise d e la P h o -
cide, elles p r é t e n d e n t a v o i r une o r i g i n e commune a v e c les M é -
g a l o - V l a e h i t e s ; et toutes, en g é n é r a l , r e v e n d i q u e n t avec o r g u e i l
1 3 9
le nom de R o m o û n i s ou R o m a i n s " ).
A c u m o sută şi c e v a de ani, v i a ţ a românească, pulsa încă
în r e g i u n i l e c u t r e e r a t e în secolul al X I V - l ea de t o v a r ă ş i i de
a r m e ai lui R a m ö n Muntaner.
C a încheiere, p u t e m spune că f a p t e l e războinice ale Ca­
talanilor pe p ă m â n t u l G r e c i e i , în secolul al X l V - l e a , s'au petre­
cut, în p a r t e , pe t e r i t o r i u locuit d e V l a h i . A c e ş t i a au ţinut piept
A l m o g a v a r i l o r , c a r i le-au i n v a d a t ţara, însă au t r e b u i t să cu­
noască apoi, în T e s a l i a m e r i d i o n a l ă şi în F t i o t i d a , stăpânirea
Casei de B a r c e l o n a - A r a g o n , atât p r i n r a m u r a siciliana a aces­
teia cât şi prin trunchiul ei din Peninsula I b e r i c ă . t

VAUERIU PAPAHAGI

137) J. Spon et G. Wheler, Voyage d'Italie, de Dalmatie, de Grece

et du Levant, fait aux années 1675 et 1676, Amsterdam, 1679, t. II, p. 74.
138) J. Thunmann, Untersuchungen über die Geschichte der öst­
lichen europäischen Völker, Leipzig, 1774, p. 174.
139) Pouqueville, Voyage de la Grece, ed. a II-a, Paris, 1826, t. II.
p. 330.
 NOU DESPRE RIGA VELEŞTINUL

Viaţa marelui premergător al l i b e r t ă ţ i i poporului gre­

cesc este. în bună p a r t e , î n v ă l u i t ă încă în legendă, deşi în anii
din u r m ă s'au publicat unele lucruri noi despre el, consacrân-
1
du-i-se şi o m o n o g r a f i e în l i m b a franceză ) . I n p a g i n e l e de mai
j o s v o m căuta să î m b o g ă ţ i m cu date noi şi certe ştirile despre
timpul petrecut de R i g a în Ţ a r a R o m â n e a s c ă , folosind în acest
scop şi c â t e v a documente inedite.
N u se ştie până astăzi dacă R i g a este nume de familie,
sau simplu nume de botez. Semnătura a u t o g r a f ă , pusă pe un
înscris, tot a u t o g r a f , din 22 Iunie 1796, sună. a s t f e l : Pi']T«c
2
BeXtoTivX)]; -fpauuuTiKoc, adică: R i g a V e l e ş t i n u l G r ă m ă t i c u l ) .
A c e s t BeXtfffivXiiq r e p r e z i n t ă o f o r m ă a d j e c t i v a l ă turcească, pe
care o traducem în r o m â n e ş t e p r i n : V e l e ş t i n u l , adică din loca­
litatea V e l e ş t i n ( T h e s a l i a ) . I n schimb, c o n t e m p o r a n i i r o m â n i îl
numeau R i g a G r ă m ă t i c u l .
N u se ştie, deasemeni, când a v e n i t în Ţ a r a R.omâneascri.

1) A p . Daskalakis, Rhigas Velestinlis. La révolution française c:

les préludes de l'indépendance hellénique. T h è s e p o u r le d o c t o r a t ès let-
tres présentée à la Faculté des lettres de l ' U n i v e r s i t é de Paris par. .
P a r i s , 1937, 231 p . + 6 p l . ; i d e m , Les ouvres de Rhigas Velestinlis. Etude
bibliographique suivie d'une réédition critique avec traduction français'
de la brochure révolutionnaire confisquée à Vienne en 1797. Thèse com-
plémentaire j o u r le d o c t o r a t è s l e t t r e s p r é s e n t é e à l a F a c u l t é des l e t t r e s
de l ' U n i v e r s i t é d e P a r i s , p a r . . . P a r i s , 1937, 125 p . + 1 p l . V e z i si Nestor
Camariano. Contributions à la bibliographie des oeuvres de Rigas Ve-
lestinlis. E x t r a i t d e . l a r e v u e Balcania, I ( 1 9 3 8 ) ; B u c a r e s t , 1938, p p . 211—
229 (--231).
2 ) V . a n e x a 5 si f a c s i m i l u l .
 I n orice caz, în 1788 era de mult aici, întrucât la 27 M a i 1788,
o carte domnească „ l e g a t ă " cere i s p r a v n i c i l o r de V l a ş c a să
vândă „ d i n lucrurile R i g ă i G r ă m ă t i c u l " , r a m a t o r i i , i a r banii do­
bândiţi pe ei să f i e t r i m i ş i la D o m n i e . Sau, dacă r a m a t o r i i nu
pot f i v â n d u ţ i pe loc, să f i e trimişi la Bucureşti, împreuna cu
„ p ă s t o r i i lor şi cu prăsila lor, dimpreună şi cu alte v i t e ale
R i g ă i , ce ne-au f o s t înştiinţat ispravnicii de mai înainte că i r a i
3
sânt a c o l o " ).
N u cunoaştem pricina acestei vânzări,- pare-se, silite, dar
din e n u m e r a r e a de m a i sus î n ţ e l e g e m că la acea dată R i g a este
om înstărit, p r o p r i e t a r sau arendaş de moşie f o a r t e cunoscut,
în judeţul V l a ş c a . M a i era încă şi atunci g r ă m ă t i c , adică secre­
t a r ? Şi la c i n e ? N i m i c lămurit, n i m i c cert. In orice caz, de ni­
căieri nu reiese că a f o s t secretarul lui G r i g o r i e B r â n c o v e a n u ,
sau al lui M i h a i l Suţul V o e v o d , D o m n u l Ţ ă r i i R o m â n e ş t i .
Cu aceasta a j u n g e m în M a i 1790, când R i g a i n t r ă în
slujba m a r e l u i s e r d a r H r i s t o d u l o s K i r l i a n , G r e c de o r i g i n ă , a-
juns — puţin m a i t â r z i u — b a r o n de L a n g e n f e l d , la V i e n a . A n ­
g a j a m e n t u l la acesta î n c e p e de l a 1 I u n i e 1790, şi a v e a să ră­
mână o p t luni de zile în acest s e r v i c i u , adică până la sfârşitul
4
lui I a n u a r i e 1 7 9 1 ) . K i r l i a n t r ă i s e m u l t ă v r e m e în Ţ a r a R o ­
mânească şi în Iunie 1790 pleca la V i e n a , unde a v e a să se şi
stabilească. D a r necunoscând nieio l i m b ă străină, occidentală,
după cum s i n g u r mărturiseşte, K i r l i a n îşi caută un secretar, şi
acesta fu R i g a , c a r e a v e a să-1 însoţească ,,en qualité de son
c o m i s " , în schimbul unei lefi lunare de 120 de l e i •"').
P l e c â n d la V i e n a , R i g a ducea cu sine şi manuscrise pro­
p r i i g a t a de i m p r i m a t , aşa încât, chiar în cursul aceluiaşi an,
t i p ă r e ş t e acolo două cărţi în l i m b a g r e a c ă . Cea d i n t â i : TxoXtwv
TLÙV vTe\iK(rrujv èpaffxujv, (Şcoala amanţilor delicaţi), traducere

3) V . anexa 1.
4 ) N . I o r g a , Străini oaspeţi ai Principatelor în secolul al XVIII-lca.
în Literatură şi artă română, Bucureşti, V, (190O—1901), p . 25 s q q . ;
i d e m , O hartă a Ţării Româneşti din c. 1780 şi un geograf dobrogean.
în A n a l e l e A c a d e m i e i Române, Mem. Sec. Ist., s. I I , t. 36 (1913- -1914 i .
p. 927 s q q .
5) N . I o r g a , Străini oaspeţi..., p . 28; i d e m , O hartă a Ţării Româ­
neşti..., p . 292.
 de v e r s u r i din franţuzeşte, a p a r e în t i p o g r a f i a lui I o s i f Bau-
meister; a doua: (puffiKiqq dn-dvAicrua..., (Elemente de fizică...),
lucrare alcătuită după m o d e l e g e r m a n e şi franceze, apare în ti­
p o g r a f i a lui E u g e n T r a t t n e r . A c e a s t ă din u r m ă t i p ă r i t u r ă o în­
chină, R i g a , patronului său, m a r e l u i s e r d a r H r i s t o d u l o s K i r l i a n ,
baron d e L a n g e n f e l d , c a r e î l şi ajută la cheltuielile i m p r i m ă r i i ,
după cum se v e d e din p r e f a ţ a d e d i c a t o r i e " ) .
I n t r e a c ă t a d ă u g ă m că e v o r b a de acelaş b a r o n de, „ L a n -
g h i f e l d " p e care T u d o r V l a d i m i r e s c u îl întâlneşte la V i e n a , în
v a r a anului 1814, în c a s a bătrânului b o i e r Constantin Ghica,
socrul lui N i c o l a e G l o g o v e a n u . K i r l i a n se p o a t e să f i t r ă i t în
Oltenia, pe v r e m e a când a v e a numai rangul d e m a r e serdar. Şi
dacă n'au a v u t p r i l e j d e a se cunoaşte m a i dinainte, T u d o r a
a v u t atunci, la V i e n a , putinţa de a afla m u l t e în l e g ă t u r ă cu
Congresul de pace, c a r e se desfăşura sub ochii lor. C a orice
p a t r i o t g r e c , K i r l i a n aştepta, desigur, resultate bune pentru
Grecia, de l a l u c r ă r i l e şi oamenii Congresului. I a r T u d o r V l a -
dimirescu se bucură şi el, î n t r ' o scrisoare t r i m e a s ă în ţ a r ă :
,,Se sună că atunci — spune el în O c t o m b r i e 1814 — v a f i
r
c e v a şi pentru locurile acelea", adică pentru p a t r i a s a ) .

î n t o r s de l a V i e n a în p r i m ă v a r a anului 1791, R i g a aşteaptă

la Bucureşti să-şi p r i m e a s c ă leafa pentru cele o p t luni slujite,
de la c o m p a t r i o t u l său K i r l i a n . D a r acesta, stabilit d e f i n i t i v la
V i e n a , v a i n v o c a d i f e r i t e p r e t e x t e spre a nu-şi achita, datoriile,
astfel că n e î n ţ e l e g e r i l e d i n t r e ei v o r ţ i n e până î n p r i m ă v a r a
anului 1795, fără niciun fel de rezultat favorabil pentru

6) Titlurile întregi ale celor d o u ă lucrări la A p . D a s k a l a k i s , Les

oeuvres de Rhigas Velestinlis..., pp. 9 -11; p r e f a ţ a dedicatorie dată la
Emile Legrand, Bibliographie hellénique ou <. description raismmée des
ouvrages publiés par des Grecs au dix ^huitième siècle par... Oeuvre pos­
thume c o m p l é t é e et p u b l i é e p a r M g r . L o u i s P e t i t et H u b e r t Pernot, t.
I - I I , Paris, 1918—1928; t. I I , p . 515 s q q . , n r . 1260; i) o/.sïov...,
7 biblio-
grafiată ibidem, I I , p . 512 s q q . , n r . 1257.
7) N . Iorga, Scrisori inedite aie lui Tudor Vladimirescu din anii
181J/—1815, cu 5 s c r i s o r i d e 14 pagini facsimilate. E x t r a s din Analele
Academiei Române, Mem. Secţ. Ist., s. I I , t. 37, p p . 11, 16; v. şi Emil
Vîrtosu, Mărturii noi din viaţa lui Tudor Vladimirescu. Bucureşti, 1941,
p p . 41 — 44, 52, n r . I ( A ş e z . C u l t . I . C . B r â t i a n u , LVIII).
 N-Ol' 1M-SPRE RIGA VELEŞTINUL 95

Riga-). Procesul dintre ei îl vom urmări cronologic. La

14 Octombrie 1791, Panaiot Codrica, secretarul Domnului
Ţ â r i i R o m â n e ş t i , i n t e r v i n e oficial la A g e n ţ i a chesaro-crăiască
din Bucureşti, cerând ca baronul de L a n g e n f e l d să f i e o b l i g a t
a-i plăti lui R i g a 960 de lei, d a t o r a ţ i pentru cele o p t luni slu­
j i t e la V i e n a . A f l ă m cu acest p r i l e j că p l a t a fusese amânată
până atunci sub p r e t e x t u l i n v o c a t de K i r l i a n că aşteaptă să
primească nişte bani de la c â r m u i r e a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , din cari
9
urma să-1 despăgubească pe R i g a ) .
L a o d a t ă neprecisată, dar, oricum, l o c a l i z a t ă după întoar­
cerea sa d e la V i e n a , R i g a s c r i e din Bucureşti unui p e r s o n a j ne­
1 0
numit şi-i c e r e ,,de f a i r e v e p i r Ies g a z e t t e s g r e c q u e s ) sous l'a-
u
dresse de A n a s t a s i u s Grand A r m a c h e " ) . E s t e vorba de un abo­
nament pentru un an î n t r e g la g a z e t a grecească 'Ecpnuepiq, cea
mai v e c h e g a z e t ă grecească, imprimată la V i e n a din D e c e m ­
1 2
brie 1790, în t i p o g r a f i a lui G. P o u l i o s ) .
D a r t o t în cursul anului 1791, după î n t o a r c e r e a sa de la
l i J
Viena, R i g a este acuzat de... „ s l u j n i c ă r i e " ) . Şi anume, B ă -
laşa, „ f a t a r ă p o s a t u l u i N i t u l şi a răposatei Stanii din C r a i o v a " ,
umblând după serviciu la stăpân, este a n g a j a t ă de R i g a , s p r e a
sluji m a m e i sale. Bălaşa, încheind p o v e s t i r e a necazului său, la

8 ) N . I o r g a , Străini oaspeţi..., p . 28; i d e m , O hartă a Ţării Româ­

neşti..., passim.
9 ) N . I o r g a , o. c., r e s p e c t i v p p . 28 şi 929.
1 0 ) N . I o r g a , < O scrisoare a Ini Rigas > , în Revista Istorică, Bucu­
reşti, I (1915), p . 35; în orice caz, a c e a s t ă , scrisoare, scrisă în franţu­
z e ş t e , n u p o a t e fi a d r e s a t ă lui G . P o u l i o s , d i n V i e n a l a V i e n a , ci numai
din B u c u r e ş t i la V i e n a , a ş a cum a f i r m ă şi A p . D a s k a l a k i s , Rhigas Ve-
lestinlis, p. 41. n. 2. S c r i s o a r e a €Ste r e p u b l i c a t ă l a D . R u s s o , Studii istorice
greco-române, I I , B u c u r e ş t i , 1939, p . 354, n. 1.
11) Acest Anastase, mare a r m a ş p a r e să fie acelaş cu Anastase
Economii, „plus connu s o u s le n o m d ' A r m a c h e " , deşi p e r s o n a g i u l numit
de Riga nu are nici un fel de notorietate în Ţara Românească, iar
Anastase Economu pare să aibă o viaţă foarte frământată (informaţii
s u c c i n c t e l a B . - S . C u n i b e r t , Essai historique sur les révolutions et l'indé­
pendance de la Serbie depuis 1801 f jusqu'à 1850, L e i p z i g , 1855, t. I I , p .
35, n. 1 ) .
1 2 ) D e s p r e p r i m e l e z i a r e g r e c e ş t i , î n t r e c a r e şi'Ecpr,|is<>iç, v. p r e ţ i o a ­
sele informaţii date la D . Russo, Studii istorice greco-române. II, Bucu­
reşti, 1939, p p . 359—384.
1 3 ) C u m se e x p r i m ă N . I o r g a , o. c.
2 O c t o m b r i e 1791, în faţa Di-casteriei M i t r o p o l i e i , declară că se
mulţumeşte, d r e p t orice pretenţie, cu 20 de taleri şi renunţă la
r e c l a m a ţ i e . Zapisul de î n v o i a l ă este dat în f a ţ a popii Stoica
s c h e v o f i l a x şi a popii Thecdosie prctecdicos, şi este scris în
condica M i t r o p o l i e i de G h e o r g h e logofătul. Bălaşa, neştiind
:
carte, îşi subscua numele prin punerea degetului ) .
U r m ă r i n d c r o n o l o g i c v i a ţ a lui Riga, aflăm o ştire sur­
p r i n z ă t o a r e . Anume, în I a n u a r i e 1792, un Stoian C a z a n g i u din
Bucureşti se plânge la M i h a i l Constantin Suţul V o e v o d , Dom­
nul Ţ ă r i i R o m â n e ş t i , că are de p r i m i t 90 de t a l e r i de la on
Costea, fratele lui Riga Grămăticul, şi este dus de t r e i ani cu
vorba. De curând, găsindu-1 pe acest C o s t e a în casa G r ă m ă t i ­
cului, „ a m vrut să-1 t r a g la zapciu, să-mi împlinească banii".
I n t e r v e n i n d Riga, s'a o b l i g a t el să plătească d a t o r i a lui Costea,
A c e s t a pare să fi f o s t „ c ă p i t a n " . R i g a nu plăteşte, totuşi, da­
t o r i a lui Costea. I a r D o m n u l , aflându-se că datornicul Costea
se afla la P o d u l D o a m n e i , în judeţul V l a ş c a , porunceşte să fie
t r i m i s un a p r o d vătăşesc, c a r e sau să-1 o b l i g e să plătească pe
loc, sau să-1 facă să v i e la judecată. Sfârşitul acestei tărăşenii
1 5
nu-1 c u n o a ş t e m ) -
M a i departe, la 22 M a r t i e (st. v . ) 1792, R i g a r e c l a m ă din
nou a u t o r i t ă ţ i l o r chesaro-crăieşti şi le cere să-1 silească pe K i r -
iian a-i plăti datoria, cu a t â t mai, m u l t cu c â t acesta îşi primise
de mult banii pe c a r i î i aştepta de la c â r m u i r e a Ţ ă r i i R o m â ­
neşti, şi anume odată cu p l e c a r e a t r u p e l o r nemţeşti din ţară,
ceeace el, R i g a , nu ştiuse la v r e m e , „ e t a n t absent à m a ter­
1(1
re" ) . I n răspuns, K i r l i a n îl acuză l a rându-i că, fiinau-i şi
casier, i-a predat socotelile î n c ă r c a t e ) , astfel 1 7
că, până la
urmă, nu vede ce d a t o r i e ar m a i putea a v e a de plătit.
I n F e b r u a r i e 1794, R i g a a r e proces cu un N i c o l a e B o t e z a t ,

14) Academia Română, ms. 640, f. 32 v; reprodus la N . Iorga.

O hartă a Ţării Româneşti.-., p. 930; m e n ţ i u n e , i d e m , La révolution fran­
çaise el le Sud-Est de l'Europe. Conférence donnée à P a r i s , à la Société
de la R é v o l u t i o n f r a n ç a i s e (février 1933), B u c a r e s t , 1934, p p . 18—19.
1 5 ) V . a n e x a 2.
16) N . Iorga, O hartă a Ţării Româneşti.... p. 929; i d e m . Străini
oaspeţi..., p . 29.
17) N . I o r g a , Străini oaspeţi..., p . 30.
dar nu c u n o a ş t e m o b i e c t u l procesului. L a acea dată, el se afla
p l e c a t din Bucureşti, la satul V i d a , l â n g ă T ă m ă ş e ş t i , în jude­
ţul V l a ş c a , unde se g â n d e a să r ă m â n ă până la P ă r e s i m i . D o m n u l
„ I o A l e x a n d r u Constantin M u r u z V o e v o d " d ă d e a poruncă unui
păhărnicel ca R i g a să f i e adus cu forţa, la D i v a n , spre a se
putea j u d e c a procesul
In Noembrie acelaş an, într'un p r o c e s pentru o veche
străduţă ce m e r g e a d e la b i s e r i c a Sf. D u m i t r u la D â m b o v i ţ a .
pe l â n g ă casele d o c t o r u l u i S i l v e s t r u F i l i t t i şi ale medelniceru-
lui H r i s t e a , ca v e c h i l ( î m p u t e r n i c i t , reprezentant, avocat) din
partea mahalagiilor se înfăţişează, l a D i v a n u l domnesc, R i g a
G r ă m ă t i c u l , cerând redeschiderea acestei u l i c i o a r e . I n chipul
acesta a f l ă m că şi R i g a t r e b u i e să f i l o c u i t p r i n p r e a j m a bise­
u
ricii Sf. D u m i t r u ').
I n u r m ă t o r u l an 1795, la 16 Iulie, R i g a este n u m i t supra­
v e g h e t o r pentru c o m b a t e r e a ciumei, la m a h a l a u a B i s e r i c a A l b ă
2 0
de la Schit şi m a h a l a u a B ă r b ă t e s c u din v i i ).
Cu aceasta a m ajuns î n anul 1796. A t u n c i , la 30 M a i , doi
b o i e r i n a ş i : N i c o l a e Cărpenişanu şi T ă n a s e c ă p i t a n P e t r e s c u , îşi
încheie l u c r a r e a de h o t ă r n i c i e c e l i se încredinţase din porunca
lui A l e x a n d r u C o n s t a n t i n M o r u z i V o e v o d , D o m n u l Ţ ă r i i R o m â ­
neşti, a l e g â n d h o t a r e l e m o ş i e i C ă l ă r e ţ i , din judeţul V l a ş c a , m o ­
şie cumpărată m a i d e m u l t d e R i g a G r ă m ă t i c u l de l a şătră-
reasâ A n i ţ a R ă t e a s c a . M o ş i a a v e a 8 3 5 V 2 stânjeni masă, i a r ne­
î n ţ e l e g e r e a p e n t r u h o t a r e fusese cu M ă n ă s t i r e a S t a v r o p o l e o s ,
2 1
p r o p r i e t a r a î n v e c i n a t e i m o ş i i C ă r t o j a n i ) . L a f a c e r e a acestei
h o t ă r n i c i i ia p a r t e şi R i g a , c a r e îşi a r a t ă m u l ţ u m i r e a p r i n t r ' u n
2 2
înscris autograf, î n l i m b a g r e a c ă , din 22 I u n i e 1 7 9 6 ) .

. t

18) V . a n e x a 3.
19) A r h i v e l e S t a t u l u i , Condica domnească n r . 28, P . I I , f. 14 - 1 5 ;
actele publicate la V . A . Urechia, Documente inedite din Domnia lui
Alexandru Constantin Moruzi 1793—1796. Memoriu; B u c u r e ş t i , 1896, p p .
7 9 " - - 8 0 0 ( A n . A c a d . R o m . , Mem. Secţ. Ist., s. I I , t. 15 ( 1 8 9 2 — 1 8 9 3 ) .
20) Arhivele S t a t u l u i , Condica domnească n r . 29, f. 87:. v. şi V .
A. Urechia, Documente inedite din Domnia lui Alexandru Constantin
Moruzi 1793 -179(1, Memoriu; B u c u r e ş t i , 1896, p . 748.
21) V a n e x a 4.
 e

98 EMIL VIKTOSU ,

D e când începe buna s t a r e m a t e r i a l a a lui R i g a , nu ş t i m .

in orice caz, m o ş i a aceasta C ă l ă r e ţ i i d i n Judeţul V l a ş c a pare
s'o f i c u m p ă r a t cu destui ani înainte de 1796. N e a d u c e m a m i n t e
că, la 27 M a i 1788, este v o r b a de v â n z a r e a silită a unor rama­
t o r i ai lui şi alte v i t e , a f l a t e atunci la o m o ş i e nenumită din
2 3
judeţul V l a ş c a ) . M a i târziu, la 28 I a n u a r i e 1792, Costea, fra­
t e l e lui R i g a , este a r ă t a t ca aflându-se la satul P o d u l D o a m n e i ,
2 4
din acelaşi j u d e ţ ) . M a i departe, î n M a r t i e acei aş an, în re-
c l a m a ţ i a îndreptată î m p o t r i v a lui K i r l i a n , R i g a / mărtuuseşte
că la p l e c a r e a t r u p e l o r n e m ţ e ş t i d i n ţ a r ă nu se g ă s e a î n Bucu­
2
reşti, „ e t a n t absent à m a t e r r e " " ) . I n sfârşit, în Februarit
1794, d i n r e c l a m a ţ i a p o r n i t ă d e N i c o l a e B o t e z a t u , s e v e d e că
V o d ă A l e x a n d r u C o n s t a n t i n M o r u z i porunceşte ca R i g a să f i e
adus cu f o r ţ a la Bucureşti, l a judecată, de Ia satul V i d a , l â n g ă
T ă m ă ş e ş t i , din acelaş j u d e ţ V l a ş c a , unde se p r e g ă t e a să zăbo­
2 6
v e a s c ă până la P ă r e s i m i ) . T o a t e aceste m e n ţ i u n i succesive
arată o legătură continuă şi strânsă între Riga şi judeţul
V l a ş c a . T o a t e p a r a se r a p o r t a la s t ă p â n i r e a aceleiaşi m o ş i i Că­
lăreţi, pe c a r e s'ar putea s'o f i ţinut în arendă c â ţ i v a ani d e
z i l e î n şir, înainte d e a o cumpăra. I a r h o t ă r n i c i a avea s'o în­
t r e p r i n d ă t â r z i u de tot, de abia î n M a i 1796.
Dar t o t în cursul acestui an 1796, la c â t e v a zile d o a r de
la înscrisul de h o t ă r n i c i e din 22 I u n i e , a f l ă m că un anume
Costi, Grec, închis de n e n u m ă r a t e o r i l a „ P u ş c ă r i e , c u m şi la
a l t e g r o s u r i " , m ă r t u r i s e ş t e că în r e p e t a t e rânduri a f o s t scăpat
ue Ia n e v o i e d e R i g a G r ă m ă t i c u l , „ m u m ă - m e a aflându-să în casa
dumnealui, de să aciuiază pentru un codru de pâine şi o nai-
nă". D a r el, Costi, ca un nerecunoscător, s ă r i n d d e n e n u m ă r a t e
ori, ziua, şi noaptea, peste uluce, î l p r ă d a s e p e R i g a , astfel încât,
îţţ cele din urmă, se afla acum, d i n porunca domnească, închis
în t e m n i ţ a „ P u ş c ă r i i " . U n e l e din lucrurile furate d e l a R i g a pu­
t u s e r ă f i r e g ă s i t e şi d a t e î n d ă r ă t păgubaşului. A l t e l e „ s ' a u ră­
pus", şi ele sânt a r ă t a t e p e l a r g în înscrisul lui C o s t i din 3

23) V . supra.
2 4 ) Ibid.
25) Ibid.
26) Ihid.
 Iulie 1796. E v o r b a d e : un zapis în v a l o a r e de 51 taleri, o şea
turcească, cu t o t t a c â m u l e i ; un „ciubuc musa cu i m a m e a chih-
libar", cinci l i n g u r i de a r g i n t , v a l o r â n d t o a t e acestea la un loc
113 t a l e r i ; lucruri pe c a r e Costi recunoaşte că le-a p r ă d a t şi se
îndatorează a i le restitui în bani. Şi de astă dată, ca de multe

22 Iunie 1796, Bucureşti. Riga Veleştinul Grămăticul îşi arată

m u l ţ u m i r e a p e n t r u h o t ă r n i c i a moşiei sale C ă l ă r e ţ i i din j u d . V l a ş c a .
Autograf în greceşte.

o r i în trecut, R i g a G r ă m ă t i c u l î l i a r t ă de o r i c e pedeapsă şi cere

numai plata acelor 113 taleri, în r ă s t i m p de zile zece. F ă g ă d u i n d
î n scris că se v a î n d r e p t a de relele sale p u r t ă r i şi apucături,
C o s t i pune chezaş pe un anume Costea C o j o c a r u , „ f a m i l i a ş o t
M a h a l a u a A n t i m " . A c e s t l e g ă m â n t este apoi l e g a l i z a t în faţa
j u d e c ă t o r i l o r D e p a r t a m e n t u l u i de C r i m i n a l i o n ( P e n a l ) , la 5 Iu­
lie 1796 - " ) ,
Se pune î n t r e b a r e a : Costi de la 1796, faţă de care R i g a
se p o a r t ă s e v e r d a r m ă r i n i m o s , nu este, oare, una şi aceiaşi

27) V . a n e x a 6.
persoană cu acel Costea, f r a t e al lui R i g a , p e care S t o i a n Ca­
z a n g i u î l găsea, la 22 I a n u a r i e 1792, în c a s a lui R i g a şi-1 apuca
să-i plătească o d a t o r i e d e 90 d e taleri, bani î m p r u m u t a ţ i cu
trei ani în urmă, şi pentru c a r e p e dată se g r ă b e ş t e , c a pentru
un f r a t e ce-i era, să g a r a n t e z e R i g a ? I a r f e m e i a bătrână, m a m a
lui Costi, c a r e t r ă i e ş t e în casa lui R i g a ,,pentru un codru de
pâine şi o haină", nu este, oare, una şi aceiaşi persoană cu bă­
trâna, m a m ă a lui R i g a , p e care, I a 1791, se g r ă b e a s'o slu­
jească Bălaşa, f a t a lui N i ţ u şi a Stanei de la C r a i o v a ? E s t e
foarte a d e v ă r a t că nu se ştie dacă m a m a lui R i g a m a i era
in v i a ţ ă Iu 1796. D a r î n g ă d u i n ţ a lui R i g a f a ţ ă de C o s t e a şi
C o s t i ; faptul că existenţa unui f r a t e Costea, locuind, pare-se,
î m p r e u n ă cu el, n e e s t e a t e s t a t ă ; p r e z e n ţ a la Bucureşti a m a m e i
lor, bătrâne, i a t ă t o t a t â t e a coincidenţe t u r b u r ă t o a r e . Avea,
« a r e , R i g a n e v o i e d e o bătrână, c a r e să-i slujească nu numai
lui, d a r şi m a m e i sale, altă b ă t r â n ă ? I a r r ă b d a r e a şi p u r t a r e a
p e d a g o g i c ă f a ţ ă d e C o s t i , fiul acestei bătrâne, nu a r a t ă m a i
d e g r a b ă străduinţa f r a t e l u i în a-şi ridica f r a t e l e din m o c i r l ă
şi a-1 aduce p e d r u m u l c e l b u n ?
P e n t r u m o m e n t , î n t r e b ă r i l e r ă m â n f ă r ă răspuns.
Cunoscând acum t o a t e cele a r ă t a t e până aici, v e d e m că
N i c o l o p o u l o , cel d i n t â i b i o g r a f al lui R i g a , nu se înşeală când
a f i r m ă că l a B u c u r e ş t i R i g a ,,embrassa la v o i e du c o m m e r c e
2 8
afin d'acquérir une e x i s t e n c e i n d é p e n d a n t e " ) . C h i a r dacă a-
ceastă „ v o i e du c o m m e r c e " se m ă r g i n e a numai l a arendarea, şi
dobândirea d e moşii, la v â n z a r e a de v i t e şi p r o d u c t e d e p e
î 9
aceste m o ş i i ! ).
T o t in acest an 1796, anul h o t ă r î t o r al v i e ţ i i sale, R i g a

28) C . N i ( > o l o p o u l o , Notice sur la vie et les écrits de Rhigas, l'un

des principaux auteurs de la Révolution qui a pour but l'indépendance de
la Grèce, P a r i s , 1824; citat şi c o m b ă t u t l a A p . D a s k a l a k i s , Rhigas Ve-
lestinlis, p . 32 n. I n s c h i m b , U l y s s e d e M a r s i l l a c , f o l o s i n d b i o g r a f i a lui
Riga din Magasin pittoresque p e 1861, a f i r m ă că el ,,embrassa la car­
r i è r e m é d i c a l e " , î n f i i n ţ e a z ă ,,1'hétairie d e s a m i s " şi t r a d u c e , cu Bandoti
(sic = V e n d o t i ) , Voyage d'Anacharsis ( V e z r U l y s s e de M a r s i l l a c , Rhigas, Sn
La voix de la Roumanie, B u c a r e s t , I I ( 1 8 6 2 ) , n r . 26, p p . 1 0 1 — 1 0 2 ) .
2 9 ) N u ş t i m ce s'a î n t â m p l a t d u p ă m o a r t e ( 1 7 9 8 ) cu t o a t ă s t a r e a
s a m a t e r i a l ă şi cu cei doi m e m b r i ai f a m i l i e i : m a m a şi fratele.
este f r ă m â n t a t de g â n d u r i noi şi m a r i : v i s e a z ă l i b e r a r e a şi ne­
a t â r n a r e a p a t r i e i sale, E l a d a . A v e a t o t o d a t ă şi unele planuri
l i t e r a r e , d a r şi acestea în f o a r t e strânsă l e g ă t u r ă cu planurile
sale naţionale. V o m v e d e a m a i departe, cum. A s t f e l încât, pu-
nându-şi in ordine t r e b u r i l e domestice, R i g a pleca din Bucu­
reşti la 1 A u g u s t (st. n . ) , îndreptându-se spre V i e n a , plecare
pe care M e r k e l i u s , consulul A u s t r i e i la Bucureşti, o şi raporta
a doua zi lui Ţ h u g u t , în t e r m e n i i u r m ă t o r i : ,,Es ist g e s t e r n v o n
h i e r ein g e w i s s e r G r a m m a t i c k R i g a s , ein sehr durchtriebener
M a n n und e i n g r o s s e r F r e u n d d e r F r a n z o s e n , über Siebenbür­
g e n nach W i e n a b g e g a n g e n , w e l c h e r daselbst eine griechische
3
L a n d k a r t e in D r u c k g e b e n w i l l " " ) .
Pe lângă familie şi a v e r e , R i g a lăsa în ţ a r ă şi prie­
teni, G r e c i şi R o m â n i , cu unii având legături naţionale şi
revoluţionare, iar cu alţii legături ştiinţifice (istprico-geo-
2 1
grafice), sau de a f a c e r i ) . Două cărţi traduse din limba
3 2
franceză, apoi h a r t a Greciei, a Ţ ă r i i R o m â n e ş t i şi a M o l d o v e i ) .

30) Hurmuzaki, X I X , P . I , p . 789, n r . 716.

31) Pentru corespondenţii din ţ a r ă a i lui R i g a , v. şi Alexandru
Elian, Conspiratori greci în Principate şi vin favorit mavroyhenesc: Tur-
navitu. Extras d i n Revista Istorică, 10-12, X X I (1935), pp. 337—372.
Vălenii-de-Munte, 1935.
E s t e l ă m u r i t că E t e r i a nu a fost întemeiată f o r m a l de R i g a , cum
afirmă Ion Ghica, amestecând datele şi confundându-le (v. Ion Ghica.
Scrieri, I I I , ed. P . V . H a n e ş , B u c u r e ş t i , 1914, p . 64 s q q . ) .
32) O h a r t ă d e a c e a s t a g ă s e ş t e , î n 1886, l a M i t r o p o l i a d i n I a ş i , ş<
c u e a p l e a c ă , V . A . U r e c h a , s p r e a d e s c o p e r i m o r m â n t u l lui M i r o n C o s t i n
( v . V . A . U r e c h i a , Miron Costin. Opere complete, I — I I , Bucureşti, 1.V6—
1888; t. I I , p . 5 9 3 ) .
Dăm aici şi c â t e v a n o t i ţ e b i b l i o g r a f i c e m a i p u ţ i n c u n o s c u t e -
a) G. G. Papadopolu, Discursu pentru ellinismulu între Valachi.
r o s t i t u de..., p r o f . a l I n s t . E l e n d i n A t e n a , l a 24 I u n i e 1859, t r a d u s u din
e l i n e ş t e d e A . T a m b a c o p u l o , B u c u r e ş t i , 1859. ( A f i r m ă c ă p o e z i i l e lui R i g a
s'au tipărit la Iaşi, în 1814).
b) D r . N . G . D o s s i o s , Notes manuscrites écrites sur quelques vieux
livres de la Bibliothèque centrale de Jassy, î n Revue de Roumanie, Bu­
c a r e s t , 1910, nr. 5 - 6 , p . 189. (Arată c ă u n e x e m p l a r d i n Tojio; v.a-a'O.a..
-piç (Iaşi, 1692) de I e r e m i a Cacavela, a a p a r ţ i n u t lui R i g a . Cartea are
n r . 249 şi p o a r t ă î n s e m n a r e a u r m ă t o a r e : zrA-zr, 6i6J.sc/V zrA Vrj-fa.
I n c e c a c p ne p r i v e ş t e , nu ne p u t e m d a s e a m a d a c ă e v o r b a î n t r ' a -
portretul lui A l e x a n d r u cel M a r e , p e t o a t e acestea a v e a să l e
tipărească f e b r i l l a V i e n a , „ e n f a v e u r des G r e c s e t des a m i s de
la G r e c e " , p e de o p a r t e cu gândul de a redeştepta p a t r i o t i s m u l
g r e c , i a r p e d e altă parte, cu p r e o c u p a r e a d e a aduna fonduri
pentru a ajuta şi g r ă b i l i b e r a r e a ş i indepedenţa G r e c i e i . I a r
cântecele, p r o c l a m a ţ i a şi constituţia r e v o l u ţ i o n a r ă a v e a u meni­
rea să deschidă calea e l i b e r ă r i i , p r i n r e v o l u ţ i e şi luptă. T r e b u i e
să recunoaştem că p l ă m ă d i r e a acestei m i ş c ă r i de r e d e ş t e p t a r e
naţională s'a făcut, în bună parte, p e pământul Ţ ă r i i R o m â n e ş t i ,
acolo unde R i g a a t r ă i t cei m a i f r u m o ş i ani ai v i e ţ i i sale, unde
şi-a f ă u r i t bună s t a r e a m a t e r i a l ă şi şi-a d e s ă v â r ş i t personalita­
t e a sa spirituală. P r i v i t e astfel, v i a ţ a şi a c t i v i t a t e a lui „ R i g a
V e l e ş t i n u l G r ă m ă t i c u l " , v e n i t d i n T h e s a l i a la Bucureşti, adaugă
î n c ă o m ă r t u r i e l a şiragul celor c e o p r e c e d şi o u r m e a z ă , des­
p r e spiritul de l i b e r t a t e c a r e dăinuia în ţ ă r i l e noastre, d e tot­
deauna, şi aceasta c a o f o r m u l ă o r g a n i c ă , f ă r ă surle, f ă r ă t r â m ­
biţe, f ă r ă ostentaţie. I a r când au s o c o t i t că v r e m e a p o t r i v i t ă a
sosit, în 1821, P r i n c i p a t e l e au m e r s î m p r e u n ă cu Grecia, pe dru­
mul c a r e ducea l a l i b e r t a t e şi independenţă.
EMIL VÎRTOSU

A N E X E
1.
• 1788, M a i 27.

Carte „legată" către ispravnicii de Vlaşca, pentru trimi­

terea ramatorilor lui Riga Grămăticul.

C a r t e l e g a t ă la i s p r a v n i c i V l ă ş c i i , pentru r a m a t o r i i R i g â i
ca, dă nu-i v a f i vândut, să-i t r i m i t ă aici.

D u m n e a v o a s t r ă i s p r a v n i c i l o r o t sud V l a ş c a , sănătate.
Din lucrurile R i g â i G r ă m ă t i c u l , fiindcă a r ă t a ţ i către dum­
nealui V e l V i s t i e r c u m că r a m a t o r i i nu aţi g ă s i t muştiriu cu

d e v ă r de R i g a V e l e ş t i n u l , s a u d e u n a l t R i g a , n u m e l e a c e s t a f i i n d p u r t a t
şi de a l t e p e r s o a n e , î n d e o s e b i î n p r i m a j u m ă t a t e a s e c o l u l u i a l X l X - l e a ) .
c) V . D i a m a n d i - A m j n c e a n u , Aromânul Riga Fer eu şi Revoluţia gre­
cească de la 1821, în Adevărul literar si artista, Bucureşti, I V (1923).
S. I I I , n r . 126 d i n 22 Aprilie.
 NOU DESPRE RIGA VEI.RŞTINUL 103

preţul cel cuviincos să-i v i n d e ţ i , i a t ă v ă poruncim, dă a ţ i g ă s i t

pană acum v r e un muştiriu cu p r e ţ bun şi-i v e ţ i f i vândut, să
a v e ţ i a t r i m i t e b a n i t o ţ i aici l a domniia mea, cu f o a e dă vânza­
rea l o r anume. I a r dă stau ş i pană acum, să a v e ţ i a-i t r i m i t e pă
t o ţ i , c u - p ă s t o r i i l o r ş i cu p r ă s i l a l o r , dinpreună şi cu alte v i t e
ale R i g ă i , c e ne-au f o s t înştiinţat i s p r a v n i c i dă m a i nainte că
m a i sănt acolea. C i t o a t e acestea să le t r i m i t e ţ i aici, cu înştiin­
ţ a r e c ă t r e d o m n i i a mea, şi cu f o a e dă numărul şi f e l u r i m e a l o r .
Aşa. d a r să u r m a ţ i f ă r ă dă z ă b a v ă .
3 3
' 1788, M a i u 27 ).

2.

1792, I a n u a r i e 22.

Stoian Cazangiu se jelueşte împotriva lui Riga Grămăti­

cul, cerând 90 tdleri datoraţi de Coştea, frutele Grămăticului.

P r e a înnălţate doamne,

Jăluesc m ă r i i t a l e pentru R i g a G r ă m ă t i c u d e aici, că avănd

la un C o s t e a , f r a t i l e numitului, să iau t a l e r e 90, care bani l-am
î m p r u m u t a t cu zapis, pană l a un soroc, şi acum sănt t r e i ani de
cănd nu l-am m a i v ă z u t , ş i aflăndft-1 în casa numitului, a m v r u t
să-1 t r a g l a zapcii, să-m î m p l i n e a s c ă bani. Ş i numitul R i g a Gră­
m ă t i c u mi-au z i s să-1 las, c ă - m v a p l ă t i p e n t r u frati-său. Şi aşa
l-am lăsat, şi acum nu v a să-m plătească. P e n t r u care m ă r o g
m ă r i i tale, să f i e luminată poruncă e ă t r ă un zapciu, d e a-m
f a c i înplinire d e l a numitul, c a unul ce l-au l u o a t în seamă.
Şi ce v a f i m i l a m ă r i i tale.

Robul mării tale,

Stoian C a z a n g i u de aici.

< Rezoluţia > : Ceauş de aprozi, să-i s c o ţ i la j u d e c a t a D e -

pertamentului dă Şapte.
1792, G h e n a r i e 22.
 104 ...MII. VIKTOSU

I o M i h a i l Costandin Suţul V o e v o d i G o s p o d a r
Zemle Vlahscoe.
D ă este p a r a t u l C o s t e a datornic, î n slujbă, căpitan, po­
runcim ca p r i n ştirea dumnealui V e l S p ă t a r să m e a r g ă s l u g a
domnii mele..., a p r o d v ă t ă ş ă s c , şi să-1 apuce, ca o r i să înpli-
nească, sau să-1 aducă l a judecată.
1792, G h e n a r i e 28. m

P r e a î n n ă l t a t e doamne,
P r i n orănduitu zapciu, mfaţişandu-se la judecată amăn-
doă p ă r ţ i l e , şi cel p a r a t R i g a G r ă m ă t i c u n e t ă g ă d u i n d c ă nu
s'au î n c ă r c a t a răspunde pentru frati-său, p ă r ă ş u l la acasta
n e a v ă n d d o v a d ă , m a i ales c ă din c e r c e t a r e î n ţ e l e s e m că acel
Costea, datornicul părăşului, să află la P o d u D o a m n i i , sud
Vlaşca, găsim cu cale, cu luminată porunca m ă r i i tale, să
m e a r g ă mumbaşir, c a r e p r i n m a r a f e t u l dumnealor i s p r a v n i c i
;
să-1 apuoe să î n p l i n e a s c ă toţ bani, după zapisul ce zice că-1
are. I a r z i c â n d c ă a r e c e v a ş i a răspunde, să-1 ia să-1 aducă aici,
să să î n f ă ţ i ş ă z i cu j ă l u i t o r u l , şi să să izbrănească. Şi atunci
c a r e p a r t e v a r ă m â n e a d e j u d e c a t ă , v a plăti t r e a p ă d şi chel­
tuiala. I a r h o t ă r â r e a r ă m â n e la m ă r i i a ta.
1792, G h e n a r i e 28.
D u m i t r a c h e G r e c e a n u medelnicer.
l o r d a c h e Rudeanu clucer.
4
Pascal v t o r i v i s t i e r " ) .

3.
1794, F e v r u a r i e 1.

Riga Grămăticul este căutat în satul Vida, jud. Vlaşca,

spre a sta la judecată cu Nicolae Botezat.

A n a f o r a o a ce s'au f ă c u t în dosul j ă l b i i lui N i c o l a e B o t e -

zatu, ce a r e pricină cu R i g a G r ă m ă t i c u .

I o A l e x a n d r u Costandin M u r u z V o e v o d i .Gospodarii
Zembie Vlahscoe.
 NOI' Dl-'SI'RK R I G A YHI.ÖTINUL 105

O r ă n d u i m pe sluga d o m n i i mele păhărnicel, să

m e a r g ă şi, p r i n m a r i f e t u l i s p r a v n i c i l o r judeţului, rădicând pă
numitu R i g a G r ă m ă t i c u de unde î l v a g ă s i , să-1 aducă aici, ca
să s t e a în judecată cu jăluitoru, să li să izbrănească pricina.
1794, F e v r u a r i e 2.

P r e a înnălţate doamne,
D u p ă l u m i n a t ă p o r u n c a m ă r i i tale, ce mi să dă la această
j a l b ă , a m t r i m i s ca să cheme pă numitul R i g a G r ă m ă t i c u , ca
să să î n f ă ţ i ş ă z ă cu j ă l u i t o r u , spre c e r c e t a r e , şi îm aduse răs­
puns că au p l e c a t de alaltăeri, L u n i , afară, la ţară, în sud V l a ş -
ca, la satu V i d a , l â n g ă T ă m ă ş ă ş t i , şi a r e a z ă b o v i acolo până
la P e r e s i m i . C i fiindcă j ă l u i t o r u este o m de a f a r ă şi într'adins
au v e n i t a-ş căuta acastă judecată, şi m a i v ă r t o s că a d e v e r i m
că j ă l u i t o r u i-au d a t ştire că v a să jăluiască m ă r i i t a l e pentru
acastă pricină, şi el pă dată au plecat afară, să f i e luminată
p o r u n c a m ă r i i t a l e a să aduce cu m u m b a ş i r , ca să să judece,
spre a lua < s f ă r ş i t > pricina c e au î n t r e dânşii. I a r hotărârea
cea d e s ă v ă r ş ă t ă i proc.
1794, F e v r u a r i e 1.
!
V e l l o g o f ă t Ghica ).

4.
1796, M a i 30.

Nicolas Cărpenişanu şi Tănase căpitan Petrescu aleg

hotarele moşii Călăreţii (jud. Vuişca), cumpărată de Riga Gră­
măticul delà şătrăreasa Aniţa RăteXtscu.

R i g a G r ă m ă t i c u cu i g u m e n u T i m o t h e u al M ă n ă s t i r i i Sta-
v r o p o l e o s u , p e n t r u h o t ă r n i e i i a unii m o ş i i C ă l ă r e ţ i i . *

I o A l e x a n d r u Cost andin M o r u z V o e v o d i G o s p o d a r
Zemle Vlahscoie.

D u p ă p l i r o f o r i i a , ce prin deosebită a n a f o r a d e t e d o m n . i
mele, dumnealui V e l L o g o f ă t dă Ţ a r a - d e - j o s , cum că şi igumenui
M ă n ă s t i r i i S t a v r o p o l e o s şi R i g a G r ă m ă t i c u sănt î n v o i ţ i la a-
ceastă h o t ă r n i c i e , şi nici d ă s p r e a l ţ i v e c i n i şi î n p r e j u r a ş i nu
eete pricină, î n t ă r i m d o m n i i a m e a c a să-şi a i b ă numitu R i g a
G r ă m ă t i c u — c u m p ă r ă t o r u , stăpânirea după această hotarnică,
după c u m să c o p r i n d e m a i j o s .
1796, I u n i e 28.

Procit, V e l logofăt.

D ă n l u m i n a t ă porunca m ă r i i sale p r e a înnălţatului nostru

domnii I o A l e x a n d r u Costandinu M o r u z V o e v o d u , p r i n anaf>
r a o a dumnealor c i n s t i ţ i l o r v e l i ţ i l o g o f e ţ i , î n t ă r i t ă fiind cu lu­
m i n a t ă pecetea g o s p o d , c ă t r e d u m n e a l o r b o i e r i i s p r a v n i c i ot
sud V l a ş c a , după m u l ţ u m i r e a dumnealui R i g h i i G r ă m ă t i c , şi
c e r e r e a sfinţii sale igumenului T i m o t h i i e a l sfinţii M ă n ă s t i r i
S t a v r o p o l e o s , p e n t r u d i i a f o r o a o a ce a v e a de alegerea, şi îndrep­
t a r e a h o t a r ă l o r m o ş i i C ă l ă r e ţ i a dumnealui G r ă m ă t i c u l u i , ce o
are cumpărată dă la dumneaei şătrăreasa Aniţa Răteasca,
m e r s - a m la numita moşiie, şi după luminată poruncă u r m ă t o r i
f i i n d întocmai, am c h e m a t de au v e n i t şi t o ţ i v e c i n i de moşiie
înprejuraşi, c a r e au f o s t trebuincoşi, şi din sus d e c ă t r e m o ş i i a
C ă l ă r e ţ i a dumnealui G r ă m ă t i c u l u i , şi din j o s d e c ă t r e m o ş i i a
C ă r t o j a n i a sfinţii m ă n ă s t i r i ; şi pe alţi o a m e n i bătrâni, ce au
avutu ştiinţă, anume Răducanu P o e n a r u i I o n c ă p i t a n Coşoiu,
cu nepoţi l u i : l a n c u i Stan V i d e ş t i i , Badea, I v a n u i R a d u l F l ă -
mănzeni, şi P o p a N e c o l a i e , Stan Uşurelu ot R o a t ă , f a ţ ă fiind
şi dumnealui G r ă m ă t i c u d i m p r e u n ă cu* dumneaei ş ă t r ă r e a s a ,
v ă n z ă t o a r e a , şi s f i n ţ i i a s a p ă r i n t e l e igumenu, c ă r o r a citindu-le
c a r t e a de blestem, ce s'au dat dă p r e a sfinţiia sa p ă r i n t e l e m i ­
tropolit, a să d ă s c o p e r i adăvărul, am făcut cuviincioasă cerce­
t a r e , după s c r i s o r i ce au a v u t şi după v r e d n i c e d o v e z i p r i n
v e c h e s t ă p â n i r e ; ş i a m a l e s î n t ă i u h o t a r ă l e de din j o s , ce e r a
bănuialî de înpresurare, care m o ş i i le iaste lungul din apa Gla-
v a c o g u l u i , dăspre răsărit, pană în V a l e a C ă l ă r e ţ i l o r , dăspre
apus; şi a m deosebit h o t a r ă l e moşii C ă l ă r e ţ i a dumnealui G r ă ­
m ă t i c u R i g h i i , dă c ă t r e h o t a r ă l e m o ş i i C ă r t o j a n i a sfinUi M ă ­
năstiri S t a v r o p o l e o s , şi a m pus s f o a r a l a capu dă către răsărit,
despre apa G l a v a c o g u l u i , d i n h o t a r u mănăstiri, din poalile mu­
chi V a d u l u i Miului, d e c ă t r e răsărit, dă la rădăcina unui ulmu
m a r e , ce au f o s t h o t a r u vechiu, unde a m f ă c u t m o v i l i m a r e .
t r ă g â n d î n s u m p ă l ă n g ă G l a v a c o g pană î n p i i a t r a hotarului
m o ş i i R ă d ă i e ş t i l o r , în v ă l c e a o a d ă n g u r a şanţului G l a v a c o g u l u i ,
ce să cheamă la M o a r a lui Ştefan, şi s'au g ă s i t stănjăni 1090,
f ă c â n d şi acolo m o v i l i de c ă t r e h o t a r u R ă d e ş t i l o r ; şi la m i j l o c u
moşii, iar dăn h o t a r u mănăstiri, a m pus s f o a r a d i n t r ' o g ă r n i ţ ă
m a r e v ă r u i t ă , unde a m f ă c u t i a r m o v i l i , t r ă g â n d î n s u m pană
i a r în p i i a t r a h o t a r u l u i m o ş i i R ă d ă i e ş t i l o r , ce este î n t r ' o v â l ­
cea, l ă n g ă un cerişor, f ă c â n d şi a c o l o m o v i l i de către hotarul R ă ­
dăieştilor, g ă s i n d stănjăni 738 p o l ; şi la c a p u de c ă t r e apus,
dăn Valea Călăreţilor, tot din hotaru mănăstiri, am pas sfoara
dăntr'o v â l c e a , unde i a r a m f ă c u t m o v i l i î n m i j l o c u vălceli,
î n t r u un drumu părăsit, t r ă g â n d î n sus pă cămpu drept, pană
î n t r ' u n ulmu m a r e , unde i a r este p i i a t r a hotarului m o ş i i R ă ­
dăieştilor, g ă s i n d şi acolo stănjăni 877, făcând şi acolo m o v i l i
de către hotaru R ă d ă i e ş t i l o r . C a r e sumă d e stănjăni dă la c ă t e
t r e l e trăsurile, făcând masă, fac stănjăni optu sute t r e i z e c i şi
cinci şi j u m ă t a t e . Ş i m ă c a r c ă dumneaei ş ă t r ă r e a s a v â n z ă t o a r e
jăluise m ă r i i sale lui V o d ă că s'ar f i călcând dă către mănăstire
hotarăle moşii, împresurăndu-i-să stănjăni 406, c ă r i i a cerăndu
ca s ă ne a r a t e s c r i s o r i l e ce a r e p e n t r u suma stănjănilor, ca să
ne p l i r o f o r i s i m , ne a r ă t ă 2 f o i dă zestre şi un zapis, care le
v ă z u m : o f o a i e f ă r ' d ă leat, iscălită d e M a r i i a pităreasa i l'or-
d a e h e g i n e r i - s o i D u m i t r a c h e sin pităreasa, scriind într'ănsa că
dă z e s t r e f i i - s i i A n i ţ i i , stănjăni 500 m o ş i e l a C ă l ă r e ţ i ; şi ceia-
laJlta f o a i e cu l e a t 1763, I u n i e 7, iscălită i a r de M a r i i a C ă r p i -
neşeanca a Lucăi vtori pitar i Dumitrache i Pană sin e g o ,
scriind şi î n t r ' a c e i a că d ă ş i fii-sii Z o i ţ i i a r stănjăni 500, zicând
printr'acele foi î n p a r ţ ă surorile pă dăn doaoă. Dai"

zapisul cu l e a t 1776, I u l i e 23, iscălit d e M a r i c a — ce au fost

soţie lui Iordache, f r a t e l e şătrăresii, scriind într'ănsu că ră-
măindu stănjăni 200 m o ş i e acolo în C ă l ă r e ţ i , ce i să dedese
pentru lipsa z e s t r i l o r sale, după m o a r t e a soţii sale, i-au vân­
dut dumneaei şătrăreasa, cumnati-săi. Şi cu acele f o i şi zapis
pretenderisea ş ă t r ă r e a s a , zicănd că a r f i a v ă n d m o ş i i e mai
multă acolo la C ă l ă r e ţ i , de i să î n p r e s o a r ă d e c ă t r e m o ş i i a sfinţii
mănăstiri, cerând acum. P e n t r u care, făcând cercetare, c e r u m
dă ne a r ă t ă şi s f i n ţ i i a sa i g u m e n u m ă n ă s t i r i , zapisu ce a r e
mănăstirea pentru p a r t e a de moşiie de acolo, şi-1 v ă z u m cu
leat 7258, O c t o m v r i e 19, iscălitu dă un D u m i t r u căpitan, scriind
într'ănsu că f a c e daniie s f i n ţ i i M ă n ă s t i r i S t a v r o p o l e o s stânjăni
400, moşiie la C ă r t o j a n i , a d e v e r i t f i i n d zapisu şi dă răposat
dumnealui Costandin Creţulescu v e l v o r n i c . Şi aşa luându noi
seama ca să v e d e m dă stăpâneşte m ă n ă s t i r e a m a i mult peste
suma zapisului aceluia, după ce a m a d e v e r i t h o t a r ă l e moşii mă­
năstiri, d e către vecini d e din j o s , p r i n bună c e r c e t a r e ce a m
făcut, şi după v e c h e a stăpânire, prin carte de b l e s t e m , a m sfo-
răt m o ş i i a mănăstiri, ,pre căt i s'au ales, măsurăndu-o cu stăn-
jănul răposatului î n t r u f e r i c i r e m ă r i i sale Şărban V o d ă , şi încă
a m g ă s i t stăpănind-o m ă n ă s t i r e a , lipsă, din suma acelui z a p i s .
stănjăni şaisprezece, c a r e după p r i i m i r e a dumnealui R i g h i i G r ă -
măticu, ce au f ă c u t înnaintea d u m n e a l o r c i n s t i ţ i l o r v e l i ţ i l o g o ­
f e ţ i , că să m u l ţ u m e ş t e a înplini î n t ă i suma dăn zapisu mănăs­
tiri, şi c e i a l a l t ă m o ş i i e , p e c ă t v a rămânea, a şătrăresi, vânză-
t o a r i , şi-o v a stăpâni n u m i t u G r ă m ă t i c , c u m p ă r ă t o r u ; să cădea
d a r ca să-i î n p l i n i m întăi mănăstiri, şi pe acei stănjăni, a nu
r ă m â n e a î n l i p s ă n i m i c m ă n ă s t i r e a . C i fiindcă, dovedindu-le
vechea stăpânirea, dala însuşi numiţi stăpănitori moşiilor, a le fi
după s e m n i l e trăsurilor, p r e c u m a r ă t ă m că a m f ă c u t u r m a r e ,
fură odihniţi cu t o ţ i vecini de moşiie, din sus şi din j o s ; p r e ­
c u m şi însuşi d u m n e a l u i R i g a G r ă m ă t i c u , c u m p ă r ă t o r u , din-
preună şi dumneaei ş ă t r ă r e a s a A n i ţ a , v ă n z ă t o a r e a , să mulţu­
m i r ă a-ş stăpâni m o ş i i a dumnealui G r ă m ă t i c u , p r e a l e g e r e a t r ă ­
surilor aceştii h o t ă r n i c i i ce f ă c u m . D e c i să aibă dumnealui R i g a
G r ă m ă t i c u c a să-ş stăpânească acastă moşiie cu bună pace,
hiându-ş t o t venitul după obiceiu. A c a s t a .
1796, M a i u 30.
N i c o l a i e Cărpenişanu.
T ă n a s e căpitan P e t r e s c u .

Sud V l a ş c a

Acastă carte de a l e g e r e a moşii dumisale G r ă m ă t i c u l u i

R i g a , ce au c u m p ă r a t - o dă la dumneaei şătrăreasa Aniţa Râ-
teasca, făcăndu-să d e boierinaşi ce m a i sus să arată, cu ştirea
 noastră şi cu cererea amândurora părţilor, pe care rămăincl
m u l ţ u m i ţ i şi o p a r t e şi a l t a , a m a d e v e r i t şi noi cu i s c ă l i t u r i l e .

1796, I u n i e 20.
Scarlat Rosetu.
3 6
Nicolaie serdar ).

5.
1796, I u n i e 22.

Riga Veleştinul Grămăticul se declară mulţumit pe ho­

tărnicia făcută moşiei sale Călăreţii din jud. Vlaşca.

Aid TOU r c < a > p 6 v T O ţ orjXov ŢÎvexat o x i , eiq Tf)V x o T a p v i x Z î a v T U J V

UOUXKÎUJV u a ţ , OTTOU b i d TtaveKXduîrpou auOevTiKiîc; rrpodxaYnS Trpoţ
TO\JQ apxovTotc; îaTrpasviKouţ Tfjq BXdffKac; t r a p a TUJV uTC0Ţiepvdar|bujv
NtKoXdou KapTrevncridvou Kaî K c a r e T â v Oavdan TTeTpecTKou e-pvev e î ţ
TOUQ 1 7 9 6 , M a i o u X-xfj eiLteQa euxapioxnuevoi duxpoTepoi, vţw x e 6
a 6 T 0
'Pr|T S r p a u u a x i K o c ; BeXeoxivXfiţ, Kaî crpoc; KaSn-fouuevoc; " uova-
C x n p î o i j Z x a u p o r c o X e u u ţ , n a t tXenjjev d T t o - d v d u e c r o v fiaq Kd6e KpiffoXoYia
Kai b i x o v o i a , paXOevxuiv auvopwv -rvuioxuiv K a x d xrjv x o x a p v i x £ i a v , x a i
effTui T O T t a p o v eiq t v b e i E i v rrpo; ffUYOiipnTd T O U iepou uovacrxnpiou
uepouc; uou. «
• 1796, 'louviou Ko-a,
' E f p d q p n €tg B o u K O u p f . a x i ,

'PiiŢaţ BeXeo"xivXrî<; Tp«muaxu<6c;, pkSauîj •''').

Traducere

P r i n p r e z e n t a se f a c e cunoscut că, de h o t ă r n i c i a moşiilor

n o a s t r e , f ă c u t ă l a 30 M a i 1796, d i n p r e a l u m i n a t ă p o r u n c ă d o m -

3 6 ) A r h i v e l e S t a t u l u i , Condica domnească n r . 31, P . V I I , f. 72v.---74.

L a A r h i v e l e Statului, Mănăstirea Stavropoleos, I V , d o c . 10, este hotărni­
cia f ă c u t ă de aceeaşi, l a aceeaşi dată, pentru moşia Cărtojani, a mănăs­
tirii. S e v e d e de a i d că- hotărnicia este cu „ m u l ţ u m i r e a R i g h i i Grămăticu
din B u c u r e ş t i , pentru diiaforaoa ce a u avutu de alegerea şi îndreptarea
hotarălor moşii C ă r t o j a n i a i sfinţii mănăstiri, de către moşiia Călăreţi
dintr'acest judeţu, a dumnealui Grămăticului, ce o a r e c u m p ă r a t ă de l a
dumneaei şătrăreasa A n i ţ a Răteasca...", l a hotărnicie „ f a ţ ă fiind şi p ă ­
rintele egumen < Timothei > cu dumnealui Grămăticu Riga, dinpreunâ
şi dumneaei şătrăreasa vănzătoarea"...
37) A r h i v e l e Statului, Mănăstirea Stavropoleos, p a c h . I V , d o c . 12.
 nească a d r e s a t ă b o e r i l o r i s p r a v n i c i de V l a ş c a , de către boieri-
naşii N i c o l a e Cărpenişanu şi căpitan Tăraase P e t r e s c u , sântem
m u l ţ u m i ţ i amândoi, şi eu R i g a V e l e ş t i n u l G r ă m ă t i c u l şi sfinţia
3
sa catigumenul M ă n ă s t i r i i S t a v r o p o l e o s * ) , şi a p i e r i t dintre noi
o r i c e p r o c e s şi n e î n ţ e l e g e r e , aşezându-se, la f a c e r e a hotărniciei,
semne de h o t a r e cunoscute.
Şi p r e z e n t a să f i e ca o d o v a d ă de s i g u r a n ţ ă pentru sfânta
m ă n ă s t i r e , din p a r t e a m e a .
1796, Iunie 22.
S'a scris în Bucureşti.
R i g a Veleştinul
G r ă m ă t i c u l , adeverez.

1796, I u l i e 3.

Costi arată lucrurile furate de Ia Riga Grămăticul şi se

îndatorează să-l despăgubească.

Zapisul lui C o s t i la m ă n a dumnealui R i g a Grămăticu,

pentru t a l e r e 113.

• A d i c ă eu C o s t i î n c r e d i n ţ e z cu acest z a p i s al m i e u la măna
dumnealui G r ă m ă t i c u l u i R i g a , precum să să ştie că după ale
m e l e multe netrebnice u r m ă r i şi f a p t e de h o ţ i i ce a m s ă v â r ş i t
şi m a i înnainte după la alţii, p e n t r u c a r e m a i f i i n d închis la
P u ş c ă r i e , c u m şi la alte g r o s u r i , dumnealui G r ă m ă t i c u m ' a u t o t
scăpat d i n t r ' a t â t e a nevoi. D a r după f i r e a mea. c e a rea, neîndes-
tulăndu-mă a f a c e p ă r ă s i r e r e l e l o r u r m ă r i , a m î n d r ă z n i t de a m
p ă g u b i t şi chear p ă dumnealui, căci m u m ă - m e a aflăndu-să în
casa dumnealui, de să aciuiază pentru un c o d r u de p ă i n e şi o
haină, a m f u r a t în c â t e v a rânduri lucruri şi haine din casă, de
ale dumnealui. I a r apoi alte o r i şi de faţă, în silnicie, zioa şi
noaptea, s ă r i n d ulucele şi c ă l c â n d casa dumnealui, p a n ă ce din
poruncă g o s p o d m ' a m osândit la închisoarea t e m n i ţ i P u ş c ă r i i ,
unde p r i n j u d e c a t a D e p e r t a m e n t u l u i d e C r e m e n a l i o n m i s'au

38) C a t l g u m e n este ,,Timothle".

d ă s c o p e r i t t o a t e f a p t e l e mele. Şi fiindcă pentru p a g u b a ce i-ara
pricinuit, t o a t e cele f u r a t e d e m i n e de la dumnealui f i i n d în-
p r ă ş t i e t e cu v â n z a r e a p e la unii alţii, p r i n judecată, c e s'au pu­
tut g ă s i s'au î n p l i n i t dumnealui; i a r c ă t e s'au răpus, f i e ş c a r e
lucrul cu preţu lui, sănt acestea a d i c ă : t a l e r e 51, p e n t r u un
z a p i s al d u m n e a l u i ; i t a l e r e 25, o şa turcească cu t o t t a c â m u l
e i ; i t a l e r e 7, un cubuc musa cu i m a m e a c h i h l i b a r ; şi t a l e r e 30,
cinci l i n g u r i de a r g i n t ; care c o p i i n d peste t o t t a l e r e 113, adică
una sută t r e i s p r e z e c e , numai de acestea r ă m ă i n d dumnealui pă­
gubaş, ce nici de c ă t r e mine nu s ă n t t ă g ă d u i t e , a m r ă m a s dator
să înplinesc. D a r j u d e c a t a d e p e r t a m e n t u l u i hotărăndu-mi şi pen­
t r u de a m i să f a c e căzuta pedeapsă, m'au osândit la pedeapsa
ocnii. C a r e acasta v ă z ă n d u - o eu, a m căzut cu m a r e rugăciune
la dumnealui, spre a-mi c â ş t i g a ertăciunea, şi p r i n m i j l o c i t o r i i
ce a m pus, dumnealui i a r ă ş i s'au m i l o s t i v i t asupră-mi, făcând
r u g ă c i u n e c ă t r e dumnealor b o i e r i j u d e c ă t o r i , şi mi-au t r e c u t cu
vederea uratele mele fapte.

C i căt pentru p a g u b a dumnealui, c u m să coprinde m a i sus.

n e a v ă n d eu cu ce înplini, s'au m a i m i l o s t i v i t de m ' a u lăsat a-i
r
p l ă t i pri'ncet, c a e p r i n soroc de zece zile să-i şi plătesc t o ţ i
deplin, căţi să c o p r i n d m a i sus. I a r cănd, pană la soroc, nu-i
v o i u putea împlini, atunci să-m unble banii cu dobândă zece a
unul, p l ă t i n d până m ă v o i u e x o f l i s i de c ă t r e dumnealui pentru
t o ţ i banii, pentru c a r e m i - a m dat şi c h e z a ş p e n t r u mine, ce să
v a iscăli m a i j o s . C a întămplăndu-să să lipsesc eu pană a nu
p l ă t i banii, chezaşul să răspunză în locul mieu. I a r pentru pă­
răsirea relelor urmări şi ale m e l e f a p t e netrebnice, însumi
p r i n t r ' a c e s t z a p i s m ă l e g c ă de acum n e g r e ş i t v o i u f a c e pără­
sire, hrănindu-mă cu muncă dreaptă, şi nicidecum nu m ă v o i u
mai afla în câtuşi d e puţină rea u r m a r e , nu numai spre a pă­
g u b i p ă dumnealui G r ă m ă t i c u , ci nici m ă c a r p e a l ţ i i streini, nici
să f a c t r e c e r e a m ă iuvi m ă c a r pe l a casa dumnealui, cu pri­
cină a m ă întâlni cu m u m ă - m e a , ci încă nici pe drumul acela să
nu m a i m e r g , părăsindu-mă cu totul, ca, v ă z ă n d u - m ă dumnea­
lui, să-i dau iarăşi bănuială spre a-1 p ă g u b i .

I a r cănd d e acest al mieu a ş ă z ă m ă n t nu m ă v o i u ţinea, ci

v o i u f a c e căt de puţină î n p o t r i v ă u r m a r e , atunci dumnealui,
112 I-:MII. V I R T O S U

i a r ă de altă judecată, dăndu-mă la dumnealui epistatul A r m â ş i i ,

îndată să m ă t r i m i t ă la osânda ocnii, unde să m ă pedepsesc în
t o a t ă v i i a ţ a mea. Şi spre m a i buna î n c r e d i n ţ a r e şi î n t ă r i r e a a-
cestui zapis, însumi a m r u g a t şi p e d u m n e a l o r b o i e r i j u d e c ă t o r i ,
de l-au a d e v e r i t cu iscăliturile dumnealor, iscălindu-mă şi eu cu
însumi m ă n a m e a .
'96, I u l i e 3.

'E-f6 'o Kno"Tiiq 8«8tfnv.'.i.

E u C o s t e a C o j o c a r u , f a m i l i i a ş o t m a h a l a o a A n t h i m , che-
zaşul pă numitul Costi.

D e la D e p e r t a m e n t u l Judecăţii d e C r e m e n a l i o n .
Cu acest z a p i s v i i n d a m ă n d o o ă p ă r ţ i l e înaintea noastră şi
zicând că de bună v o i e î n t r e enşi s'au înpăcat, cu aşăzămăntul
ce să coprinde într'acest zapis, l-am a d e v e r i t şi noi cu iscăli­
turile.
'96, I u l i e 5.
/JnurţTpioţ 'POO>T (TTra8«pr|c.

Ianache Mavrodin.
Ş ă r b a n A n d r o n e s c u l sărdar.
9f6'!";Opoţ OuiTuvoc.
3 9
Alexandru Velara ) .

7. ,

Traducerea românească a cunoscutului 0oupioţ, imn răs-

lknnic? al lui Riga Veleştinul.

I m n de resbel
P â n ă când, o palicari, v o m t r ă i în s t r â m t o r i , ascunşi ca
lei p r i n peşteri şi m u n ţ i ?
P â n ă când v o m locui în scorburi, p r i v i n d arbori, f u g i n d de
l u m e în cumplitul nostru s c l a v a g i u , d e p ă r t a ţ i de f r a ţ i i , patria,
amicii, f i i i şi rudele n o a s t r e ?
M a i b i n e o o r ă de v i a ţ ă liberă, decât patruzeci de ani de
 apăsare şi c a p t i v i t a t e ! Ce-ţi foloseşte v i a ţ a , dacă eşti s c l a v ?
C u g e t ă că în f i e c a r e m o m e n t eşti e x p u s a f i m a r t i r ! F i i v i z i r ,
d r a g o m a n sau prinţ, tiranul nu te c r u ţ ă : o m o a r t e injustă îţi
rânjeşte. M e r e u e x e c u ţ i ordinele tiranului, şi el nu caută decât
să-ţi s o a r b ă s â n g e l e . Şuţi, M o r u z i , P e t r a c h i , S c a n a v i , Ghica,
M a v r o g h e n i , sunt o g l i n z i în care t e v e z i ; capi curagioşi, p r e o ţ i ,
laici, a g a l e chiar,... sabia cumplită î i l o v e ş t e ; m i i d e mii, T u r c i
sau Greci, î ş i p i e r d f ă r ă d r e p t a v e r e a şi v i a ţ a .
V e n i ţ i acum, cu a r d o a r e unanimă, să j u r ă m pe cruce. Sâ
c o m p u n e m un consiliu de b ă r b a ţ i luminaţi p r i n p a t r i o t i s m , c a r e ,
oriunde, să dea o r d i n e . L e g e a să f i e unicul şi întâiul călăuz!
P a t r i a să aibă n u m a i un c a p : căci a n a r h i a seamănă cu sclava-
giul, căci o a m e n i i ca f i a r e l e se sfâşie î n t r e dânşii.
Să r i d i c ă m , dar, b r a ţ e l e la cer şi să s t r i g ă m către D u m ­
nezeu, din adâncul i n i m i i :
O r e g e al universului! I n numele tău jur că niciodată nu
m a v o i supune la arbitrul t i r a n i l o r ! N i c i o d a t ă nu-i v o i s e r v i ,
nici m ă v o r seduce! N i c i o d a t ă nu v o i m e r g e p e c a l e a l o r ! Şi,
c â t v o i f i în v i a ţ ă , scopul m e u unic şi neclintit v a f i n i m i c i r e a
l o r ! F i d e l p a t r i e i mele, v o i lupta şi m u r i pentru sfărâmarea
j u g u l u i şi niciodată nu m ă v o i despărţi d e căpitanul m e u ! D a c ă
v o i călca j u r ă m â n t u l meu, cerul să m ă lovească, să m ă mistue
şi să nu r ă m â e decât cenuşă din m i n e !
L a R ă s ă r i t , l a A p u s , la Sud, l a N o r d , să nu a v e m inimă
decât p e n t r u p a t r i e . R o m â n i , B u l g a r i , A l b a n i , S â r b i şi Greci,
din insule sau din continent, să î n c i n g e m sabia pentru indepen­
denţă, t o ţ i cu acelaş a v â n t ! S b o a r e pretutindenea f a m a d e s p r e
eroismul nostru! T o ţ i acei care ştiu să lupte, să a l e r g e la noi,
p e n t r u a î n v i n g e t i r a n i i ! Grecia., cu b r a ţ e l e deschise î i c h i a m â :
e a l e dă casă, v i a ţ ă , demnitate, onoare. V e ţ i rămânea, v o i , ofi­
ţ e r i la r e g i s t r e i n i ? N u ! F i ţ i r e a z ă m u l v i ţ e i n o a s t r e ! N u este
m a i bine să m o r i pentru patrie, decât să anini, pentru alţii,
ciucuri de aur la s a b i e ?
Sulioţi, M a i n o ţ i , lei renumiţi, până când v e ţ i d o r m i î n peş­
t e r i l e m u n ţ i l o r ? L e u ş o r i din M a v r o v u n i , v u l t u r i m a r i din O l i m p ,
şoimi din A g r a f a , să nu a v e ţ i decât un s u f l e t ; f r a ţ i creştini a i
S a v e i şi Danubiului, săriţi cu a r m a în m â n ă : sângele vostru
f i a r b ă de o d r e a p t ă m â n i e ! M a r i şi mici, j u r a ţ i p i e r d e r e tirani-

KL'YÎSU Istorici 8
 lor! B r a v i Macedoneni, aruncaţi-vă ca f i a r e l e turbate şi secaţi,
dintr'o l o v i r e , s â n g e l e t i r a n i l o r ! Delfini ai m ă r i i , d r a g o n i ai in­
sulelor, s ă r i ţ i c a fulgerul, l o v i ţ i inamicul! P ă s ă r i m a r i n e din
H y d r a şi Ipsara, a v e n i t timpul c a să ascultăm v o c e a patriei;
v o i cari sunteţi b r a v i pe v a l u r i , f i ţ i t o t a t â t a şi în resbel! Cu
aceeaşi inimă, cu aceeaşi c u g e t a r e , cu acelaş suflet, l o v i ţ i ! P i a r ă
şi rădăcina tiranului! S ă a p r i n d e m o f l a c ă r ă î n t o a t ă Grecia,
să se întindă din B o s n i a până în A r a b i a ! Crucea p e stindarde,
l o v i ţ i inamicul ca trăsnetul. N u î n t r e b a ţ i dacă este t a r e . Ihima-i
b ä t e şi t r e m u r ă ca i e p u r e l e ! T r e i sute b r i g a n z i i-au p r o b a t că
tunurile lui nu p o t nimica contra lor. C e î n t â r z i a ţ i ? Sunteţi
m o r ţ i ? D e ş t e p t a ţ i - v ă ! N u m a i sunt partide, nu m a i este ură!
P r e c u m s t r ă m o ş i i n o ş t r i se aruncau ca animalele f e r o a s e , se
luptau î n f l ă c ă r i , pentru l i b e r t a t e , t o t aşa şi noi, f r a ţ i l o r , să
a l e r g ă m î n a r m a ţ i , pentru a scăpa de c u m p l i t a s c l a v i e ! Să su­
g r u m ă m lupii care apasă j u g u l C r e ş t i n i l o r ! Crucea să strălu­
cească p e continent şi m a r e ! D o m i n e l i b e r t a t e a ! P i a r ă i n a m i c u l :
Scape lumea, de acest cumplit f l a g e l ! Şi apoi, f r a ţ i l o r , să t r ă i m
liberi în căminele s t r ă m o ş i l o r noştri ' " ) •

40) Imn de resbel < tradus, probabil, de Gr. H. Grandea > , în

„Albina Pindului", Bucureşti, I (1868) nr. 1 din Iunie, pp. 23 -24.
Poema aceasta este p r e c e d a t ă de următoarea notiţă, datorită, credem,
lui G r . H . G r a n d e a , r e d a c t o r u l „ r ă s p u n z ă t o r " a l r e v i s t e i , intitulată.' Poe­
tul Riga.
„Românul macedonian Riga Veleşteanul, demnul elev al mus.elor
grece, a fost autorul planului pentru e m a n c i p a r e a cristianilor de sub
j u g u l c t o m a n : e v e n i m e n t e l e d e l a 1820.
V ă z â n d u - s e a m e n i n ţ a t în B u c u r e ş t i de u n l i i b o i e r i f a n a r i o ţ i , a fi
t r ă d a t Turcilor, a şezut a s c u n s m satul C e p t u r a , la v i a lui G e ò r g i e Gran-
d e a , m a i m u l t d e d o u ă luni, d e u n d e a p o i a t r e c u t î n A u s t r i a . P r i n s de
Austriaci, a fost predat Turcilor, cari i-au tăiat capul la B e l g r a d . Nici
torturele, nici moartea, nu l-au smuls planul şi numele generoşilor săi
conjuraţi. Moartea lui a fost scânteia care a făcut să isbucnească. in­
surecţia. ,
Iacă imnul acestui martir, imn care a apris sufletul Grecilor şi
care a avut un răsunet atât de mare în Europa".
I n t r e a c ă t o b s e r v ă m c ă a c u m , c â n d se cunosc motivele şi chipul
in care Riga a ajuns la Viena, înţelegem că afirmaţiile lui Grandea
despre f u g a în A u s t r i a rămân c u totul f ă r ă obiect.
 DESPRE RELAŢIILE LUI NICOLAE-ALEXANDRU
VOIVOD CU UNGURII

I n a f a r ă p o a t e d o a r de legendarul N e g r u - V o d ă , nici un alt

p e r s o n a g i u din t r e c u t u l românesc nu p a r e să f i cunoscut, în
lucrările istorice, o s o a r t ă m a i s t r a n i e d e c â t N i c o l a e A l e x a n d r u
V o i v o d , fiul lui B a s a r a b ă î n t e m e i e t o r u l . A n i dearândul el a fost
considerat ca două p e r s o a n e d e o s e b i t e : „ A l e x a n d r u " c a r e ar f i
1
una şi aceiaşi p e r s o a n ă cu B a s a r a b ă , î n v i n g ă t o r u l dela 1330 )
şi „ N i c o l a e " — c a r e n ' a r f i f o s t d e c â t fiul celui de m a i sus —
simplă u m b r ă r ă t ă c i t ă pentru scurtă v r e m e pe tronul Ţării
2
Româneşti ).

1) R o b e r t Roesler, Roumänische Studien. Untersuchungen zur äl­

teren Geschichte Rumäniens, L e i p z i g 1871, p . 296: „Diese Ldie Q u e l l e n ]
w i s s e n auch nichts v o n e i n e m J o h a n n B a s s a r a b a ; die T h u r o e z i s c h e C h r o ­
nik nennt ihn einmel schlechthin B a z a r d z u m J. 1330, a n a n d e r e r Stelle
aber Alexander z u m J. 1342, und dieses ist w o l sein Name gewesen"
După el şi H a s d e u , Negru-Vodă. Un secol şi jumătate din începuturile
Ţării Româneşti (1280—1380). (Etymologicum Magnwm Romaniae, IV.
Introducere), Bucureşti, 1898, pp. CLXXXI—CCXVI.
2) Hasdeu, op. cit., p. C C I V . E l a r fi f o s t asociat l a D o m n i e al
tatălui său Alexandru Basarab, incă înainte de 1352; ibid., p. CCII.
Existenţa lui Nicolae ca persoană deosebită de Alexandru şi raportul
de r u d e n i e d i n t r e ei a u f o s t p r e s u p u s e de c r o n i c a r i i m u n t e n i d i n t r ' o g r e ­
şită cetire a inscripţiei de p e m o r m â n t u l lui N i c o l a e A l e x a n d r u dela
C â m p u l u n g . S e c e t i s e : „ N i c o l a e V o d sin A l e x a n d r u V o d ă " şi a n u l m o r ţ i i
1366. V. [Banul Mihail C a n t a c u z i n o , Istoria Ţării Româneşti] ms. 19-a
al Bibliotecii Episcopiei Unite din Oradea, c a p . 44; folosit de Şincai.
Cronica Românilor.., e d . I I , B u c u r e ş t i 1886, t o m . I , p. 522, s u b a n . 1360 şi
'latopCa T»js B X a x t a ţ TtoXmxT) x a l "(smfpa<p'.y.Tj.... editată de Fraţii Tunuslii
Viena, 1806, p p . 245—246 ( v . şi t r a l u c e r e a r o m â n e a s c ă , Istoria politică
si geografică a Ţării Româneşti... t r a d u s ă de G e o r g e Sion, B u c u r e ş t i , 18-oS.
 C â n d e x i s t e n ţ a lui N i c o l a e - A l e x a n d r u a f o s t însă î n s f â r ş i t
3
l ă m u r i t ă ) , s'a început a se schiţa şi relaţiunile lui cu r e g a t u l
u n g a r : el ar f i u r m a t la t r o n t a t ă l u i său prin 1338—1342 ) şi

p. 1 2 8 ) . A c e i a ş i l e c t u r ă g r e ş i t ă a i n d u s în e r o a r e şi p e I o h a n n C h r i s t i a n
E n g e l , Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenländer, Vier­
t e n T h e i l s I A b t h e i l u n g . [Geschichte der Moldau und Walachey], Halle.
1804, P- 153. E n g e l f o l o s i s e „Breviarul" lui R a i c e v i c h , (despre această lu­
c r a r e , ibid., pp. 49—52), c a r e n u este d e c â t tot""opera lui M i h a i l C â n t a -
cuzino (cf. N . I o r g a , Cronicele Muntene, întâiul m e m o r i u , Cronicele din
secolul al XVII-lea, în A n . A c a d . R o m . , Mem. Secţ. Ist., s. I I , t o m . X X I
¿ 1 8 9 9 ) , p . 4 1 3 ) . L a f e l şi Cronologia Tabelară, s u b a n . 6860 (cf. N . I o r g a ,
Scrierile Cantacuzinilor. Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucureşti,
1901, p. 20). D u p ă Cronologie şi H a s d e u , Istoria Critică a Românilor?,
v o l . I , B u c u r e ş t i , 1875, p . 136. D e ş i H a s d e u a c u n o s c u t m a i t â r z i u o t r a n ­
scriere corectă a inscripţiei d e l a C â m p u l u n g , ( f ă c u t ă de G r . T o c i l e s c u ) ,
t r a n s c r i e r e p e c a r e o şi p u b l i c ă în d o u ă r â n d u r i (Magnum etymologkrurr.,
III, Bucureşti, 1893, col. 2554, s u b v. Basarabă; Negru-Vodă, p. CCIV)
totuşi continuă s ă v a d ă , c u m a m a r ă t a t m a i sus, în N i c o l a e A l e x a n d r u
tot două persoane diferite. Şi Xenopol, chiar în ultima ediţie a operii
s a l e — d e ş i f i x e a z ă d a t a m o r ţ i i lui „ A l e x a n d r u B a s a r a b ă " l a 1364, după
chiar inscripţia menţionată — totuşi continuă să v a d ă în N i c o l a e u n al
t r e i l e a fiu a l lui A l e x a n d r u , f i u „ c e n u a d o m n i t " (Istoria. Românilor din
Dacia Traianăi, v o l . I I I , p . 69 şi n o t a 23).

3) Alfons Huber, Ludwig I von Ungarn und die ungarischen Va­

sallenländer î n Archiv für österreichische Geschichte, LXVI (1885), pp.
1—44, este cel dintâi c a r e r e m a r c ă f a p t u l c ă în n u m e l e de A l e x a n d e r
B a z a r a d i s a u B a z a r a b i p e care-1 d a u d o c u m e n t e l e Domnului român, cea
d e a d o u a p a r t e a n u m e l u i este p r o b a b i l u n g e n e t i v (pp. 7 8). După el,
timid, prezintă şi Gr. Conduratu, (încercări istorice. Relaţiunile Ţării
Româneşti şi Moldovei cu Ungaria până la anul 1526, B u c u r e ş t i , 1898, p.
59, n. 1 ) a c e i a ş i i p o t e z ă . I n a n u l u r m ă t o r î n s ă , D i m i t r e O n c i u l î n Origi­
nile Principatelor Române (Opere Complete, ediţie c r i t i c ă a d n o t a t ă de A -
Sacerdoţeanu, vol. I, Bucureşti, 1946, pp. 244—247), dovedeşte deplin
e x i s t e n ţ a lui N i c o l a e A l e x a n d r u c a p e r s o a n ă d e o s e b i t ă de c e a a lui B a ­
sarabă întemeietorul dând şi interpretarea corectă a inscripţiei dela
Câmpulung. Totuşi C. Kogălniceanu, Istoria Românilor, vol. I, Istoria
veche şi istoria medie, p a r t e a I , I a ş i , 1903, p . 65, n. 1, c o m b a t e f ă r ă suc­
ces această ipoteză, de a t u n c i ' c o n f i r m a t ă de izvoare.

4) O n c i u l , op. cit., p . 244, n. 1, f i x e a z ă d a t a v e n i r i i l a t r o n înainte

de 1343: în Din istoria României B u c u r e ş t i , 1914, în t e x t ( p . 26) anul
v e n i r i i l a t r o n este 1330, i a r în Lista Domnilor Ţării-Romăneşti şi Ţării
Moldovei, anexată la sfârşitul aceleiaşi l u c r ă r i , A l e x a n d r u este pus ca
d o m n i n d î n t r e „1330 [ 1 3 3 5 ] - - 1 3 6 4 " . N . I o r g a , Geschichte des Rumänischen
Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen. Erster Band, (Bis zur Mitte
 s'ar f i g r ă b i t să reia, î n 1343, bunele r e l a ţ i i cu U n g u r i i , f i e ca
vasal, f i e ca aliat, î n c o n d i ţ i i d e p e r f e c t ă e g a l i t a t e , al tânărului
r e g e L u d o v i c - ' ) . A r f i p a r t i c i p a t apoi, a l ă t u r i d e a r m a t e l e r e g a l e ,
la e x p e d i ţ i i l e î m p o t r i v a T ă t a r i l o r ce au a v u t l o c în anii u r m ă t o r i ,
folosindu-se d e acest p r i l e j pentru a-şi întinde s t ă p â n i r e a şi
6
asupra r e g i u n i l o r r ă s ă r i t e n e ale ţ ă r i i ) . I a r î n u l t i m i i ani ai
v i e ţ i i sale el a r f i f o s t d i n nou î n c o n f l i c t cu r e g a l i t a t e a m a ­
7
g h i a r ă ) şi î n a c e a s t ă situaţiune 1-a ajuns m o a r t e a l a 16 N o e m -
s
v r i e 1364, f i i n d î n g r o p a t î n b i s e r i c a dela C â m p u l u n g ) .
Dar, acum un s f e r t d e v e a c , o î n t â m p l a r e f e r i c i t ă făcea
să se d e s c o p e r e î n B i s e r i c a D o m n e a s c ă dela A r g e ş binecunos­
cutul g r a f i t care fixează definitiv m o a r t e a lui B a s a r a b ă Inte-

des XVI Jahrunderts), G o t h a 1905, p. 261, s o c o t e a c ă s c h i m b a r e a d e D o m ­

nie s'a f ă c u t d o a r î n a i n t e d e 1343. O p r e c i z a r e a d a t e i , p e b a z a m a t e r i a ­
l u l u i de o a r e s e d i s p u n e a l a a c e a e p o c ă , a r fi f o s t c u t o t u l i m p o s i b i l ă .
5) T e o r i a r e l u ă r i i r e l a ţ i i l o r î n condiţii d e p e r f e c t ă e g a l i t a t e a f o s t
emisă d e O n c i u l î n Originile..., (Opere, I , p p . 245—247 şi n o t a 1 d e l a p .
247). M a i târziu însă Onciul admitea o suzeranitate u n g a r ă , acceptată de
Alexandru în s c h i m b u l f e u d e l o r a r d e l e n e , A m l a ş u l şi F ă g ă r a ş u l (Titlul
lui Mircea cel Bătrân şi posesiunile lui î n Convorbiri Literare, XXXVI
( 1 9 0 2 ) , p p . 735—753; e l e a r f i f o s t s t ă p â n i t e de Ţ a r a - R o m â n e a s c â p o a t e
c h i a r î n a i n t e d e 1330, ibid., p . 740). C ă a c e a s t ă r e c u n o a ş t e r e a s u z e r a n i ­
tăţii a a v u t l o c c h i a r î n 1343, c r e d e t o t O n c i u l , Din istoria României,
p. 27.
6) O n c i u l , Din istoria României 2, p . 27.
7) V . mai jos p. 139.
8) C e a dintâi i n t e r p r e t a r e corectă a inscripţiei dela C â m p u l u n g o
dă O n c i u l , Originile... (Opere, I , p . 246, n o t ă ) , d u p ă o lectură proprie.
Inscripţia este p u b l i c a t ă d e N\ I o r g a , Inscripţii din bisericile României.
I , B u c u r e ş t i , 1905, n r . 267, p p . 132—133, ( t r i m i t e l a p u b l i c a ţ i i l e şi r e p r o ­
d u c e r i l e f o t o g r a f i c e m a i v e c h i ) . D u p ă a c e a s t ă p u b l i c a r e , e a a m a i f o s t re­
p r o d u s ă de S t . N i c o l a e s c u î n Revista pentru Istorie, Archeologie şi Filo­
logie, v o i . X I ( 1 9 1 0 ) , p . 107; ( f o t o g r a f i e ) ; d e V . D r ă g h i c e a n u în Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, X—XVI (1917—1923), p . 18 ( f o t o g r a ­
fie), C . C . G i u r e s c u , Istoria Românilor i, I , B u c u r e ş t i , 1935, p . 396 ( f o t o ­
grafie) şi p . 371 ( t r a d u c e r e ) ( ş i î n ediţiile următoare); d e H . S t a h l şi
D a m i a n P . B o g d a n , Manual de paleografie slavo-română, B u c u r e ş t i , 1936,
p p . 69—70 ( f o t o g r a f i e , t r a n s l i t e r a ţ i e şi t r a d u c e r e ) ; de N . I o r g a , Istoria
Românilor, v o i . I I I , Ctitorii, B u c u r e ş t i , 1937, p l . 25 (Histoire des Rou-
mains et de la Românite Orientale, v o i . I I I , Les Fondatenrs d'Etat. B u -
c a r e s t , 1937, p l . 2 5 ) ( f o t o g r a f i e ) , etc.
meietorul în anul 6860 dela F a c e r e a L u m i i , deci î n t r e 1 Sep­
t e m v r i e 1351 şi 31 A u g u s t 1 3 5 2 ' ' ) : evident, t o a t e evenimentele
anterioare acestei date şi presupuse a se f i p e t r e c u t sub D o m ­
nia lui A l e x a n d r u , trebuiau de aci înainte să f i e atribuite celei
a tatălui său, Basarabă.
A c e a s t ă descoperire însă nu f ă c e a decât să complice lu­
crurile şi aşa destul de n e l ă m u r i t e : i z v o a r e l e cari amintesc de
o m a g i u l p r e s t a t de D o m n u l r o m â n lui L u d o v i c şi d e participa­
rea lui la, e x p e d i ţ i a î m p o t r i v a T ă t a r i l o r — e v e n i m e n t e îndeobşte
socotite ea p e t r e c u t e în anii 1343 şi 1345—1346 — a r a t ă clar
că numele Domnului era A l e x a n d r u . Contradicţia î n t r e aceste
i z v o a r e şi amintitul g r a f i t fiind evidentă, ea ar f i t r e b u i t să
ducă — ni se p a r e — la o r e l u a r e a istoriei î n t r e g e i epoce, re­
luare făcută pe baza cercetării directe a tuturor izvoarelor
cunoscute. D i n n e f e r i c i r e însă, o asemenea c e r c e t a r e nu s'a mai
făcut, ea fiind socotită inutilă, căci p r o b l e m a s'a r e z o l v a t prin
ceea ce am putea n u m i „ u n artificiu de c a l c u l " : s'a admis că
B a s a r a b ă şi-a asociat l a D o m n i e încă înainte de 1343 pe fiul
1 0
său N i c o l a e A l e x a n d r u ) , întocmai aşa cum, peste m a i bine
de t r e i sferturi de secol, M i r c e a îşi v a asocia la D o m n i e pe fiul
său M i h a i l . D a r această supoziţie, dealtfel neîntemeiată pe ni­
1 1
mic ) , nu a v e a darul să înlăture decât evidenta contradicţie

9) V . D r ă g h i c e a n u , Curtea Domnească din Argeş. Note istorice şi

arheologice în Bul. Corn. Mon. Ist., X - X V I (1917 1923), p. 16 (foto­
grafie) şi p . 31 ( t r a n s c r i e r e şi c o m e n t a r ) . O a l t ă transcriere la A . S a -
cerdoţeanu, în notele la Operele citate ale lui Onciul (voi. I, p. 3.81.
nota 2).
10) Onciul, Anul morţii Marelui Basarab Voevod (Opere, I, pp.
363- 365) lucrare apărută postum în 1923. Este de sigur o primă în­
c e r c a r e a r e g r e t a t u l u i p r o f e s o r d e l a B u c u r e ş t i de a p u n e în concordanţă
vechea i m a g i n e d e s p r e e p o c a ce ne p r e o c u p ă cu noile d e s c o p e r i r i . D e s i g u r ,
d a c ă a r fi a v u t t i m p u l s ă r e i a în a m ă n u n t e p r o b l e m a , O n c i u l a r fi d a t un
cu t o t u l a l t a s p e c t p r o b l e m e l o r deschise p r i n descoperirile dela Argeş.
11) Părerea lui Onciul că „fiii lui B a s a r a b se p r e z i n t ă . . . ca aso­
ciaţi l a d o m n i e , c u m şi m a i t â r z i u se p r e z i n t ă fii de d o m n " . . . „ d a t fiind
că u n d o c u m e n t r e g a l din 22 I u n i e 1335 (Hurmuzaki-Densuşianu, Docu­
mente privitoare la Istoria Românilor, I Bucureşti 1887, nr. D V I I , pp.
6 3 3 — 6 3 4 ) v o r b e ş t e de... „ B a z a r a b o l a c u m et filios e i u s d e m d i c t a m t e r r a m
nostram transalpinam in p r e i u d l c l u m s a c r i dyadematis regii et. nostrum
 i.j>"r. Ki'LAŢIILi: I.UI NK".Ol.AE-AEEXANUK'J VOIVOD CU UNGURI! 119

semnalată m a i sus; rămâneau însă numeroase altele pe c a r e —

cum v o m v e d e a îndată — ea nu reuşea să le înlăture câtuşi de
puţin.
A s t f e l , într'una din cele m a i recente p r e z e n t ă r i ale t r e ­
cutului românesc, mersul e v e n i m e n t e l o r ce ne preocupă este
r e c o n s t i t u i t în chipul u r m ă t o r :

In urma războiului din 1330, Reluarea relaţiilor

,,cu U n g u r i i s'a f ă c u t târziu, după m o a r t e a lui Carol R o -
,,bert, la începutul domniei lui L u d o v i c (1342—1382). E l e
,,n'au m a i a v u t însă c a r a c t e r de suzeranitate, de v a s a l i t a t e .
1 2
,,ci de e g a l i t a t e " . . . ) .
Bine înţeles. D o m n în Scaun era Basarabă, dar...
„ S e pare... că înainte încă de 1343, întemeietorul Ţ ă r i i R o -
,,mâneşti îşi luase ca ajutor pentru p u r t a r e a t r e b i l o r d o m -
„ n i e i pe fiul său N i c o l a e A l e x a n d r u . In această calitate, iar
„nu ca d o m n singur, trebue înţeleasă p o m e n i r e a lui în a-
„nul 1343 de c ă t r e o cronică ungurească, în l e g ă t u r ă cu
„ r e s t a b i l i r e a r e l a ţ i i l o r î n t r e statul muntean şi noul r e g e
1 3
„al U n g a r i e i , L u d o v i c " ).
u
A f i r m a ţ i a cronicarului ) că A l e x a n d r u ar fi făcut la
d a t a a m i n t i t ă un act f o r m a l de supunere „...nu p o a t e f i
„ e x a c t ă , d e o a r e c e la această dată A l e x a n d r u nu era decât
„ a s o c i a t la d o m n i e , iar nu d o m n s i n g u r şi m a r e l e B a s a r a b
„ n ' a r f i î n g ă d u i t r e v e n i r e a la v e c h e a situaţie dinainte de

infideliter detinentes...", ni se pare foarte greu de susţinut. A r trebui

să a d m i t e m , î n a c e s t c a z , o a s o c i e r e a m a i m u l t o r fii a i iui B a s a r a b ă la
Domnie în acelaşi timp, c e e a c e a r fi u n c a z cu totul f ă r ă p r e c e d e n t .
E s t e p r o b a b i l c ă r e g e l e î n ţ e l e g e a în cele d e m a i s u s ¡o p a r t i c i p a n - la l u p t ă ,
p o a t e î n c a l i t a t e d e c o m a n d a n ţ i de u n i t ă ţ i , a f i i l o r B a s a r a b ă , a ş a cum
p a r e s ă r e i a s ă d i n d e s c r i e r e a ce u r m e a z ă , a l u p t e l o r p e c a r e o a m e n i i r e ­
gelui le-au purtat cu aceşti vasali n e c r e d i n c i o ş i . D a r ' a c e a s t a este ci;
totul a l t c e v a d e c â t a s o c i e r e a l a D o m n i e .
4
12) C . C . G i u r e s c u , Istoria Românilor , I , Din cele mai vechi tim­
puri pană la moartea lui Alexandru cel Bun (1/(32), B u c u r e ş t i 1942, p p .
374 -376.
13) Ibid., p . 376.
14) l o a n d e K ü k ü l l ó , v . m a i j o s , p . 133.
 i r
„ P o s a d a . A f o s t m a i d e g r a b ă — c r e d e m n o i ' ) — o între­
v e d e r e în scopul g e n e r a l d e reluare a r a p o r t u r i l o r rupte
,,dela războiul din 1330 şi p r i v i n d în special e x p e d i ţ i a ce se
„ v a porni î m p o t r i v a T ă t a r i l o r , e x p e d i ţ i e la c a r e a partici-
„ p a t şi A l e x a n d r u , şi care i-a adus s t ă p â n i r e a asupra „ p â r ­
t i l o r t ă t ă r e ş t i " de m a i târziu. C ă n'a f o s t o supunere f o r -
„ m a l ă , un a c t d e recunoaştere a suzeranităţii, aşa c u m
„eonfirmă [ s i c ! ] cronicarul ungar, r e z u l t ă şi din faptul
„ c ă , doisprezece ani m a i târziu, în 1355, însuşi r e g e l e U n ­
g a r i e i recunoaşte că a t r i m i s î n m a i m u l t e rânduri, după
1 6
„131fl [ s i c ! de f a p t 1345 )], pe Episcopul Dimitrie din
„ O r a d e a la A l e x a n d r u spre a t r a t a „ p a c e şi c o n c o r d i e " .
„ C e e a ce a r f i f o s t inutil d a c ă a r f i e x i s t a t a c e a recunoa­
ş t e r e a s u z e r a n i t ă ţ i i î n 1343. D e altfel, acelaşi r e g e , în-
„ t r ' u n act din 29 A u g u s t 1359 spune l ă m u r i t că m a i î n a i n t e
„ A l e x a n d r u „ r e f u z a s e să-1 recunoască d r e p t suzeran. Să
„ c r e d e m deci m a i d e g r a b ă pe cel î n cauză decât p e apolo­
1 7
g e t u l acestuia" ).

D a r p r e z e n t a r e a aceasta a t â t d e c l a r ă în aparenţă este

totuşi d e p a r t e de a înlătura t o a t e n e d u m e r i r i l e şi c o n t r a d i c ţ i i l e
1 8
dintre i z v o a r e ) .
E r a o a r e cu putinţă, l a epoca d e oare ne ocupăm, o în­
ţ e l e g e r e pe p i c i o r d e e g a l i t a t e î n t r e R e g e l e U n g a r i e i ş i D o m ­
nul Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i ? E s t e admisibil ca să f i o m i s c r o n i c a r u l
să precizeze şi c a l i t a t e a de asociat la D o m n i e a lui A l e x a n d r u

15) Cf. totuşi Onciul, Originile Principatelor Române (Opere,

p . 248, n o t a 1 d e l a p . p r e c e d e n t ă , c u c o n c l u z i a : „...se v e d e c ă c r o n i c a r u l
unguresc confundă restabilirea bunelor r e l a ţ i u n i eu supunerea".
1 6 ) V . m a i j o s , p p . 137—138.
17) C . C . G i u r e s c u , op. cit., p p . 384 - 3 8 5 .
18) C e este drept, se remarcă faptul că, nefiind D o m n d e p l i n la
1343, Nicolae Alexandru n ' a r fi putut depune omagiul aşa cum arată
c r o n i c a lui I o a n de Kiikiilo ( p . 384). D a r l u c r a r e a în chestiune nefiind
făcută direct pe b a z a i z v o a r e l o r , e a n u p u t e a nici s ă r e l e v e , , n i c i s ă î n ­
l ă t u r e c o n t r a d i c ţ i i l e ce p a r s ă e x i s t e î n t r e a c e s t e a .
 şi rostul lui de t r i m i s al lui B a s a r a b ă la î n t r e v e d e r e a cu L u ­
d o v i c ? A r fi putut acelaşi cronicar să dea î n t r e v e d e r i i dintre
V o i v o d u l r o m â n şi r e g e caracterul unei c e r e m o n i i de o m a g i u ,
atunci când nu era v o r b a decât de o luare de contact în v e d e ­
rea unei alianţe m i l i t a r e î m p o t r i v a T ă t a r i l o r ?
C h i a r în cazul î n care, la 1343, n'ar f i a v u t loc d e c â t o
asemenea simplă l u a r e de contact şi nu o reluare a l e g ă t u r i i de
vasalitate, ne p u t e m î n t r e b a : ce rost ar f i putut să mai aibe,
în acest caz, t r a t a t i v e l e duse î n t r e 1345 şi 1355, de către epis­
1 1
copul D i m i t r i e d e O r a d e a ' ) , după o alianţă î m p o t r i v a T ă t a ­
r i l o r care, p r i n e x p e d i ţ i a comună ce i-ar f i u r m a t , s'ar d o v e d i
astfel a f i f o s t e f e c t i v ă . I a r , d a c ă a m presupune că N i c o l a e
A l e x a n d r u şi-ar f i început D o m n i a sa p r o p r i e p r i n t r ' o rupere
a r e l a ţ i i l o r cu R e g e l e v e c i n •— posibilă şi în cazul alianţei
2 0
d e l a e g a l la e g a l şi î n cel al l e g ă t u r i l i r de v a s a l i t a t e ) — , ar
fi cu totul curioasă această atitudine din p a r t e a t o c m a i a ace­
luia care avusese î n t r e v e d e r e a cu L u d o v i c şi care p ă r e a să
a l b e înclinări cu m u l t m a i puţin războinice d e c â t t a t ă l său:
acesta, deşi î n v i n g ă t o r la 1330, reluase totuşi l e g ă t u r i l e cu
f o ş t i i săi duşmani; fiul său, deabea ajuns singur D o m n s'ar f i
g r ă b i t să s c h i m b e p o l i t i c a b i n e cumpănită a t a t ă l u i său, i z v o -
rîtă de s i g u r din necesităţi de neînlăturat, cu una de p r i m e j ­
dioasă aventură. I n sfârşit, ne p u t e m î n t r e b a ce l-ar f i putut
d e t e r m i n a apoi p e A l e x a n d r u sa reia, peste c â t ă v a v r e m e , din

19) C ă c i m i s i u n e a lui D i m i t r i e f u s e s e „ o c c a s i o n e p a c i s et concor-

d i a e i n t e r n o s et eundem [Alexandrum Bozorabi] tractandae, disponen-
dae et f i r m a n d a e " , şi se m e n ţ i o n e a z ă că aceste ambasade au avut loc
î n m a i m u l t e r â n d u r i . R e i e s e d e c i că, m a i î n t â i , s'a î n c h e i a t p a c e a şi c ă
apoi ea a fost întărită. D a r această presupune o prealabilă întreru­
pere a ei.
20) D e c i a m b a s a d e l e lui D i m i t r i e n u d o v e d e s c c â t u ş i d e p u ţ i n că
la 1343 s'a t r a t a t n u m a i o „ r e l u a r e a r a p o r t u r i l o r r u p t e d e r ă z b o i u l d e l a
1330". Căci dacă admitem o reluare a relaţiilor, sub orice formă, la
1343, s u n t e m siliţi s ă a d m i t e m n e g r e ş i t şi o î n t r e r u p e r e a lor î n a i n t e de
1355. D e c i şi în cazul în care ele ar fi fost de vasalitate.
 2
nou l e g ă t u r i l e de v a s a l i t a t e ' ) şi ce l-ar f i făcut apoi să ie
rupă iarăşi după c â ţ i v a ani, către sfârşitul v i e ţ i i a l e ? - - ) s

T o a t e aceste nelămuriri, pe care le stârneşte o compara­

ţie a expunerii prezentate m a i sus cu i z v o a r e l e pe care ea ar
trebui să se bazeze, ne fac să c r e d e m că reluarea chestiunii —
aşa cum spuneam m a i sus, p e baza cercetării directe şi atente
a tuturor i z v o a e r l o r — , este încă necesară. î n c e r c ă m să o fa­
cem în p a g i n e l e ce urmează.

# *
P r i m a d i n t r e chestiunile ce trebuesc cercetate in l e g ă t u r ă
cu p r o b l e m a ce ne p r e o c u p ă ni se p a r e a f i aceea a p a r t i c i p ă r i i
o ş t i l o r româneşti, alături de cele ale regelui U n g a r i e i , la expe­
diţia împotriva Tătarilor.

21) P r e s u p u n e r e a lui O n c i u l (Titlul lui Mirce.a, p p . 742 - V i l ) că

r e c u n o a ş t e r e a s u z e r a n i t ă ţ i i u n g u r e ş t i s ' a r fi f ă c u t î n c ă din 1343, în s c h i m ­
b u l A m l a ş u l u i şi F ă g ă r a ş u l u i , ca, şi i p o t e z a d-lui C . C . G i u r e s c u , istoria
Românilor <, I , p . 385, că e a a r fi a v u t loc p r i n 1355 - 59, in schimbul
aceloraşi posesiuni, nu se pot susţine. M a i întâi, diplomele relative la
L o v i ş t e , p e c a r e se b a z e a z ă în b u n a p a r t e r a ţ i o n a m e n t u l lui O n c i u l , sunt
astăzi recunoscute ca false ( I . Ş c h i o p u l , Diploma Andreiană din i-22) şi
alte documente false sau fals interpretate, Cluj, 1934, p p . 99 -106; A.
S a c c r d o ţ e a n u , Andreianum şi alte acte. B r a ş o v , 1935, (Şcoala Superioara
de A r h i v i s t i c ă şi P a l e o g r a f i e , Cursul de Diplomatică, V ) , p . 19; I . M o g a .
Problema Ţării Loviştei şi Ducatului Amlaşului, C l u j , 1 9 3 6 ) . I n a l doilea
rând, Făgăraşul, oare apare ca posesiune a D o m n u l u i r o m â n de abea
într'un document d e l a V l a d i s l a v - V l a i c u din 25 N o e m v r i e 1369 ( P . P. P a -
naitescu, Documentele Ţării Româneşti, I , Documente interne { IMv
J-'i'JO), n r . 1, p . 31, r â n d 1 0 ) , este n u m i t î n c ă în I u l i e 1372 „nova plan­
taţie terre F o g a r a s " (ibid., n r . 3, p. 33, r â n d 1 2 ) c e e a ce a r fi d e s t u l ue
g r e u de a d m i s l a m a i m u l t d e z e c e a n i d e l a l u a r e a lui în s t ă p â n i r e de
către Ţ a r a R o m â n e a s c ă . C â t priveşte ipoteza aceluiaşi, (ibid., p. 385) că
feudul d a t a r fi S e v e r i n u l î n s u ş i , e a este şi m a i p u ţ i n p l a u z i b i l ă . P e n t r u
Severin. v. O n c i u l , Titlul lui Mircea, î n Conv. Literare, XXXVI (1902),
p p . 27—53. Ş i r u l b a n i l o r u n g u r e ş t i d e S e v e r i n e s t e n e î n t r e r u p t p â n ă la
1365 şi t r e b u e s ă n e o b i ş n u i m s ă n u m a i c o n s i d e r ă m n u m a i d e c â t ca „ b a n i
de r e c u p e r a ţ i e " p e t o ţ i a c e i a c a r i s u n t m e n ţ i o n a ţ i de d o c u m e n t e l e ungu­
reşti p e n t r u epoce în c a r e ipotezele noastre au nevoe de a se admite o
posesiune românească asupra Severinului.

22) C u m r e i e s e din c u n o s c u t a p r o c l a m a ţ i e de r ă z b o i a lui L u d o v i c

împotriva fiului şi u r m a ş u l u i s ă u V l a d i s l a v - V l a i c u , din 5 I a n u a r i e 1365.
 C ă c i dacă această e x p e d i ţ i e a a v u t î n t r ' a d e v ă r loc şi dacă
la ea a p a r t i c i p a t î n t r ' a d e v ă r A l e x n d r u în calitate d e căpetenie
a armatei, atunci nu m a i p o a t e f i nici un f e l de îndoială cu
p r i v i r e l a r e l u a r e a — î n t r ' o f o r m ă sau alta — a r e l a ţ i i l o r din­
tre Ţ a r a - R o m â n e a s c ă şi U n g a r i a , încă din v r e m e a lui Basarabă.
In acest caz şi i p o t e z a asocierii lui N i c o l a e A l e x a n d r u la D o m ­
nie, ar a v e a m u l ţ i s o r ţ i să corespundă r e a l i t ă ţ i i .

H a s d e u a f o s t cel dintâi care a presupus această parti­

cipare a o ş t i l o r muntene l a luptele î m p o t r i v a T ă t a r i l o r şi t o i lui
i se d a t o r e ş t e şi i p o t e z a că stăpânirea Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i s'a în­
tins cu acest p r i l e j şi asupra r e g i u n i l o r de R ă s ă r i t ale Munte­
2 3
n i e i ) . A t â t a d o a r c ă H a s d e i r susţinea identitatea lui A l e x a n ­
dru cu B a s a r a b ă dela 1330 şi deci atribuia toate aceste f a p t e
2 i
fictivului „ A l e x a n d r u B a s a r a b ă " ).
I p o t e z a lui Hasdeu era bazată pe existenţa într'un letopi­
seţ al Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i — manuscris atribuit în acea v r e m e lui
2 5
Radu Greceanu ) — a unui pasagiu care, după o „ f â n t â n ă ne­
cunoscută" p r e z e n t a astfel e x p e d i ţ i a a m i n t i t ă :

„ I a r când la leat 6856 merse L a i o ş craiu într'ajutor

2 1 1
„lui C a z i m i r ) craiul leşăscu ca să scoată Cracâul dela
4 0
„ I a n o ş craiul Cehilor, şi l-au s c o s / " ' cu m a r e războiu.
„ î n t r ' a c e a v a r ă l o v i r ă T ă t a r i i în A r d e a l . D e c i craiul t r i m i s e
2 7
„ o ş t i , şi porunci lui A l e x a n d r u ) să f i e el m a i m a r e pres-
,,te oşti şi să să b a t ă cu T ă t a r i i . Şi s'au b ă t u t l a Săcui 2
„ z i l e şi au b i r u i t pre T ă t a r i şi i-au t ă i a t şi i-au robit
,.foarte r ă u şi au prinsu şi pre A t l a m sultanul tătărâscu

23) Nrgru-Vodă, pp. C X C V - C X C V I I .

24) A c e s t a a r i i d o m n i t î n t r e 1310 şi a p r o x i m a t i v 1363; v. „Cronica
Bunarabilor dintre anii 1230 - 1380", ibid., CCLXIX-- CCLXXVII (rezu­
mat cronologic al întregei lucrări)
25) L e t o p i s e ţ u l este c i t a t d e H a s d e u d o a r c a „Radu Grrcrann. Mss.
in -4 l a ă. G r . N . M a n o " .
26) L a Hasdeu: Casmir. T e x t u l p e care-1 r e p r o d u c e m este l u a t di­
rect d i n m a n u s c r i s u l r o m â n e s c 4649 al Academiei Române, filele 'JSiî
v° şi 184 r ° . .
27) L a Hasdeu: Alexandru-vodă.
 „şi i-au t ă i a t capul. I a r alţi r o b i mulţi şi s t e a g u r i i- au t r i -
2 S
„ m i s l e g a ţ i l a craiu la V ă ş i g r a d " ) .

D e ş i H a s d e u r e m a r c a faptul că î n cronicele u n g u r e ş t i nu
se aminteşte nimic despre această p a r t i c i p a r e a M u n t e n i l o r la
luptele î m p o t r i v a T ă t a r i l o r , lucrul i se p ă r e a t o t u ş i uşor e x p l i ­
cabil p r i n şovinismul a u t o r i l o r l o r . E i au e v i t a t să vorbească
despre această chestiune „ r e z e r v â n d g l o r i a î n t r e a g ă n u m a i U n ­
2 9
gurilor" ).
* N i c i D i m i t r e Onciul — care însă nu putuse cerceta nici
o d a t ă d i r e c t manuscrisul î n chestiune — nu socotea că pasa-
giul de m a i sus a r putea f i a l t c e v a decât o t r a d i ţ i e istorică bine
p ă s t r a t ă cu p r i v i r e la nişte e v e n i m e n t e p e c a r e însă nici un a l t
i z v o r , i n t e r n sau e x t e r n , nu l e m a i amintea.
3 0
Când, î n sfârşit, L e t o p i s e ţ u l a v ă z u t l u m i n a tiparului ),
el n ' a a v u t norocul s ă s e bucure d e un studiu a m ă n u n ţ i t cu
p r i v i r e la i z v o a r e l e f o l o s i t e d e autorul său necunoscut şi la
3 1
i n f o r m a ţ i u n i l e i s t o r i c e p e c a r e el l e c u p r i n d e ) . I a t ă dece ne
v e d e m siliţi să f a c e m noi aci — c â t se poate d e sumar — o
asemenea cercetare.
Manuscrisul ce cuprinde L e t o p i s e ţ u l în chestiune este un
miscelaneu d a t â n d dela începutul celei d e a doua j u m ă t ă ţ i a
secolului al X V I T W e a » E l cuprinde o p a r t e cu conţinut reli­
3 2 3 3
gios ), una cu c a r a c t e r istorico-geografic ), Leatopisetulu

28) H a s d e u , Negru-Vodă, p. CXCV.

2 9 ) Ibidem, p. CXCVI.
30) Letopiseţul Ţării-Rumăneşti, [editat de] St. Nicolaescu, în
Rev. Ist. Arch. Fii., v o i . X I ( 1 9 1 0 ) , p p . 97—186 p p . 347 -355. P a s a g i u l ce
ne p r e o c u p ă e s t e l a p . 107.
31) Studiul pe care îl a n u n ţ a editorul (Rev. Ist. Arch. FU., X I ,
(1910) p p . 98—99) nu a m a i văzut lumina tiparului. Scurte note des­
pre Letopiseţ dă N . Iorga, Câteva note despre cronicele şi tradiţia noa­
stră istorică, î n A n . A c a d . R o m . Mem. Sect. Ist., s. I I , t. X X X I I I (1910),
p. 143—145.
32) O enumărare a bucăţilor cu conţinut religios şi hagiografic
cuprinse în m a n u s c r i s la St. Nicolaescu, î n Precuvântarea ce î n s o ţ e ş t e
ediţia citată ( p . 98, n o t a 1 ) ; p r i n t r e ele şi l u c r u r i e x t r a s e din „Barone"
(probabil Baronius). E d i t a r e a l o r , p r o m i s ă tot a c o l o de St. N i c o l a e s c u ,
n u s'a m a i f ă c u t .
33) C u p r i n s u l ei a f o s t î n p a r t e r e d a t d e c ă t r e St Nicolaescu (pp.
 Ţării Rumâneşti din descălecătoare şi de unde au venit Ru­
mânii de s'au asăzat în Ţara Rumânească, şi, în sfârşit, Cro­
54
nologia Tabelară ).
Letopiseţul prezintă, în c e p r i v e ş t e i s t o r i a m a i v e c h e a
Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i , o v e r s i u n e c e se deosebeşte esenţial d e cea
cuprinsă în Istoria Ţării Româneşti de când au descălecat pra­
35 3 8
voslavnicii creştini ), t i p ă r i t ă d e c ă t r e N i c o l a e Bălcescu ) şi
3 r
de G e o r g e I o a n i d . ) P e n t r u a f i x a însă locul versiunii ce ne
preocupă p r i n t r e c r o n i c e l e muntene, s e c u v i n e să f a c e m o scurtă
incursiune î n domeniul v e c h i i n o a s t r e istoriografii.
E s t e a s t ă z i bine s t a b i l i t c ă autorii m a r i l o r c o m p i l a ţ i i de
cronice m u n t e n e d i n secolele al X V T I - l e a şi al X V I I I - l e a ce ne
sunt azi cunsocute, r e p r o d u c toţi, p e n t r u partea m a i v e c h e a
: i
istoriei Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i , una şi aceiaşi c o m p i l a ţ i e anterioară. ~).
N i c i unul d i n t r e ei însă nu p a r e a ne f i r e d a t fidel — f ă r ă inter­
polări u l t e r i o a r e — f o r m a o r i g i n a l ă a acestei compilaţii.
E a a f o s t totuşi p ă s t r a t ă î n t r ' o t r a d u c e r e g e r m a n ă făcută
de I o h a n n F i l s t i c h •"') şi întrebuinţată şi reprodusă parţial de
4 0
Iohann Cristian E n g e l ) . P r e c u m se ştie, ceea ce este caracte­
ristic acestei f o r m e o r i g i n a l e este faptul că ea nu conţine in­
terpolarea cuprinzând f r a g m e n t u l din Vieaţa. Sfântului Ni-
J 1
fon ) . f r a g m e n t c a r e înlocueşte în v e r s i u n i l e t i p ă r i t e de Băl-

99 - 1 0 5 ) . P ă r ţ i l e reproduse n ' a u nici o l e g ă t u r ă cu Letopiseţul propriu

zis, şi n u m a i o î n t â m p l a r e a f ă c u t c a ele s ă fi f o s t c o p i a t e î n a i n t e a lui.
3 4 ) E s t e m a n u s c r i s u l n o t a t d e N . I o r g a cu l i t e r a c, şi p e c a r e nu
J'-a p u t u t folosi p e n t r u e d i ţ i a d i n Scrierile C antacuzinilor (v. Introducere,
p. XLI).
35) S u b a c e s t titlu a p a r e c r o n i c a în cele m a i m u l t e d i n t r e manu­
scrise; el p a r e d e c i s ă fie a d r v ă r a t u l titlu, şi nu cel din ed. B ă l c e s c u ,
schimbat, poate, c h i a r de e d i t o r s u b i n f l u e n ţ a i d e i l o r lui L a u r i a n .
3 6 ) Magazinu Istoricu pentru Dacia, Bucureşti 1845-1847, I V , pp.
231 372 şi V , p p . 3 -32.
3 7 ) Istoria Tzerrei Româneşti..., voi. I I . B u c u r e ş t i 1859, 399 V I p.
3 8 ) N . I o r g a , Cronicele muntene, p p . 350--315.
39) Ibid., p p . 443—444. V . totuşi, p e n t r u e x i s t e n ţ a u n e i v e r s i u n i r o ­
m â n e ş t i , m a i j o s , n o t a 43.
4 0 ) Op. cit., p p . 58—63.
41) N . Iorga, Cronicele muntene, p. 308.
126 E. LĂZĂRESOU

cescu şi I o a n i d p o v e s t i r e a destul de săracă a D o m n i i l o r dintre

4 2
R a d u cel M a r e şi N e a g o e B a s a r a b i n c l u s i v ) .
D e l a această f o r m ă o r i g i n a l ă porneşte o altă versiune, ră­
masă până aci inedită şi c a r e prezintă, f a ţ ă de traducerea g e r ­
m a n ă amintită, unele adausuri şi i n t e r p o l ă r i u l t e r i o a r e , p r o v e ­
nite p r o b a b i l d i n t r ' u n i z v o r sud-slav, aşa cum p a r e să reiasă
din faptul că în ele se a m e s t e c ă ş t i r i în l e g ă t u r ă cu i s t o r i a Sla­
v i l o r din Sud, cu cea a I m p e r i u l u i O t o m a n şi cu i s t o r i a U n g a ­
riei. E a este cuprinsă în manuscrisul românesc nr. 269 al A c a ­
4 3
demiei R o m â n e ).
Aceasta din urmă versiune ( d i n mss. 289) stă la baza
Letopiseţului Ţărn Româneşti c e ne interesează în c e r c e t a r e a
1 4 4
" e f a ţ ă . L a ea, un c o m p i l a t o r ) a m a i a d ă u g a t o serie de ştiri
din sursă ungurească, p r i v i n d cele m a i m u l t e epoca lui Iancu
le H u n i e d o a r a şi n u m a i c â t e v a epoca a n t e r i o a r ă ; p r i n t r e aces-
stea din u r m ă f i g u r e a z ă şi ştirea p r i v i t o a r e la p a r t i c i p a r e a lui
A l e x a n d r u V o d ă la, e x p e d i ţ i a î m p o t r i v a T ă t a r i l o r . D a r din com­
p a r a ţ i a cronicei r o m â n e ş t i pe care a avut-o sub ochi, cu izvorul
din c a r e a scos interpolaţiile, autorul acestei noi c o m p i l a ţ i i şi-a
putut da seama de n u m e r o a s e l e şi g r a v e l e g r e ş e l i de cronolo­
g i e pe care l e cuprindea cronica r o m â n e a s c ă . E l a î n c e r c a t să

42) V i a ţ a Sf. N i f o n c u p r i n d e , în e d i ţ i a din Magazin, p p . 234 -267,

iar în ediţia I o a n i d , p p . 4—37.
4 3 ) N . I o r g a , Cronicele muntene, p p . 308 şi 442—447, semnalează
şi r e p r o d u c e p a s a g i i d i n t r ' u n m a n u s c r i s a f l ă t o r în B i b l i o t e c a Episcopiei
U n i t e din O r a d e a , întru totul a s e m ă n ă t o r cu n r . 269 al A c a d e m i e i R o ­
mâne. Tot acolo se s e m n a l e a z ă şi u n m a n u s c r i s al a c e l e i a ş i Biblioteci
episcopale, c a r e c u p r i n d e v e r s i u n e a ce a s e r v i t de m o d e l t r a d u c e r i i lui
Filstich. D i n nefericire aceste manuscrise nu ne-au putut fi accesibile
p e n t r u c e r c e t a r e a de f a ţ ă , i a r în l u c r a r e a p r e o t u l u i I a c o b R a d u , Manu­
scriptele din Bibliteca Episcopiei Unite din Oradea-Mare, Acad. Rom.,
Meni. Secţ. Liter., S. I I I , t. X , p p . 261 308, d e s c r i e r e a l o r n u e s t e d a t ă .
ele f i i n d î m p r u m u t a t e în a c e a v r e m e , p e n t r u s t u d i u , A c a d e m i e i R o m â n e .
4 4 ) N e p u t e m . î n t r e b a d a c ă este v o r b a de u n al d o i l e a c o m p i ' a t o r ,
s'au d a c ă n u este v o r b a tot de p r i m u l , c a r e , n e m u l ţ u m i t cu p r i m a v e r ­
siune, s ă fi d a t o a d o u a , m a i b o g a t ă şi cu a m p l e m o d i f i c ă r i , a l u c r ă r i i
sale. Spre această ipoteză n e - a r î n d r e p t a f a p t u l c ă şi în v e r s i u n e a din
ins, 269 e x i s t ă ştiri, p r o b a b i l d i n a c e l a ş i i z v o r c a şi u n e l e d i n t r e ceie d i n
versiunea publicată de St. Nicolaescu (v. spre exemplu ştirea despre
închinarea lui A l e x a n d r u V o d ă , ed. St. N i c o l a e s c u , pp. 106--107).
 DKSPRE RELAŢIILE L U I NICOLAE-ALEXANDRU V O I V O D C U I N C U R I I 127

reconstitue şirul D o m n i l o r pe baza acestui din u r m ă i z v o r şi

trebue să r e c u n o a ş t e m că n'a f o s t cu totul lipsit de succes în
g r e a u a sarcină p e c a r e şi-o luase"'-"').
N e - a r fi destul de g r e u să p r e c i z ă m în c l i p a de f a ţ ă care
va f i f o s t i z v o r u l — sau i z v o a r e l e — pe care le-a f o l o s i t auto­
rul acestei p r e l u c r ă r i p e n t r u numeroasele şi uneori surprinză­
t o a r e l e ştiri pe care le interpolează. Va fi folosit el un s i n g u r
i z v o r ce cuprindea i s t o r i a U n g a r i e i până la m o a r t e a lui Iancu
4 6
de H u n i e d o a r a ) , sau m a i m u l t e i z v o a r e p a r ţ i a l e ? Chestiunea
ar c o m p o r t a o c e r c e t a r e m a i a m p l ă şi o discuţie mai îndelungă
care nu şi-ar a v e a locul a c i .
Ceea ce ne i n t e r e s e a z ă însă în primul rând şi ceea ce pu­
tem s p u n e ' d e p e acuma cu certitudine este că la o r i g i n a pasa­
j u l u i c e n e p r e o c u p ă î n c e r c e t a r e a de faţă, stă o ştire bine şi
ele multă v r e m e cunoscută din cronica lui I o a n de K u k i i l l o , ştire
din n e f e r i c i r e p r e z e n t a t ă cu t o t r i f a l s de c o m p i l a t o r u l român.
Cea m a i superficială c o m p a r a ţ i e ne a r a t ă că nu este v o r b a
d e c â t de o r e p r o d u c e r e — plină de e r o r i — a descrierii expediţiei
1 7
lui A n d r e i , fiul lui L a c k ( L a c k f i ) , î m p o t r i v a T ă t a r i l o r ).

45) N i sa p a r e deci p u ţ i n c a m p r e a s e v e r ă c a r a c t e r i z a r e a lui N .

Iorga, Câteva note despre cronicele şi tradiţia noastră istorică, atunci
c â n d v o r b e ş t e de a l c ă t u i r e a şi stilul ei g r o s o l a n e . N . I o r g a a v e a p e r f e c t ă
dreptate însă atunci când contesta că Letopiseţul ar putea fi opera
Stolnicului Constantin Cantacuzino, faţă de lucrarea căruia prezintă
d e o s e b i r i de stil ce e x c l u d o a s e m e n e a i p e t e z ă . P a t e r n i t a t e a S t o l n i c u l u i a
f o s t totuşi s u s ţ i n u t ă de I i l e M i n e a {Despre Dimitrie Cant emir. Iaşi 1926.
p . 70 şi n o t a 3 ) .
4 6 ) D u p ă / a c e a s t ă d a t ă n u m a i e x i s t ă nici u n fel de a d a u s f a ţ ă d r
v e r s i u n e a din m a n u s c r i s u l 269 al A c a d e m i e i R o m â n e şi nici a c e a s t a nu
m a i c u p r i n d e nici u n f e l de ş t i r i d i n i z v o r u n g u r e s c .
4 7 ) D ă m în paralel ş t i r e a d e s p r e luptele cu T ă t a r i i a l e lui A n d r e i ,
fiul lui L a c k , d i n c r o n i c a lui I o a n de K u k i i l l o (după versiunea cuprinsă
în Cronica lui Ioan de T h u r o e z , e d . lui Schwandter, Scriptores " ru>n
hwngaricarum veteres ac genuini, I , V i e n a 1766, p p . 220 - 22! ) , cu p a s a g i u I
din L e t o p i s e ţ citat mai sus, s u b l i n i i n d c a z u r i l e în care textele nu con­
cordă literal:

IOAN DE KuKuLLo LETOPISEŢ

Hem pro defensione regni Pu- Iar când la leat 6856 merse
lo-niae in s u b s i d i u m K a z i m y r i i R e - Laioş craiu î n t r ' a j u t o r lui C a z i m i r
g i s contra excelsnm principem Do- craiului leşăscu, ca sâ scoată
 P r e c u m s e ştie, cronica lui I o a n de K i i k i i l l o nu ni s'a păs­
t r a t nici ea în f o r m a ei o r i g i n a l ă . F i i n d însă cuprinsă în nume­
roase c o m p i l a ţ i i de cronice u n g u r e ş t i în l i m b a latină, ea a v ă z u t
lumina tiparului încă din a doua j u m ă t a t e a secolului al X V - l e a .
E a ni se prezintă astăzi în t r e i versiuni p r i n c i p a l e : în cronica
4 8
dela Buda, t i p ă r i t ă m a i întâi în 1473 ) ; în cronica lui Ioharmes
t 9 1
de T h u r c o z , t i p ă r i t ă în 1488 ) , şi în cronica dela Dubniţa ) .

minuni Johannem Regem Bohe- Cracăul dela I a n o ş craiul cehilor

miae cum magna potentia ipsum şi l - a u s c o s cu mare războiu.
Begnum et civitatem Cracoviae
mvadentem; strenuum militem . . .
transmisit:... Begnum ipsum ac
civitatem de obsidione liberando...
Item cum gentes Tartarorurn, Intr'acea vară l o v i r ă t ă t a r i i în
in Begnum Hungariae saevientes, A r d e a l . D e c i c r a i u l t r i m i s e oşti şi
c o n f i n i a p a r t i s T r a n s i l v a n i e et S i - porunci lui Alexandru să fie el
, culos saepins infestarent; Rex mai mare preste oşti şi să se
ipse strenuum et bellicosum virum bată cu Tătarii. Şi s'au bătut la
Andream filium Laczk, Waivodam Săcui 2 zile şi au biruit pre Tă­
Transilvanum contra ipsos Tarta- tari şi i-au tăiat şi i-au robit
r o s cum Siculis nobilibus et valida foarte rău şi au prinsu şi pre
gente d e s t i n a v i t . Qui terram in qua Atlani sultanul tătăresc şi i-au
habitabant potenter subintranles tăiat capul. I a r alţi robi mulţi şi
cum principe eorum nomine Ath- s t e a g u r i i - a u t r i m i s legaţi la c r a i u
lamos ad resistendum eisdem cum la Văşigrad.
magno exercitu in campo obuian
tes debellavit et ipsum principerà,
eorum decapitavit ac multa b a n -
d e r i a et c a p t i v o s T a r t a r o s R e g i a e
M a j e s t a t i in W i s s e g r a d tranmisit"...

( O r t o g r a f i a îndreptată după ed. F l o r i a n u s c i t a t ă m a i j o s ) .

P r e c u m se v e d e i n f l u e n ţ a c r o n i c e i în l i m b a l a t i n ă n u p o a t e fi c â ­
tuşi de p u ţ i n p u s ă l a î n d o i a l ă .
4 8 ) D e s c r i e r e a a c e s t e i ediţii, l a C o n s t . K a r a d j a , Incunabulele ce vor­
besc despre ţara noastră, î n Bevista Istorică, X I ( 1 9 2 5 ) , p . 13—14 (după
ediţia f a c s i m i l ă d e l a B u d a p e s t a d i n 1900) şi l a A . V e r e s s , Bibliografia ro-
mâno-ungară, I , B u c u r e ş t i 1931, nr. 1, p. 1. C r o n i c a a f o s t r e e d i t a t ă d e l o -
zeph P o d h r a d c z k y s u b titlul Chronicon Budensc, Buda 1838. Este ediţia
pe c a r e o f o l o s i m .
49) K a r d j a , op. cit., p . 15; V e r e s s , op. cit., n r . 5 şi 6, p p . 2—3. O
folosim d u p ă e d i ţ i a lui S c h w a n d t n e r , c i t a t ă m a i sus.
 DV.SVKK RELAŢIILE L U I NIOOLAE-ALEX A N D R I • V O I V O D C i : U N G U R » 129

A r f i g r e u de presupus însă că vreuna dintre aceste versiuni

a s e r v i t compilatorului r o m â n pentru p r e l u c r a r e a d e care ne
o c u p ă m aci. T r e b u e , d i m p o t r i v ă , să presupunem că el s'a folosit
de o t r a d u c e r e ungurească, probabil rezumată, şi p e care nu
t o t d e a u n a a înţeles-o bine. N u m a i aşa ne putem e x p l i c a de ce
numele p r o p r i i au p ă s t r a t în textul românesc forme evident
m a g h i a r e , ca „ I a n o ş " , „ L a i o ş " , îşi d e ce i se atribue R e g e l u i
,1
L u d o v i c o p a r t i c i p a r e personală la luptele pentru C r a c o v i a " i .
I a r dacă această e r o a r e p o a t e f i eventual atribuită şi interme­
diarului unguresc, t r a n s f o r m a r e a lui A n d r e i „ v o i v o d u l T r a n s i l ­
S 2
vaniei" ) în A l e x a n d r u V o d ă nu p o a t e aparţine, credem, d e c â t
prelucrătorului român. C ă c i este f o a r t e g r e u de presupus că un
c o m p i l a t o r ungur, f i e el c â t de puţin o r i e n t a t în istoria T r a n s i l ­
vaniei, ar f i putut f a c e g r e ş a l a de a confunda pe A n d r e i cu
Alexandru al Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i ; d i m p o t r i v ă , un român pentru
c a r e numele lui A n d r e i L a c k f i era cu totul necunoscut, putea
să se g â n d e a s c ă destul de u ş o r l a v o i v o d u l contemporan (după
B 3
p ă r e r e a l u i ) al Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i ).

50) E d i ţ i a c r i t i c ă a' lui M a t h i a s F l o r i a n u s , Chronicon Dubnicense...

Q u i n q u e - E c c l e s i i s 1884 (Historiae Hongaricae fontes domestici, P a r s prima,
Scriptores, V o l u m e n I I I ) . P ă r ţ i dintr'o versiune amplificată, sunt redate
in n o t e l e ediţiei lui P o d h r a d c z k y a Cronicei din Buda.
51) T o t s p r e o p r e s c u r t a r e n e î n d r e a p t ă şi f a p t u l c ă p r e l u c r ă t o r u l
r o m â n n u a m i n t e ş t e n i m i c d e s p r e l u p t e l e lui V l a d i s l a v - V l a i c u cu L u d o v i c ,
c ă r o r a î n C r o n i c a lui I o a n d e K i i k i i l l o li se consacră un întreg capitol.
E s t e e v i d e n t c ă d a c ă el a r fi a v u t s u b ochi o a s e m e n e a a m p l ă şi destul
de c l a r ă p o v e s t i r e , n ' a r fi e z i t a t s ă o i n t e r p o l e z e î n c r o n i c a s a .
52) D e f a p t la a c e a e p o c ă n u m a i C o m i t e al Secuilor, ( v . recent I .
M o g a , Voevodatul Transilvaniei. Fapte şi interpretări istorice, S i b i u , 1944
( U n i v e r s i t a t e a „ R e g e l e P e d i n a n d I " C l u j - S i b i u , Biblioteca Institutului de
Istorie Naţională, XVII), p. 60 şi n. 119. P ă r e r e a d-lui Ş t e f a n P a s c u , Co„-
tribuţiuni documentare la Istoria Românilor in sec. XIII şi XIV. Sibiu,
1944 ( î n a c e i a ş i B i b l i o t e c ă c u p r e c e d e n t a ) p. 28, c ă | d e ş i s i n g u r a a t e s t a r e
d o c u m e n t a r ă a v o i v o d a t u l u i lui A n d r e i î n a n u l 1343 este d o v e d i t ă a fi u n
f a l s i f i c a t , t o t u ş i „ n u e s t e e x c l u s c a A n d r e i s ă fi f o s t V o i v o d a l T r a n s i l v a ­
niei în a c e l a n " , d u p ă c a r e se s o c o t e ş t e c ă el a şi avut această calitate,
nu p o a t e fi susţinută. E s t e p ă c a t c a o l u c r a r e ştiinţifică s ă fie întunecată
de a s e m e n e a p r o c e d e e d e d i l e t a n t .
53) C e e a ce a c o n t r i b u i t , p o a t e la c o n f u z i a p r e l u c r ă t o r u l u i r o m â n
este şi f a p t u l c ă în u n e l e d i n t r e i z v o a r e l e istoriei noastre Alexandru este

Revista Istorici 9
 C â t p r i v e ş t e p r e c i z a r e a că lupta ar f i d u r a t două zile, ea
putea să e x i s t e în c h i a r versiunea ungurească. C ă c i î n una din­
t r e v a r i a n t e l e în c a r e ne-a p a r v e n i t cronica dela D u b n i ţ a există
o p r e c i z a r e în acest f e l : „ d u r a v i t q u e b e l l u m i n t e r e o s tribus
continuis diebus" ' ' ) • C u m însă această p r e c i z a r e nu p a r e să
a p a r ţ i n ă t e x t u l u i o r i g i n a l , ci este o i n t e r p o l a r e m a i t â r z i e , nu
ni se p a r e d e loc exclus ca şi în t e x t u l ce a s t a t la b a z a pre­
lucrării i n t e r m e d i a r e u n g u r e ş t i să se f i g ă s i t o asemenea p r e c i ­
zare, p r o v e n i t ă t o t d i n t r ' o i n t e r p o l a r e .
R e z u m â n d concluziile acestei l u n g i analize, c r e d e m că pu­
t e m a f i r m a c ă p a s a g i u l adus î n discuţiune de H a s d e u nu este
d e c â t o i n t e r p o l a r e t â r z i e , b a z a t ă pe g r e ş i t a i n t e r p r e t a r e a unei
traduceri u n g u r e ş t i a binecunoscutelor ştiri despre luptele dintre
U n g u r i şi T ă t a r i , cuprinse d e c r o n i c a lui l o a n d e K u k i i l l o . In
acest c a z însă, evident, ele nu p o t a v e a absolut nici o v a l o a r e
pentru studiul p r o b l e m e l o r ce ne preocupă şi deci presupusa
colaborare a oştilor muntene la expediţia ungurească împotriva
Tătarilor trebue ştearsă definitiv din istoria trecutului nostru.
m

* *
Când H a s d e u e m i t e a i p o t e z a c o l a b o r ă r i i m i l i t a r e r o m â n o -
u n g a r e î m p o t r i v a T ă t a r i l o r , el folosea ştirea analizată m a i sus
pentru a î n l ă t u r a grăbit o alta ştire, cuprinsă în două dintre
lucrările d e i s t o r i e r o m â n e a s c ă a p ă r u t e î n l i m b a g r e a c ă la în­
ceputul secolului trecut. E s t e v o r b a d e i n f o r m a ţ i i l e p e cari n i
le dau cu p r i v i r e la A l e x a n d r u V o d ă a t â t Istoria Ţării Româ­
neşti editată d e f r a ţ i i T u n u s l i i " ' " ) , cât şi Istoria vechii Dacii a

considerat ca urmaşul lui V l a d i s l a v - V l a i c u . O confuzie între acesta şi

Laţcu (Lack) t a t ă l lui A n d r e i ni s e p a r e p o s i b i l ă . V l a d i s l a v p r e m e r l e lui
Alexandru şi în Istoria fraţilor Tiinuslii (text grec p p . 344—345, trad.
S i o n , p . 128.
54) Chronicon Budense, p . 277. n o t a 1,
55) 'lc.o;J.a tvjj lî?.a/,ia; p. 245 : 'AÀé;av5pof aOS-éVTvjj èv l i s t 1345. Ka-za
T
io Àiato7t(ca J sic; -zoSzo t ò sxog slyz jtóXsjiov \ik tiv AooSogly.CrV BaatXéa Trjc;
v a
OirnapÉac;, - - 1^46 t\\Ştt.l')?vzs- oi Tazăov. sic; 'EpSiÀt, ìr.f^= xat
a-Vròg n p ì ; fiovJS-eiav tcìiv Taxdpmv'... ( = A l e x a n d r u V o i v o d î n a n u l 1345. D u p ă
L e t o p i s e ţ î n a c e s t a n a a v u t r ă z b o i cu r e g e l e L u d o v i c a l U n g a r i e i şi in
anul 1346, n ă v ă l i n d Tătarii în A r d e a l , s'a d u s şi el î n a j u t o r u l Tătari­
lor;...); cf. şi t r a d u c e r e a S i o n , p . 128.
 5 U
lui Dionisie F o t i n o ). Ş t i r e a cuprinsă î n aceste d o u ă l u c r ă r i
putea î n t r ' a d e v ă r să p a r ă b i z a r ă lui Hasdeu, nu n u m a i fiindcă
e a e r a în absolută contradicţie cu cea din L e t o p i s e ţ u l d e c a r e
ne-am ocupat, ci şi fiindcă ea nu se acordă d e l o c c u afirmaţia
lui I o a n d e K u k u l l o cu p r i v i r e l a întâlnirea d i n t r e A l e x a n d r u şi
L u d o v i c , c o n s i d e r a t ă îndeobşte ca p e t r e c u t ă î n anul 1345. C ă c i
a m b e l e istorii a m i n t i t e pomenesc şi ele d e o p a r t i c i p a r e a o ş t i l o r
lui A l e x a n d r u la luptele dintre U n g u r i ji T ă t a r i , d a r d e această
dată nu m a i este v o r b a de o alianţă cu U n g u r i i î m p o t r i v a T ă t a ­
rilor, ci, d i m p o t r i v ă , d e una cu T ă t a r i i î m p o t r i v a U n g u r i l o r . N i
se p a r e d e c i c ă o c e r c e t a r e a acestei ş t i r i este şi ea de trebuinţă.
Hasdeu socotea c ă : „ e s t e î n v e d e r a t că c r o n i c a r i i noştri
p o s e d a u din când în când c â t e un f r a g m e n t f o a r t e vechi, r ă m a s
5 7
necunoscut nouă, p e care însă nu le ( s i c ! ) înţelegeau b i n e " ).
E l nu se îndoia că acesta este cazul cu ş t i r e a cuprinsă în cele
două lucrări g r e c e ş t i : ea ar f i f o s t l u a t ă de F o t i n o d i n t r ' o „ f â n ­
t â n ă s l a v i c ă " , i a r d e autorul Istoriei Ţării Româneşti dintr'un
i z v o r necunoscut. D e f a p t însă n'ar fi v o r b a decât de ştirea din
5 8
L e t o p i s e ţ , înţeleasă g r e ş i t ).
H a s d e u însă se î n ş a l ă : D i o n i s i e F o t i n o nu luase ştirea din
„ C r o n o l o g i a sârbească", aşa cum p a r e să c r e a d ă el. E r o a r e a sa
nu se e x p l i c ă d e c â t din î n t r e b u i n ţ a r e a t r a d u c e r i i lui Sion, în
9
locul ediţiei g r e c e ş t i " ) . E s t e însă e v i d e n t că ş t i r e a ce ne preo­
cupă a i n t r a t în l u c r a r e a lui F o t i n o din însăşi I s t o r i a editată de
Tunuslii, aceasta f o r m â n d unul d i n t r e cele m a i de seamă i z v o a r e
ale î n v ă ţ a t u l u i g r e c .

56) laxopîa --ic, -a/.ai Axy.iag.... I I , V i e n a 1818, p p . 17- 18; pre­

zintă ştirea uşor amplificată ca f o r m ă . T r a d u c e r e a lui G . Sion, Istoria
Vechii Dacii, I I , B u c u r e ş t i , 1856, p . 12, s a r e o î n t r e a g ă p r o p o z i ţ i u n e .
5 7 ) Negru-Vodă, p. C X C V .
58) Ibidem.
59) N u m a i în a c e a s t ă traducere, din c a u z a propoziţiunei s ă r i t " şi
din c a u z ă că s'a a d o p t a t o a l t ă d i s p u n e r e în p a g i n ă a t e x t u l u i , nota mar­
ginală „Chronol. Serbiei" nu m a i cade în dreptul ştirii împrumutate în
a d e v ă r din a c e s t i z v o r ( s t r i c ă c i u n i l e p r o v o c a t e de l ă c u s t e în U n g a r i a ) ci
c e v a m a i sus. H a s d e u f o l o s i n d u - s e de a c e a s t ă t r a d u c e r e a p u t u t c r e d e că
şi ştirea p r i v i t o a r e la luptele cu T ă t a r i i este luată tot din Crcnologf».
Amintirea despre invazia lăcustelor în U n g a r i a se g ă s e ş t e şi în cronica
lui G h e o r g h c B r a n c o v i c i .
 P r e s u p u n e r e a lui H a s d e u că ne-am afla şi în L e t o p i s e ţ , şi în
cele două I s t o r i i a m i n t i t e în f a ţ a uneia şi aceleiaşi i n f o r m a ţ i u n i
d i n i z v o r necunoscut şi că autorii I s t o r i i l o r n'au f o s t în stare
să p r i c e a p ă cum se c u v i n e acest izvor, nu se m a i poate nici ea
susţine astăzi. Căci, p e d e o p a r t e cunoştinţele pe c a r e le avem
astăzi cu p r i v i r e la autorul Istoriei Ţării Româneşti, pe de alta.
c e l e a r ă t a t e m a i sus cu p r i v i r e la provenienţa, ş t i r i l o r i n t e r p o l a t e
în L e t o p i s e ţ înlătură, c r e d e m , cu d e s ă v â r ş i r e această ipoteză.
î n t r ' a d e v ă r , dacă — aşa precum a m a r ă t a t — pasagiul din
L e t o p i s e ţ îşi are o r i g i n a î n t r ' o t r a d u c e r e sau p r e l u c r a r e ungu­
rească a cronicei lui I o a n de K u k u l l o , este f o a r t e g r e u de admis
că această p r e l u c r a r e ungurească a r f i f o s t f o l o s i t ă şi de Can-
tacuzinul autor al Istoriei. Ş i iarăşi, n ' a m putea presupune că el
a luat ş t i r e a din chiar L e t o p i s e ţ u l d e care ne-am ocupat, căci
a r f i f o a r t e g r e u de c r e z u t că autorul I s t o r i e i , un român, ar fi
putut să p r i c e a p ă a t â t d e puţin un t e x t r o m â n e s c aşa d e c l a r
ca acela al pasagiului î n chestiune, î n c â t să-i p r e z i n t e sensul
absolut p e dos.
N u ne m a i r ă m â n e d e c i decât să presupunem că autorul
Istoriei Ţării Româneşti a a v u t î n t r ' a d e v ă r la î n d e m â n ă un i s v o r
astăzi necunoscut şi a cărui v a l o a r e a r f i g r e u d e d e t e r m i n a t , in
care se v o r b e a de o alianţă t ă t a r o - r o m â n ă î m p o t r i v a U n g u r i l o r .
R e z u m â n d iarăşi cele expuse până aci, ni se p a r e c ă sun­
t e m îndreptăţiţi a socoti că tradiţia cronicăreuscă munteană nu
cunoaşte nici o expediţie ungaro-română împotriva Tătarilor ?:•?
prima jumătate a secolului al XlV-lea, ci, dimpotrivă, pare să
cunoască una româno-tătară împotriva Ungurilor.
N e m a i r ă m â n e să c e r c e t ă m şi chestiunea o m a g i u l u i din
1343, pentru a fi trecut astfel în r e v i s t ă t o a t e e v e n i m e n t e l e
presupuse a se f i p e t r e c u t în t i m p u l u l t i m i l o r ani d e domnie ai
lui Basarabă, epocă în care ni se spune că el şi-ar f i asociat
la D o m n i e pe N i c o l a e A l e x a n d r u . Şi, t r e b u e r e m a r c a t că, dacă
acest act de supunere a avut î n t r ' a d e v ă r loc, atunci ştirea des­
p r e alianţa r o m â n o - t ă t a r ă î m p o t r i v a U n g a r i e i are puţini sorţi să
corespundă realităţii.
 DESPRE RELAŢIILE LUI NICOLAE-ALEXANDXU VOIVOD Ci.' U N C U R U 13i

închinarea Iui Alexandru Vodă către Ludovic nu ne este

cunoscută decât dintr'un singur izvor: mai sus amintita cro­
nică a lui Ioan de Kiikullo. Intre primele evenimente pe care ea
)e povesteşte, după ce aminteşte de răscoala Saşilor şi de poto
fi0
lirea e i ) , cronica urmează astfel:
„De dbedieneia Alexandri voyvode transalpini

„Cum autem esset in partibus memoratis, quidaom. prin-

„ceps seu baro potentissimus Alexander uiayuoda transalpinus
„dicioni eiusdem subiectus, qui tempore predicti Karoli regis
„patris sui a via fidelitatis diuertendo rebellauerat, et per multa
„tempora in rebellione permansserat, audita pietatis ac eciam
„potestatis eiusdem regis Lodouici fama, ad ipsum sponte per-
„sonaliter veniens circa confinia ipsaruim partium ad pedes re-
„gie maiestatis humo tenus est prostratus et ad obedienciam et
„fidelitatem debitam reductus et integratus, solemnia munera,
„xenia et elenodia presentando, et suum domninium sub sacra
„corona recognoscendo, cum gaudio et leticia ad propria re-
f 1
„meauit, et ab illo tempore fidelitatem conseruauit" ) .
Fără îndoială, în pasagiul de mai sus se amestecă amin­
tirea a numeroase fapte autentice cu unele interpretări greşite
ale cronicarului. Nimănui nu i-ar trece prin minte astăzi să
creadă că numai faima „pietăţii şi chiar puterii" lui Ludovic
ar fi putut determina pe Domnul român să vină în hotarele
Transilvaniei şi să presteze omagiul. Căci trebue să subliniem
încă dintru început că — după descrierea lui Ioan, cu darurile
bogate şi solemne, cu închinarea până la pământ, cu supunerea
sub „sfânta coroană" şi cu păzirea credinţei — nu putem crede
că poate fi vorba de a se atribui întâlnirii descrise caracterul de
„întrevedere în scopul general de reluare a raporturilor rupte
dela războiul din 1330", şi cu atât mai puţin de una în vederea
unei alianţe militare pe picior de egalitate. A r fi greu iarăşi să
presupunem că nu ne-am afla decât în faţa unei serii de locuri
comune, dat fiind că întreaga cronică a lui Ioan de Kukiillo este
destul de săracă în asemenea formule declamatorii; ar trebui

60) S c h w a n d t n e r , op. cit., I, pp. 216—217.

61) Ibid., p. 217. , ;
să c r e d e m că, p r i n e x c e p ţ i e , numai în acest pasagiu, ca o c o m ­
pensaţie, e l e a r abunda,.
N u n e m a i r ă m â n e deci decât să presupunem că ceea ce a
v o i t şi a reuşit să r e a l i z e z e cronicarul a f o s t descrierea unei
clasice c e r e m o n i i d e o m a g i u . D e a l t f e l , c u m a m i n t e a m m a i sus,
o î n ţ e l e g e r e d e l a e g a l la e g a l î n t r e L u d o v i c şi D o m n u l r o m â n ar
f i f o a r t e g r e u de conceput, ţinând seama de m e n t a l i t a t e a domi­
nantă, în e p o c a şi î n situaţiunea r e s p e c t i v ă .
D a r a t â t însemnătatea ce se dă acestei î n t â l n i r i cât şi
faptul că A l e x a n d r u este a m i n t i t c a „ q u i d a m p r i n c e p s seu bai o
potentissimus" şi ca „ v o y u o d a transalpinus*' — t i t l u c a r e cu
g r e u a r fi putut să f i e d a t fiului şi m o ş t e n i t o r u l u i D o m n u l u i în
Scaun, f i e el chiar asociat la D o m n i e al tatălui său; faptul i a r ă ş i
că p o v e s t i t o r u l nu a m i n t e ş t e câtuşi de puţin de B a s a r a b ă , încă
D o m n la acea epocă, şi — c a î n v i n g ă t o r a l lui Carol R o b e r t —
o personalitate ce c u g r e u ar f i putut f i d a t ă u i t ă r i i ; t o a t e a-
cestea ne f a c să ne î n d o i m c ă c e r e m o n i a de o m a g i u a r f i putut
f i făcută de A l e x a n d r u n u m a i în c a l i t a t e de c o r e g e n t şi deci in
ultimii ani ai d o m n i e i tatălui său.
N u ne-ar m a i r ă m â n e d e c â t două p o s i b i l i t ă ţ i de a r e z o l v a
această delicată p r o b l e m ă : o r i ar trebui să presupunem că I o a n
se înşală asupra numelui Domnului, o r i să c r e d e m c ă el se în-
şală asupra datei l a care s'a p e t r e c u t evenimentul.
O g r e ş a l ă a cronicarului în ce p r i v e ş t e n u m e l e D o m n u l u i
r o m â n este destul de g r e u d e c o n c e p u t : cum ar f i putut o a r e să
confunde un autor a p r o a p e c o n t e m p o r a n p e B a s a r a b ă , cel ce
făcuse pe C a r o l R o b e r t să sufere o înfrângere despre care d o ­
cumentele r e g a l e v o r p o m e n i m a i mult d e t r e i zeci de ani, cu
A l e x a n d r u , D o m n c a r e nu s'a ilustrat, din punctul d e v e d e r e al
r e l a ţ i i l o r cu U n g a r i a , p r i n nimic d e m n de a i n t r a în cronică,
a f a r ă d o a r de actul d e supunere d e c a r e ne o c u p ă m ?
N u ne r ă m â n e decât să c r e d e m c ă ne a f l ă m în f a ţ a unei
g r e ş e l i de c r o n o l o g i e , i a r pentru a e x a m i n a dacă o asemenea
greşală e sau nu v e r o s i m i l ă , este necesar să e x a m i n ă m m a i de
aproape conţinutul cronicei în discuţie.
 D i n t r e cele t r e i c o m p i l a ţ i i ce cuprind cronica lui I o a n de
K u k i i l l o a m i n t i t e m a i sus, numai una cuprinde şi introducerea
cu care-şi începea I o a n p o v e s t i r e a . D i n ea a f l ă m c ă în v r e m e a
în c a r e îşi scria el opera, era , , A r c h i d i a c o r u s de K u k u l l e w , in
E c c l e s i a T r a n s s i l v a n a , V i c a r i u s S t r i g o n i e n s i s in spiritualibus
g e n e r a l i s " , că o d i n i o a r ă a f o s t „ s u o r u m [ L u d o v i c i ] s e c r e t o r u m
n o t a r i u s " şi că în cuprinsul cronicei a p r e z e n t a t e v e n i m e n t e l e
o s
„ordine sequentium" ).

P r i m u l lucru d e m n d e r e m a r c a t este faptul că I o a n îşi scrie

cronica după m o a r t e a lui L u d o v i c , p e care o p o v e s t e ş t e la sfâr­
şitul cronicei sale, deci după 11 S e p t e m v r i e 1382. D a t ă fiind
e x c e p ţ i o n a l a l u n g i m e a d o m n i e i lui L u d o v i c , trebue să presupu­
nem că funcţiunea d e s e c r e t a r o v a f i îndeplinit I o a n , nu în pri­
m i i ani ai acestei domnii, ci, m a i d e g r a b ă , în cea de a doua ju­
mătate a ei. Ceea ce este însă deosebit de curios este că tocmai
în această epocă, succesiunea e v e n i m e n t e l o r prezintă e v i d e n t e
a i
erori de cronologie ). C u m I o a n nu dă, în a f a r ă d e d a t a înce­
putului D o m n i e i lui L u d o v i c şi c e a a sfârşitului ei, d e c â t t r e i
alte date — t o a t e în l e g ă t u r ă cu c ă l ă t o r i a italiană a r e g i n e i E l i -
1 1 5
sabeta ) , ceea ce presupune întrebuinţarea unui i z v o r cu p r e o ­
cupări c r o n o l o g i c e numai pentru această p a r t e — nu ne r ă m â n e
d e c â t să c r e d e m că el scria numai după p r o p r i i l e sale amintiri.
In asemenea condiţiuni, este uşor de v ă z u t c ă l e g ă t u r a pe care o
face cronicarul î n t r e r ă s c o a l a Saşilor, f a p t petrecut î n t r ' a d e v ă r
u , i
în 1343 ) şi c ă l ă t o r i a de o m a g i u a Domnului r o m â n îşi p i e r d e

6 2 ) C r o n i c a l u i I o a n d e T h u r o c z , S c h w a n d t n e r , op. cit., p p . 21.1- 215.

6 3 ) Ibid-, p . 215.
64) Spre exemplu, încoronarea lui Ludovic ca rege al Polonie*
(1370) este p r e z e n t a t ă î n a i n t e a e x p e d i ţ i e i î m p o t r i v a l u i V l a d i s l a v - V l a i c u ,
Domnul Ţării-Româneşti, şi înaintea întemeierii Moldovei; cu atât msi
u ş o r e x p l i c a b i l ă a r fi o g r e ş a l ă cu p r i v i r e l a e v e n i m e n t e d i n p r i m i i a n i d e
D o m n i e ai lui Ludovic.
65) S c h w a n d t n e r , I , p p . 217—220. E s t e d e m n d e r e m a r c a t şi faptul
e ă a c e s t a este şi cel m a i l u n g c a p i t o l d i n î n t r e a g a c r o n i c ă , fiind c h i a r în
disproporţie cu celelalte.
66) Ludovic se g ă s e ş t e în T r a n s i l v a n i a î n I u n i e - I u l i e 1343. I n le­
gătură cu această primă călătorie a lui în aceste părţi trebue pusă şi
supunerea S a ş i l o r r ă s c u l a ţ i , cf. O n c i u l , Titlul lui Mircea, p. 736, nota. 2.
136 E. L A Z Â K E S C U
i

s i m ţ i t o r din v a l o a r e , o confuzie între e x p e d i ţ i a d e p e d e p s i r e a

născulaţilor saşi şi o călătorie p o s t e r i o a r ă a lui L u d o v i c pe m e ­
l e a g u r i l e ardelene f i i n d cât se p o a t e d e v e r o s i m i l ă ; căci e d e m n
d e r e m a r c a t c ă l e g ă t u r a p e c a r e o face I o a n î n t r e c e l e două e v e ­
n i m e n t e este d e t e r m i n a t ă numai de t r e c e r e a lui L u d o v i c prin
p ă r ţ i l e transilvănene.
Ţ i n â n d seama de cele a r ă t a t e m a i sus cu p r i v i r e la dificul­
t a t e a de a presupune că o m a g i u l lui A l e x a n d r u f a ţ ă d e r e g e —
sau c h i a r îndoelnica s i m p l ă î n ţ e l e g e r e î n t r e cei doi principi — a
putut a v e a loc în t i m p u l D o m n i e i lui B a s a r a b ă şi având în v e ­
d e r e şi numeroasele e r o r i d e c r o n o l o g i e cuprinse în cronica lui
I o a n de K i i k u l l o , ni se p a r e că i p o t e z a unei e r o r i d e acelaşi f e l
şi în ce p r i v e ş t e d a t a e v e n i m e n t u l u i ce ne p r e o c u p ă este cât se
p o a t e de plauzibilă. R ă m â n e să v e d e m c u m se p o a t e î m p ă c a ea
cu d e s f ă ş u r a r e a e v e n i m e n t e l o r aşa c u m reiese ea din t o a t e
i z v o a r e l e , n a r a t i v e şi d o c u m e n t a r e , ce ne stau la d i s p o z i ţ i e as­
t ă z i pentru reconstituirea r e l a ţ i u n i l o r dintre Ţ a r a - R o m â n e a s c ă
şi U n g a r i a , în acea v r e m e .

* #
4
C e a dintâi menţiune d o c u m e n t a r ă despre A l e x a n d r u se află
î n t r ' o s c r i s o a r e a P a p e i C l e m e n t al V l - l e a , din 7 O c t o m v r i e 1345,
7
adresată lui L u d o v i c al U n g a r i e i ' ' ) . A c i , v i i t o r u l D o m n este a-
m m t i t numai ca „ A l e x a n d e r B a s s a r a t i " , şi este unul dintre nu­
m e r o ş i i ,,nobiles v i r i " cărora P a p a li s'a adresat în scris, p e n t r u
1
a le cere să-1 ajute Ia c o n v e r t i r e a R o m â n i l o r (,,01achi R o m a n i ' ) .
F a p t u l că A l e x a n d r u este numit numai ,,nobilis v i r " , c a t o ţ i cei­
l a l ţ i m e n ţ i o n a ţ i o d a t ă cu e l ; acela că alături d e el se găsesc
amintiţi un N i c o l a e , „ p r i n c i p e " de R e m e t e a şi o sumă d e v o i v o z i
d e sat ardeleni, ne î n d r e p t ă ţ e s c să c r e d e m c ă fiul lui B a s a r a b ă
era, în acea v r e m e , d e p a r t e d e a f i a v u t rolul d e o s e b i t ce i se
atribue.
V e n i t la t r o n în t o a m n a anului 1351 sau în cursul anului
1352, el nu s'a grăbit să recunoască suzeranitatea r e g e l u i U n -

67) Hurmuzaki-Densusianu, Documente privitoare la Istoria Ro­

mânilor, I B u c u r e ş t i 1889, n r . 551, p p . 697—698.
 DESPRE RELAŢIILE t.t'I N I C O I . A K - . M . K X A N D K I ' VOIVOD a ' l'NGCKH 137

g a r i e i . Căci un document din 29 A u g u s t 1359 a m i n t e ş t e de mai

mulţi R o m â n i din Ţ a r a - R o m â n e a s c ă i n t r a ţ i î n s e r v i c i u l R e g e l u i
.,eo t e m p o r e quo A l e x a n d e r Ba.zaradi, V a j u o d a T r a n s a l p i n u l ,
nos p r o D o m i n o naturali r e c o g n o s c e r e renuebat". A c e ş t i R o m â n i
au f ă c u t n u m e r o a s e s e r v i c i i regelui, luptând „ s p e c i a l i t e r ante
f , s
Iadram, in partibus Transmarinis" ) . A c e a s t ă ultimă menţiune
însă ne p e r m i t e să d a t ă m m o m e n t u l p l e c ă r i i l o r din ţ a r ă şi prin
urmare să a f l ă m cam când nu recunoştea D o m n u l Ţ ă r i i - R o -
m â n e ş t i autoritatea lui L u d o v i c .
Roesler care a atras atenţiunea asupra acestui docu­
9
m e n t " ) , bănuia că, în menţiunea de m a i sus, este v o r b a de cel
dintâi r ă z b o i pentru Z a r r a şi că deci plecarea din Ţ a r a - R o m â ­
nească a o ş t e n i l o r a m i n t i ţ i ar f i a n t e r i o a r ă anului 1346. C u m
însă ştim astăzi că la acea e p o c ă N i c o l a e A l e x a n d r u nu era
încă D o m n , i p o t e z a lui R o e s l e r nu m a i p o a t e f i susţinută. Ceea
ce p i e r d e a din v e d e r e autorul g e r m a n e r a f a p t u l că au fost
două r ă z b o a i e pentru c e t a t e a dalmată. I n cel dintâi — cel a-
m i n t i t m a i sus — a r m a t e l e r e g a l e , v e n i t e să o despresoare de
lungul şi crâncenul asediu v e n e ţ i a n , au f o s t s â n g e r o s înfrân­
7 0
te ) . D a r în 1357, p r i n t r ' o l o v i t u r ă î n d r ă z n e a ţ ă ajutată de un
act de t r ă d a r e , ostile r e g e l u i au putut cuceri delà V e n e ţ i e n i
7 J
cetatea cheie, a î n t r e g e i D a l m a ţ i i ) . L u c r u r i l e însă nu s'au pe­
7 2
trecut fără vărsare de sânge ) , şi î n cursul acestui d e al doi­
lea r ă z b o i e r a f o a r t e b i n e cu p u t i n ţ ă să se d i s t i n g ă şi f u g a r i i r o ­
m â n i pentru c a r i s'a dat documentul ce ne preocupă.
ce ne p e r m i t e să r e s t r â n g e m d a t e l e î n t r e cari tre-
bue aşezată supunerea lui A l e x a n d r u sunt m a i sus p o m e n i t e l e
ambasade ale lui D i m i t r i e de Oradea. D o c u m e n t u l care ni le

68) Ibid., I , v n r . 43, p p . 6 0 - 6 1 .

69) Romanische Studiem, p . 299.
1 I u l i e 1346; v. C - t e L . de V o i t i n o v i t c h , Histoire de la Dalmatie.
I, Des origines m marché infâme (11/09), Paris [1934], p. 437.
71) Ibid., p . 451.
72) Cu toată înţelegerea între atacatori şi călugării mănăstirii
bénédictine delà St. Grisogono, au avüt loc lupte pe străzile oraşului.
( M a t t h e u s Villani, în M u r a t o r i , Scriptores rerum Italicarum i , X I V , col.
478).
 7 : 1
aminteşte este din 20 F e b r u a r 1355 ) şi în el D o m n u l român
e s t e n u m i t „ V o i v o d u l nostru t r a n s a l p i n " ; deci la această dată,
probabil chiar în urma activităţii beneficiarului diplomei.
A l e x a n d r u recunoscuse suzeranitatea lui L u d o v i c . C â t p r i v e ş t e
ambasadele,, datele l o r nu ne sunt i n d i c a t e ; d a r cum documen­
tul ne spune că D i m i t r i e „ p o s t adeptum pontificale officium
ad A l e x a n d r u m B o z o r a b i W a y u o d a m n o s t r u m T r a n s a l p i n u m oc-
casione pacis et concordiae i n t e r nos et eundem t r a c t a n d a e , dis-
ponendae et f i r m a n d a e pluries proficiscendo a f f e c t i o n e sediila
studuit e x h i b e r e " . ni se p a r e că ele nu sunt g r e u de b ă n u i t : este
d r e p t că D i m i t r i e a. ocupat scaunul episcopal încă din 1345, dar
p e n t r u a t r a t a p a c e şi bună înţeleg-ere cu A l e x a n d r u , era nece­
s a r ca acesta să f i f o s t D o m n . P r i n u r m a r e este e v i d e n t că
t r a t a t i v e l e ce ne preocupă nu au putut avea loc decât după
1352. C e v a m a i mult, dacă a d m i t e m că A l e x a n d r u a avut şi o
e p o c ă în care nu recunoştea s u z e r a n i t a t e a R e g e l u i , aşa cum am
a r ă t a t m a i sus, atunci a c t i v i t a t e a d i p l o m a t i c ă a episcopului de
O r a d e a trebue aşezată prin anii 1353—1354.
Cari ar putea f i . admiţând această ipoteză, î m p r e j u r ă r i l e
d e politică g e n e r a l ă cari ar fi putut d e t e r m i n a actul de supu­
nere al Domnului român?
î n v i n ş i pentru întâia o a r ă în cursul m a i sus menţionatei
e x p e d i ţ i i a lui A n d r e i L a c k f i , T ă t a r i i fuseseră d e f i n i t i v înfrânţi
7 4
p r i n anii 1352—1353 ) . Se creiase chiar o „ ţ a r ă m o l d o v e n e a s c ă
a r e g e l u i " , o r g a n i s m de apărare, d a r şi de cucerire î n d r e p t a t ă
î m p o t r i v a lor. N i se p a r e că şi în cazul în care n'am admite
existenţa unei m a i v e c h i alianţe româno-tătare, ca aceea pe
care o aminteşte t r a d i ţ i a cronicărească munteană, nu a m putea
totuşi crede că această nouă situaţiune să f i r ă m a s f ă r ă efect

73) H u r m u z a k i , Documente, I ) ( n r . 28, p p . 37—38.

7 4 ) I . M o g a . Voevodatul..., p . 66 î n c l i n ă p e n t r u a n u l 1352, î n c a r e
sunt menţionate pregătiri pentru o expediţie î m p o t r i v a Tătarilor. Chiar
a d m i ţ â n d a c e a s t ă d a t ă , t r e b u e s ă ţ i n e m s e a m a şi de t i m p u l n e c e s a r c o n s ­
tituirii şi o r g a n i z ă r i i „ m ă r c i i " m o l d o v e n e ş t i . N u m a i d u p ă c e se v a fi d o ­
vedit un o r g a n i s m destul de rezistent pentru a face faţă unei eventuale
r e v a n ş e mongole, putea aceasta să joace rolul p e care-1 p r e s u p u n e m în
schimbarea de atitudire a Domnului muntean.
asupra o r i e n t ă r i i politice a tânărului Stat muntean. L i p s i t de
sprijinul s i n g u r e i f o r ţ e a cărei alianţă ar fi putut f i î n rn.asu.ra
să-1 ajute a r e z i s t a m a i d e p a r t e puternicului r e g a t a n g e v i n , Ini
A l e x a n d r u nu-i m a i r ă m â n e a d e c â t calea supunerii.
C â t p r i v e ş t e d a t a c e r e m o n i e i d e o m a g i u d e s c r i s e de I o an
d e K u k i i l l o , ea nu t r e b u i a n u m a i d e c â t să concorde cu aceia a
a c c e p t ă r i i s u z e r a n i t ă ţ i i r e g a l e . A m f i î n c l i n a ţ i să c r e d e m că
e a a î n t â r z i a t până în i a r n a anului 1359, când îl î n t â l n i m iarăşi
pe L u d o v i c în A r d e a l - ' ) . I a r dacă acceptăm această dată, <>,r
7

f i să b ă n u i m că v e n i r e a D o m n u l u i Ţ â r i i - R o m â n e ş t i t r e b u e din
nou pusă în l e g ă t u r ă cu e v e n i m e n t e petrecute p e v e r s a n t u l ră­
săritean al C a r p a ţ i l o r . B o g d a n , răsculatul maramureşan, tre­
cuse m u n ţ i i şi luase î n s t ă p â n i r e p r o a s p ă t a ,,marcă" m o l d o v e ­
n e a s c ă : unul d i n t r e h o t a r e l e T r a n s i l v a n i e i era astfel d e s c o p e r i t .
A r f i , ni se pare, d e c r e z u t că, în a c e s t e condiţii, r e g e l e a putut
d o r i s ă f i e asigurat, m ă c a r cu p r i v i r e l a celălalt hotar, cel d e
M i a z ă z i . D e aci n e v o i a c e r e m o n i e i d e o m a g i u .
I n s f â r ş i t , c â n d t â n ă r a M o l d o v ă a a r ă t a t că se poate re­
zista cu succes f o r ţ e l o r d e c a r e putea dispune R e g a t u l u n g a r
în aceste p ă r ţ i , A l e x a n d r u şi-ar f i reluat, puţin înainte de sfâr­
şitul D o m n i e i , i n d e p e n d e n ţ a pierdută.

E. LĂZĂRESCU

75) Zimmermann-Werner-Müller, Urkundenbuch zur Geschielt te

*er Deutschen in Siebenbürgen, II, Hermannstadt (Sibiu) 1897, n r . 755
şi 756, p p . 170 171: L u d o v i c se a f l a la A l b a - I u l i a între 11 şi 20 D e -
eemvrie.
 CÂTEVA D O C U M E N T E D I N GORJ

« C i o b ă n e ş t i , 8 I u l i e 1745. P r e o t u l B a d e a P o p e s c u şi cu D u m i t r a ş c u
H u r e z a n u hotărnicesc moşia boerilor Gâlceşti.

„ N o i 2 b o i a r i c a r i ne v o m iscăli m a i j o s ce a m f o s t luaţi
de boiari Gâlcesti cu cartea dumnealui l o n o a c h e b i v v e l cluce­
rul şi Dumnealui b i v v e l H a p o z a că să a l e g e m şi să le o s ă b i m
p ă r ţ i l e de moşie din h o t a r u l C i o b ă n e ş t i l o r f i e ş t e c ă r u i a cât au ei.
N o i după porunca când a m f o s t l a zi şi l a soroc ne-am strâns
în f a ţ a locului unde fiind t o a t e p ă r ţ i l e î m p o t r i v n i c e şi întâiu s'au
t r a s hotarul pe 5 l o c u r i f i i n d hotarul cotit.
D e c i le a m c i t i t t o a t e c ă r ţ i l e şi zapisele cine ce au avut şi
'aşa au d o v e d i t din scrisori şi din stăpânirile l o r luându-le sama
cu amăruntul. A m ales p a r t e a lui I l i a ş Gâlcescu de m o ş t e n i r e
pe deal p e l a r ă s ă r i t pe la capul m o ş i e i stânjeni 83 şi j u m ă t a t e
şi p e drumul cel m a r e despre r ă s ă r i t stânjeni 88 p a l m e şi 4 şi
pe m i j l o c prin e r i v e n i stânjeni 78 şi p r i n l i v e z i stânjeni 72 şi
j u m ă t a t e şi p e deal pe la capul moşiei 82. D r e p t aceia a m dat
această carte a n o a s t r ă la m â n a p o p e i şi Constandin şi I o r d a c h e
şi M i h a i f e c i o r i lui I l i a ş Gâlcescu, c a să aibă a ţinea şi a stăpâni
aceşti stânjeni de m o ş i e din hotarul P o p e ş t i l o r în j o s până în
partea V l ă d u ţ u l u i celui m a r e Gâlcescu î n hotarul C i o r ă n e ş t i l o r
cu bună pace uni despe alţi mai mult p r i v e ş t e .aceşti Gâlceşti
să nu aibă pentru că aşa au d o v e d i t cu d r e p t a t e aceste scrise.
8 I u l i e 1745.
Dumitraşcu Hurezanu
1
Popa Badea P o p e s c u ) .
 n
C i o b ă n e ş t i , 8 A p r i l i e 1783. M o ş i a lui D u m i t r a ş c o G â l c e s c u l este h o ­
tărnicită de c ă t r e t r e i m e g i e ş i .

„ A d i c ă noi t r e i m e g i e ş i care ne v o m iscăli m a i j o s ce a m

fost luaţi cu poruncă dumnealui M a n o l a c h e Grădişteanu i s p r a v ­
nic o t sud G o r j d e D u m i t r a ş c u Gâlcescul i de nepotu seu B a d e a
i de nepotu seu D u m i t r a ş c u că să m e r g e m să le î m p ă r ţ i m o
m o ş i e ce au pe apa H a m ă r ă z i i ce se cheamă Ciobăneşti. D e c i
noi după porunca ce ne-au aduso l a zisu soroc ne-am adunat
acolo la acel loc, le a m cerut să scoată c ă r ţ i l e de m o ş i e şi zapise
c e v o r a v e a de c u m p ă r ă t o a r e că să p u t e m şi noi î m p ă r ţ i şi a
a l e g e partea fieştecăruia. Şi după c ă r ţ i l e ce am citit a m c e r c e t a t
pricina ce a v e a aceşti î n t r e ei. Ş i aşa a m t r a s hotarul pe 4 locuri
şi s'au g ă s i t p e deal l a r ă s ă r i t stânjeni 225 pe m i j l o c stânjeni
214 stânjeni 200 la apus stânjeni 214. I n t r ' a c e s t e a trăsuri s'au
ales p ă r ţ i l e f i e ş t e c ă r u i a cu stânjeni l u i s'a ales şi p a r t e a lui Du­
m i t r a ş c o Gâlcescu p e deal la r ă s ă r i t stânjeni 85 c i t pe m i j l o c
stânjeni 81 pol pe l i v e z i stânjeni 77 la apus 81 pol. Ş i această
p a r t e a lui D u m i t r a ş c o s'au d a t d e l a deal 2 la v a l e şi pentru
cuprinsul ce au f ă c u t - o înainte adecă 2—5 p r i n c a s e şi o r i c e
sălişte înfundată şi să dea locul pentru loc, unul altuia c u m se
v a p o t r i v i sau să-şi d e a d i j m ă d i n locul c e ţine o r i ce ar f i . I a r ă
nedând locul sau nici d i j m ă să-şi m u t e f i e ş t e c a r e pe partea lui
o r i ce ar avea. P e n t r u aceasta le-au dat-o această c a r t e la mâna
l o r c a după a l e g e r e ce le-au făcut-o la unul ş i altul şi după
î n v o i r e a ce a m r ă m a s să-şi stăpânească p ă r ţ i l e unul c ă t r e altul
cu pace puindu-le şi s e m n e p e la t o a t e t r ă s u r i l e .

1783. A p r i l i e în 8.

Popa Iordache Popescu

Anghel Logrescu
Preda Mohelescu" - ) .
 ni
Târgu-Jiu. 5 Noemvrie 1822. O c a r t e de j u d e c a t ă delà j u d e c ă t o r i a
întâia de c e r c e t a r e a j u d e ţ u l u i G o r j , ce cuprinde mai multe zapise de
v â n z a r e ale preotului D u m i t r a ş c o G â l c e s c u din c o m u n a L o g r e ş t i Moşneni.

„ D e l a j u d e c ă t o r i a întâia de c e r c e t a r e a judeţului Gorj.

D u m i t r u R â n d a ş u o t L o g r e ş t i şi I o n sin R ă d u ţ i t o t de acolo
după j a l b ă de sub N o . 2206 ce au dat la această j u d e c ă t o r i e a-
supra preotesei B a l a ş a n o r a p o p e i lui D u m i t r a ş c o Gâlcescu f ă ­
c â n d c e r e r e dela dânsa a le slobozi t r e i d r e p t ă ţ i ale lor.

1 ) 11 stânjeni de m o ş i e i p o m e t i casă i v i e cu ce sau

g ă s i t p e dânsa c a r e i ar f i luat în z ă l o g răposatul p o p a D u m i ­
traşco socrul numitei dela I o n A s p r i c ă , cumnatul lui m a i sus
arătatul j e l u i t o r pe care acum l e ar f i arătat pârâta, zapisa de
s t a t o r n i c i e c a r e la ştinţă l o r nu sunt.
2 ) 14 stânjeni de m o ş i e din hotarul Gâlceşti care i ar f i
răscumpărat tot numitul popa D u m i t r a ş c o d e l a un p o p ă B ă l a n
care îi cumpărase dela, nişte cumnaţi ai l o r la v r e m e d e lipsă în
două o b r o a c e de p o r u m b .
3 ) 5 şi j u m ă t a t e stânjeni de m o ş i e din h o t a r u l L o g r e ş t i ,
15 rânduri d e v i e , i pruni c e se află l â n g ă acei stânjeni care
iau f o s t vândut t a t ă l lui mai sus numitul j e l u i t o r şi el nu ştie
cu ce chip fiindcă t a t ă l său au f o s t s t r i c a t din m i n ţ i de beţie.
S'au înfăţişat şi p â r â t a la judecată înă D u m i t r u Rândaşu chiar
însuşi, iar I o n i ţ ă V l ă d u ţ u p r i n m u m a sa Ilinca cum şi pârâta,
iarăşi p r i n vechili.
D u m i t r u sin V o l i n t i r u şi M i h a i V l ă d u ţ u gineri-seu c ă r o r a
făcându-se întrebare ce au să răspunză împotriva numitelor
c e r e r i a r ă t a r ă d r e p t ă ţ i l e lor.
L e a t 1795 M a r t i e 26 zapis iscălit de R a d u Gâlcescu sin
M i h a i Gâlcescu v â n z ă t o r la m â n a lui p o p a D u m i t r a ş c o Gâlcescu
că i-am v â n d u t s t a t o r n i c 2 stânjeni din h o t a r u l C i o b ă n e ş t i l o r
stânjeni câte t a l e r i 4.
A d e v e r i t zapisuî şi de 4 m a r t u r i cu scritorul.
1801 M a i 15. A l t zapis de D u m i t r a ş c o Gâlcescu v â n z ă t o r
iarăşi la mâna lui popa D u m i t r a ş c o Gâlcescu şi pe 5 stânjeni
de m o ş i e statornic. A d e v e r i t şi acest zapis pe l â n g ă 3 m a r t u r i
şi scritorul şi de fiul seu M i n a i stânjeni câte t a l e r i 4.
1802 f e b . 19 iscălit B a r b u sin D u m i t r a ş c o Gâlcescu t o t
î n t r ' a c e l z a p i s v â n z ă t o r de alţi 2 stânjeni statornic din hotarul
C i o b ă n e ş t i l o r t o t la p o p a D u m i t r a ş c o cu m e r t i c u l d e v a d , de
m o a r ă , cu m e r i cu peri cu pruni c u pădure ş i ce se v a g ă s i pe
dânşi în bani g a t a t a l e r i 8, cuvântând că tot î i m a i vânduse
t a t ă l său m a i înainte că acest zapis partea lui, care şi acest
zapis se a d e v e r e ş t e de 3 m a r t u r i cu scriitorul şi de Constantiii
fratele vânzătorului.
1806 f e b r u a r i e 25 j a l b ă p o p e i D u m i t r a ş c o Gâlcescu către
dumnealui postelnicul I o r d a c h e A r g h i r o p o l u caimacamii C r a i o -
v e i asupra lui D u m i t r a ş c o sin M i h a i Gâlcescu şi asupra f e c i o r u ­
lui pentru stânjeni de m o ş i e ce au c u m p ă r a t dela dânşi fiind
atunci cinci ani trecuţi că s'au sculat să-i î n t o a r c ă bani şi să-şi
ia moşia înapoi, care j a l b ă se v e d e îndreptată către epistatul
polcovniciei că pe amândouă p ă r ţ i l e să-i înfăţişeze la judecata
d e p a r t a m e n t u l u i de p a t r u să cerceteze şi cu anaforaua să arate.
1806 f e b r u a r i e 28. A n a f o r a u a a d e p a r t a m e n t u l u i de patru
după pomenita j a l b ă prin c a r e se dă d r e p t a t e j e l u i t o r u l u i p r e o t
a s t ă p â n i după cuprinderea zapisului de m a i sus cu l e a t 1801
p r i m i n d de bună şi v â n z a r e a dintr'unui cu l e a t 1802.
1809 iulie 15. Zapis iscălit de Ion Z e t Constantin Gâlcescu
şi de I u d i t a soţia v â n z ă t o r u l u i la popa Staicului i f r a t e său
V a s i l e sin P o p a D u m i t r a ş c o Gâlcescu pe p a r t e a l o r d e m o ş i e
cu cursul ce se v a g ă s i . V i e i p o m e t din apă din pădure din
hotarul C i o b ă n e ş t i l o r ce este de z e s t r e 11 stânjeni şi j u m ă t a t e .
1810 g h e n a r i e 25. L a camasa acestui zapis se v e d e hotarul
i s p r ă v n i c e a s c ă î n t ă r i n d d r e p t a t e a popei D u m i t r a ş c o după zapi-
sul d e m a i sus n u m i t cu l e a t 1809 I u l i e 19.
1815 g h e n a r i e 3. Z a p i s u l iscălit d e V l ă d u ţ sin răposatul
Gâlcescu v â n z ă t o r u l către V a s i l e sin M a z i l u Gâlcescu sin P o p a
D u m i t r a ş c o Gâlcescu a d e v e r i t de 3 m a r t u r i că iau v â n d u t rân­
duri de v i e (nu a r a t ă c â t e ) din hotarul C i o b ă n e ş t i l o r dinspe
apus cu locul ce se cuprinde în g a r d m e r t i c u l său i loc de piv­
niţă s t a t o r n i c rânduri câte t a l e r i 1 şi j u m ă t a t e c a r e se f a c e
peste t o t t a l e r i 22 şi j u m ă t a t e .
 1822 A u g u s t — . Jalbă a popei D u m i t r a ş c o c ă t r e i s p r ă v n i -
c a t asupra unui V l ă d u ţ u sin D i n c ă i B a r b u l i D u m i t r a i I o n
B ă l ă ţ o i delà L d g r e ş t i M o ş t e n i că nu iau f o s t î n g ă d u i t să-şi scu­
ture p e r i i după m o ş i a c u m p ă r a t ă delà neamul l o r când le-au
f o s t stăpânirea d e a v a l m a iar m a i pe u r m ă i s'au ales pe de o
p a r t e . I n dosul c ă r e i a j a l b i se v e d e poruncă dată c ă t r e z a p c i
plăşilor să f a c ă c e r c e t a r e şi î m p l i n i r e jeluitorului său să-i tri-
meată la isprăvnicat.
î m p o t r i v a acestor m a i sus p o m e n i t e sineturi fiindcă j e ­
luitori n'avură cuvinte destoinice a le d e f ă i m a , iar p â r â t e i destul
d o v a d ă i este s t ă p â n i r e f a r ă p o r n i r e de j u d e c a t ă în soroc pra-
vilnic, g ă s i n d cu cale c ă şi de acum înainte să-şi aibe stăpânire
î n t o c m a i după c u p r i n d e r e a z a p i s e l o r de m a i sus p o m e n i t e cu
unele ce sunt pe v â n z a r e în rupt i a r nu în loc p r e c u m zic jelui­
t o r i . Şi j e l u i t o r i d e v o r g ă s i peste suma vândută p r i n aceste
zapise, alt p ă m â n t nevândut al neamului lor, să aibă a-şi căuta
şi a-1 stăpâni dacă nu v o r f i alţi î m p o t r i v i t o r i dând neamul lor,
pentru c a r e s p r e ştinţa s'au d a t această c a r t e de judecată.

1822 N o e m b r i e 5.

Z a m f i r a c h e Balăceanu medelnicer.
Vasile Mongescu biv treti logofăt.
P r o c i t : g r e f i e r : I o n i ţ ă Crăsnaru.

P r e z i d e n t Judecătoria Judeţului G o r j . Copie întocmai

după cea a d e v ă r a t ă c a r e este in condica Judecătoriei 1822 N o e m ­
;
brie 5" 0 .

EM. E M . SÀVOIU
 D Â R I D E S E A M A

V. L a u r e n t , Contributions à l'histoire des relations de

l'Eglise byzantine avec l'Eglise roumaine, au début du XV-e
siècle. A c a d é m i e R o u m a i n e . Bulletin de la section historiques
1945.

Cu m a r e a sa c o m p e t e n ţ ă în acest domeniu, directorul

Institutului f r a n c e z d e studii b i z a n t i n e de la noi aduce c â t e v a
precisiuni de m a r e î n s e m n ă t a t e p r i v i t o a r e la ierarhii începutu­
rilor vieţii noastre religioase.
Se ştie c ă o r g a n i s a r e a B i s e r i c i i noastre s'a făcut în l e ­
g ă t u r ă cu B i z a n ţ u l . T e n d i n ţ e l e autonomiste, m a n i f e s t a t e curând
după î n f i i n ţ a r e a M e t r o p o i i i l o r , n'au b i r u i t însă, cum au cre-
zut*o m u l ţ i p â n ă astăzi. P ă r . L a u r e n t o dovedeşte în acest eru­
d i t articol, sprijinindu-se p e t e x t e a p r o a p e n e o b s e r v a t e sau chiar
inedite.
M a i întâi, d-sa semnalează un p a s a j din voluminosul dosar
c o m p i l a t de M e t r o p o l i t u l de A n k y r a M a k a r i o s î m p o t r i v a P a ­
triarhului M a t e i u (1397—1410), d o v e d i n d c ă titularul de M e l i -
tene a ocupat Scaunul m e t r o p o l i e i U n g r o v l a h i e i . N u m e l e nu i
s e spune, şi nici data, nu e indicată, d a r d. L a u r e n t o f i x e a z ă
cu m u l t ă p r o b a b i l i t a t e î n t r e 1403 şi 1409. C e i a ce t r e b u e să re­
ţ i n e m , e că M e t r o p o l i t u l de Melitene, t r a n s f e r a t în fruntea
sericii U n g r o v l a h i e i , era f ă r ă discuţie un g r e c , şi aceasta in­
firmă părerea lui Dobrescu, după care M i r c e a cel B ă t r â n ar fi
r u p t l e g ă t u r i l e cu P a t r i a r h a t u l , p ă r e r e susţinută apoi şi de re­
centul i s t o r i c al d o m n i e i lui M i r c e a , c a r e p r o c l a m ă o a d e v ă r a t ă
r e f o r m ă a B i s e r i c i i n o a s t r e pe s e a m a m a r e l u i D o m n , şi libera­
r e a de sub tutela bizantină, — t o a t e lucruri f ă r ă nici un temeiu :
nu se m a i p o a t e a f i r m a că A n t h i m K r i t o p u l o s a f o s t cel din urmă
m e t r o p o l i t g r e c în Ţara.-Româneaseă.
 î n v ă ţ a t u l f r a n c e z r e s o l v ă apoi d i f i c u l t a t e a resultatâ din
confusia î n t r e A n t h i m de „ M a u r o v l a h i a " şi T i m o t h e i al U n g r o -
vlahiei, cari, după două i z v o a r e d i f e r i t e , r e t r a ş i în v i a ţ a mona­
hală, ar f i r e v e n i t , prin decisie sinodală, în fruntea Bisericii.
D u p ă d. L a u r e n t cele două persoane trebue identificate, şi nu
p o a t e f i v o r b a d e cât de A n t h i m al U n g r o v l a h i e i .
M a i d e p a r t e , autorul se ocupă d e rolul însemnat p e care
A t h a n a s i o s , m e t r o p o l i t d e Severin, 1-a a v u t în chestia patriar­
hului M a t h e i u I . D o s a r u l acestui conflict r e l i g i o s atestă exis­
tenţa lui A t h a n a s i o s d e S e v e r i n încă din N o e m b r i e 1387 şi în
ultimele luni a l e anului 1403.
I n sfârşit, î n v ă ţ a t u l f r a n c e z aduce o precisiune şi în ches­
tia m u l t discutată a m e t r o p o l i t u l u i t r i m i s în M o l d o v a de î m p ă ­
r a t u l M a n u e l n P a l e o l o g u l . D - s a p r o b e a z ă că el a f o s t episcopul
de Poleainina, c u m résulta neîndoios dintr'un pasaj din S y r o -
pulos. N u m e l e însă nu i se ştie.
N. Bănescu.

G. V e r n a d s k y , Sur l'origine des Alains. E x t r a s din Byzttn-

tkm, X V I (1942—1943), pp. 81—86.

P r e ţ u i t a r e v i s t ă a d-lui G r é g o i r e , delà. B r u x e l l e s , s'a re­

f u g i a t , în anii t r a g e d i e i care a zguduit lumea, în A m e r i c a , de
unde numerele apărute încă nu ne-au sosit. P r i m i m însă acest
e x t r a s al învăţatului delà Y a l é U n i v e r s i t y . E l se ocupă de ori­
ginea poporului iranian din g r u p a sarmată, care a j u c a t un rol
a t â t de însemnat şi în p ă r ţ i l e n o a s t r e în v e a c u r i l e bizantine.
D . V e r n a d s k y stabileşte două tipuri de nume sub c a r e a-
p a r e acest p o p o r : cel dintâi, Alani ( g r . ' A X a v o î ) , asupî'a căruia
s'au dat f e l u r i t e e x p l i c a ţ i u n i şi p e care î n v ă ţ a t u l nostru, pornind
delà rolul i m p o r t a n t al cerbului î n m i t o l o g i a alană, îl pune în
l e g ă t u r ă cu numele ce înseamnă, în v e c h e a iraniană, ,,cerb".
indoeurop. elen, v e c h i u iranian alan. A l doilea t i p e As, sub
care a p a r A l a n i i din Caucas (Osseti) în E v u l mediu. A c e s t
nume, la S t r a b o Amoi, la P t o l e m e u 'Acxaîoi, este, după autor,
în strânsă l e g ă t u r ă cu t i p u r i l e Antî, Antes, Antsai.
D . V e r n a d s k y semnalează încă un t i p d e nume compus,
aplicat unei r a m u r i î n s e m n a t e a A l a n i l o r , Roxolani. Vsevolod
M i l l e r îl d e r i v a dela rădăcina iraniană rukhs, „lumină": Rukhs--¡
Alani a r f i deci „ A l a n i i străluciţi". D . V e r n a d s k y socoteşte justă
d e r i v a ţ i a , întru cât a l ă t u r i d e acest n u m e se întâlneşte şi cel de
Rukhs-As ( A s i i s t r ă l u c i ţ i ) la Ibn-Rusta, şi î n v ă ţ a t u l nosti-u îl
apropie de Rocas = Roc-As (Rukhs-As) din „Getica" lui
Iordanes.
U l t i m a p a r t e a studiului se ocupă de î m p r e j u r ă r i l e isto­
r i c e c a r e au î m p i n s pe A l a n i din r e g i u n e a K h a r e z m , unul din
vechile l o r centre, către regiunile Caucasului. E m i g r a ţ i a câtor­
v a t r i b u r i a f o s t g r ă b i t ă de e x p e d i ţ i a lui A l e x a n d r u cel M a r e .
în r e g i u n e a fluviului O x u s şi Y a x a r t e . D o u ă v e a c u r i m a i în
u r m ă o nouă m i ş c a r e a p o p o a r e l o r spre lumea pontică a fost
p r o v o c a t ă de m a r i e v e n i m e n t e din A s i a centrală: n ă v ă l i r e a H u ­
nilor, H i u n g - N u , c a r i au î m p i n s din l o c u r i l e l o r pe T o k h a r i , şi
aceştia au aruncat apoi t r i b u r i l e s a r m a t e din T u r k e s t a n către
V e s t , până în r e g i u n e a Caucasului septentrional.
N. Bănescu.

P r o t o s i n g h e l u l V . V a s i l a c h e , Mitropolitul Veniamin (7o*-

tachi, T i p a r u l M ă n ă s t i r i i N e a m ţ u , 1942.

A c e a s t ă m o n o g r a f i e e o lucrare v r e d n i c ă de strălucita f i ­
g u r ă a m a r e l u i m e t r o p o l i t al M o l d o v e i . î n t r e a g a v i a ţ ă d e cre­
dinţă ş i d e e v a n g é l i c a iubire a ierarhului, c a r e a ştiut să dea
p r i n f a p t e l e sale B i s e r i c i i m o l d o v e n e un p r e s t i g i u cum nu se
p o a t e m a i m a r e , e schiţată cu p i e t a t e d e autor, în lumina măr­
turiilor contemporane.
I n expunerea lungei misiuni cu a d e v ă r a t apostolice a lui t
V e n i a m i n , păr. p r o t o s i n g h e l a ştiut să a f l e tonul şi înălţimea
m o r a l ă care m ă r e s c v a l o a r e a lucrării sale. D-sa subliniază pe
bună d r e p t a t e t o t capitalul m o r a l p e oare V e n i a m i n îl aducea
din f a m i l i a sa de v e c h i b o i e r i ai M o l d o v e i . C u v i o ş i a sa caracte-
risează, cu acest p r i l e j . în cuvinte nu se p o a t e m a i juste, rolul
b i n e f ă c ă t o r al b o i e r i m e i d e ţară, pe c a r e i g n o r a n ţ a şi z ă p ă c e a l a
c o n t e m p o r a n ă o contesta cu atâta îndârjire, încât a m putut auzi.
l a U n i v e r s i t a t e , un candidat de d o c t o r a t a r g u m e n t â n d cu o can­
didă n a i v i t a t e spre a ne c o n v i n g e că o clasă b o e r e a s c ă nici n'a
e x i s t a t la noi, ea fiind, după adânca sa erudiţie, o c r e a ţ i e a
epocii f a n a r i o t e . C a o î n f i e r a r e a, acestui t r i s t oportunism ce
însufleţeşte a z i p e - t i n e r i i noştri „ i s t o r i c i " , sună cuvintele de
m a r e a d e v ă r cu care, precisând s f e r a de acţiune a b o i e r i l o r din
trecut, păr. V a s i l a c h e a m i n t e ş t e m e r i t u l l o r n e p i e r i t o r pentru
B i s e r i c a n o a s t r ă : „ V i a ţ a r e l i g i o a s ă d e asemenea era î n s u f l e ţ i t ă
în ţ i n u t u r i î n t r e g i d e dărnicia sufletească şi de e v l a v i a b o g a t ă
a acestor boieri, c t i t o r i de biserici, de mănăstiri, de şcoli, de
v i a ţ ă creştinească aleasă. E i cumpărau apoi c ă r ţ i r e l i g i o a s e la
bisericile satelor de pe moşiile lor, şi t o t ei r ă s p l ă t e a u m a i cu
d ă r n i c i e p e sărmanul p r e o t neplătit de, domnie. I n fruntea p r o ­
cesiunilor r e l i g i o a s e , la v r e m e de g r e a cumpănă, nu lipsea b o i e ­
rul cu î n t r e a g a lui f a m i l i e , i a r la v r e m u r i de tihnă şi îndestu­
l a r e , aduceau cu aceiaşi credinţă daruri şi închinăciuni cu mul­
ţ u m i t ă P ă r i n t e l u i din C e r u r i " ( p . 1 2 ) .
N. Bănescu.

V. L a u r e n t , Le titre d'empereur orthodoxe et le sens de

son emploi en numisnàttique byzantine, Cronica numismatică şi
arheologică, X I X ( 1 9 4 5 ) , pp. 34—41.

S e m n a l â n d t e r m i n o l o g i a t r a d i ţ i o n a l ă de p e m o n e t e l e î m ­
p ă r a ţ i l o r bizantini de la H e r a c l i o s înainte, î n v ă ţ a t u l f r a n c e z se
« p r e ş t e asupra predicatului d e „ î m p ă r a t o r t h o d o x " , c a r e apare
până acum pe două m o n e t e din aceiaşi e p o c ă : una, p r o v e n i n d
d e l à M i h a i l S t r a t i o t i k o s (1056—1057) — colecţia B e r t e l è — şi
cealaltă delà I s a a c C o m n e n u l (1057—-1059), urmaşul său i m e d i a t
( P a r i s , C a b i n e t des M é d a i l l e s ) .
P r e d i c a t u l acesta a t â t d e puţin obişnuit a, a t r a s atenţia
î n v ă ţ a ţ i l o r , c a r i au c ă u t a t să-i dea o e x p l i c a ţ i e . C e a m a i bună a
f o s t a lui B e r t e l è , c a r e pune acest e p i t e t în l e g ă t u r ă cu shisma
p r o v o c a t ă - d e p a t r i a r h u l K e r u l a r i o s , în 1054. U n e v e n i m e n t a t â t
d e însemnat, — a f i r m a dânsul — şi-a a f l a t o repercusiune f i ­
rească în c â m p u l numismaticei, inspirând c â t o r v a î m p ă r a ţ i , cari
au d o m n i t i m e d i a t după consumarea shismei, să a f i r m e astfel
c a r a c t e r u l l o r de î m p ă r a ţ i ortodocşi.
D. Laurent e însă de altă p ă r e r e , şi e a se a p r o p i e m a i mult
d e a d e v ă r . D-sa a r a t ă că în această epocă, în intitulaţiile so­
lemne ale chrysobulelor, cancelaria i m p e r i a l ă adaugă l a epitetul
t r a d i ţ i o n a l de maToţ ( c r e d i n c i o s ) p e acela de „ o r t h o d o x " , cura
apare în diplomele lui M i h a i l V I I D u k a s şi în ale lui A l e x i o s I
Comnenul. E o inovaţie protocolară, ieşită d i n t r ' o anumită preo­
cupare. Dar nu crede că shisma din 1054 a putut d e t e r m i n a a-
ceastă inovaţie, căci e puţin p r o b a b i l ca î m p ă r a ţ i i să f i f ă c u t - o
anume spre a opune o r t h o d o x i a l o r „ e r e s i e i " latine. Cancelaria
bizantină a fost, în adevăr, mereu preocupată de o înţelegere cu
Roma. Titlul de împărat o r t h o d o x a ieşit din tradiţia protoco­
lară. El se d a t o r e ş t e f u n c ţ i o n a r i l o r cancelariei, c a r i l-au adău­
gat î m p ă r a t u l u i ca un omagiu particular, căci semnătura auto­
g r a f ă a suveranului nu şi 1-a însuşit niciodată. A c e s t t i t l u îşi
are echivalentul î n t i t u l a t u r a curentă (Trioioc = credincios)
şi nu face de c â t să o p r e c i s e z e şi a m p l i f i c e .
Prezenţa acestui epitet întâia o a r ă în titlul î m p ă r a ţ i l o r ,
cari au dus luptă' cu a m b i ţ i o s u l p a t r i a r h , i z v o r ă ş t e din preocu­
parea lui M i h a i l V I mai întâi, a lui I s a a c Comnenul, după aceia,
de a răspunde p r i n a f i r m a ţ i a simbolică a o r t h o d o x i e i lor insi­
nuărilor ce li se puteau î n d r e p t a din causa conflictului eu K e r u -
l a r i e s . O d a t ă adaus, epitetul a continuat a f i g u r a un t i m p în
formula p r o t o c o l a r ă a cancelariei. „ n _
r
N. Banescu

„Biserica ortoâXţxă română", L X I V , 1—3 (1946) publică

sub iscălitura d-Jui I . Barnea, o dare de s e a m ă asupra s t u i i u l u i
P ă r . V . L a u r e n t , a p ă r u t în n-rul nostru precedent, cu p r i v i r e
la n e p a r t i c i p a r e a A r h i e p i s c o p u l u i de T o m i s la sinodul d e Chal-
kedon.
T â n ă r u l t e o l o g relevează, cu acest p r i l e j , „ c â t e v a scăderi
de formă", c a r e nu e x i s t ă decât pentru dânsul. Oamenii de
ştiinţă nu v o r zice Eutihie, nici „ V a s i l e d e Seleucia", pentru
simplul m o t i v că ei p r e f e r ă a p ă s t r a f o r m a n u m e l o r în trans­
c r i p ţ i e e x a c t ă : deci Eutyclies, Basilios, Prokopios (nu P r i c o -
p i e ) . D e ce nu ziceţi şi Vasilefs, în loc de basileus? C â t pentru
„ b r i g a n d a j u l din E f e s " , e x p r e s i a e t o t a t â t de e x a c t ă ca şi „ S i ­
nodul tâlhăresc d i n E f e s " pe care o v r e a autorul.
I n l o c de asemenea m ă r u n ţ i ş u r i f ă r ă nici o v a l o a r e , ,,Bi­
serica o r t o d o x ă r o m â n ă " şi-ar controla m a i bine i g n o r a n ţ a co­
l a b o r a t o r i l o r săi, cari dovedesc uneori o p a t e n t ă superficialitate.
 Iată, spre a lua un e x e m p l u ,un erudit s l a v i s t care, ,,cu
prilejul unei s c r i s o r i inedite", consacră în paginile revistei
(93—109) un studiu asupra l e g ă t u r i l o r M i t r o p o l i t u l u i D o s o f t e i
al M o l d o v e i cu P a t r i a r h u l Ierusalimului D o s i t h e i . E v o r b a de o
scrisoare «adresată de P a t r i a r h m i t r o p o l i t u l u i nostru, la 7 I u l i e
1675, s c r i s o a r e p e care autorul a aflat-o m a i de m u l t într'o
b i b l i o t e c ă din L e m b e r g . D-sa o dă acum la i v e a l ă în originalul
g r e c e s c şi î n t r a d u c e r e românească, pentru a scoate dintr'însa,
aşa cum o î n ţ e l e g e , o serie de consideraţii c a r e ar pune î n t r ' o
nouă lumină un î n t r e g capitol din istoria culturii noastre în
veacul al X V I I - l e a .
D i n n e f e r i c i r e , autorul n'a înţeles m a i nimic din scrisoa­
rea pe c a r e o c o m e n t e a z ă .
„ A m auzit c ă ai luat din nou tronul tău", — începe, în
traducerea autorului, P a t r i a r h u l — „şi îngrijeşti frumos de oile
cele cuvântătoare, ca să mulţumească cu cuvîntul pe Dumnezeu
şi-ţi aminteşti şi de prieteni". D a r t r a d u c e r e a e x a c t ă .e aceasta:
„ ş i vezi să î n g r i j e ş t i bine de oile cuvîntătoare, căci ai să dai so­
coteală lui D u m n e z e u , şi cunoaşte-ţi şi p r i e t e n i i " . Cine ştie în a-
d e v ă r greceasca, nu ocoleşte pe ibec, care e i m p e r a t i v u l aoris­
tului al I I - l e a dela v e r b u l „ a v e d e a " , f o r m ă din g r e c i t a t e a târ­
z i e (încă din koine), în l o c d e ibe ( f o r m a t ă p r i n a n a l o g i e eu
i m p e r a t i v e l e care au pe s i g m a ) . N e ş t i i n d acest lucra, autorul
1-a o m i s şi a t r a d u s 1 doilea v e r b , punându-1 în i n d i c a t i v
prezent, c u m a f ă c u t şi cu cellalt i m p e r a t i v , pe c a r e 1-a d a t t o t
cu prezentul indicativului şi cu un înţeles pe c a r e nu-1 are
( „ ş i - ţ i a m i n t e ş t i " ) . A p o i , cine ştie cât d e puţin g r e c e ş t e , nu se
poate încurca în e x p r e s i a AOTOV bibujui ( - ^ d a u socoteală, dau
seamă de c e v a ) .
M a i d e p a r t e P a t r i a r h u l spune că V o r n i c u l u i M i r o n a ş c o şi
Spătarului A p o s t o l a c h e l e f a c e bune u r ă r i şi-i binecuvintează.
î n v ă ţ a t u l nostru traduce, î n t r ' o r o m â n e a s c ă c e r t a t ă cu g r a m a ­
t i c a : „Pe boerul v o r n i c M i r o n a ş c u şi pe boerul s p ă t a r A p o s t o ­
lache... le urez t o t binele şi-i binecuvântez".
D a r unde traducerea ia p r o p o r ţ i i l e unei c a t a s t r o f e e când
P a t r i a r h u l scrie, c u m î n ţ e l e g e autorul: „ Ş i am a f l a t că Domnul
vostru a d a t o sumă de aspri lui Casini, ca să supravegheze în-
frumuseţarea m ă n ă s t i r i i şi m ă bucur că au încăput în m â i n i
bune. D e c i îngrijiţi-o frumos, şi vom face şi noi ce putem, şi
p o a t e curând se va termina această mănăstire şi aceasta v a f i
meritul D o m n i e i tale". T o t ce e subliniat nu corespunde textului.
I a t ă t r a d u c e r e a lui e x a c t ă .
„ Ş i a m a f l a t c ă D o m n u l ţi-a d a t din banii Caşinului, ca
să-i păstrezi, să s e zidească ( r e p a r e ) mănăstirea, şi m ă bucur
că au încăput în m â i n i bune. D e c i păstrează-i bine, şi punem
şi noi cât v o m putea, p o a t e că se v a clădi odată acea m ă n ă s t i r e ,
şi a t a v a f i r ă s p l a t a " .
In colecţia Hurmuzaki (volumele X I I I şi X I V ) s'au tipă­
r i t o s e r i e de acte g r e c e ş t i r e f e r i t o a r e la închinarea m ă n ă s t i r i i
Caşinului ( j u d . B a c ă u ) ca m e t o h al Sf. M o r m â n t şi la bunurile
ei. G r a m a t a P a t r i a r h u l u i de Constantinopole. din Octomvrie
1676, f a c e î n t r e g istoricul acestei mănăstiri, care, clădită de
G h e o r g h e Ş t e f a n ca s t a v r o p i g h i e a Scaunului ecumenic, rui-
nându-se p e . u r m a î n t â m p l ă r i l o r „ ş i ajungând a o r o a p e în pri­
m e j d i e de a r ă m â n e a pustie", a f o s t închinată de D o a m n a Safta.
soţia ctitorului, şi de f r a t e l e acestuia, V a s i l a ş c o . Sfântului M o r ­
mânt, cu t o a t e bunurile e i . Cu un an mait înainte de g r a m a t a
din O c t o m v r i e 1676, prin c a r e se întăreşte această legătură,
P a t r i a r h u l Ierusalimului scria deci m i t r o p o l i t u l u i M o l d o v e i în v e ­
derea t o c m a i a r e c l ă d i r i i de c a r e se simţea n e v o e la Caşin.
Se m a i puteau afla aceste lucruri din N . I o r g a , Istoria
bisericii româneşti, I ( V ă l e n i i - d e - M u n t e 1 9 0 8 ) , p. 317, din N .
I o r g a , ^Sate şi mănăstiri din România, M i n e r v a 1905, unde pe
p a t r u p a g i n i se descrie f r u m o a s a c t i t o r i e a lui G h e o r g h e Şte­
fan, care nu v o i s e să rămână mai p r e j o s de r i v a l u l său V a s i î e
L u p u . din Studii şi documente, v o i . V , de acelaşi, ş. a.
D a r î n v ă ţ a t u l nostru, sigur de g r e c e a s c a sa, traduce c.dm:
„ D o m n u l vostru a dat o sumă de aspri lui Casini, ca să supra­
vegheze înfrumuseţarea mănăstirii", şi clădeşte pe această fic­
ţiune î n t r e a g a p o v e s t e p r i v i t o a r e la mănăstirea Getăţuia dej"
Iaşi, pentru care D u m i t r a ş c u C a n t a c u z i n o ar f i d a t suma de
aspri şi P a t r i a r h u l f ă g ă d u i a ajutorul său: „ S e v e d e — scrie
dânsul — că în 1675, data s c r i s o r i i publicate de noi, nu erau
t e r m i n a t e t o a t e clădirile a n e x e şi p o a t e pictura, căci D o s i t e i
 152 DARI D E S E A M A

vorbeşte de terminarea înfrumuseţării (sublinierea e a auto­

rului)". Totuşi verbul din t e x t a r e numai însemnarea de „a zidi,
a repara". D a r închipuirea eruditului î ş i ia v î n t , nu se opreşte
aici. V e d e în TOU Kdcnvou pe Cassini sau Cassino, arhitectul fru­
moasei clădiri a. Cetăţuii. C i t ă m : „ S c r i s o a r e a lui D o s i t e i dă şi
numele unui arhitect al l u c r ă r i l o r dela C e t ă ţ u i a în stadiul final
al „înfrumuseţărilor" d e l a 1675, în textul grecesc la dativ
1
„Kdoivou'" (sic) ); c r e d e m că el corespunde unui Cassini sau
Cassino, nume obişnuite italieneşti. A m a v e a de a f a c e cu un
arhitect italian, p o a t e din Veneţia, c e i a ce ar constitui un f a p t
interesant pentru istoria artei vechi româneşti..." Nu cunoaştem
numele arhitecţilor dela Cetăţuia, u r m e a z ă î n v ă ţ a t u l slavist. D .
V . D r ă g h i c e a n u , în studiul său a s u p r a m ă n ă s t i r i i Cetăţuia, pre­
supunea că au f o s t aceiaşi cari, cu 25 d e ani m a i înainte, lu­
craseră la T r e i I e r a r h i : „ D i s t a n ţ a în t i m p este c a m m a r e " , o-
biectează savantul. „ P r e s e n ţ a unor e l e m e n t e apusene, adaugă
dânsul, c u m este sala'gotică cu t a v a n u r i l e lucrate în o g i v e ar f i
o indicaţie că, î n e p o c a î n c a r e s'au l u c r a t clădirile anexe ale
mănăstirii, a fost aci un arhitect italian, despre care patriarhul
spune că lucrarea ap află „ î n mâini bune", deci un m e ş t e r cu
2
renume" ).
Se p o a t e o m a i m a r e „ b e ţ i e d e c u v i n t e " a „ Ş c o a l e i nouă
istorice" ?
Studenţii noştri de g r e c e ş t e ştiu că crac; gbwae î n s e a m n ă :
„ţi-a dat", căci aăq se l e a g ă de v e r b , nu de subiect, fiind-că,
în acest cas, n'ar f i a v u t accent ( 6 auSevTnc; aaq). Domnul
dăduse lui D o s o f t e i banii Caşinului, ca să r e p a r e acolo clădirile
p ă r ă d u i t e de L e ş i şi d e T ă t a r i , cum spun t e x t e l e , nu lui Cassini,
c a r e n'a existat, nici pentru „ î n f r u m u s e ţ a r e a " Cetăţuii, t o t atât
de inexistentă.
D a r m a i e ceva. C o m e n t â n d l e g ă t u r i l e lui M i r o n Costin
cu î n v ă ţ a ţ i i g r e c i , autorul semnalează şi p scrisoare a lui „ C a -
r i o f i l i s " către boerul m o l d o v e a n . E a î n c e p e : Avayivujcn<ujv T ^ v

•nuiav ... î n v ă ţ a t u l nostru traduce aceste e l e m e n t a r e c u v i n t e :

1) C a r e e î n s ă genitivul; n u m e l e g r e c e s c al C a ş i n u l u i : 'l'i Kdaiv&v.

2) D a r P a t r i a r h u l se b u c u r ă c ă b a n i i se a f l ă î n m a n i l e s i g u r e a l e
lui D o s o f t e i Acesta-i primise!
}yAm recunoscut cinstea..." — ceia c e presupune, zice dânsul,
o scrisoare a lui M i r o n Costin. L u c r u l e sigur, nu presupunere,
care, nici e a nu p o a t e résulta din traducerea f ă r ă sens a auto­
rului. C u v i n t e l e g r e c e ş t i înseamnă: „Cetind cinstita ( t a scri­
s o a r e ) " . „ M a i multe nu p u t e m afla din C a t a l o g u l de m a n u s c r i s e
din c a r e sunt e x t r a s e aceste date", a f i r m ă eruditul, care, î n t r ' o
notă, î n s e m n e a z ă : „ A c e a s t ă indicaţie mi-a fost comunicată de
răposatul p r o f e s o r D . R u s s o " .
B a t ă - v ă norocul d e „ e l e n i ş t i " !
N. Bănescu

L a d i s l a s M a k k a i , L'historiographie roumaine dans les

dernières dizaines d'années, în Revue d'Histoire Comparée. Etu­
d e s H o n g r o i s e s , X X I - e année, 1943, N o u v e l l e série, t o m e I-er,
N o . 3—4, p p . 469-^504.

V e c h i u l şi d e v o t a t u l prieten al trecutului românesc, d-1

M a k k a i , îşi ia sarcina de a prezenta lumii d e c u l t u r ă . d e pretu­
tindeni, delà c a r e nădăjduieşte un nou a r b i t r a j pentru reaşeza­
r e a S f i n t e i C o r o a n e pe crestele CârpatîTôr", Bilanţul a c t i v i t ă ţ i i
i s t o r i o g r a f i c e desfăşurate la noi în ţ a r ă în timpul ultimelor
decenii. î m i p a r e rău că lipsa mea de c o m p e t e n ţ ă m ă împiedecă
să e x a m i n e z î n t r e g acest studiu, c a r e debutează prin o b s e r v a ţ i i
savuroase, ca, de pildă, aceea că „ I e s sources sont i n t e r p r é t é e s
a v e c l e plus d e c o m p é t e n c e p a r l e s historiens qui appartiennent
au p a y s o ù o n les t r o u v e " ( p . 4 6 9 ) , p o t r i v i t c ă r e i a însuşi d-1
M a k k a i a r f i t r e b u i t de m u l t să renunţe l a a m a i f a c e i s t o r i e
românească. C u m însă cercetările u l t i m i l o r ani m'au dus la o
o a r e c a r e f a m i l i a r i z a r e cu q p e r a lui N i c o l a e I o r g a , m ă v o i o p r i
numai asupra p ă r ţ i i din articolul d-lui M a k k a i c a r e se r e f e r ă
l a sensul şi v a l o a r e a acestei o p e r e .
D-1 M a k k a i e s t e unul dintre fruntaşii unei numeroase
echipe d e c e r c e t ă t o r i m a g h i a r i , care şi-a propus drept ţintă
răspândirea unei i m a g i n i a d e s v o l t ă r i i i s t o r i c e româneşti, după
care, biet neam de strânsură, pripăşit într'un t â r z i u pe pămân­
tul A r d e a l u l u i , — a m f o s t cu g r e u scoşi din b a r b a r i a noastră
o r i g i n a r ă de m i l a u r m a ş i l o r Sfântului Ştefan. I a r de nu s'a
putut face m a i m u l t din noi, v i n a nu e a acestora, c a r e şi-au

«
 dat t o a t ă osteneala, ci a neamului nostru prost de ciobani şi d e
i o b a g i . C â t despre ţinuturile de dincoace de munţi, m a i puţin
fericite, au t r ă i t bătute de t o a t e v â n t u r i l e , cunoscând ceasuri
de î n v i o r a r e d o a r atunci când prin păsurile C a r p a ţ i l o r străbă­
tea v r e o c h e m a r e s a l v a t o a r e m a g h i a r ă sau influenţa vreunei
f o r m e de v i a ţ ă superioare, e l a b o r a t ă de geniul c r e a t o r al tri­
b u r i l o r lui A r p a d .
D a r , spre a face să t r i u m f e o atare i m a g i n e a trecutului
românesc, nu e suficient să a f i r m i până la e x t e n u a r e a cititoru­
lui aceleaşi teze pe care l e r e g ă s e ş t i în t o a t e o p e r e l e distinsei
echipe şi ale s a l a r i a ţ i l o r săi străini, ci m a i t r e b u i e încă c e v a :
să distrugi cealaltă imagine, a unui p o p o r adânc î n f i p t în pă­
mântul lui, cunoscând t i m p u r i d e u r g i e ,e drept, dar şi e n e r g i c e
a f i r m ă r i , element a c t i v în E u r o p a răsăriteană, s t ă p â n al unei
v e c h i c o m o r i de c i v i l i z a ţ i e şi posedând resurse sufleteşti ce în­
d r e p t ă ţ e s c orice nădejdi pentru v i i t o r . Ori, j u s t i f i c a r e a acestei-
lalte i m a g i n i , atât d e d i f e r i t e , se g ă s e ş t e m a i m u l t d e c â t în o r i ­
c a r e alt loc, în o p e r a lui N i c o l a e I o r g a . D e m o n e t i z a r e a ei se i m ­
pune, deci, ca o necesitate absolută. I n acest scop, căile de ur­
m a t p o t f i două: 1 ) analiza d i f e r i t e l o r a f i r m a ţ i u n i pe care a-
ceasta le cuprinde şi c o m b a t e r e a lor, şi 2 ) c e r c e t a r e a c a r a c t e ­
r e l o r g e n e r a l e ale o p e r i i şi surparea însăşi a t e m e i u r i l o r ei.
t î e a dintâi cale e acea c a r e a f o s t u r m a t ă de d-1 _Domanovsk>
în U n g a r i a , de răposatul M u t a f c i e v în B u l g a r i a , sau de d-1 C.
C. Giurescu la noi în ţară. R e z u l t a t e l e au f o s t însă a t â t de la­
mentabile, că r e l u a r e a ei nu m a i tentează p r o b a b i l p e nimeni.
R ă m â n e , astfel, cea de a doua cale, p e care îl î n t â l n i m păşind
v i g u r o s ' pe d-1 M a k k a i . T e m a articolului d-sale constă în pune­
r e a în o p o z i ţ i e a o p e r e i r o m a n t i c e şi f a l s i f i c a t e de prejudecăţi
politice a lui N i c o l a e I o r g a , p e de o p a r t e cu aceea a contempo­
-
r a n i l o r săi „ p o n d e r e s e t bien instruits ' ( p . 472) D i m i t r i e Onciul,
Ion B o g d a n sau Constantin Giurescu, i a r p e d e alta, şi m a i ales,
cu aceea a g e n e r a ţ i e i mai noui de istorici, care dacă nu întru­
neşte întru totul aplauzele d-lui M a k k a i , c a p ă t ă totuşi anumite
_ menţiuni onorabile, natural în măsura în care a ştiut să se
opună influenţei pernicioase a lui I o r g a . D u p ă cum se v e d e , în
linii m a r i e aceiaşi t e m ă p e c a r e a m întâlnit-o şi la colegul
 când ne lămurea că „studiile lui Dimi-
d-sale român, d-1 B o d i n ,
trie Onciul, publicaţiile de documente î n g r i j i t e d e l o a n Bogdan,
ediţiile de cronici ale lui Constantin Giurescu ori „ P r i n c i p i i l e
f u n d a m e n t a l e ale I s t o r i e i " —. de universală preţuire — fixate
d e A l e x a n d r u X e n o p o l , i-au deschis (istoriografiei româneşti)
drumul spinos dar singurul p o t r i v i t pentru normala ei desvol-
t a r e . A p a r i ţ i i tumultoase, r o m a n t i c e , îi v o r m a i turbura viaţa,
d a r nu o v o r putea sufoca. F i i n d c ă nimeni nu va mai putea
nega, în f a ţ a e v i d e n ţ i i rezultatelor, v a l o a r e a celor două d o c t r i n e
i s t o r i c e o p u s e : romantismul, aparţinând trecutului, şi obiecti­
vismul, ce se i m p u n e cu t o a t ă puterea". (Priviri generale asu­
pra Istoriei Românilor, R e v . Ist. R o m . , X V ( 1 9 4 5 ) , p. 2 ) .
R e p r o ş u l esenţial p e c a r e d-1 M a k k a i îl aduce lui N i c o l a e
lorga, — v i n a ^ m m o r d i a l ă din c a r e d e r i v ă t o a t e celelalte, —
este acela d e a se f i pus „ a u s e r v i c e des ambitions n a t i o n a l e s "
( p . 4 7 3 ) . I n realitate, dacă d-1 M a k k a i şi-ar da osteneala de a fo­
losi cuvintele într'un chip c e v a m a i propriu, ar trebui să ad­
m i t ă c ă o p e r a lui l o r g a a f o s t î n s e r v i c i u l n e v o i l o r adânci ale
neamului său, de unitate, d e l i b e r t a t e , de creaţiune o r g a n i c ă le­
g a t ă d e un t r e c u t c a r e trebuia cunoscut c â t m a i adânc, şi nu a
unor „ a m b i ţ i i n a ţ i o n a l e " . A m b i ţ i i n a ţ i o n a l e s e r v e s c d-1 Makkai
şi c o n f r a ţ i i d-sale, căci se străduiesc să f a c ă din nou din nea­
mul m a g h i a r un „ H e r r e n v o l k " ;' rolul lui N i c o l e a l o r g a a f o s t
m u l t m a i modest, dar şi m a i nobil t o t o d a t ă , şi de aceia a putut
izbândi.
D-1 Makkai caută şi să sintetizeze ideia principală a în­
t r e g i i a c t i v i t ă ţ i a lui N i c o l a e l o r g a : ,,La g l o r i f i c a t i o n romanti­
que de l'unité populaire maintenue g r â c e au paysan roumain
pendant quinze siècles, m a l g r é t o u t e s l e s séparations et les vicis­
situdes politiques, v o i l à l'idée d i r e c t r i c e qui se r e t r o u v e dans
toutes ses o e u v r e s l i t t é r a i r e s e t s c i e n t i f i q u e s " (p. 4 7 4 ) . E g i e u .
f ă r ă îndoială, să f i x e z i î n t r ' o singură f r a z ă esenţa unei gândiri
atât de b o g a t e şi de n u a n ţ a t e ca aceea a lui N i c o l a e l o r g a . E de
m i r a r e totuşi cum un cenzor a t â t de s e v e r al a c t i v i t ă ţ i i altora,
ca, d-1 M a k k a i , se p o a t e m u l ţ u m i cu r e z u l t a t e atât. de m e d i o c r >.
Şi apoi, o a r e dece d-1 M a k k a i aruncă şi el cu a t â t a dispreţ, ca
şi d-1 Bodin, epitetul d e „ r o m a n t i c " ? D a c ă , d e pildă, v i s u l ace-
 lei U n g a r i i milenare, singură apărătoare, până dincolo de
m o a r t e , a E u r o p e i , răspândind c i v i l i z a ţ i a la p o p o a r e l e f e r i c i t e
să t r ă i a s c ă î n u m b r a cu m i r e s m e d e idilă a C o r o a n e i Sfântului
Ştefan, dacă acest v i s e un v i s r o m a n t i c , t r e b u i e el o a r e pentru
aceasta d i s p r e ţ u i t ?
N u m u l t m a i f e r i c i t e m i se p a r î n c e r c ă r i l e d-lui M a k k a i
de a m e r g e m a i d e p a r t e în analiza c o n c e p ţ i e i i s t o r i c e a lui N i -
colae I o r g a ( p p . 4 7 6 — 4 7 9 ) . D-sa î n c e p e spunând: „L'Histoire
est un g e n r e l i t t é r a i r e " — p r o f e s a I o r g a , etc.". D a c ă nu mă
înşel, un t e x t pus i n t r e g h i l i m e l e înseamnă un t e x t î m p r u m u t a t
din altă p a r t e în c h i a r f o r m a î n o a r e e redat. O r i , d-1 M a k k a i î i
a t r i b u i e l u i I o r g a a f i r m a ţ i a că „ I s t o r i a e un g e n l i t e r a r " , p e
care istoricul nu a făcut-o niciodată. I a t ă , d e ex., ce spune el
în p r i m a - i lecţie de deschidere, d i n 1894, după c e d e f i n i s e dis­
ciplina i s t o r i c ă : , , A m e v i t a t înadins s p e c i f i c a r e a genului căruia-i
a p a r ţ i n e disciplina noastră. I n realitate, cum v e ţ i v e d e a , ea face
p a r t e d i n t r ' o d e s p ă r ţ i r e specială, p e c a r e o o c u p ă singură, cu
prefaţa sa naturală, geologia şi preistoria. N u t o t aşa s'a
c r e z u t în alte epoce. P e n t r u antic, i s t o r i a e un g e n l i t e r a r , şi
f o r m a p e c a r e o ia, e d e t e r m i n a t ă d e această c o n c e p ţ i e a naturii
s a l e " (Generalităţi cu privire ia studiile istorice, ed. I I I - a , Bu­
cureşti, 1944,- p . 1 0 ) .Iar î n p r e f a ţ a la Istoriologia Umană, ex­
plicând stadiul u l t i m al g â n d i r i i sale istorice, spune: „ P r o c e d â n d
aşa, pentru a f a c e din p r e z e n t a r e a i s t o r i c ă o ştiinţă, în sensul
deosebit, al l e g ă t u r i l o r l o g i c e , î n t o t ceia ce s'a h o t ă r î t a cu­
prinde, istoricul, pentru a-i p ă s t r a numele obişnuit, nu face
concurenţă sociologului" ( I b i d . , p. 3 4 4 ) .
D e o p o t r i v ă d e f a l s ă e o altă a f i r m a ţ i e , — de, d a t a aceasta
f ă r ă g h i l i m e l e , — c a r e atribuie lui I o r g a ideia că esenţa unei
naţiuni ,,reste t o u j o u r s l'incarnation d'une seule i d é e : l e natio­
nalisme" ( p p . 476—477). C ă nu-i a p a r ţ i n e lui I o r g a , e lesne
de văzut, d e o a r e c e a f i r m a ţ i a aceasta nu are nici un sens, i a r
I o r g a g â n d e a totdeauna cu m i e z . E s e n ţ a unei naţiuni nu p o a t e f i
o ideie, şi cu atât m a i puţin o ideie p e care însuşi N i c o l a e I o r g a
a arătat-o c â t e de recentă, ca aceea a naţionalismului. D a r , f ă r ă
îndoială, pentru lectorul g r ă b i t , — şi de obiceiu lectorul e g r ă ­
bit, — asemenea a f i r m a ţ i u n i sunt bune de folosit, după cum
 DAKI DE SEAMĂ 157

poate f i f o l o s i t o r şi să arunci în grabă, c u m face d-1 M a k k a i ,

c â t e v a f r a z e despre rostul esenţial al p o p o a r e l o r în gândirea
i s t o r i c ă a lui N i c o l a e I o r g a (ce falsă apare, î n b r u t a l i t a t e a ei,
o frază ca aceasta: „ D a n s l'évolution historique I o r g a ne v o i t
qu'une suite d ' e f f o r t s , p a c i f i q u e s e t g u e r r i e r s , à l'aide desquels
« n e nation cherche à o b t e n i r la réalisation de ses aspirations",
( p . 4 7 6 ) , uitând, f ă r ă îndoială, s ăadaugi cât de l e g a t e sunt
pentru el aceste unităţi n a t u r a l e : „ I s t o r i a unui p o p o r nu a t i n g e
astfel istoria c e l o r l a l t e prin m e n ţ i u n i f u g a r e sau scurte capi­
t o l e d e influenţe reciproce, ci s e f i x e a z ă şi se păstrează în me­
diul f i r e s c de u n i v e r s a l i t a t e umană, căruia îi aparţine în cea
mai s u p e r i o a r ă esenţă" (Două concepţii istorice, în Generalităţi,
p. 9 1 ) . C u astfel de m e t o d e , acel c ? : aia i se impusese „necesi­
tatea absolută d e a nu ouge. a altfel decât pe linii care ar stră­
bate t o a t ă d e s v o î t a r e a o m e n i r i i " (Ibid., p. 2 1 6 ) , ajungând la
acea „ c o n c e p ţ i e d e unitate absolută a v i e ţ i i omeneşti, în orice
margine d e spaţiu şi d e timp" (Ibid.), poate fi cu uşurinţă de­
nunţat oprobriului public ca cel din u r m ă d i n t r e huligani ! D e a l t -
\minteri, lectura a t e n t ă a p a s a g i i l o r pe care le-am reprodus m a i
sus şi a a l t o r a asemănătoare, i-ar fi e v i t a t d-lui M a k k a i afir­
m a ţ i i ca aceasta, p r i v i t o a r e la o p e r e l e de i s t o r i e universală în­
treprinse după R ă z b o i u : „Si donc, à p a r t i r d e 1920, I o r g a se
d é t o u r n e des p r o b l è m e s d e l'histoire nationale, i l ne le f a i t q u e
pour s o u l i g n e r le r ô l e q u e le p e u p l e r o u m a i n a j o u é dans l'his­
toire m o n d i a l e " ( p . 4 8 0 ) . N e r ă m â n e o r i c u m r e g r e t u l că d-sa
nu şi-a d a t o s t e n e a l a să ne arate cum a putut N i c o l a e I o r g a
ajunge pe această c a l e a pan-românismului la concepţia sa de
istoriologie.
Dar d-1 M a k k a i m a i f a c e şi alte descoperiri. C ă l c â n d pe
u r m e l e d-lui Juhâsz, d-sa stabileşte l e g ă t u r i î n t r e g â n d i r e a isto­
rică a lui N i c o l a e I o r g a şi aceea... a lui D i o n i s i e A r e o p a g h i t a l
( p . 4 7 7 ) . O r i c â t d e v e s e l ă ar f i această apropiere, îşi are şi ea
tâlcul ei. C ă c i concepţia o r t o d o x ă despre naţiune, cum o g ă s i m
la D i o n i s i e A r e o p a g h i t u l şi la I o r g a , „ s ' o p p o s e à l'individua­
l i s m e du c h r i s t i a n i s m e occidental et déclare que la nation n'est
qu'une é m a n a t i o n p e r s o n n i f i é e de l ' o r d r e d i v i n " (ibid). Adică,
m a i p e înţeles, R o m â n i i aceştia, cu cel m a i m a r e î n v ă ţ a t al lor
în frunte, sunt un f e l d e b a r b a r i orientali, posedând c o n g e n i t a l
o g â n d i r e deosebită în esenţa ei de acea, de pildă, a t r i b u r i l o r
latine aşezate în pusta pannonică.
R e z u m a t u l de i s t o r i e . r o m â n e a s c ă după I o r g a , pe c a r e d-1
M a k k a i î l dă l a p . 478, nu e m a i puţin plin de g r e ş e l i , pe care
cu gr%u l e putem crede involuntare. A s t f e l d-sa s c r i e : , , A p r è s
la chute de l ' e m p i r e r o m a i n , cette population autochtone lati­
nisée qui, avec f i e r t é s'appelait déjà ,,Roumains", e s s a y a de
continuer sa v i e d a n s des o r g a n i s a t i o n s locales autonomes ap­
pelées petites ,,Roumanies". O r i şi cine cunoaşte cât de cât
o p e r a lui N i c o l a e I o r g a a a f l a t d e t e o r i a ce-i e r a a t â t de scumpă
a R o m a n i i l o r (Romaniae) p o p u l a r e şi ştie că niciodată nu a v o r ­
b i t nici d e „ R o m â n i " şi nici de „ R o m â n i i " după căderea I m p e ­
riului r o m a n . O r i cât d e specialist ar f i d-sa în I s t o r i a R o m â ­
nilor, e o confuzie p e c a r e un o m de p r e g ă t i r e a d-lui M a k k a i
nu o p o a t e f a c e n i c i o dată.
Iorga. nu a putut a f i r m a nici că „ n a ţ i o n a l i s m u l " româ­
nesc îşi a r e o r i g i n e a în dispreţul R o m â n u l u i f a ţ ă de barbari,
p e n t r u simplul m o t i v că b a r b a r i i şi naţionalismul aparţin la
două epoce a t â t d e d e p ă r t a t e între ele, că nu p >t p e r m i t e v r e o
l e g ă t u r ă de a c e s t f e l . N u - i aparţine nici ideia că .^e j a c o b i -
b i n i s m e international de la R é v o l u t i o n française n'eut aucun
effet sur les R o u m a i n s ; chez e u x l e r e n o u v e a u national du
X l X - e siècle ne p r o v i e n t point d'une influence é t r a n g è r e , il est
l e résultat d e la f o r c e contenue dans l'idée nationale r o u m a i n e "
E r a mai bine dacă d-1 M a k k a i , în loc să se mulţumească cu
lectura g r ă b i t ă a unei c o n f e r i n ţ e din Sfcaturi pe întunereji, îşi
dădea osteneala de a ceti, de ex., La pénétration des idées de
l'Occident dans le Sud-Est de l'Europe au XVIII-e siècle şi Lc
romantisme dans le Sud-Est de l'Europe (amândouă în Idées
et formes littéraires françaises dans le Sud-Est de l'Europe,
P a r i s , 1 9 2 4 ) , sau La Révolution française et le Sud-Est de l'Eu­
rope ( î n ,,Revue h i s t o r i q u e du Sud-Est européen", 1933, pp.
342—366), Premiers essais de fédération dans le Sud-Est euro­
péen ( „ L ' E u r o p e du Sud-Est", 1931, pp. 66—73) şi în Trois
conférences ( B u c a r e s t , 1931), Penseurs révolutionnaires rou­
mains de 1801f à 1830 ( B u c a r e s t , 1 9 3 4 ) , Le développement des
 idées sociales et politiques de la Révolution française en Rou-
manie entre 1830 et l'Union des Principautés (Bucarest, 1935),
Un Jacobin moldave" au XlX-e siècle ( P a r i s , 1 9 3 6 ) , etc., etc.
A f i r m a ţ i u n i d e o p o t r i v ă d e g r a v e p o t fi culese cu uşurinţă
o r i unde în p a g i n e l e pe c a r e d-1 M a k k s i l e închină lui N i c o l a e
I o r g a . M ă v o i u m ă r g i n i să r e l e v e z numai încă două.
L a p a g i n a 475, c e t i m : „ P o u r f l a t t e r les amis politiques,
il embellissait dans tous ces o u v r a g e s ( l u c r ă r i l e închinate ra­
p o r t u r i l o r dintre R o m â n i şi ţ ă r i l e a l i a t e l o r ) la v é r i t é histori­
que. I l f i t de m ê m e dans une conférence prononcée à A t h è n e s :
p o u r p l a i r e à son auditoire, il renonça à l'attitude traditionnel-
lemept a n t i g r e c q u e de l ' h i s t o r i o g r a p h i e roumaine et chercha
à r é h a b i l i t e r le r è g n e des princes dits phanariotes, princes d'o­
r i g i n e g r e c q u e qui, au X V I I I - e siècle, avaient r é g n é en R o u ­
m a n i e " . I n notă se t r i m i t e la t e x t u l conferinţei, publicat în
Le Messager d'Athènes din 29 A u g u s t 1937. N i m e n i însă nu ne
v a putea c o n v i n g e c ă d-1 M a k k a i ^ ç a r e _ s ' a specializat de atâta
v r e m e î n i s t o r i a românească, nu ştie c ă N i c o l a e I o r g a nu şi-a
i m p r o v i z a t î n 1937 o atitudine f a ţ ă d e domniile f a n a r i o t e c a r e
să f i e p e placul auditorului său atenian, ci r e a b i l i t a r e a Fana­
r i o ţ i l o r a început-o încă din 1898, p r i n c o n f e r i n ţ a de a t â t a ră­
sunet Cultura română sub Fanarioţi, ţ i n u t ă nu înaintea unui
public g r e c e s c , ci la A t e n e u l R o m â n d i n Bucureşti.
U l t i m a m e a o b s e r v a ţ i e p r i v e ş t e j u d e c a t a d-lui M a k k a i a-
s u p r a Istoriei Românilor şi a Romanităţii Orientale: Iorga
é c r i v i t en t r o i s ans, en d i x v o l u m e s de plus de 4000 p a g e s ,
t o u t e l ' h i s t o i r e roumaine des t e m p s les plus anciens jusqu'à
nos j o u r s . I l est naturel que cette hâte se f a s s e sentir dans
l ' o u v r a g e , et que l'aide de ses n o m b r e u x collaborateurs nuise à
l'unité. C e p e n d a n t la. richesse des données, les l i g n e s g r a n d i o s e s
de la conception et les qualités l i t t é r a i r e s de certaines {sic')
passages suffisent pour p r o u v e r la personnalité e x t r a o r d i n a i r e
de l'auteur. M a i s Les d é f a u t s de c e t t e synthèse sont plus appa-
rents q u e ceux d e s o e u v r e s antérieures de I o r g a . S e s conclu-
sions sont plus c a t é g o r i q u e s , sa l o g i q u e plus prévenue, ses er-
reurs plus f r é q u e n t e s ; ajoutons encore le g r a n d nombre de
fautes d'impression. A p r è s sa p r e m i è r e synthèse et. ses tra-
v a u x de détail, cette nouvelle o e u v r e a p p o r t e peu de choses''
(p. 487).
Observăm, mai întâi, în aceste rânduri, o afirmaţie,
inexactă, menită, desigur, ca şi celelalte să d i s c r e d i t e z e o p e r a
de c a r e e v o r b a : aceea, că „ a j u t o r u l numeroşilor c o l a b o r a t o r i
s t r i c ă unităţii". I n r e a l i t a t e , în a f a r ă de revederea paginelor
de p r e i s t o r i e de c ă t r e r e g r e t a t u l A n d r i e ş e s c u , pentru î n t r e a g a
Istorie a Românilor NicoIă"e~15rgâ"nu a a v u t nici un colabora­
tor. D e a l t m i n t e r i simpla suposiţie a unei cărţi — şi încă o sin­
t e z ă a i s t o r i e i R o m â n i l o r ! — scrisă d e I o r g a cu ajutorul a nu­
m e r o ş i c o l a b o r a t o r i f a c e să z â m b e a s c ă pe oricine a pătruns cât
d e puţin felul de a g â n d i şi a s c r i e al istoricului. D a r nu e m i ­
m a i atât. A r f i util c a d-1 M a k k a i să ne e x p l i c e cum e posibil
să nu aducă m a i n i m i c nou o l u c r a r e c ă r e i a totuşi i se recu­
noaşte „ b o g ă ţ i a i n f o r m a ţ i i l o r " şi m a i ales „ l i n i i l e g r a n d i o a s e
ale concepţiei". N u c u m v a în acest amestec de laudă şi de ne­
g a r e , lauda are t o c m a i de scop să dea i m p r e s i a bunei credinţe
şi să p e r m i t ă a p o i n e g a r e a în linişte şi siguranţă?
' C e l e c â t e v a e x e m p l e adunate dovedesc, cred, că d-lui M a k ­
k a i î i lipseşte f i e p r e g ă t i r e a , f i e onestitatea necesare pentru a
j u d e c a v a l o a r e a o p e r i i lui N i c o l a e I o r g a . D e a l t m i n t e r i această
judecată, c a r e e m u l t m a i g r e a d e c â t bănuia d-sa în t e m e r a r a - i
î n c e r c a r e , nu v a putea f i făcută d e c â t după n u m e r o a s e studii
de detaliu, concepute cu alte m e t o d e decât acele ale d-lui M a k ­
kai. P â n ă atunci, î i putem f a c e serviciul d e a-1 i n f o r m a că ştiinţa
istorică din zilele noastre se îndreaptă t o t m a i s t ă r u i t o r p e dru­
mul deschis de această concepţie, socotită de d-sa d o a r „un
m é l a n g e é t r a n g e des idées du nationalisme r o m a n t i q u e du X l X - e
siècle et des tendances m o d e r n e s de l ' h i s t o r i o g r a p h i e alleman­
de". Şi t o c m a i pentrucă concepţia istorică a lui N i c o l a e I o r g a
î n c e p e abia acum să f i e actuală, socotim p r e m a t u r răsufletul
de u ş u r a r e cu care d-1 M a k k a i îşi încheie a r t i c o l u l : „ L a m o r t
t r a g i q u e de I o r g a v i e n t de t e r m i n e r c e t t e époque de l'historio­
graphie roumaine" ( p . 5 0 4 ) . M o a r t e a lui N i c o l a e I o r g a nu a
t e r m i n a t n i m i c : spiritul lui dăinuieşte încă. D i n f e r i c i r e !

M. Bcrza
 DĂRI DE SEAMÀ 161

F a s c i c o l a a I l I - a pe anul 1945 a Revistei Istorice Române

ne aduce un a r t i c o l d e m n de î n t r e g u l nostru interes, semnat de
d-I F I . D. Stănculescu şi intitulat: A fost un spătar Coinan?
(pp. 351—358). . ' .

Spătarul C o m a n , după cum se ştie, e acea c ă p e t e n i e a

M o l d o v e n i l o r lui A l e x a n d r u cel Bun, în lupta delà M a r i e n b u r g ,
din 1422. D-i Stănculescu ne arată însă că i z v o r u l principal,
D i u g o s z , şi după el celelalte, — C r o m e r , S t r y j k o w s k i , Bielski,
i a r î n t r e acele interne, U r e c h e , — nu pomenesc nimic despre
v r e u n comandant* cu asemenea nume. M a i mult, c e r c e t a r e a do­
c u m e n t e l o r interne ale anului 1422 nu a d e v e r e ş t e nici ea e x i s ­
t e n ţ a î n acel m o m e n t a v r e u n u i b o i e r cu numele de C o m a n . I n
sfârşit, a r g u m e n t u l decisiv al d-lui Stănculescu v i n e la urmă,
z d r o b i t o r : funcţiunea de s p ă t a r nici nu a e x i s t a t în M o l d o v a
înainte de anul 1434! ( V . şi rezumatul francez: , , L e s chroni­
ques polonaises e t roumaines ne mentionnent aucunement ce
p e r s o n n a g e . I l en est é g a l e m e n t des sources c o n t e m p o r a i n e s .
L ' a r g u m e n t p é r e m p t o i r e nous est fourni t o u t e f o i s p a r l e f a i t
que l a f o n c t i o n de „ s p a t h a r " n'a é t é introduite, en M o l d a v i e ,
qu'en 1434, douze ans a p r è s la b a t a i l l e d e M a r i e n b o u r g " ( p . 3 5 8 ) .
D a c ă acesta ar f i f o s t singurul r e z u l t a t al c e r c e t ă r i i d-lui
Stănculescu, încă a m f i f o s t î n d r e p t ă ţ i ţ i să s t ă r u i m asupră-i.
D a r , d-sa reuşeşte să ne arate — c o m p l e t â n d astfel utila sa
lecţie de m e t o d ă — şi modul cum s'a născut şi a t r ă i t până în
zilele n o a s t r e acest p e r s o n a g i u ori-şi-cum istoric. C r e a t o r u l său
e A s a c h i , după ale cărui indicaţii „ s ' a f ă c u t şi tabloul care
d e s i g u r este acelaş ce în copii p o s t e r i o a r e răspândite de C a s a
Şcoalelor îl cunoaştem şi n o i " ( p . 3 5 5 ) . D e l à A s a c h i , spătarul
C o m a n a f o s t î m p r u m u t a t de P i c o t şi B e n g e s c u , î n cartea l o r
Alexandre le Bon, apărută l a V i e n a , î n 1882, pentru a-1 r e g ă s i
apoi la c e r c e t ă t o r i cu g r e u t a t e , ca A . D . X e n o p o l , I . Ursu, I l i e
Minea, şi până la d-1 C . C . Giurescu. D - l Stănculescu ne arată,
astfel, odată m a i mult, c u m istorici de renume îşi t r e c infor­
m a ţ i i l e delà unul la altul, scutindu-se de a m a i r e c u r g e la iz­
v o a r e , şi o c e r c e t a r e ca a d-sale î n v e d e r e a z ă singură pericolele
unor asemenea p r o c e d e i e ( D o a r d-l C. C . Giurescu g ă s e ş t e scuză
în ochii d-lui Stănculescu, d e o a r e c e ,,fiind destui înainte, cari
n'au î n l ă t u r a t această legendă, studiile l o r cunoscute ca se­
r i o a s e şi p r e c i s e — m ă r e f e r în special l a meticulosul Ilie Mi­
ne a — l'au făcut şi pe d-1 Constantin C. Giurescu să admită p e
s p ă t a r u l C o m a n şi astfel să r ă m â n ă ca un f a p t cunoscut de
aproape toţi ca a d e v ă r a t " ) .
F a ţ ă de asemenea rezultate, mă sfiesc aproape să-mi pun
c â t e v a î n t r e b ă r i cu p r i v i r e l a v a l o r o s u l studiu al d-lui Stăncu-
lescu. D-sa este, după cum s'a putut v e d e a , un o m f o a r t e învă­
ţat. N e dă, d e ex., atunci când reproduce p a s a g i u l din D l u g o s z ,
nu numai textul a d o p t a t de editor, c i şi v a r i a n t e l e din cod. Rosz.
şi cod. Cttlv. (ceea ce ne-a f ă c u t să ne m i r ă m şi m a i m u l t cum
un s p i r i t a t â t de precis a l ă s a t să apară, în r e p r o d u c e r e a ace­
luiaşi f r a g m e n t : oncesti praeda, în l o c de onusti praeda); ştie
latineşte, slavoneşte, leşeşte, nemţeşte, şi, probabil, şi alte nu­
m e r o a s e l i m b i străine. P e tiparul căreia din ele şi-o f i p o t r i v i n d
o a r e d-sa gândul, atunci când scrie în româneşte, de p i l d ă :
„ C e e a ce e de r e m a r c a t şi asupra acestui lucru v o i insista - —
subiectul impunându-mi aceasta, — că deşi t o ţ i c e r c e t ă t o r i i au
pornit, cel puţin aşa a r a t ă b i b l i o g r a f i a folosită, dela acelaş
unic i z v o r şi nu în i n t e r p r e t a r e au g r e ş i t cum s'ar f i putut în­
tâmpla, ci au a d ă u g a t dela ei lucruri ce astăzi nu se pot ad­
m i t e " (p. 352; v . şi p a s a g i i l e reproduse m a i s u s ) .
A l t ă nedumerire. D-1 Stănculescu îşi începe articolul cu
consideraţii d e o r d i n g e n e r a l : „ P r o b l e m a r e l a ţ i i l o r politice ale
M o l d o v e i cu P o l o n i a a f o s t de.sbătută în numeroase studii spe­
c i a l e şi o p e r e de sinteză, o r i e n t a r e a M o l d o v e i spre P o l o n i a ex-
plicându-se de d i f e r i ţ i autori în f e l u r i t e c h i p u r i " ( p . 3 5 1 ) . F r a z e i
acesteia îi corespund două note, cuprinzând indicaţii b i b l i o g r a f i ­
ce, cea dintâi privitoare la „stadiile speciale", cea de a doua la
„operele de sinteză". Intre studiile speciale, nu g ă s i m menţio­
n a t ă nici una dintre lucrările lui N i c o l a e I o r g a . î n t â l n i m , e
drept, amintită ceva m a i departe lucrarea Pokmais el Roumains,
cuprin­
d a r nurjfiai pentru a se a r ă t a netemeinicia u n o r a f i r m a ţ i i
se într'însa, ceea ce m ' a făcut să conclud că d-1 Stănculescu, în
calitatea d-sale d e specialist, a socotit c e r c e t ă r i l e de amănunt
ale lui N i c o l a e I o r g a c a lipsite de v a l o a r e şi de aceia a renunţat
să-şi m a i î n c a r c e nota b i b l i o g r a f i c ă cu indicaţii n e f o l o s i t o a r e .
I n ceea ce m ă p r i v e ş t e , aş f i a d m i r a t din plin acest procedeu
 DĂRI DE SEAMA 163

de r i g u r o a s ă metodă, dacă el nu mi-ar f i lăsat neexplicată t o ­

tuşi nota, u r m ă t o a r e , aceea p r i v i t o a r e l a o p e r e l e de sinteză,
unde nu î n t â l n i m d e c â t Istoria Românilor a lui A . D . X e n o p o l
şi p u b l i c a ţ i a cu acelaşi titlu a d-lui C . C. Giurescu. O a r e Ge­
schichte des rumänischen Volkes sau Histoire des Roumfrins et
de la Românite orientale nu cuprind n i m i c în această p r i v i n ţ ă ?
S a u aceste o p e r e m e r i t a u să f i e l ă s a t e uitării, ca unele c e nu
s'au î n c r e z u t destul în „ s t u d i i l e cunoscute c a s e r i o a s e şi p r e ­
cise" ale p r e d e c e s o r i l o r , căutând v e ş n i c sprijinul direct al
izvoarelor ?
N i c i sensul a n u m i t o r cuvinte în scrisul d-lui Stănculescu
nu apare cu destulă l i m p e z i m e . Căci, — aflăm dela d-sa, —
nu c h i a r t o ţ i i s t o r i c i i au acceptat existenţa spătarului C o m a n :
„ D i n t r e c e i cari au r e l a t a t acest r ă z b o i nepomenind de spăta­
rul C o m a n , d a r n'au i n f i r m a t p ă r e r e a celor m a i sus amintiţi,
sunt: d. P . P . P a n a i t e s c u , N . I o r g a şi C. R a c o v i ţ ă , s i n g u r N i -
colae I o r g a î n c e r c â n d î n t r ' o nota minusculă să înlăture persoana
s p ă t a r u l u i C o m a n dar nedocumentând, f a c e c a p ă r e r e a lui să
fie g r a t u i t ă " (p. 353).
N u ştiu c a r e v o r f i f o s t m o t i v e l e c a r e i-au făcut pe d-nii
P a n a i t e s c u şi R a c o v i ţ ă să t r e a c ă sub t ă c e r e n u m e l e d e v e n i t g l o ­
r i o s al spătarului C o m a n . E p r o b a b i l că au m e r s la i z v o a r e şi,
negăsindu-1 acolo, au crezut inutil să-1 m e n ţ i o n e z e în p o v e s t i r e a
lor. C â t d e s p r e N i c o l a e I o r g a , el a spus dece nu crede în exis­
tenţa spătarului Coman. I a t ă acea notă, de numai două rânduri
( î n t e x t se v o r b e ş t e de M a r i e n b u r g ) : „ D u p ă D l u g o s z , la 1422.
D e aici s'a iscodit povestea, lui C o m a n Spătarul. D a r un C o m a n
nu se a f l ă între b o i e r i i de m a i sus ( î n t e x t , lista b o i e r i l o r ) , şi
M o l d o v a n ' a v e a S p ă t a r " (Ist. Rom.. I V , p. 7, n. 4 ) . D a c ă na mă
înşel, în aceste două rânduri N i c o l a e I o r g a a r a t ă de ce nu crede
în „ i s c o d i r e a " spătarului C o m a n : 1 ) pentrucă ( e s t e impLteit în
frază) nu se află în i z v o r u l p r i n c i p a l ; 2 ) pentrucă un C o m a n
nu e m e n ţ i o n a t nicăieri între b o i e r i i lui A l e x a n d r u cel Bun din
acea v r e m e şi, în sfârşit, 3 ) pentrucă l a acea d a t ă spătăria nu
e x i s t a încă î n t r e d r e g ă t o r i i l e m o l d o v e n e ş t i . A d i c ă , dacă iarăşi
nu m ă înşel, t o c m a i cele t r e i a r g u m e n t e ale d-lui Stănculescu.
N o t a e, ce-i drept, „minusculă", cum o califică t â n ă r u l î n v ă ţ a t .
Şi e p ă c a t să pui în două rânduri, şi acele aruncate în notă.
frumuseţă de subiect, bun pentru un d o c t a r t i c o l ! D a r câte
alte păcate nu a m a i a v u t N i c o l a e l o r g a ! Ştie d o a r toată lumea
că nu e r a d e c â t un b i e t d i l e t a n t p r i p i t , care strica cu g r a b a
lui neştiinţifică t o a t ă p l ă c e r e a d e s c o p e r i r i l o r p e îndelete şi m e ­
todice ale urmaşilor. O dojana, deci, pentru această minus­
culă" notă, t r e b u i e să f i m de a c o r d cu toţii că l o r g a o m e r i t a .
D a r cum rămâne cu „nedocumentarea" şi cu „ p ă r e r e a g r a ­
t u i t ă " ? D a c ă d-1 Stănculescu a r cunoaşte m a i bine l i m b a r o ­
mânească, aş zice că a v e m aface pur şi simplu cu o escroche­
rie. E lesne, nu-i a ş a ? P o m e n e ş t i pe l o r g a , ca nimeni să nu t e
p o a t ă acu?a că l-ai i g n o r a t sau ai tăinuit cele spuse de el,
adăogi apoi că a a r u n c a t d o a r aşa o p ă r e r e în v â n t , c â n d ştiut
e că l o r g a a f i r m a t o t ce-i t r e c e a p r i n cap, şi apoi, l a adăpostul
acestei precaute insinuări, o p e r e z i în v o i e , după cele m a i desă­
v â r ş i t e m e t o d e . C u m însă, — după cum s'a v ă z u t , — d-1 Stăn­
culescu nu posedă bine l i m b a românească, e f o a r t e p r o b a b i l că
d-sa nu a ajuns să p r i n d ă înţelesul e x a c t al t e r m e n i l o r „ n e d o ­
c u m e n t a t " sau „ a f i r m a ţ i u n e g r a t u i t ă " .
D a r d-1 Stănculescu a reuşit să î n v e ţ e a t â t e a lucruri, că,
în cele din urmă, p u t e m nădăjdui că v a î n v ă ţ a şi r o m â n e ş t e .

M. Berza

J a r o s l a v S t r â n s k y , Hovory k donwvu ( C u v i n t e c ă t r e cei

din P a t r i e ) , P r a g a , 1945, 502 p.

A u t o r u l a f ă c u t p a r t e din g u v e r n u l c e h o s l o v a c de emi­
g r a ţ i e dela L o n d r a . I n această c a l i t a t e a s t a t de v o r b ă , la
pâlnia microfonului, cu cei rămaşi acasă, dându-le îndemnuri,
l ă m u r i r i şi sfaturi asupra celor m a i i m p o r t a n t e p r o b l e m e la
o r d i n e a zilei. S t r â n s k y şi-a început c o n f e r i n ţ e l e în ziua de 13
A u g u s t 1940 şi le-a încheiat la 25 F e b r u a r i e 1945. I n acest t i m p
a ţinut 82 comunicări, pe care l e cuprinde v o l u m u l d e f a ţ ă . E
v o r b a aici despre d e m o c r a ţ i e şi l i b e r t a t e , despre M a s a r y k şi
Beneş, despre c r i m e l e şi o r o r i l e s ă v â r ş i t e de G e r m a n i , despre
cele ce se p e t r e c e a u în P r o t e c t o r a t şi în s t r ă i n ă t a t e şi despre
despre m u l t e alte p r o b l e m e în l e g ă t u r ă cu războiul c a r e s'a
stins. A u t o r u l dă p r o b l e m e l o r o interpretare dogmatică, le
ridică în s f e r a de i m p o r t a n ţ ă europeană şi le subordonează v i c ­
t o r i e i , c a r e a v e a să v i n ă . L u c r a r e a ia loc alături de celelalte
documente ale războiului trecut. Tr. Ionescu-Nişcov

Dr. V a v r o Srobar, Z mojho zivotd ( D i n viaţa, m e a ) ,

P r a g a , 1946. 544 p.

Bătrânul S r o b a r e astăzi ministru de f i n a n ţ e în g u v e r n u l

R e p u b l i c i i C e h o s l o v a c e şi la v â r s t a de 73 ani îşi publică amin­
t i r i l e , începând cu v â r s t a c o p i l ă r i e i şi până la 1918, —- p r i m u l
an de independenţă al p o p o r u l u i c e h o s l o v a c . Cele dintâi amintiri
p o r n e s c din satul natal, L i s k o v a , ( S l o v a c i a ) , şi se m u l t i p l i c ă
urmând drumurile î n t o r t o c h i a t e ale v i e ţ i i şi u m b r e l e destinu­
lui. P e l â n g ă î n t â m p l ă r i l e mărunte, care dau f a r m e c c o p i l ă r i e i
şi adolescenţei, dr. S r o b a r stăruie să pună în lumină, de-a-lun-
gul acestei spovedanii, linia f o r m a t i v ă a p e r s o n a l i t ă ţ i i sale.
C â t e v a m o m e n t e şi răscruci de drumuri au fost. în această pri­
vinţă hotărîtoare.
A u t o r u l s'a f o r m a t în epoca în c a r e zămisleau rezistenţe
î m p o t r i v a I m p e r i u l u i austro-ungar, d a r m a i ales î m p o t r i v a U n ­
g a r i e i . A f l a t în rândurile t i n e r i l o r p r o g r e s i ş t i , S r o b a r e a r e s t a t
d e t r e i o r i şi în D e c e m b r i e 1907 e c o n d a m n a t l a un an închi­
s o a r e . I n t e m n i ţ a dela S e g h e d i n a, cunoscut pe p r o f . I . L u p a ş
şi p e g a z e t a r u l S t o i c a ( ? ) . ( E f o a r t e interesant capitolul, în
c a r e autorul r e d ă discuţia dintre prof. Lupaş şi canonicul
H l i n k a , a f l a t şi el la î n c h i s o a r e şi d e v e n i t m a i t â r z i u conducă­
torul partidului clerical din S l o v a c i a ) . Z i l e l e petrecute în t e m n i ţ ă
i-au o ţ ă l i t sufletul, i a r studiile f ă c u t e la P r a g a i-au deschis
o r i z o n t u r i noi. L a P r a g a a cunoscut pe M a s a r y k în momentul
c â n d se r e s i m ţ e a în B o h e m i a o puternică influenţă a neorous-
seau-ismului tolstoian. I n t r e noua r e l i g i e a d u i T o l s t o i şi realis­
m u l lui M a s a r y k s'a deschis calea c ă t r e r e d e ş t e p t a r e a morală
a omului, către a r m o n i a idealului omenesc. D e altfel, la sfâr­
şitul v e a c u l u i t r e c u t P r a g a d e v e n i s e centrul mişcării pansla-
v i s t e şi i z v o r u l de z ă m i s l i r e a ideilor l u p t ă t o a r e pentru redeştep­
t a r e a naţională. C r e s c u t î n t r ' o astfel de a t m o s f e r ă , dr. S r o b a r
a d e v e n i t un luptător dârz, credincios î n v ă ţ ă t u r i l o r lui M a s a ­
r y k şi deci unităţii poporului c e h o s l o v a c .
Tr. Ionescu-Nişcov
 O t o k a r Odlozilik, Nastin ceskoslovenskych dëjin (Schiţă,
d e i s t o r i e c e h o s l o v a c ă ) , P r a g a , 1946, 187 p .

S'ar putea spune că e un manual, de o a r e c e cuprinde

i s t o r i a C e h i l o r ş i S l o v a c i l o r , din cele m a i v e c h i t i m p u r i şi până
l a 14 M a r t i e 1939, când a doua R e p u b l i c ă c e h o s l o v a c ă a f o s t
t r a n s f o r m a t ă d e G e r m a n i în aşa-zisul P r o t e c t o r a t . E v e n i m e n ­
t e l e a două m i i d e ani cu g r e u p o t f i c o m p a r t i m e n t a t e într'un
n u m ă r aşa de m i c de p a g i n i şi i s t o r i a se lasă cu g r e u scuturată
d e f a p t e şi d a t e c a r e î i alcătuiesc osatura. I n acest caz, o p e r a ţ i a
selecţionării şi legăturile dintre^ d i f e r i t e l e epoci sunt ane­
v o i o a s e . I n ciuda acestor g r e u t ă ţ i , autorul izbuteşte să pre­
z i n t e i s t o r i a S l a v i l o r occidentali în r e a l i z ă r i l e şi f o r m e l e cele
m a i p r o n u n ţ a t e . I n f o r m a aceasta, manualul stă la d i s p o z i ţ i a
studenţilor, e l e v i l o r şi c e l o r cari a r d o r i să cunoască istoria
C e h i l o r şi S l o v a c i l o r î n liniile ei m a r i . E d i ţ i a de, f a ţ ă este a
I V - a , c o m p l e t a t ă cu e v e n i m e n t e l e d i n t r e 1918 şi 1938.
Tr. Ionescu-Nişco-v

Albert P r a z â k , Stizroceskă bâsen o Alexandru Velikcm

( O v e c h e p o e m ă c e h ă d e s p r e A l e x a n d r u - c e l - M a r e ) , P r a g a . 1945,
285 p., e d i t u r a M e l a n t r i c h .

Se ştie c ă v i a ţ a şi i s p r ă v i l e lui A l e x a n d r u M a k e d o n cons­

t i t u e una din cele m a i răspândite t e m e din l i t e r a t u r a lumii.
S e c o l e de-a-rândul, l e g e n d a care cuprinde şi un sâmbure de isto­
rie, a fost versificată, romanţată şi t ă l m ă c i t ă în numeroase
limbi, s p r e a satisface setea o a m e n i l o r d u p ă i s p r ă v i răsună­
t o a r e . A f i c e r c e t a t a în t o a t e s p a ţ i i l e de pătrundere şi influe :iţe,
ar f i o î n c e r c a r e pe c â t de îndrăsneaţă, pe a t â t de dificilă. Cu
t o a t e acestea, prof. P r a z â k se încumetă să u r m ă r e a s c ă , e drept,
î n t r ' o f o r m ă succintă, firul acestei m i r a c u l o a s e şi inepuizabile
pf v e s t i r i , delà a p a r i ţ i e şi până în t i m p u r i l e m a i noi.
Primul capitol e închinat faptelor săvârşite de Alexandru
cel M a r e şi cauzelor care au f ă c u t ca p r i m e l e p l ă s m u i r i să se
cristalizeze, c h i a r delà î n c e p u t , în jurul a două e x t r e m e , încăr­
cate d e sentimente i n e g a l e : d i v i n i z a r e ( K a l l i s t h e n e s , K l e i t a r c h ,
P l u t a r c h , Curtius, ş. a . ) ş i dispreţ ( P o l y k l e i t o s , Seneca. L u c i a n ,
T i m a i o s ş. a . ) .
 DARI D E SEAMĂ 167

E v u l m e d i u a f o s t , f ă r ă îndoială, c e l m a i prielnic plăs­

m u i r i l o r l e g e n d a r e ş i i s t o r i c e în j u r u l i s p r ă v i l o r s ă v â r ş i t e de
m a r e l e î m p ă r a t . Clericii,, c a v a l e r i i , c r o n i c a r i i ş i p o e ţ i i simţeau
o d e o s e b i t ă m â n d r i e să alcătuiască şi să s c r i e c e v a despre v i a ţ a
m i n u n a t ă a lui A l e x a n d r u cel M a r e . P e n t r u aceasta a v e a u l a
î n d e m â n ă cele zece c ă r ţ i ale lui C u r t i u s R u f u s ( s e c . I d. C h r . ) ,
De rebus gestis Alexandri Magni, şi elemente de f a b u l a r e se
g ă s e a u l a aşa zisul PseUdokallisthenes. Uimiţi de măreţia fap­
telor împăratului macedonean, cărturarii evului de m i j l o c au
"prelucrat, în stihuri sau proză, p o v e s t e a minunată, c a r e avea să
f a c ă înconjurul l u m i i . /
A s t f e l E g i p t e n i i aveau deja o v e r s i u n e în sec. I I I d. Chr.
R o m a n i i au a v u t p r e l u c r a r e a lui Julius V a l e r i u s , l a 340 d. Chr.,
l a S i r i e n i a p ă t r u n s în sec. V d. Chr., l a A r m e n i în acelaşi se­
col, la P e r s a n i în sec. V I I , la A r a b i în sec. X I — X I I , lă. E v r e i
î n sec. X , l a F r a n c e z i la 1100, la G e r m a n i în sec. X I , la Spa­
nioli în kcejiaşi v r e m e , la Cehi şi E n g l e z i în sec. X I I I , în I t a l i a
ia 1355, în R u s i a a pătruns în sec. X V , în P o l o n i a în sec. X V I ,
la T u r c i î n 1422, l a U n g u r i în 1682, l a N o r v e g i e n i în 1262, la
Suedezi în 1380, l a D a n e z i în 1630, la B u l g a r i în timpul ţarului
S i m e o n ( 8 9 3 — 9 2 7 ) , i a r ,,la R o m â n i , spune autorul, A l e x a n d r i a
a a p ă r u t în 1795, p r o b a b i l după un t e x t s l a v " ( p . 4 9 ) .
D i n b o g a t a b i b l i o g r a f i e a acestei lucrări lipsesc c o n t r i ­
1
b u ţ i i l e româneşti, şi m a i ales ale prof. C a r t o j a n ) , de unde se
p o a t e v e d e a că, în c e ne p r i v e ş t e , lucrurile stau cu totul altfel.
In spaţiul românesc, A l e x a n d r i a a circulat, l a început; în v e r ­
siune slavă. O astfel de v e r s i u n e sârbească, din 1562, s'a g ă s i t
l a M ă n ă s t i r e a N e a m ţ u , i a r t ă l m ă c i r e a în l i m b a r o m â n ă datează
din aceiaşi epocă, — adică a doua j u m ă t a t e a sec. al X V T - l e a .
D e c i c u 200 ani înainte deodată m e n ţ i o n a t ă de prof. P r a z â k .
T r e c â n d la p o e m a cehă, autorul analizează elementele l o ­
c a l e din sec. al X l I I - l e a , f a v o r a b i l e unei astfel de plăsmuiri.
E r a pe timpul lui O t a k a r - P f e m y s l al I I - l e a (1253—1278), el

1) N . Cartojan, Alexandria în literatura românească, Bucureşti,

1910; d e a c e l a ş i , Alexandria în literatura românească. Noul contribuţii.
Studiu şi text. B u c . , 1922. A s e v e d e a şi Cărţile pop. în literatura română,
: B u c . 1929, I , p p . 213—231.
însuşi un m a r e cuceritor, când setea după f a p t e mari, cavale­
reşti, e r a o imaladie a timpului. A t u n c i , un necunoscut v e r s i f i ­
c a t o r ceh a alcătuit o v e r s i u n e în l i m b a m a t e r n ă , pe c a r e prof.
P r a z â k ^ o consideră „unul d i n cele m a i i m p o r t a n t e şi m a i fru­
m o a s e m o n u m e n t e l i t e r a r e din v e c h e a l i t e r a t u r ă c e h ă " ( p . 7 9 ) .
P o e m a cuprinde zece cânturi şi s'a p ă s t r a t î n şapte manuscripte
f r a g m e n t a r e . A u t o r u l socoate că p o e m a s e d a t o r e ş t e unui nobil
ceh, c a r e plinea m a r e p r e ţ p e v i r t u ţ i , p e credinţă, p e bunele
m o r a v u r i şi p e alte asemenea v a l o r i din epoca feudală. E r a un
m a r e . a d m i r a t o r al R e g e l u i «şi a d e p t al p r i v i l e g i i l o r de castă.
D e s c r i e r e a i s p r ă v i l o r lui A l e x a n d r u M a k e d o n e numai o î n v e ş -
mântare" a l u c r u r i l o r şi initâmplărilor de-acasă. însuşi A l e x a n -
du, î n f ă ţ i ş a t ca un c a v a l e r al evului d e mijloc, r e p r e z i n t ă t e m ­
p e r a m e n t u l şi p o r n i r i l e r e g e l u i ceh, O t a k a r a L I I - l e a .
I n capitolul u r m ă t o r , prof. P r a z â k se ocupă cu i z v o a r e l e
p o e m e i cehe. I n p r i m u l rând, v e r s i f i c a t o r u l ceh a cunoscut cele
z e c e c ă r ţ i ale lui G a u t i e r d e Châtillon, ( s c r i s e între 1176—1181),
din c a r e a luat o s e a m ă d e e l e m e n t e i s t o r i c e . F a ţ ă de Gautier,
poetul ceh e m a i s ă r a c î n i m a g i n i , însă m a i natural, m a i a-
p r o a p e d e a d e v ă r , şi m a i d r a m a t i c . C â ţ i v a c e r c e t ă t o r i au susţi­
nut că p o e m a cehă se s p r i j i n ă şi pe o p e r a cu acelaşi conţinut
a lui U l r i c h v o n Eschenbach, c a r e a t r ă i t l a C u r t e a ' l u i O t a k a r
al I I - l e a . A l e x a n d r i a lui U l r i c h cuprinde 28.000 v e r s u r i şi a
f o s t alcătuită î n 1287. D a c ă e x i s t ă unele similitudini, în ceia
ce p r i v e ş t e a l e g e r e a acţiunii, construcţia operii, d i s p o z i t i v u l si­
t u a ţ i i l o r şi i d e i l o r din cuprins, acestea se d a t o r e s c f o l o s i r i i ace­
luiaşi i z v o r . î n t r u c â t însă s'a a f i r m a t c ă p o e m a cehă e m a i
v e c h e d e c â t p l ă s m u i r e a lui U l r i c h , asupra c ă r e i a a e x e r c i t a t
o v ă d i t ă influenţă, prof. P r a z â k încearcă să l i m p e z e a s c ă şi a-
ceastă p r o b l e m ă . D i n c o m p a r a ţ i a cu celelalte p o e m e şi p o v e s t i r i
p r i v i t o a r e la v i a ţ a lui A l e x a n d r u cel M a r e , c a r e circulau în
v r e m e a aceia, autorul t r a g e concluzia c ă v e r s i f i c a t o r u l ceh nu
s'a ţinut l e g a t d e o s i n g u r ă p o v e s t i r e , ci a combinat, a selec­
ţionat, a î m p ă r ţ i t e l e m e n t e l e după î n s e m n ă t a t e a l o r şi s'a h o -
t ă r î t de f i e c a r e d a t ă pentru o soluţie p r o p r i e , p o t r i v i t n e v o i l o r
timpului. N u m a i în lumina acestor l e g ă t u r i se oglindesc bine
independenţa şi p o s i b i l i t ă ţ i l e c r e a t o a r e ale poetului ceh.

I n continuare, autorul caută să desprindă de sub masca

 faptelor antice e v e n i m e n t e l e i s t o r i c e cehe de sub Otakar al
LT-lea şi V a c l a v al I I - l e a , p e n t r u a conchide că î n r a m a m o t i ­
velor vechi au fost situate episoade din viaţa acestor doi
Pfemyslizi.
A n a l i z a amănunţită a t e x t e l o r şi i z v o a r e l o r , întreprinsă
de autor, îl duce la concluzia f o a r t e interesantă pentru spiritul
l i t e r a t u r i i manuscriptice din e v u l m e d i u : l a o r i g i n a celor şapte
m a n u s c r i p t e d e astăzi stă o singură versiune iniţială ( p p . 2 1 8 — .
247).. T o a t e m a n u s c r i p t e l e sunt- c o p i i f ă c u t e în cursul feec. al
X I V - l e a . F a p t u l d o v e d e ş t e înainte de t o a t e o m a r e răspândire
a textului o r i g i n a l î n t o ţ cursul acestui secol.
I n c e i a ce p r i v e ş t e d a t a alcătuirii acestei p o e m e , prof.
P r a z â k . în o p o z i ţ i e cu c e r c e t ă r i l e de până acum, a f i r m ă că nu
p o a t e f i nici m a i d e v r e m e , dar nici m a i t â r z i u d e c â t începutul
sec. al X I I I - l e a . O altă c a r a c t e r i s t i c ă interesantă a A l e x a n d r i e i
cehe e şi aceia că a lăsat o a r e c a r e u r m e în cronicile şi t e x t e l e
ulterioare, însă' n'a influenţat p r e a mult, în măsura în c a r e
ne-am f i aşteptat, l i t e r a t u r a de m a i târziu, aşa după c u m s'a
î n t â m p l a t aiurea. P o a t e că e r a p r e a î n c ă r c a t ă de a t m o s f e r a din
t i m p u l P r e m y s l i z i l o r sau că e p o c a lui C a r o l al I V - l e a şi c h i a r
m i ş c a r e a husită au scos la, lumină alte v a l o r i ş i alte idealuri,
care au lăsat în u m b r ă minunata p o v e s t i r e din sec. al X I I I - l e a .
Contribuţia, prof. P r a z â k l ă m u r e ş t e astfel o interesantă
p r o b l e m ă de t e x t e din l i t e r a t u r a evului d e m i j l o c . î n s o ţ i t ă d e
o b o g a t ă b i b l i o g r a f i e , situată în u r m a f i e c ă r u i c a p i t o l , lucrarea
de f a ţ ă p o a t e f i f o l o s i t ă de orice c o m p a r a t i s t . I n a d e v ă r , un
studiu pentru specialişti. „ T , . r

r
^ - • Tr. Ionescu-mşcov

L a d i s l a s M a k k a i : Histoire de Transylvanie, P a r i s , 1946.

D a t a şi e d i t u r a f R e v u e d'histoire comparée,'Etudes hongroises,

publicate" S U D patronajul A c a d e m i e i U n g a r e ) f i x e a z ă de la în­
ceput atitudinea autorului şi scopul c ă r ţ i i : d e m o n s t r a r e a drep­
t u r i l o r u n o r a şi a lipsei de drepturi a a l t o r a asupra A r d e a l u l u i .
Concluziunea cărţii nu lasă nici o îndoială în această
p r i v i n ţ ă : p r o b l e m a T r a n s i l v a n i e i este o rană deschisă a poli­
ticei europene, c a r e trebuie să f i e lecuită de c r e a t o r i i noii or­
dini, e v i d e n t după cetirea c ă r ţ i i d-lui M a k k a i şi s u g e s t i i l e sale.
170 * DĂRI Dl: SEAMĂ

D i n punct de v e d e r e g e o p o l i t i c şi g e o g r a f i c , A r d e a l u l este
l e g a t d e pusta U n g a r i e i , pentru că S t a t e l e situate î n şes tre­
buie să aibă h o t a r e l e muntoase. C a r p a ţ i i t r e b u i e să f a c ă hota­
rul spre N o r d şi E s t , i a r c e i l a l ţ i m u n ţ i s p r e Sud şi E s t . A r ­
dealul t o t t i m p u l i s t o r i e i s a l e a f o s t o p a r t e a U n g a r i e i , o cir-
eonscripţie a d m i n i s t r a t i v ă şi nimic m a i mult. F a p t u l că i a un
m o m e n t d a t a f o s t a u t o n o m şi independent e un accident în
lupta U n g a r i e i c o n t r a c o t r o p i t o r i l o r g e r m a n i r e p r e z e n t a ţ i p r i n
c a s a d e H a b s b u r g . D e la început a f o s t l o c u i t d e U n g u r i , cari
au g ă s i t acolo puţini S l a v i , de la c a r i a r ă m a s toponimia.
Atunci, majoritatea populaţiei era e v i d e n t u n g a r ă , dar fiind
spaţii de p ă m â n t l i b e r e s'au m a i c o l o n i z a t şi Saşi şi Secui.
Problema românească este încă o p r o b l e m ă , care. face
obiectul cap. I V . Cele două t e r i t o r i i : continuitatea şi i m i g r a ţ i u -
nea sunt expuse după autori r o m â n i . E v i d e n t , d-1 M a k k a i este
p e n t r u t e o r i a i m i g r a ţ i u n i i . î n a i n t e d e a ajunge l a e x p u n e r e a
ei, el a a v u t g r i j ă să d e m o n s t r e z e că după cucerirea D a c i e i d e
c ă t r e T r a i a n , toţi D a c i i cari au m a i r ă m a s în v i a ţ ă au f u g i t la
p o p o a r e l e vecine, ca nu c u m v a să se amestece cu coloniştii cari
au f o s t aduşi ş i să nu dea n a ş t e r e poporului românesc. R e t r a ­
g e r e a c o l o n i ş t i l o r a început înainte de A u r e l i a n , c a r e n'a ^ăcut
d e c â t s'o desăvârşească, aşa, că n'a r ă m a s nici u r m ă d i n v e c h i i
stăpânitori ai Daciei, c a r i să aibă dreptul să p r e t i n d ă T r a n ­
silvania.
D a c ă R o m â n i i n'ar f i v e n i t în A r d e a l , n'ar f i r ă m a s decât
t r e i naţionalităţi, dar în secolul al X l l - l e a s'a î n t â m p l a t acci­
dentul i m i g r a ţ i u n i i româneşti, d e t e r m i n a t de n ă v ă l i r i l e m o n ­
g o l e . Cu această ocazie, r e g i i U n g a r i e i au d e s c o p e r i t că cetăţile
din c â m p i e nu p o t să opună rezistenţă n ă v ă l i t o r i l o r , de a c e i a au
decis să f a c ă cetăţi pe munţi. C u m nu puteau să-i ducă în munţi
nici p e U n g u r i şi nici p e Saşi sau Secui, pentru c ă ei locuiau
în c â m p i i , i-au î n t r e b u i n ţ a t pe R o m â n i , c a r e apăruseră e x a c t l a
m o m e n t u l oportun, f i i n d aduşi de P e c e n e g i , căci altfel n'ar f i
« e m e r i t . M o n o p o l u l i m p o r t u l u i de R o m â n i era un p r i v i l e g i u re­
gal. A n d r e i al I I I - l e a s'a opus ca ei să f i e aduşi p e m o ş i i l e par­
ticulare, deşi L a d i s l a s al I V - I e a făcuse concesiuni î n această
p r i v i n ţ ă capitolului din A l b a I u l i a ; n u m a i f a p t u l că adminis­
t r a ţ i a era c o n r u p t ă a f ă c u t ca i m i g r a ţ i u n e a l o r să crească.
 DĂRI DE SEAMĂ 17î

R o m â n i i erau nişte ciobani balcanici; p e n t r u că erau de r e l i g i e

g r e c o - o r t o d o x ă , l i m b a l o r bisericească era slavă, iar alfabetul
c i r i l i c ; a f i Vlach. însemna a f i cioban. C a ciobani, R o m â n i i
a v e a u nişte r u d i m e n t e d e a r t ă m i l i t a r ă , p e r f e c ţ i o n a t e p r i n f a p ­
tul că t r ă i s e r ă a l ă t u r i de specialişti ca P e c e n e g i i ş i C u m a n i i ;
ca a t a r e erau i n d i c a ţ i să se o c u p e cu c l ă d i r e a şi î n t r e ţ i n e r e a
c e t ă ţ i l o r , e v i d e n t sub conducerea şi după-, p l a n u r i l e u n o r e x ­
perţi unguri.
C a o r i c e intrus, R o m â n i i au abuzat de o s p i t a l i t a t e a c a r e
li s'a d a t şi au început să se î n m u l ţ e a s c ă ; aerul de m u n t e î i
f ă c e a p r o l i f i c i , ş i ţ d e câte o r i se î n t â m p l a v r e o n e n o r o c i r e U n ­
g u r i l o r sau Saşilor, l i luau l o c u r i l e ; încetul cu încetul se stre­
curau î n calitate de i o b a g i . D - l M a k k a i î i p r i n d e în m a i m u l t e
rânduri f ă c â n d acest lucru, şi-i denunţă opiniei mondiale ( p .
111, 159—60, 205, e t c . ) . C u a c e s t sistem, ei ajung l a sfârşitul
sec. al X V I I - l e a să r e p r e z i n t e 5 3 % din p o p u l a ţ i a A r d e a l u l u i ,
ceia ce e r a destul d e u r î t d i n p a r t e a l o r . C e i a c e e şi m a i u r î t e
că, m a i t â r z i u e i r e p r e z i n t ă un p r o c e n t m a i m a r e .
D a c ă n'au r ă m a s p e n t r u e t e r n i t a t e ciobani, se d a t o r e ş t e '
numai U n g u r i l o r c a r i i-au î n v ă ţ a t a g r i c u l t u r a . M i ş c a ţ i de m i ­
z e r i a l o r intelectuală. î n m a i m u l t e rânduri aceştia încearcă'
să-i aducă l a o c r e d i n ţ ă m a i curată, d a r s e p a r e , f ă r ă rezultat
practic, aşa î n c â t uneori li s e t o l e r e a z ă să aibă ş i episcopi or-
t o d o x i . I s t o r i e n'au d e c â t cele t r e i naţiuni; numai ele iau p a r t e
l a l u p t e ş i sacrificii, ele creiază cultura. R o m â n i i sunt nişte
s i m p l i p r o f i t o r i , cari aşteaptă în v â r f u r i l e m u n ţ i l o r c a t a c l i s m e ,
ca să ocupe în special l o c u l , i o b a g i l o r u n g u r i şi saşi, p e n t r u că,
- p r o b a b i l , î i i n v i d i a u . N ' a u a v u t nici o d a t ă o r g a n i z ă r i politice,
d o a r s p o r a d i c în M a r a m u r e ş , i m i t â n d p e U n g u r i ; încolo se v e d e
că au t r ă i t în comunităţi miei, conduse de cnezi, ceia ce în­
seamnă că n'au absolut nici o c a p a c i t a t e de o r g a n i z a r e şi cu
atât mai puţin, d e conducere. Corvinii, M a j l a t h şi alţii sunt
excepţii desnaţionalizate.
Cu t o a t e acestea, ajung în sec. al X I X - l e a să f i e nume­
roşi, să aibă o clasă superioară şi să r e v e n d i c e un r o l în con­
ducerea t r e b i l o r A r d e a l u l u i . D e atunci d e v i n o p r o b l e m ă pentru
U n g u r i , cari n'au la, îndemână a l t ă soluţie d e c â t să-i m a g h i a r i ­
zeze. A c e a s t a a f ă c u t c a r a p o r t u r i l e cu ei să s e - î n v e n i n e z e şi
în loc să g ă s e a s c ă o soluţie în i n t e r i o r u l Statului m a g h i a r , R p -
m â n i i au căutat-o în i r e d e n t i s m şi apoi în U n i r e a cu f r a ţ i i l o r
de peste munţi, ceia c e constitue o rană v i e şi deschisă a p o ­
liticei europene, şi ca a t a r e u r m e a z ă să f i e lecuită.
D a c ă autorul nu propune leacul, totuşi el reiese cu priso­
sinţă din e x p u n e r e a p e c a r e a făcut-o, aşa că nu e n e v o i e să-1
repete, căci altfel a r . a p ă r e a ca lipsit de o b i e c t i v i t a t e . R o m â n i i
nu au nici un drept istoric asupra A r d e a l u l u i , c a r e este o p a r t e
integrantă a U n g a r i e i din t o a t e punctele de v e d e r e . U n g u r i i
au e v i d e n t t o a t e d r e p t u r i l e şi deci t r e b u i e să t r i u m f e . E s t e nu­
m a i o a p a r e n ţ ă că au r e p r e z e n t a t numai clasa a r i s t o c r a t ă în
A r d e a l ; au f o s t şi i o b a g i î n t r e ei, dar R o m â n i i , în p r e v e d e r e a
curentelor*de astăzi, le-au luat locul; deci faptul că ei sunt ma­
j o r i t a t e a , şi încă cea democratică, este numai o m a n e v r ă poli­
tică.
D a c ă f a c e m abstracţie de această d e m o n s t r a ţ i e c a r e este
fondul c ă r ţ i i , nu p u t e m să nu r e c u n o a ş t e m d-lui M a k k a i , cali­
t ă ţ i l e sale de sţijist, a b i l i t a t e a cu care îşi insinuează t e o r i i l e ,
aşa ca lipsa de 'raridamenit să nu se v a d ă , i a r c o n t r a d i c ţ i i l e să
nu apară prea evidente. Unele capitole, în special acelea
care se referă la Bathoreşti, Bethlen, cei doi Rakoczi şi
A p a f i sunt e x t r e m de interesante şi c u p r i n z ă t o a r e . U n e l e din
p o r t r e t e sunt r e m a r c a b i l e . A u t o r u l cunoaşte l u c r ă r i l e a u t o r i l o r
r o m â n i şi le întrebuinţează, dând d o v a d a de 6" M ă r e "errldiţiune.
D a c ă n'ar f i făcut o p l e d o a r i e ad-hoc şi, din această cauză, dacă
nu ar f i f o s t n e v o i t să i n t e r p r e t e z e într'un m o d a r b i t r a r şi
dinainte f i x a t t e x t e l e şi e v e n i m e n t e l e , autorul ar f i "putut să
s c r i e c h i a r o c a r t e de istorie, d a r atunci ar f i ajuns la. alte
concluzii. • . „
A. Cazacu

N . G r i g o r a ş , Logofătul Mihul, Studii şi cercetări istorice!

X I X , 1946, pp. 123—173.

D e p l â n g e m cu t o ţ i i ş t i r i l e a t â t d e r a r e l ă s a t e de p r i m u l
v e a c al istoriei Statului m o l d o v e n e s c . A m v r e a nu numai să
ş t i m m a i m u l t în ceea ce p r i v e ş t e o r g a n i z a r e a v i e ţ i i publice sau
a e c o n o m i e i în acea epocă, dar şi să ne a p r o p i e m d e oameni,
să-i î n ţ e l e g e m cât m a i bine şi să-i s i m ţ i m c â t m a i v i i , în con-
creţul g â n d i r i i şi acţiunii l o r . P e l â n g ă m o n o g r a f i i asupra D o m ­
nitorilor, — şi suntem d e p a r t e de a a v e a lista c o m p l e t ă a aces­
t o r a ! — a m d o r i să cunoaştem m ă c a r principalele f i g u r i ale
s f e t n i c i l o r d o m n e ş t i şi ale m a r i l o r i e r a r h i ai M o l d o v e i . D i n acest
lăudabil î n d e m n se t r a g e f ă r ă î n d o i a l ă studiul d-lui G r i g o r a ş
despre Mihul L o g o f ă t u l , unul dintre b o i e r i i m o l d o v e n i p o m e n i ţ i
m a i des în d o c u m e n t e l e v r e m i i . N e m u l ţ u m i t d e r e z u l t a t e l e o b ­
ţinute nu cu m u l t ă v r e m e î n u r m ă de d-1 C. V . D i m i t r i u . (Un
mare boier moldovean din prima jumătate a secolului al XV-lea.
Logofătul Mihail-Mihul, Bucureşti, 1 9 3 2 ) , d-1 G r i g o r a ş . reia cer­
c e t a r e a c a r i e r i i l o g o f ă t u l u i Mihul, aşa c ă la un i n t e r v a l r e l a t i v
scurt această f i g u r ă se bucură d e o a doua m o n o g r a f i e . Justi­
f i c a însă m a t e r i a l u l d o c u m e n t a r e x i s t e n t î n c e r c a r e a unui studiu
a t â t d e a m p l u ca .acel al d-lui G r i g o r a ş ? D i n păcate, aici m i se
p a r î n d r e p t ă ţ i t e t o a t e dubiile. I n t r ' a d e v ă r , ceea c e acesta în­
c u v i i n ţ e a z ă să se a f i r m e e cu puţin m a i m u l t decât c e e a ce se
cuprinde în p a g i n i l e închinate lui M i h u l L o g o f ă t u l d e V a s i l e
P â r v a n , în studiul său -de t i n e r e ţ e Alexandrei Vodă şi Bogdan
Vodă ( B u c u r e ş t i , 1904, pp. 1 0 3 — 1 0 7 ) , sau în nota d-lui M . C o s -
tăchescu din Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel
Mare ( I , Iaşi. 1931, pp. 5 0 1 — 5 0 6 ) . D 4 G r i g o r a ş v r e a însă să
ne redea î n t r e a g ă c a r i e r ă a p e r s o n a g i u l u i său, după cum caută
să pătrundă cât m a i adânc în i n t i m i t a t e a acestuia. I n acest
scop, d-sa p l e a c ă dela i z v o a r e ş i nu dela lucrări d e a doua
mână, ceea ce e t o t d e a u n a un m e r i t . N u m a i că îşi p e r m i t e p r e a
m u l t să ^completeze l i t e r a z g â r c i t ă a acestora, depăşind prea
des l i m i t e l e î n g ă d u i t e ipotezei. N u eu v o i f i acela c a r e să con­
teste istoricului dreptul de a î n t r e g i i n f o r m a ţ i i l e i z v o a r e l o r , şi
a m p r o t e s t a t p r e a m u l t c o n t r a falsului principiu „ p a s de docu-
ments, pas d ' h i s t o i r e " , pentru a-1 i n v o c a aici. Sunt totuşi anu­
m i t e h o t a r e , pe c a r e deşi nu l e p o a t e f i x a nici un cod de l e g i ,
ni le i m p u n e t o t u ş i simţul nostru şi n a t u r a c e r c e t ă r i i între­
prinse, şi pe care trecându-le ajungi în d o m e n i i l e , unde se lu­
crează, după alte c r i t e r i i ; ale romanului şi nuvelei i s t o r i c e . M i
« s e p a r e că aceasta e situaţia în care s'a pUs, în r e p e t a t e rânduri,
d-1 G r i g o r a ş î n cursul c e r c e t ă r i i sale, a t r ă g â n d astfel şi aces­
t e i a c a l i f i c a t i v u l pe care-1 da d-sa, în u r m a unei j u d e c ă ţ i f o a r t e
severe, lucrării cu acelaşi subiect a d-lui D i m i t r i u : ,, de neu-
 t i l i z a t " ( p . 123, n. 1 ) . V o i căuta să s p r i j i n această a f i r m a ţ i e p e
câteva exemple.
I a t ă , m a i întâi, unul cu p r i v i r e l a t a t ă l lui M i h u l L o g o f ă ­
tul, p o p a şi a p o i p r o t o p o p u l I u g a . D e s p r e acesta, d-I G r i g o r a ş
ne spune: „ A f o s t o m u l c u m i n ţ t n i e i şi î m p ă c ă r i i . D a t o r i t ă m i -
siunei de p r e o t şi p r i c e p e r i i lui a p u t u t m e n ţ i n e a r m o n i a şi cu­
m i n ţ e n i a în numeroasa f a m i l i e a lui A l e x a n d r u cel B u n . V a f i
f o s t r e p r e z e n t a n t u l d o m n e s c şi sfătuitorul de taină, l e g a t de
s e c r e t e l e d r a g o s t e l o r domneşti. A a v u t î n s ă r c i n a r e a să î n g r i ­
j e a s c ă d e c r e ş t e r e a domnească a odraslelor dragostilor v o e -
vodului.
„ D i n d a n i a lui Ş t e f a n I I V o d ă din 24-IV-1434, se constată
că „ p o p a I u g a " a a v u t l e g ă t u r i deosebite cu fiul d o a m n e i Stan­
ca, cu bastardul, s u p e r i o r m u l t fiului l e g i t i m , H i e , asociat la
d o m n i e d e A l e x a n d r u cel Bun. P o p a I u g a a f o s t unul d i n t r e
susţinătorii doamnei Stanca, a ajutat p e fiul ei î n luptele cu
« I l i a s . A f o s t omul l o r , o m u l a m b i ţ i i l o r , n e v o i l o r , s p e r a n ţ e l o r şi
d e s n ă d e j d i i o r " ( p . 1 2 4 ) . T o t u l p a r e f o a r t e interesant, chiar cu
puţina înclinare spre r e t o r i c ă p e c a r e o arată. D a r ce spun d o ­
c u m e n t e l e ? A c e s t e a nu sunt în r e a l i t a t e decât şase de toate,
v
şi anume:
1) L a 16 F e b r u a r i e 1424, A l e x a n d r u cel B u n dăruieşte
p o p i i I u g a şi f r a t e l u i său N a n satul Buciumeni, de l â n g ă B a i a .
F o r m u l a întrebuinţată: „ n e - a slujit nouă credincios. D e aceia,
noi văzându-1 cu d r e a p t ă şi credincioasă slujbă către noi, l-am
m i l u i t cu deosebita n o a s t r ă milă, etc." ( C o s t ă c h e s c u ^ o p . cit., I ,
p. 1 6 3 ) , este f o r m u l a obişnuită în documentele v r e m i i , aşa că
nu p o a t e a v e a nici o s e m n i f i c a ţ i e specială.
2 ) L a 30 A p r i l i e 1431, A l e x a n d r u cel Bun dăruieşte ace­
luiaşi satele M i h n e a din Bahnă, l a T u t o v a , şi B ă l a n din S t r â m ­
b a (Ibid., I , p . 3 1 5 ) . E x p r e s i a , p o p e i nostru I u g ă i " este echiva­
y

lentă cu „ b o i e r u l u i nostru X " sau „ s l u g i i noastre Y " . N i c i f o r ­

mula: „ Ş i să asculte nouă şi alt j u d e c ă t o r să nu aibă", deşi
rară, nu e unică ( v . Costăchescu, op. dt.> I , n. 129, din 8 O c t o m ­
b r i e 1434, unde un p r i v i l e g i u s i m i l a r este a c o r d a t unui o a r e ­
c a r e G i u r g i u A t o c , c a r e nu p a r e să f i f o s t nici m ă c a r b o i e r , şi
n. 160, din 30 I u n i e 1437. P e n t r u i n t e r p r e t a r e a acestora, v . stu­
diul, sub tipar, al d-nei V . Costăchel, Les immunités dans les
 Principautés roumaines aux XIV-e et XV-e siècles). Deasemeni
faptul că, în a f a r ă de numele D o m n u l u i şi ale f i i l o r săi, nu se
dau acele a l e b o i e r i l o r din d i v a n , ci numai se spune, g e n e r i c ,
„ ş i c r e d i n ţ a b o i e r i l o r noştri şi m a r i ş i m i c i " , nu indică nici e4
v r e o situaţiune neobişnuită, c u m i s'ar p ă r e a d-lui G r i g o r a ş ( v .
de ex., Costăchescu, op. cit., n. 8, din 28 N o e m b r i e 1399, p e n t r »
„sluga noastră Ţ â b a n ; n. 24, din 18 N o e m b r i e 1409, pentru
M ă n ă s t i r e a N e a m ţ u l u i ; n. 43, din 17 M a r t i e 1418, pentru M ă ­
năstirea M o l d o v i ţ a ; n. 82, oca. 1429—1432, A p r i l i e 10, pentru
boierul V l a d A d i ş ; n. 126, din 26 Iunie 1434, pentru M â n s t i r e a
din P o i a n ă ; n-rele 129 şi 160, p o m e n i t e m a i sus, e t c . ) .
3 ) D o u ă d o c u m e n t e din 24 A p r i l i e 1434 (Ibid.) I , nn. 123
ş i 124, pp. 3 8 2 — 3 9 0 ) , p r i n care Ş t e f a n I I V o d ă întăreşte popii
l u g a un n u m ă r d e sate. E x p r e s i i l e f o l o s i t e : „ a c e s t a d e v ă r a t popă
al nostru luga", sau „acest adevărat rugător al nostru cu
d r e a p t ă şi credincioasă slujbă şi astăzi slujeşte nouă d r e p t şi
credincios", nu r e p r e z i n t ă nici d e d a t a aceasta nimic deosebit.
C e ê a ce t r e b u i e însă o b s e r v a t e c ă ultimul document p e care-1
a v e m d e l à I l i e V o e v o d , î n p r i m a l u i f a z ă d e s t ă p â n i r e , e din 15
Iunie 1433, i a r până la 8 O c t o m b r i e 1435 nu a v e m documente
d e c â t delà Ş t e f a n I I . A n u l 1434, al c e l o r două documente, cu­
noaşte, adică, singură d o m n i a lui Ş t e f a n I I , care, dealtminteri,
nici nu-i dăruieşte nimic, ci-i î n t ă r e ş t e d o a r p r o p r i e t ă ţ i l e p r i ­
m i t e delà A l e x a n d r u cel B u n ( a f a r ă n u m a i d e „ l o c u l din pustie
la B a ş e u " şi de „ s e l i ş t e a lui O ţ e l " l a P o d r a g a , d e s p r e c a r e nu
ştim de unde p r o v i n ; în orice caz nu au fost donate de D o m n
cu acest p r i l e j ) .
5) L a 7 D e c e m b r i e 1436, aceleaşi sate sunt î n t ă r i t e de
Iliaş şi Ştefan, î m p r e u n ă : „ a c e a s t ă a d e v ă r a t ă slugă şi r u g ă t o r
al nostru, p r o t o p o p a l u g a , a slujit m a i înainte sfântrăposatului
p ă r i n t e l u i nostru cu d r e a p t ă şi credincioasă slujbă şi astăzi slu­
j e ş t e nouă d r e p t şi c r e d i n c i o s " (Ibid., I , p. 4 9 9 ) .
6 ) L a 2 I u l i e 1439, aceiaşi D o m n i , iarăşi î m p r e u n ă ; pentru
că „ a c e s t a d e v ă r a t p r o t o p o p a l u g a şi fiul său, M i h a i l , a slujit
nouă cu d r e a p t ă şi credincioasă slujbă" (Ibid., I I , p. 4 2 ) , le în­
t ă r e s c din nou stăpânirea peste un n u m ă r de sate, din c a r e p e
cele m a i m u l t e l e - a m întâlnit şi în d o c u m e n t e l e a n t e r i o a r e .
A m insistat î n t r ' a d i n s asupra cuprinsului •singurelor, şase
documente, î n c a r e e s t e p o m e n i t p o p a I u g a , pentru a uşura ci-
titorului controlul a f i r m a ţ i i l o r sau presupunerilor d-lui G r i g o r a ş .
C r e d că e lesne d e v ă z u t că t o t r o m a n u l p e care-1 ţese d-1 G r i ­
g o r a ş în jurul p o p i i I u g a , — acel „ o m al cuminţeniei şi al î m ­
păcării", c a r e „ m e n ţ i n e a r m o n i a şi cuminţenia î n numeroasa
f a m i l i e a lui A l e x a n d r u cel B u n " , după ce, confident il v i e ţ i i
s e n t i m e n t a l e a acestuia, a a v u t şi g r i j a c r e ş t e r i i „ o d r a s l e l o r
d r a g o s t i l o r v o e v o d u l u i " , — nu are nici o l e g ă t u r ă cu i n f o r m a ­
ţia pe ,care o a v e m . D u p ă cum, p e de alltă parte, n i m i c nu ni-1
a r a t ă p e p o p a I u g a , c a r e d o a r îşi v e d e î n t ă r i t e p r o p r i e t ă ţ i l e , f i e
d e Ş t e f a n ai I I - l e a , f i e de a m â n d o i f r a ţ i i după î m p ă c a r e a l o r ,
drept „ o m u l a m b i ţ i i l o r , n e v o i l o r , s p e r a n ţ e l o r şi d e s n ă d e j d i l o r "
D o a m n e i Stanca şi fiului e i .
D a r d-1 G r i g o r a ş nu se m u l ţ u m e ş t e cu atât, căci a d a u g ă
î n d a t ă : „ P o p a I u g a , o m încercat, cu ştiinţă d e carte, a îndepli­
nit d i f e r i t e misiuni în străinătate, astăzi necunoscute nouă. A
f o s t p u r t ă t o r u l m e s a g i i l o r lui Ş t e f a n I I V o d ă , în P o l o n i a , unde
se aflau susţinătorii l u i I l i a ş V o d ă . P r i n a c t i v i t a t e a sa c o m e r ­
cială a m ă r i t a v e r e a f a m i l i e i lui Ş t e f a n U ş i i m p l i c i t p e a sa.
A c e a s t a o d o v e d e ş t e c a r i e r a f i u l u i său M i n u l , c a r e 1-a urmat
întru t o a t e ş i ca a t a r e a f o s t un d i p l o m a t d e e l i t ă şi în acelaş
t i m p un m ă r e n e g u s t o r " ( p p . 124—125). P o r n i t p e această cale.
d-sa putea t o t aşa de b i n e să m a i spună, de p i l d ă : „ A f ă c u t re­
p e t a t e c ă l ă t o r i i în r e g i u n i l e e c v a t o r i a l e , ale c ă r o r u r m e din ne­
f e r i c i r e nu ni s'au p ă s t r a t ; şi-a p i c t a t s i n g u r î n t r e g u l p a l a t a
fresco şi a scris un v o l u m d e p o e m e , după c u m se p o a t e v e d e a
din talentul artistic al unui u r m a ş al său din v e a c u l al X V I l I - l e a ,
e t c , etc."
D e ş i p o a t e p ă r e a superfluu, v o i m a i a l e g e încă un e x e m ­
plu. D-1 G r i g o r a ş o b s e r v ă că Mihul, g r ă m ă t i c la începuturile
carierei sale ( c e e a ce e cu totul a l t c e v a d e c â t , . g r a m m a i r i e n " .
cum c e t i m în r e z u m a t u l f r a n c e z dela p . 2 4 8 ) , nu m a i e întâlnit,
în această funcţiune, în documentele d i n t r e 1 I u n i e 1429 şi 5
M a r t i e 1438 ( a p a r e doar, alături d e t a t ă l său, ca b e n e f i c i a r al
documentului din 1 D e c e m b r i e 1 4 3 6 ) . F a ţ ă d e această absenţă
prelungită, d-sa se î n t r e a b ă : „ U n d e v a f i f o s t în t o t acest t i m p ?
A f o s t o a r e t r i m i s de t a t ă l său la studii în P o l o n i a sau î m p r e u n ă
au c ă l ă t o r i t şi t r a t a t d i f e r i t e a f a c e r i c o m e r c i a l e ? N o i suntem
 de p ă r e r e că în această p e r i o a d ă de t i m p el a studiat şi ara
înclina să c r e d e m că acel ..Michael Stephani d e M o l d a v i a " . stu­
dent al A c a d e m i e i din C r a c o v i a în anul 1436 e una şi aceiaşi
persoană cu M i h a i l fiul preotului I u g a . Cu e x p e r i e n ţ ă b o g a t ă ,
cu ştiinţă d e c a r t e nouă ş i multă, cu p r a c t i c a c ă p ă t a t ă din alte
şcoli, unde v a f i î n v ă ţ a t şi c â t e v a l i m b i străine, c a latina şi
polona, după p e r i o a d a d e t i m p amintită, Mihul îşi v a relua
funcţia de g r a m a t i c , în timpul d o m n i e i comune a lui I l i a ş şi
Ştefan I T (p. 128).
A c e s t p a s a g i u e s e m n i f i c a t i v p e n t r u felul de a lucra al
d-lui G r i g o r a ş . D-sa e m i t e m a i î n t â i o ipoteză, o susţine cu ce-i
v i n e l a îndemână, o ia apoi d r e p t lucru bine stabilit şi dă frâu
l i b e r i m a g i n a ţ i e i . A s t f e l , la capătul unui asemenea ş i r de o p e ­
raţiuni, d-1 G r i g o r a ş îl v e d e pe M i h u l înapoindu-se din P o l o n i a
p l i n d e î n v ă ţ ă t u r ă şi cu o r i z o n t u r i l e l a r g i pe care i l e deschise­
s e r ă cultura nouă şi v i a ţ a t r ă i t ă în alte m e d i i . C e ş t i m însă, în
r e a l i t a t e , despre v i a ţ a v i i t o r u l u i l o g o f ă t în această v r e m e ? Ş t i m
d o a r a t â t cât să ne f i e g r e u a crede că lipsa lui din documente
p o a t e f i d a t o r a t ă unei p e r i o a d e de studii în P o l o n i a . Căci, dacă
M i h u l şi-a început c a r i e r a de g r ă m ă t i c din 1422, după cum ne
a s i g u r ă d-1 G r i g o r a ş , după d-1 Costăchescu, — ne e g r e u să
c r e d e m că p a t r u s p r e z e c e ani m a i târziu, în 1436, se m a i a f l a la
studii. C â t despre acel „ M i c h a e l Stephani d e M o l d a v i a " , el nu
p o a t e f i în nici un caz Mihul, pentru simplul m o t i v că „ S t e -
' p h a n i " nu se r e f e r ă la D o m n u l M o l d o v e i Ş t e f a n ă l I I - l e a , ci la
t a t ă l studentului, c a r e în cazul nostru e r a I u g a , şi nu Ştefan.
D e a l t f e l m ă î n t r e b c e 1-a î m p e d e c a t pe d-1 G r i g o r a ş d e a plasa
această p e r i o a d ă d e studii î n P o l o n i a — a cărei existenţă, după
c u m s'a v ă z u t , nimic nu ne lasă să o bănuim. — într'unul din
i n t e r v a l e l e d i n t r e 25 D e c e m b r i e 1422 şi 30 I a n u a r i e 1425, sau
dintre această u l t i m ă dată şi acea de D e c e m b r i e 1428, inter­
v a l e în care d e o p o t r i v ă numele lui M i h u l nu apare în documente.
D-1 G r i g o r a ş deasemeni ar f i putut f o l o s i cu m u l t ă uşurinţă
imul din aceste concedii de studii ale tânărului g r ă m ă t i c , de
pildă pentru o c ă l ă t o r i e la B i z a n ţ , de unde ar f i v e n i t cu o e x ­
p e r i e n ţ ă p o l i t i c ă ş i diplomatică, ale cărei u r m e i-ar f i f o s t aşa
de lesne să l e d e s c o p e r e apoi în c a r i e r a v i i t o r u l u i m a r e l o g o f ă t .
F o l o s i n d cu a t â t a entusiasm ipotesa, e de m i r a r e că d-1

Revista Istorică 12
G r i g o r a ş nu a f ă c u t una singură, care p o a t e că nu ar f i f o s t
c e a m a i l i p s i t ă d e t e m e i d i n câte î n t â l n i m î n p a g i n i l e s a l e : a-
n u m e acea că M i h a i l , g r ă m ă t i c u l d i n documentele d i n t r e 1422
şi 1429, şi M i h u l L o g o f ă t u l d e m a i t â r z i u nu sunt una şi aceiaşi
persoană. A c e l M i h a i l e întâlnit m a i întâi î n d o c u m e n t u l din 25
D e c e m b r i e 1422, scris de el ( „ A scris M i h a i l g r a m a t i c u l " , Cos-
tăcheseu, op. cit., I , p. 1 5 2 ) , i a r apoi î n acele d i n 30 I a n u a r i e
1425, 4 D e c e m b r i e 1428 şi 1 I u n i e 1429, f ă c â n d î n t o a t e func­
ţiune de l o g o f ă t ( „ I a r pentru m a i bună î n t ă r i t u r ă a c e s t o r t o a t e
m a i sus scrise a m p o r u n c i t s l u g i i noastre lui M i h a i l g r a m a t i c u l
să scrie şi să a t â r n e pecetea n o a s t r ă c ă t r ă această c a r t e " . Ibid.,
I , pp. 170. 229, 2 6 8 ) . C e l de al doilea, din documentele de după
1438, nu m a i f a c e funcţiune d e l o g o f ă t , ci numai s c r i e docu­
mentul, porunca de a l e g a p e c e t e a f i i n d dată l o g o f ă t u l u i Simon
sau S i m a (5 M a r t i e 1438, ibid., I I , p. 17; 30 I u l i e 1439, ibid., I I ,
p. 5 4 ) . N i c i atunci când nu se d ă numele l o g o f ă t u l u i , porunca
nu e d a t ă lui M i h u l : „ I a r pentru m a i m a r e î n t ă r i t u r ă , a m p o ­
runcit să l e g e p e c e t e a n o a s t r ă c ă t r ă această c a r t e a noastră.
M i h u l g r a m a t i c a scris, î n V a s l u i , î n anul 6947 M a i 1 0 " (Ibid.,
I I , p. 4 0 ) . A b i a l a 25 N o e m b r i e 1440 î l g ă s i m f ă c â n d funcţiune
de l o g o f ă t : „ I a r p e n t r u m a i m a r e t ă r i e acestei t o a t e m a i sus
scrise, a m poruncit credinciosului nostru, M i h a i l gramaticul- să
scrie şi să l e g e p e c e t e a n o a s t r ă c ă t r ă această c a r t e a n o a s t r ă "
(Ibid., I I , . 7 7 ) . L a f e l l a 1 şi 7 M a i 1443 (Ibid.,
p I I , pp. 127,
1 3 0 ) , c â n d p o a r t ă titlul d e p i s a r şi f a c e s i n g u r ă funcţie d e l o ­
gofăt, documentele f i i n d s c r i s e d e g r ă m ă t i c u l T a d o r . L a 29
N o e m b r i e a aceluiaşi an.1443, îl g ă s i m r i d i c a t e f e c t i v l a r a n g u l
de l o g o f ă t , p r o b a b i l l o g o f ă t al LI-lea, cum pe bună dreptate
bănuieşte d-1 G r i g o r a ş ( p . 1 3 1 ) . O r i c â t d e puţin î n a i n t a t e ar f i
cunoştinţele n o a s t r e asupra cancelariei m o l d o v e n e ş t i în p r i m a
j u m ă t a t e a veacului al X V - l e a , nu ne p u t e m f e r i d e i m p r e s i a că.
Mihail sau M i h u l g r ă m ă t i c u l din 1438—1439 a p a r e i n f e r i o r o m o ­
nimului său din 1425—1429. P e d e a l t ă p a r t e , d a c ă a t â t l a 7
D e c e m b r i e 1436 c â t şi la 2 I u l i e 1439, a v e r e a lui p o p a I u g a e
c o n f i r m a t ă lui şi fiului său M i h u l g r ă m ă t i c u l , nu acelaş lucru
ne î n t â m p i n ă în actul de d a n i e al lui A l e x a n d r u cel B u n din
30 A p r i l i e 1431, — d a t ă la care Mihul, începându-şi c a r i e r a din
 1422, i-ar f i f o s t slujbaş de 9 ani, — şi nici m ă c a r în î n t ă r i r e a
dela 24 A p r i l i e 1434, când omisiunea, pare şi m a i g r e u de ex­
plicat.
I n acelaş timp, această ipoteză a nostră, întinerindu-1 p e
Mihul cu cel puţin 10 ani ( p r i m a lui a p a r i ţ i e s i g u r ă ar f i în do­
cumentul din 7 D e c e m b r i e 1436), a r a v e a m a r e l e a v a n t a g i u de
a e x p l i c a m u l t m a i uşor c a r i e r a acestui boier. C ă c i e g r e u d e
• presupus că după m a i bine de două decenii d e funcţiuni d e can­
celarie, o r i c u m subalterne, să f i început o ascensiune c a r e să-1
ducă la unul din locurile de frunte în conducerea ţării. N i c i
e x p l i c a ţ i a acestei a t â t de t â r z i i înaintări, p e care d-1 G r i g o r a ş
o caută în „ m a r i l e f r ă m â n t ă r i interne, în c a r e s'a sbătut ţ a r a
după m o a r t e a lui A l e x a n d r u cel B u n " ( p . 131) şi nici cealaltă
explicaţie, p e c a r e o aduce t o t d-sa, că „ p r o b a b i l că domnii nu
îndrăzneau încă să nemulţumească p e v e c h i i b o i e r i p r i n ridi­
carea la, t r e p t e l e b o i e r i e i a unui n u m ă r p r e a m a r e de o a m e n i
noui" ( p . 139) nu m i se p a r v a l a b i l e , cea dintâi pentrucă toc­
m a i v r e m u r i l e turburi sunt cele m a i f a v o r a b i l e c a r i e r e l o r ver­
t i g i n o a s e , cea, de a doua pentrucă, din puţinul p e care-1 ştim,
societatea moldovenească a primei' jumătăţi a veacului al
X V - l e a e d e p a r t e . d e a f i f o s t o societate cu c a d r e f i x e .
I p o t e z a n o a s t r ă ar a v e a aceleaşi a v a n t a g i i şi în ceea ce
p r i v e ş t e sfârşitul e x i s t e n ţ e i lui M i h u l L o g o f ă t u l . I n 1480, se
ocupa încă d e c o m e r ţ în P o l o n i a , i a r la 1485 se v o r b e ş t e încă
de eliberarea unui salvconduct pentru înapoierea sa în M o l d o v a
( H u r m u z a k i , I I , 2, nn. C C X X X I V , p. 264 şi C C L V I I I , ,p. 288;
cf. G r i g o r a ş , p. 1 6 8 ) . O r i , născut în p r i m i i ani ai veacului, cum
presupun d-nii Costăchescu şi G r i g o r a ş (D-1 Costăchescu, op.
cit., I , p . 504, î l s o c o a t e însă m o r t „ c u r â n d după 1470 A u g u s t
1 0 " ) , ar f i avut, cred, o , v â r s t ă m u l t p r e a înaintată pentru a-
semenea p r e o c u p ă r i . Incepându-şi însă c a r i e r a nu m u l t înainte
d e 1436, era n o r m a l să înceapă a, f a c e funcţie de l o g o f ă t prin
1440 ,să. f i e numit l o g o f ă t al I l - l e a în 1443 şi să ajungă sub
A l e x a n d r e i , începând d i n 1452, m a r e l o g o f ă t . P e l a 65 de ani,
în 1480, putea încă face comerţ,*' după cum p e la 70, în 1485, se
m a i putea g â n d i la î n t o a r c e r e a în ţ a r ă .
M. Bersa
 C R O N I C Ă

I. Lupaş, Fazele istorice în evoluţiunea constituţională a Transil­

vaniei. E x t r a s d i n Anuarul instit. de ist. naţională, Cluj-Sibiu, X (1944).

P o r n i n d dela notele caracteristice ale trecutului transilvan, autorul

propune o altă împărţire a perioadelor istoriei acestui ţinut: 1. Faza
dinainte de V o e v o d a t ; 2. A c e i a a d u c a t e l o r şi V o e v o d a t u l u i ; 3. a Prin­
cipatului şi M a r e l u i - P r i n c i p a t .
In acest nou cadru, păr. L u p a ş ne schiţează cu multă claritate
istoria autentică a T r a n s i l v a n i e i , în f i e c a r e d i n a c e s t e p e r i o a d e , insistând
m a i cu. s e a m ă a s u p r a V o e v o d a t u l u i , a c ă r u i o r i g i n e r o m â n e a s c ă se înve­
derează prin toate reminiscenţele istorice din cel mai depărtat trecut.
L e g ă t u r i l e d i n t r e V o e v o d a t u l T r a n s i l v a n i e i şi ţ ă r i l e r o m â n e , l a a d ă p o s t u l
suzeranităţii turceşti, suferinţele de s u b r e g i m u l h a b s b u r g i c p â n ă l a eve­
nimentele hotârîtoare din timpul nostru sunt înfăţişate astfel în adevă­
rata lumină a istoriei.
N. B.

A . O ţ e t e a , Tudor Vladimirescu şi mişcarea eterislă în ţările româ­

neşti (1821—1822). E î x t r a s d i n Balcania, I V , Bucureşti 1945.

N u f e l i c i t ă m p e d. P a p a c o s t e a c ă a o f e r i t a z i l î n p u b l i c a ţ i a a c ă r e i
răspundere o poartă acestei prolixe lucrări, care nu aduce nimic nou.
afară d e s i l i n ţ e l e n a i v e a l e a u t o r u l u i de a c r e a c e i a ce d â n s u l nume'şte,
cu a t â t a ostentaţie, „mitul lui T u d o r V l a d i m i r e s c u " .
Dorinţa-i de sensaţional strigă dela p r i m a pagină, împodobită cu
lungile tirade puse drept M o t t o . >
O adăugim la seria deplorabilă a încercărilor pe care geniile
„Şcoalei n o u ă istorice" le-au întreprins de c â t v a timp pe socoteala ma­
rilor figuri naţionale, cu i f o s e de a d ă r î m a ce n e - a t r a n s m i s ştiinţa b u n ă
a înaintaşilor.
N. B.
 Pr. Gh. Cotoşman, Din trecutul Banatului: Cartea V, Comuna şi bi­
sericile din Nerău, Timişoara 1935; Cartea VI, Comuna şi bisericile, din
Pesac, Timişoara, 1936.

Profesorul delà Academia teologică din Caransebeş a început o

serie de monografii, menite a scoate la lumină viaţa Bisericii româneşti
din Banat. D u p ă cele închinate comunelor Sân Nicolaul-Mare, Comioşul-
Mare, Giridava-Morisena-Cen&d, păr. Cotoşman ne dă acum pe ale co­
munelor N e r ă u şi Pesac, amândouă curat româneşti. După actele păstrate
în, Arhivele parohiilor, d-sa ne înfăţişează istoricul fiecării comune, sta­
tistica locuitorilor, starea lor materială şi morală, viaţa religioasă, şco­
lară şi economică, stabileşte seria învăţătorilor şi preoţilor orthodocşi şi
uniţi, înregistrând şi evenimentele de seamă din trecutul comunei. N u
se uită nici documentele importante aflate în arhive; ele cuprind o in­
formaţie de tot interesul privitoare la condiţiile în care Românii şi-au
dus viaţa acum abia o sută şi ceva de ani. Cel din 1812, rrferitor la Pesac,
e o tristă mărturie a stării de plâns a iobagilor acelei comune, exploataţi
de proprietari şi maltrataţi în chip ruşinos de autorităţi.
N. B.
t

P. St. Năsturel, Un hrisov nou delà Constantin Duca (1702). Extras

din Hrisovul, V (1945). |

Tânărul cercetător publică un document inedit al Domnului moldo­

vean, folosindu-se de fotografia originalului aflat la Odesa. Transcripţia
e corectă, dar în aparatul critic nu trebuiau reproduse simplele greşeli
ortografice. Hrisovul cuprinde dania făcută de Domn Marei B i s rici a
Patriarhiei de Constantinopole: 500 litre de ceară pe an şi 12.000 de aspri
pentru ajutorul săracilor. D . Năsturel opreşte cu drept cuvânt atenţia
asupra interesantei steme, necunoscute până-acum, a lui Constantin Duca,
o combinaţie de două. embleme: pasărea bicefală e jumătate acvilă, ju­
mătate vultur, cea dintâi ţinând în plisc crucea, cealaltă o potcoavă, î n
care autorul vede semnul stăpânirii lui Gh. Duca (tatăl Domnului) asupra
Ukrainei, potcoava figurând în stema unui hatman Ukrainian din secolul
al XVII-lea. Pe piept e scutul, cu capul de bour.
N. B.

D r . P . Râmneanţu, Universităţi americane, Asociaţia româno-ame­

ricană din Transilvania, N r . 1, Cluj, 1946.

Expunerea d-lui Râmneanţu schiţează de fapt în linii mari orga-

nisarea învăţământului de toate gradele din America, oprindu-se în spe­
cial asupra şcoalelor ce corespund învăţământului nostru secundar şi su­
perior. Şcoala americană nu se poate, fireşte, asemăna cu cea din Europa,
de care se deosebeşte prin varietatea tipurilor înăuntrul aceleiaşi trepte
chiar.
 C e i a ce t r e b u e s ă subliniem, î n p r i v i n ţ a î n v ă ţ ă m â n t u l u i superior, e
libertatea cu c a r e studenţii îşi o r g a n i z e a z ă ei î n ş i ş i v i a ţ a u n i v e r s i t a r a şi
e x t r a u n i v e r s i t a r ă , î n c a r e S t a t u l p o l i ţ i s t n ' a r e nici u n a m e s t e c . Solidari­
tatea întregii naţiuni o susţine p r i n toate mijloacele.
N. B.

Hrisovul, Buletinul şcoalei de arhivistică, a n . V (1945) cuprinde u n

m a t e r i a l v a r i a t şi i n t e r e s a n t . V o l u m u l se deschide eu a r t i c o l u l d-lui A .
Sacerdoţiami privitor l a p r e g ă t i r e a arhiviştilor, schiţând istoricul şcoaleior
s p e c i a l e d i n ţările" d e c u l t u r ă , d e l à î n c e p u t u l v e a c u l u i t r e c u t p â n ă a s t ă z i ,
şi a r ă t â n d d i s c i p l i n e l e cu c a r e trebue s ă se familiariseze u n a d e v ă r a t a r ­
hivist. I n t r ' u n a l doilea articol, d - s a f a c e o serie de consideraţii folositoare
cu privire l a o r g a n i z a r e a arhivelor armatei, i a r î n a l treilea a r a t ă cu
dreptate necesitatea de a se a d u n a şi actele şi însemnările p r i v i t o a r e l a
viaţa socială şi economică. D-ra Maria Marinescu-Himu publică o fru­
m o a s ă contribuţie cu privire l a r o m a n u l g r e c „ E t h i o p i k a " în traducerea
r o m â n e a s c ă f ă c u t ă din î n d e m n u l lui L é o n G h e u c a , a c ă r u i activitate cul­
t u r a l ă e subliniată de autoare. P ă r e r i n o u ă î n privinţa ,.Cronicii anonime
a Ţ ă r i i - R o m â n e ş t i " , aduce, p e b a z a unei a m ă n u n ţ i t e analise, în r a p o r t cu
i z v o a r e l e ei, d. C . G r e c e s c u . U r m e a z ă a r t i c o l u l d - l u i F . N ă s t u r e l , a s u p r a
u n u i h r i s o v a l l u i C o n s t . V o d ă D u c a , şi „Ceaj m a i v e c h e t e r m i n o l o g i e r o ­
m â n e a s c ă de notaţie psaltică ( 1 7 1 3 ) " d e ă'. E m . V î r t o s u , c a r e r e p r o d u c e
din manuscriptul i e r o m o n a h u l u i Filothei, cu notaţia şi t e r m i n o l o g i a m u -
sieală, asupra căreia s'a oprit, cu încercata-i competenţă, ş i p â r . I . T>.
Petrescu. I n sfârşit, d. C . I . A n d r e e s c u e x p u n e î n s e m n a t a activitate a
b i b l i o g r a f u l u i b u l g a r M i c h o f f , i a r d. N . P r e d e s c u r e p r o d u c e u n i n t e r e s a n t
articol, puţin cunoscut, a l lui Odobescu. C â t e v a precizări n o u ă privitoare
l a i . B l a z o n u l l u i Ş t e f a n cel M a r e " , d a t o r i t e d-lui E m . C o n d u r a c h i , î n c h e i e
volumul. *

N. B.

R . R a g n a r , Jpes Origines de la Diplomatie, traduit d u suédois p a r

J. L . P e r r e t , P a r i s , F l a m m a r i o n , 1942, 269 p .

La întâlnirea imediată c u titlul p a r e c u r i o a s ă p u n e r e a p r o b l e m e i

t o c m a i astăzi când, c u m a x i m u l de b u n ă v o i n ţ ă şi r ă b d a r e , d i p l o m a ţ i a n'a
reuşit să a d u c ă mult aşteptatele soluţii practice d e p a c e şi b u n ă s t a r e ;
securitatea r ă m â n â n d o a r e c u m p e ultimul plan.
A u t o r u l recunoaşte c ă d i n v o l u m i n o s u l m a t e r i a l p e c a r e v o i a s ă îl
p u b l i c e în 1. e n g l e z ă s u b titlul The Origine of Diplomacy în A n g l i a , lu­
c r a r e a d e f a ţ ă n u este d e c â t u n e x t r a s .
Trebuie s ă recunoaştem d e l à î n c e p u t c ă a u t o r u l este m e t o d i c şi r i ­
g u r o s istoric î n t r a t a r e a subiectului.
Susţine c ă diplomaţia îşi a r e începuturile în timpuri preistorice,
f i i n d c o n d u s ă d e o b i c e i u r i t r a d i ţ i o n a l e t o t a t â t d e p u t e r n i c e c a şi l e g i l e .
 CRONICĂ 183

Pornind delà astfel de consideraţiuni, vorbeşte pe l a r g de toate rapor­

turile între diferitele triburi primitive, fiind convins că o d a t ă ce s'a re­
nunţat la concepţia că popoarele în stare sălbatică a r fi urmaşele altora
cu o cultură m a i înaltă, originalitatea culturei primitive este lămurită.
V e d e m în această tendinţă o simplificare, o reducere l a tipuri unice
reprezentative, existente în timpuri îndepărtate.
D e s v o l t a r e a d i p l o m a ţ i e i î n t i m p u r i l e m a i n o u i e s t e r e z u m a t ă în c a p .
IX: „L'evolution de la Diplomatie".
Bogată în idei, deschizând orizonturi l a r g i şi bazându-se pe un
material documentar serios, cartea se r e c o m a n d ă m a i ales pentru ade­
v ă r u r i l e ce c u p r i n d e .
O. J.

L. von Mises, Bureaucracy. Glasgow-London, W. Hodge, 1945,

148 p.

Aparatul de S t a t delà noi a j u n g â n d ' t e . s u p r a î n c ă r c a r e p r i n nece­

sitatea de p l a s a r e a intelectualilor, problema discutată în c a r t e a aceasta
este f o a r t e actuală.
Vestitul economist austriac se arată destul de tolerant faţă de
noţiunea î n sine. N u o l a u d ă , d a r nici n u o c o n d a m n ă . D e f l n i n d - o , vede
î n e a t e h n i c a s i m p l ă şi c o n t i n u ă , d a r şi r i g u r o a s ă , p r i n c a r e s u n t conduse
de ex. oficiile p u r administrative. Biurocraţia, aşa cum este a p l i c a t ă în
Statul modern, nu constituie un pericol pentru desvoltarea lui, tocmai
fiindcă este f l e x i b i l ă . A r prezenta u n pericol numai dacă. spune Mises,
metodele ei a r f i a p l i c a t e c u s t r i c t e ţ e î n f i e c a r e s f e r ă 8. v i e ţ i i economice.
Biurocraţia aceasta e s t e i n c o m p a r a b i l ă cu i n s t i t u ţ i u n i l e d e m o c r a t i c e , iar
economic a r a p ă s a g r e u a s u p r a finanţelor ţării. D r e p t remediu împotriva
b i u r o c r a t i z ă r i i g e n e r a l e a unei ţări, este r a ţ i u n e a . „Simpla raţiune este
-
necesară pentru a opri omul să cadă pradă fantaziilor şi cuvintele* '
g o a l e " . T o t a c o l o f a c e o c r i t i c ă a s p r ă a c e l o r o a m e n i c a r i s'au d e p r i n s să
p r i m e a s c ă simple cuvinte în locul realităţilor vil.

O. J.

E l . C s â s z â r , Deutsche Elemente in der ungarischen Dichtung des .

XVIIl-ten Jahrhunderts, î n Sûdostforschungen, a n . 6, 1941, 1/2, p p . IOS-I'36.

E o cercetare ştiinţifică a m ă n u n ţ i t ă a influenţelor multiple exer­

citate de literatura g e r m a n ă a s u p r a literaturii şi s p i r i t u l u i ungar.
Constată că literatura u n g a r ă se g ă s i a la începuturile m a i serioase
î n sec. a l X V H I - l e a . C a l e a p r i m e i i n f l u e n ţ e g e r m a n e trece prin Viena.
Subliniază, în deosebi, rolul j u c a t de T r a n s i l v a n i a în a c e a s t ă trans­
misiune, î n c e p â n d î n s ă n u m a i d i n a d o u a j u m ă t a t e a sec. al XVIII-lea.
P â n ă atunci era atotputernică influenţa franceză.
 Autorul urmăreşte manifestarea influenţei germane în toate genu­
rile literare şi ajunge la concluzia că prin influenţele germane s'au trans­
mis în Ungaria principalele curente spirituale europene.
Partea a doua a studiului, intitulată Deutsche Quellen der unga-
rischen Dichtung des XVIII-ten Jahrhunderts, este importantă pentru bo­
gatele informaţiuni bibliografice,
C. J.

Fr. Thierfelder, Umsere Meinung iiber die deutsche Sprache in Un-,

garn, în Die Neue IMeratur, an. 42, Aprilie 1941, caiet 4.

Voind să scoată în relief meritele limbii germane ca transmiţătoare

de cultură în Ungaria, observă că naţiunea maghiară a avut nevoie de
o astfel de limbă, fiindcă cea ungară se vorbeşte foarte puţin în afara
graniţelor.
Constată că pe lângă limba latină, care reuşise a-şi câştiga un loc
în administraţie şi ştiinţă, în sec. al XlX-lea, limba germană a fost, îni
tr'un anumit fel, o a doua limbă neoficială, atât din cauza legăturilor
dinastice şi de Stat dintre Ungaria şi Austria, cât şi din cauza prezenţei
elementului german, care din cele mai vechi timpuri până astăzi a con­
tribuit în mod unic şi definitiv la înfiinţarea şi organizarea instituţiu-
nilor ei.
C. J.

Dr. C. Stelzer, Grossungam und der Madjiarisierungskampf, în

Deutsche Arbeit, «an. 40, Aug. 1940, caiet 8.

Voind să înfăţişeze, în linii generale, procesul asimilărilor şi rolul

lor în Ungaria, constată că secretul menţinerii Statului ungar timp de o
mie de ani a fost tendinţa neîncetată a păturii conducătoare de a face
compromisuri pe seama suveranităţii, ştiind să umple rândurile prin asi­
milări reuşite şi în mijlocul năzuinţelor germane şi slave.
După părerea tuturor oamenilor politici maghiari de seamă, uniu­
nea personală cu Austria trebuie să fie privită ca cea mai serioasă bază
a Statului ungar, fiindcă deşi a îngrădit suveranitatea, ea a dat mână
liberă păturii conducătoare de a-şi legifera toate chestiunile de politică
internă, în deosebi pe aceea a naţionalităţilor.
C. J.

Dr. Eduard Beneş, Sest let exilu a druh, svetove vălky (Şase ani
de exil şi al doilea războiu mondial), Praga, 146, p. 478.
Volumul de faţă cuprinde, mai întâiu, două "mesagii adresate de
preşedintele Beneş celor rămaşi în patrie. Urmează două discursuri ţinute
în Statele-Unite, la Chicago, în 1939, şi un. mesagiu către Praga, din
 A u g u s t , a c e l a ş a n . V i n l a r â : i d a p o i 34 de c o n f e r i n ţ e şi a l o c u ţ i u n i , ţinute
l a p o s t u l de r a d i o L o n d r a d i n S e p t . 1939 şi p â n ă î n p r i m ă v a r a a n u l u i 1945.
C a p i t o l u l a l I I I - l e a îl f o r m e a z ă cinci d e c l a r a ţ i i f ă c u t e în Consiliul
de Stat cehoslovac din L o n d r a . I n fine, cartea se încheie cu 19 docu­
m e n t e d i n u l t i m i i ş a s e a n i . E v o r b a de d i f e r i t e s c r i s o r i , n o t e o f i c i a l e , me-
s a g i i , d e c l a r a ţ i i , t e l e g r a m e şi c o n v e n ţ i i , * c a r e a u a v u t loc î n t r e preşedintele
Beneş şi personalităţile politice conducătoare ale Statelor şi guvernelor
aliate.
Cartea e un important document al luptei pentru eliberarea po­
porului cehoslovac.
Tr. I.-N.

D r . E d u a r d B e n e ş , Demokracie dnes a sitva, ( D e m o c r a ţ i a de a z i şi

de m â i n e ) , P r a g a , 1946, p. 349.

P r e ş e d i n t e l e R e p u b l i c i i * C e h o s l o v a c e p u b l i c ă aici, d u p ă c u m o m ă r ­
t u r i s e ş t e î n p r e f a ţ ă , t r a d u c e r e a l i b e r ă în l i m b a c e h ă a C o n f e r i n ţ e l o r ţ i n u t e
de d-sa l a U n i v e r s i t a t e a din C h i c a g o , din F e b r u a r i e p â n ă în Iunie 1939,
l a c a r e a a d ă u g a t şi unele declaraţii făcute la câteva Universităţi din
America.
P e n t r u a stabili s f e r a conceptului de d e m o c r a ţ i e ,,de a z i şi de m â i ­
ne", a u t o r u l î n t r e p r i n d e o i n c u r s i u n e î n i s t o r i a i d e i l o r politice şi sociale,
î n c e p â n d d i n e v u l m e d i u şi p â n ă l a f o r m a r e a S o c i e t ă ţ i i Naţiunilor. Ace­
s t e i a i se c o n s a c r ă un capitol special, în c a r e p r e ş e d i n t e l e Beneş arată
cauzele p r ă b u ş i r i i a c e s t e i i n s t i t u ţ i i de p a c e . M a i d e p a r t e , a u t o r u l anali­
zează ideologia, celor două mişcări, care au dinamitat democraţia din
u l t i m i i 25 d e a n i , f a s c i s m u l şi n a ţ i o n a l - s o c i a l i s m u l german.
Cea mai interesantă p a r t e a acestei l u c r ă r i o constitue, f ă r ă în­
d o i a l ă , c e l e d o u ă c a p i t o l e d i n u r m ă , î n c a r e a c t u a l u l p r e ş e d i n t e se o c u p ă
de reorganizarea democratică a E u r o p e i de a s t ă z i . T o t aci, d-sa cerce­
t e a z ă p r o c e s u l p r e f a c e r i l o r s o c i a l e şi s i s t e m u l d e m o c r a t i c d e d u p ă r ă z b o i u .
Nu scapă niciodată din v e d e r e p r e z e n ţ a ideologiei comuniste alături de
\structura democraţiei anglo-americane.
O astfel de c a r t e , d e s i g u r u n a din cele m a i i m p o r t a n t e contribuţii
la studiul democraţiei europene, trebuie cetită din scoarţă în scoarţă.
După câte ştim, va a p ă r e a şi o tălmăcire românească. Până acum a
apărut în limbile: engleză, franceză, italiană, germană, ihineză şi spa­
niolă (Mexic).
Tr. I.-N.

Anuarul Uniunii misionare a clerului unit din România pe 1939.

191,0, 19ţl, 194S—194S.

D e ş i n u este u n a n u a r de s t u d i i p u r i s t o r i c e , p o m e n i m în a c e s t loc
a c e a s t ă p u b l i c a ţ i e r e d a c t a t ă de c a n o n i c u l I o a n G e o r g e s c u , p e n t r u studiile
şi a r t i c o l e l e i s t o r i c e p e c a r e le c o n ţ i n e , şi î n s p e c i a l d i n d o m e n i u l isto­
riei u n i v e r s a l e . I n v o l u m u l p e 1940, c a n o n i c u l G e o r g e s c u t r a d u c e u n stu­
diu al cardinalului E u g è n e Tisserant (cunoscut orientalist, specialist in
critica textului biblie, p p . 39—71) d e s p r e a p o s t o l a t u l Sf. C i r i l şi M e t o f l î e .
Face a p o i necrologul lui G e o r g e s G o y a u ( p p . 73—77), fost m e m b r u al
A c a d e m i e i Franceze, autor al m a i multor opere despre trecutul bisericesc
al F r a n ţ e i (Histoire religieuse, î n colecţia Histoire de la nation française.
Le cardinal Lavigerie), d e s p r e G e r m a n i a (L'Allemagne religieuse, Bis­
mark et l'Eglise) şi d e s p r e m i s i u n i (L'Église en marche, 4 v o l . ) . .
In v o l u m u l p e 1941. canonicul I . G e o r g e s c u traduce u n studiu al
c a r d i n a l u l u i T i s s e r a n t d e s p r e catolicii răsăriteni în Indii ( p p . 135—156),
cu multe date noi despre creştinismul din M a l a b a r .
V o l u m u l p e 1942—1943 a r e c â t e v a d a t e d e s p r e c a r d i n a l u l L a v i g e r i e
(pp. 3 6 — 5 6 ) , I u s t i n d e I a e o b i s , c a r d i n a l u l W . M a s a i a şi c r e ş t i n i s m u l în
Etiopia ( p p . 77—93).
I. E. N.

C
Banatul de altă dată. Studii istorice. V o l . I . T i m i ş o a r a , 1941, i n 8 ,
736 p .

Institutul Social B a n a t - C r i ş a n a a început s ă p u b l i c e şi o s e r i e de

studii istorice, ca B u l e t i n a l secţiei d e i s t o r i e . O r e d a c t e a z ă d-1 V i c t o r
M o t o g n a , p r o f e s o r l a U n i v e r s i t a t e a din C l u j , cunoscut prin numeroasele
sale studii despre trecutul A r d e a l u l u i . C e r c e t ă r i l e istorice r e g i o n a l e sunt
întotdeauna binevenite pentru cunoaşterea v r e m i l o r trecute.
Volumul d e c a r e ne o c u p ă m începe c u o p r e f a ţ ă a d-lui C . G r o f -
şorean, directorul Institutului. U r m e a z ă opt studii despre B a n a t : V. Mo­
t o g n a , Contribuţii la Istoria Românilor bănăţeni în Evul Mediu; V . M o ­
t o g n a , Banatul românesc în epoca migraţiunii popoarelor; I o n N e g r u ,
Contribuţii la Istoria Banatului; T r . P o p a , Românii în Banatul medieval;
A l . B o r z a , Corelaţia dintrr flora României si poporul român; V a l . Ş o t r o p a ,
Viaţa Românilor în Evul Mediu; V . M o t o g n a , Banatul românesc în cele
dintâi veacuri ale stăpânirii ungureşti; Ş t . M a n c i u l e a , Elemente etnice
străine asésate în Banat.
Sub t i t l u l „ î n s e m n ă r i şi r e c e n z i i " g ă s i m c â t e v a d ă r i d e s e a m ă d e s ­
pre cărţile m a i recente. Urmează alte n o u ă studii istorice, de cuprins
variat.
/. E. N.

C o r i o l a n P e t r a n u , Aprecieri străine asupra artei româneşti din

Transilvania şi asupra operei „L'Art roumain de Transylvanie", A r a d , ,
tip. Concordia, 1943, i n 8 ° , 50 p .

Regretatul. Coriolan P e t r a n u a fost u n adevărat' luptător pentru sta­

bilirea adevărului despre istoria artei în T r a n s i l v a n i a . P r i n conferinţe.
 CRONICĂ 187

a r t i c o l e , studii, comunicări la Congrese internaţionale, el a c o m b ă t u t c u

stăruinţă exagerările revisionismului, care a u făcut şi d i n a r t ă u n m i j l o c
de p r o p a g a n d ă .
I n l u c r a r e a de faţă, eruditul profesor rectifică părerile eronate, sta­
bilind în t o a t ă l u m i n a a d e v ă r u l cu privire l a a r t a de c a r a c t e r românesc
a Transilvaniei.
I. E. N.

Şt. Manciulea, Contribuţiuni noui la viaţa şi activitatea lui T.

Cipariu, Blaj, t i p . S e r n i n a r i u l u f î 1944, I n 8 ° , 79 p .

I n colecţiile Bibliotecii centrale arhidiecesane d e l a B l a j se găsesc

m u l t e a c t e şi m a n u s c r i s e a l e l u i T i m o t e i C i p a r i u , p ă r i n t e l e f i l o l o g i e i r o ­
mâne, marele erudit a l secolului trecut. D - l Şt. Manciulea, profesor la
Universitatea din Cluj, publică câteva s c r i s o r i şi c u v â n t ă r i i n e d i t e . R e ­
ţinem: o scrisoare către Iacob Mureşan ( p p . 5—9) despre ortografie;
cuvântarea rostită l a 30 I a n u a r i e 1850, c u p r i l e j u l s e r b ă r i i patronului
Liceului din Blaj (deschis în 1754; pp. 11—14); o cuvântare ia
încheierea anului şcolar ( p p . 15—16); o altă scrisoare câtre Iacob M u ­
reşan ( p p . 16—21). Apoi invitaţia lui M . K o g ă l n i c e a n u la inaugurarea
Universităţii din I a ş i ( p . 2 1 ) ; o scrisoare a lui H a ş d e u , c a r e îi cere cărţi
vechi ( p p . 67—68). Reţinem şi c â t e v a pagini despre originea limbii r o ­
mâne ( p p . 3 3 — 4 7 ) şi d e s p r e n a ţ i o n a l i t a t e a r o m â n ă ( p p . 4 7 — 5 0 ) . Cipariu
începuse s ă scrie şi o epopee a neamului românesc (semnalată d e d.
Manciulea, p p . 51—57).
/. E. N.
 /
N O T I Ţ E

D . C . M o i s i l schiţează, î n Cronica numismatică şi arheologică p e

I u l i e - D e c e m b r i e 1945, a c t i v i t a t e a ştiinţifică a lui R a y m u n d N e t z h a m m e r ,
f o s t A r h i e p i s c o p c a t o l i c de B u c u r e ş t i , d e c e d a t în anul trecut într'o loca­
l i t a t e d i n E l v e ţ i a , u n d e se r e t r ă s e s e . I n a n i i p ă s t o r i r i i s a l e d e l a n o i , î n ­
văţatul prelat a cercetat de a p r o a p e urmele atât de b o g a t e ale trecutului
nostru din oraşele pontice.
N. B.

•
S e m n a l ă m , î n a c e l a ş n u m ă r a l p u b l i c a ţ i e i , a r t i c o l u l d-lui I . Ţ a b r e a
cu privire l a „delfinaşii de a r a m ă din Olbia", p e c a r i d - s a îi s o c o t e ş t e
ca simple obiecte-monetă ale însemnatului oraş din marginea teritoriului
g e t o - d a c , î m p o t r i v a p ă r e r i i celor ce le a t r i b u i a u o v a l o a r e convenţională,
în l e g ă t u r ă cu comerţul d e peşte.
/v B.
*
S t u d i u l d-lui M . R o m a n e s c u , i n t i t u l a t Camtemir, Montesquieu şi Mar-
sigli ( E x t r a s din volumul omagial C. Giurescu) lămureşte cu m u l t ă eru­
diţie o r i g i n e a titlului identic a l operelor celor trei scriitori, prin rapor­
turile în care Marsigli s'a a f l a t cu Montesquieu şi D . C a n t e m i r . I n ce
priveşte ideia evoluţiei bio-sociologice a Statelor, exprimată de fiecare
dintr'înşii, se a r a t ă c ă ea. ş i - a a f l a t întâia oară expresia în opera lui
Spandonis Cantacuzino, apărută la Florenţa î n 1550.
N. B.
#

P r . M i h a i l B u l a c u , Educaţia creştină pentru copii şi tineri după

Sf. Ioan Hrisostom, extras din O m a g i u l închinat I . P . S. P a t r i a r h N i c o -
ciim Distinsul teolog arată în acest extras de b o g a t ă i n f o r m a ţ i e locul
însemnat p e c a r e îl a r e S f . I o a n C h r y s o s t o m î n I s t o r i a p e d a g o g i e i . Prin­
cipiile sale fundamentale creştine, scoase din Evanghelie, au inspirat
opera tuturor marilor pedagogi ai lumii. D . B u l a c u pune m a i cu seamă
în lumină l e g ă t u r a s t r â n s ă a concepţiei m a r e l u i Pestalozzi cu principiile
S-tului Ioan Chrysostom, amândoi făcând din credinţă, şi n u d i n idei,
 baza moralei creştine. D-sa a r a t ă apoi spiritul nou ce străbate acum
învăţământul religios şi l a n o i , p r o c l a m â n d a c e l e a ş i înalte principii ale
virtuţilor Evangheliei.
N. 3 .
v *
A a p ă r u t , în a d o u a ediţie, Viaţa lui Isus de P. S. Episcop de
Lugoj, D r . Ioan B ă l a n . I n mijlocul sălbăteciei lăţite azi între oameni,
opera de î n a l t ă î n v ă ţ ă t u r ă , s c r i s ă p e î n ţ e l e s u l t u t u r o r , a P . S. Episcop
e foarte bine venită.
N. B.
»
Pasteur, comemorare la 50 de ani dela moartea lui. An. Acad.
Rom., Mem. secţ. ştiinţifice, Bucureşti, 1946.
In Decemvrie trecut, Academia Română a sărbătorit amintirea
ilustrului învăţat francez, prin cuvântările d - l o r G h . S p a c u , M . C i u c ă şi
C. Ionescu-Mihăeşti, cari a u înfăţişat, cu c o m p e t e n ţ a lor cunoscută, per­
sonalitatea multiplă a savantului.
N. B.
*
D - l Iosif E . N a g h i u se ocupă, într'o n o t ă intitulată Boeţiu din Da­
cia (Hrisovul, V , 1945, p p . 1 6 0 — 1 6 1 ) , d e u n c l e r i c d i n s e c o l u l a l X I I I - l e a ,
amintit de diferite manuscrise dela Biblioteca N a ţ i o n a l ă din P a r i s ca
aflându-se între ereticii condamnaţi de sinodul întrunit în 1267 în ca­
pitala Franţei. D - ş a dă, d u p ă catalogul scriitoriior dominicani, întocmit
la începutul v e a c u l u i u r m ă t o r de B e r n a r d G a i , şi l i s t a c e l o r treisprezece
lucrări atribuite unui BoeUus natione, Dacus, probabil acelaşi cu ere­
ticul condamnat de sinodul din 1267. Ca încheiere, d-l N a g h i u s e în­
t r e a b ă : „ N a t i o n e D a c u s " oare î n s e a m n ă cu certitudine român?". Natione
Dacus înseamnă cu certitudine... danez!
M. B
*
T. A . T a r a c o u z i o , War and Peace in Soviet diplomacy. Nev/-York,
M a c M i l l a n , 1940. B o g a t studiu; extrase şi c o m e n t a r i i de documente.
#
Conferinţele care a u dus la înţelegerea balcanică au găsit o nouă
i n t e r p r e t a r e , p u t â n d f i . v a l a b i l ă şi a s t ă z i , şi a n u m e menţinerea indepen­
denţei Statelor balcanice printr'o federalizare, aşa cum a fost făcută
de T h . I . Ghesoff, d i p l o m a t b u l g a r , în Balkan Union, New-York, Colum­
bia, U n i v . P r . , 1940, 345 p .
#

Contele C . S f o r z a , în c a r t e a Fifty years of war and diplomacy in

îhe Balhans ( N e w - Y o r k , C o l u m b i a U n i v . P r . , 1940, 195 p . ) u r m ă r e ş t e din
« m i n t i r i b o g a t e şi n o t e p e r s o n a l e cariera, faptele şi întregul şir de îni-
prejurări d e c a r e s'a l e g a t m i ş c a r e a de u n i r e a J u g o s l a v i l o r şi r o l u l p e
c a r e 1-a a v u t N i c o l a e P a ş i c i . I n t e r e s a n t c a p i t o l d e i s t o r i e n a ţ i o n a l ă iugo­
slavă.
#

Grecia, cu admirabilele-i peisagii, a p a r e f r u m o s prezentata în fo­

tografii de a d m i r a b i l ă e x e c u ţ i e în This is Greeee, New-York, Hastings
H o u s e , 1941, 127 p.
*
Bun- spirit de p r e v e d e r e a a v u t M a u r i c e H i n d u s când, în c a r t e a sa
Hitler cannot conquer Russia (New-York, D o u b l e d a y , 1941, 299 p . ) sus­
ţ i n e c ă f a c t o r i i m o r a l i şi fizici nu vor permite dictatorului german cu­
cerirea Rusiei sovietice. C h i a r în cazul cuceririi u n o r teritorii m a i m a r i ,
n u c r e d e a că a r p u t e a fi a d m i n i s t r a t e f ă r ă a d a n a ş t e r e la m a r i neînţe­
l e g e r i şi rezistenţă.
*
The Cambridge History of Poland, 1697—1935, editată de W . F .
R e d a w a y şi alţii ( N e w - Y o r k , M a c m i l l a n , C a m b r i d g e U. P r . , 1941, 630 p . )
r ă m â n e şi a s t ă z i o s u r s ă u n i c ă de i n f o r m a r e şi d o c u m e n t a t ă expunere a
istoriei polone, datorită colaborărilor anglo-polone. Pornită din iniţia­
tiva cunoscutului istoric Harold Temperley, care n'a mai apucat să o
vadă tipărită, a găsit susţinători şi o serie f a v o r a b i l ă de împrejurări,
înainte ca războiul să izbucnească. Multe părţi ne privesc în deosebi.
Bogate bibliografii completează a d m i r a b i l , î n a n e x ă c e l e 25 de capitole.
#
J. F . H o r r a b i n , An atlas history of the second Creat War in maps
and diagrams with comment, L o n d r a , T h . N e l s o n , 1942, i n 8 ° , 104 p . 4 43
s c h i ţ e şi d i a g r a m e . U t i l a t l a s de h ă r ţ i c u p r i n z â n d d e s f ă ş u r a r e a o p e r a ţ i u ­
nilor militare de p e t o a t e fronturile, însoţite de scurte comentarii. Pre­
zentul atlas, al c i n c i l e a în s e r i a p u b l i c a t ă de a c e l a ş i a u t o r ( priveşte mai
a l e s f r o n t u l de R ă s ă r i t .
#

H. Wölfflin, Kunst geschichtliche Grundbegriffe. Das Problem der

Stilentwicklung in der neueren Kunst. 8 A u f l . , M ü n c h e n , B r u c k m a n n , 1943,
X V — 2 6 3 p . , 122 il. in 4°. N o u a ediţie, revăzută, a cunoscutei opere de
estetică a criticului de a r t ă g e r m a n . I d e i l e p r e c i s e a l e e v o l u ţ i e i strânse
clar şi ale creaţiei liberate de încătuşarea normativă a şcolilor sau a
directivelor, apar din n o u , cu aceiaşi interpretare neîntrecută.
*
E. R o g g e , Einschiffige romanische Kirchen in Friesland und ihre
Gestaltung. Ein Beitrag zur Kentniss des romanischen Stils. Oldenburg,
S t a l l i n g , 1943, 113 p., 149 ill.
Urmele vechi ale stilului roman, păstrate în f r u m o a s e exemplare
de arhitectură eclesiástica, dau m ă s u r a complectă a influenţei creştine,
în p r i m e l e lui t i m p u r i de î n c h e g a r e .

•
 M . F . A . M o n t a g u , Man's most dangerous myth: the fallcy of race,
w i t h a f o r e w o r d b y A l d o u s H u x l e y , L o n d r a , M i l f o r d , 1945, 304 p . O e x a ­
minare sinceră şi p ă t r u n z ă t o a r e a tuturor concepţiilor a s u p r a ideii de
rasă, privită din punct d e v e d e r e ştiinţific. A r a t ă , strict documentar, şi
exagerările la care a dus preocuparea cunoscută a ideologiilor politice
de dreapta, ceeace numeşte, plastic, „boala socială a rasismului".
C a r t e a e, d e f a p t , o n o u ă ediţie, c u u n e l e a d a u s u r i s e c u n d a r e .
#
A . S t o k e s , Venice, An aspect of Art, L o n d r a , F a b e r & F a b e r , 1945,
ne dă altă imagine a vechii capitale din lagune, într'o presintare de
înaltă v a l o a r e tehnică, scrisă d e u n critic f i n , cu a c e l simţ pentru fru­
mos, c a r e 1,-a p u s î n r â n d u l e s t e t i c i e n i l o r de valoare.
Cartea s e r e c o m a n d ă s i n g u r ă i u b i t o r i l o r de f r u m o s .
#
B u n e impresii de călătorie, cu multe detalii a s u p r a vieţii de t o a i e
zilele şi d e s c r i e r i frumoase ale monumentelor de a r t ă n e d ă S. F . A .
C o l e s , î n Spain everlasting, L o n d r a , H o H i s a. C a r t e r , 1945, 248 p .
Trecutul şi p r e s e n t u l unite. î n neuitate imagini de p i t o r e s c real.
•
Valoarea e d u c a t i v ă şi e s t e t i c ă a artei este s u b l i n i a t ă c u m se cu-
vinf d e F . R . O ' N e i l l î n The social value of Art, Londra, Kegan Paul,
1945.
•
Interesanta şi splendid, ilustrata Numismata graeca: Greek corn
types for immediate identification, scrisă de L . A n s o n (Londra, 1945,
Kegan P . ) se r e c o m a n d ă n u n u m a i specialiştilor, ci t u t u r o r iubitorilor
de f r u m o s . D i n b o g ă l i a e x e m p l a r e l o r f o t o g r a f i a t e cu o tehnică impeca­
bilă, reţinem f i g u r i l e d e c e n t a u r i şi n i m f e , de o executare cu c a r e n e - a
obişnuit nemuritoarea artă greacă.
#
Eb. Wolfgramm, Die osmanische Reichskriese im Spiegel Aer bul-
garischen Haidukendichtung, în r e v i s t a Leipsiger Vierteljahrsc.hHjt fur
Siidosteuropa, voi. 6 (1942). A n a l i z e a z ă istoric epoca m a r i l o r r e f o r m e tur­
ceşti, şi m a i a l e s t u r b u r ă r i l e din spaţiul m a c e d o - b u l g a r în ecourile pe
care le-au lăsat în poezia populară haiducească bulgară. Insistă ( p p .
36—37) a s u p r a rolului jucat de t r a n s h u m a n t a M a c e d o - R o m â n i l o r . A r a t ă
cum „splendida desvoltare a culturii şi c i v i l i z a ţ i e i oraşelor lor a căzut
p r a d ă h o a r d e l o r banditeşti". C r e d e c ă M a c e d o - R o m â n i i , plecaţi din ora­
şele lor, a u f o r m a t nucleul primelor aşezări oră'şeneşti bulgare: ceilalţi
s ' a r fi î n t o r s înapoi la păstoritul primitiv şi p a t r i a r h a l , a d u c â n d cu ei
şi umbra de ' c i v i l i z a ţ i e rămasă.

•
W. K r a n z , Die Kultur der Griechen, Leipzig, D i e t r i c h , 1943, X I I -
679 p „ 45 p l a n ş e , 1 h a r t ă , i n 8°. C o n s i d e r a ţ i u n i f i l o s o f i c e asupra cultur*
greceşti, î n s o ţ i t e d e c i t a t e şi c o m e n t a r i i d i n clasici.
 A . W . G o m m e , Greece, Londra, Milford (The world to-day ser ies),
1945, 131 p . B u n c u n o s c ă t o r al G r e c i e i , p r e z i n t ă u n t a b l o u a l desvoltării
g e n e r a l e a ţării, din trecut până l a i z b u c n i r e a celui de a l doilea război
mondial. Frumoasele ilustraţiuni fac cartea atrăgătoare.
•
M . L. Clarke, Greek studies in England, 1700—1830, Londra, C a m -
bridge U n i v . p r . , 1945, 255 p. T r a t e a z ă istoric şi bibliografic problema
studiilor greceşti, s a u î n l e g ă t u r ă cu G r e c i a în tot a c e s t t i m p , f ă c u t e fie
în u r m a m i s i u n i l o r oficiale, fie de a s o c i a ţ i u n i particulare.
Arheologi, oameni de litere, colecţionari sau simpli călători au
cercetat cu m a x i m u m de i n t e r e s , şi t o t d e a u n a c u d e s t u l ă p r i c e p e r e , Gre­
cia. C a r t e i n t e r e s a n t ă pentru toţi cei ce se o c u p ă cu a s t f e l *de studii.

R . S c h l e s i n g e r , Federalism in Central and Eastern Europe, Londra,

Kegan (The internaţional îibrary of sociology and social reconstruction)
1945, 538 p. Urmăreşte istoric desvoltarea şi aplicarea principiului
guvernării prin federalism, mai a l e s î n G e r m a n i a , în s e c o l e l e t r e c u t e Şi
în A u s t r i a d u a l i s m u l u i . P r o b l e m e l e S t a t u l u i multi-naţional, problema na­
ţionalităţilor, soluţii propuse şi eşecurile lor, sunt prezentate cu bun
spirit de pătrundere a realităţilor istorice. Multe adevăruri asupra as­
pectelor p r o b l e m e i în T r a n s i l v a n i a . Sunt, totuşi, m u l t e observaţii de f ă c u t .

D r . F r . S k e r l , The struggle of the Slovenes in the littoral for the

people's authority, Lyubjana, 1945, 33 p. R a p o a r t e şi consideraţii din
lupta dusă pentru eliberarea unor părţi din Jugoslavia, care dovedesc
hotărîrea nestrămutată pentru clădirea unei alte lumi.
*
Angelo Vivante, Irrendentismo adriatico, Contributo alia discus-
sione sui rapporti austro-italiani, Firenze, 1945, ed. „Giulia", 246 p.
Menită să reafirme drepturile italiane asupra Veneţiei „Giulia" şi a
părţilor învecinate, desvăluie u n ş i r de f a p t e şi t e n d i n ţ e f o a r t e lămurite
a l e f o s t e i M o n a r h i i , s p r i j i n i t ă pe t e x t e şi d o c u m e n t e istorice.
m . <"
VI. Ghidionescu, L'enseignement roumain en Transylvanie, Sibiu.
(Bibliotheca r e r u m T r a n s y l v a n i a / XT?£). C e n t r u l de Studii şi cercetări
privitoare l a T r a n s i l v a n i a , 1945, ^*4--p'. P r i v i r e i s t o r i c ă a s u p r a desvoltării
şcoalelor r o m â n e din principalele centre, — B^aîfov, Sibiu, B l a j , — învă­
ţ ă m â n t u l confesional, şcoalele p r i m a r e , î n v ă ţ ă m â n t u l n o r m a l , s e c u n d a r şi
cel p r a c t i c , c a r e p r i n s p i r i t u l d e s a c r i f i c i u şi l i n i a de c o n t i n u i t a t e î n s u s ţ i ­
n e r e a r o m â n i s m u l u i cu c a r e a f o s t p r o p o v ă d u i t a n i d e - a - r â n d u l , se a d a o g ă
la lista drepturilor neştirbite a s u p r a provinciei.
C. J. /
 N E C R O L O G

t PROFESOR RADU SBIERA

( 5 D e c e m b r i e 1876—6 A p r i l i e 1946)

O moarte năprasnică a rupt firul vieţii acelui care, oţeiit prin

"voinţă, şi disciplină, se părea că va rezista încă lungă vreme oricărei
l o v i t u r i şi b o l i , şi v a p u t e a s â s a v u r e z e , în p a c e şi linişte, roadele bine-
"rneritate a l e unei vieţi active şi ale unei munci serioase: Radu Sbiera,
omul întreg, intelectualul subtil şi j o v i a l , l u p t ă t o r u l neînfricat al r o m â ­
nismului din B u e o v i n a , profesorul ideal d e l i m b a şi literatura latină, a
dispărut din mijlocul nostru, în a c e a s t ă capricioasă învâlmăşală a vre­
murilor şi oamenilor, modest şi fără sgomot, aşa cum a fost în tot
cursul vieţii sale.
Fiu al a c a d e m i c i a n u l u i I . G . S b i e r a , primul profesor de limba şi
l i t e r a t u r a r o m â n ă de pe l â n g ă U n i v e r s i t a t e a a u s t r i a c ă din C e r n ă u ţ i , R a d u
Sbiera a primit în casa p a t r i a r h a l ă a p ă r i n ţ i l o r -săi, î n c ă din a n i i copi­
l ă r i e i s a l e , o n o t ă d e v i a ţ ă a c t i v ă şi a u s t e r ă , d e p r o f u n d ă e v l a v i e creşti­
neasca., d e c o n ş t i i n c i o s i t a t e şi d e m o r a l i t a t e p i l d u i t o a r e .
D i s t i n s e l e v şi s t u d e n t , Radu S b i e r a s ' a i m p u s , î n c ă de p e băncile
universităţii, atenţiei profesorilor străini de neantul nostru, p r i n înclina-
ţtunea sa deossbită la studiul de filologie c l a s i c ă , p r i n a g e r i m e a şi p r e c i ­
zia gândirii sale filologice. Profesorii de specialitate ( I . p i t b e r g şi W r o b e l )
«iela facultatea filosofică d i n C e r n ă u ţ i , n u a u p u t u t d e c â t să-1 felicite cu
aeazla trecerii examenului de capacitate, în b a z a l u c r ă r i i s a l e excelente
,j34e p r o s o d i s e h e n F u n c t i o n e n i n l a u t e n d e r m u t a -cum l i q u i d a b e i Vergii",
pufolieată î n -Î898, l a C e r n ă u ţ i , şi s â - i e o n f e r e , a p o i , î n 1963, i n b a z a u n u i
splendid e x a m e n , şi d i p l o m a d e doctor în filosofie, ca m e n ţ i u n e a cea m a i
«le seamă..

$*rofesor s u p l i n i t o r l a liceul I de S t a t din C e r n ă u ţ i d i n 1898, Radu

S M e r a a j a f t g e p r o f e s o r t i t u l a r , î n 1900, l a liceul I I I d e S t a t , şi pe urmă
şl director al acestui liceu pe care-1 c o n d u c e , eu m u l t ă p r i c e p e r e şi di-
'fefeoie, î n v r e m u r i l e g r e l e d i n r ă z b o i u l d i n t r e anii 1914—1918, şi animat
« u m a i d e g â n d u l d e a v e n i î n a j u t o r u l şi a lua, a p ă r a r e a elevilor români
-merituoşi.

Revista Istorici 13
 In t o a m n a a n u l u i 1918, îl v e d e m a n g a j a t , în p r e a j m a m e m o r a b i l e i :
zile a Sf. Paraschive, cu toate fibrele firei sale de naţionalist intran­
s i g e n t , în l u p t a p e n t r u pregătirea Unirii Bucovinei noastre. Ca secretar
- g e n e r a l al C o n s i l i u l u i n a ţ i o n a l al B u c o v i n e i , R a d u S b i e r a este u n u l dintre
delegaţii Bucovinei care prezintă M. S. Regelui Ferdinand I hotărîrlle^
Congresului Bucovinei din 28 N o e m b r i e 1918. După actul Unirii, Radu
S b i e r a a j u n g e şeful întregului î n v ă ţ ă m â n t d i n ţ ă r i ş o a r a lui a t â t de d r a g ă .
El îndrumează r o m â n i z a r e a şcoalei din Bucovina.
Din 15 Octombrie 1919, R a d u Sbiera intră, după trecerea exame­
nului de docent, ca profesor titular, în corpul profesoral al facultăţii
f i l o s o f i c e de p e l â n g ă U n i v e r s i t a t e a d i n C e r n ă u ţ i , al c ă r e i decan ajunge-
puţini ani în urmă. U n neîntrecut orator şi un fin dialectician, Radu
S b i e r a a fost u n a d m i r a b i l m â n u i t o r al condeiului. E l a publicat diverse
]ucrâ.ri şi d i n d o m e n i u l l i m b i i şi l i t e r a t u r i i r o m â n e . I n 1903, R a d u Sbiera,
publică la Cernăuţi „ A m i n t i r i despre Eminescu", retipărire separată din-
„ A l m a n a h u l l i t e r a r " p e 1903. In acelaş a n a p a r e la C e r n ă u ţ i studiul său
critic „Autorii români bucovineni. Repertoriu de Leónidas Bodnareseul.
Raport prezentat Comitetului Societăţii pentru C u l t u r a r o m â n ă în Bu­
covina", retipărire din „Deşteptarea", a n . X I , - 1903.

In anul 1904, Radu Sbiera publică „Fiziologia vocalelor ă şi î"

in „ C o n v o r b i r i l i t e r a r e " , X X X V I I I , n r . 4 şi 5 (acelaş' studiu şi î n limba
g e r m a n ă în „ Z e i t s c h r i f t f i i r r o m a n i s c h e Philologie", voi. X X V I I I , Halle).
I n 1906, a p a r e , l a I a ş i , v o l u m u l lui R a d u S b i e r a , i n t i t u l a t „Poezii",
Nepublicată a rămas tragedia „Elena", cu subiect antic clasic,
care a fost r e p r e z e n t a t ă pe scena teatrului naţional din C e r n ă u ţ i .
Dintre l u c r ă r i l e lui R a d u S b i e r a din domeniul l i m b i i şi literaturii
latine, „ G r a m a t i c a latină pentru licee, g i m n a z i i şi toate şcoalele secun­
d a r e şi a s i m i l a t e " , C e r n ă u ţ i , 1913, v a r ă m â n e a p e n t r u l u n g ă v r e m e model
neîntrecut de lucrare conştiincioasă şi temeinică.
Cursul de i n a u g u r a r e a Seminarului latin, cu ocazia împlinirii, la
8 Decembrie 1928, a două milenii dela naşterea lui. „Quintus Horatius
Flaccus, Persoana lui în oglinda propriilor sale scrieri", a p ă r u t în re­
v i s t a „ C o d r u l C o s m i n u l u i " d i n C e r n ă u ţ i , v o i . X , p p . 55—97, ni-1 prezintă
pe R a d u Sbiera ca profund cunoscător al operei l u i H o r a t i u s şi c a s u b ­
til i n t e r p r e t a l u n o r t e x t e dificile ale marelui poet latin..
Dar câte studii v o r fi r ă m a s , î n t r e h â r t i i l e lăsate de R a d u Sbiéra
la Cernăuţi, când în Iunie 1940 şi apoi în Martie 1944, a trebuit să
p ă r ă s e a s c ă , î m p r e u n ă cu m u l t a d o r a t a lui s o ţ i e A g l ă i ţ a , c ă m i n u l s ă u con­
f o r t a b i l şi b o g a t a s a b i b l i o t e c ă d i n C e r n ă u ţ i şi s ă a p u c e c a l e a pribegiei!
Fire corectă, onestă şi independentă, puţin autoritară şi suscep­
tibilă, R a d u S b i e r a , cu excepţia a n i l o r 1926 şi 1927, când fusese senator
în p a r l a m e n t u l Ţ ă r i i şi p r i m a r a l l o c u l u i s ă u n a t a l şi a ţ i n u t şi publicat
un „Discurs rostit în Senat în şedinţele din 26 şi 27 Noembrie 1926,.
cu ocazia d i s c u ţ i e i a s u p r a R ă s p u n s u l u i l a M e s a g i u l r e g a l " şi a p o i „Râs--
 p u n s - d i s c u r s r o s t i t î n ş e d i n ţ a d i n 17 D e c e m b r i e 1926", a r ă m a s neclintit,
l a d a t o r i e l a p o s t u l s ă u de p r o f e s o r . D e m a s a s a d e s t u d i u , R a d u S b i e r a
nu se d e s p ă r ţ i a decât în lunile de v a r ă , c â n d se c o m p l ă c e a să se ia la
întrecere, î n t r ' o c a m a r a d e r i e e x e m p l a r ă , cu cei m a i t i n e r i , î n e x c u r s i i şl
exhibiţii turistice, p e cele m a i g r e u accesibile culmi ale munţilor noştri
româneşti. Ca un veritabil sportiv şi turist ştia să se afirme cu au­
toritate, d u p ă c u m dovedeşte „ M ă r t u r i s i r e a unui turist. S c r i s o a r e deschisă
a d r e s a t ă d-lui M i h a i H a r e t " , p u b l i c a t ă de R a d u S b i e r a în 1938, l a B u c u ­
reşti, e x t r a s d i n a l c i n c i l e a „ C a l e n d a r de turism".
I n p o s t u l s ă u de p r o f e s o r , R a d u S b i e r a a e x c e l a t prin cunoştinţele
sale profunde, prin conştiinciositatea cu care-şi îndeplinea obligaţiile de
profesor, prin severitatea şi spiritul de dreptate, cu care ştia să facă
selecţia necesară, prin obiectivitatea şi bunătatea inimei sale faţă de
l u n g a serie de s t u d e n ţ i z e l o ş i şi devotaţi s t u d i u l u i . D i n ş c o a l a lui Radu
Sbiera, care este cel mai bun cunoscător al limbii latine nu numai la
noi în ţ a r ă , d a r şi î n î n t r e g u l s u d - e s t a l E u r o p e i , a u ieşit cei m a i d i s t i n ş i
reprezentanţi ai filologiei clasice de astăzi dela noi.
Timbrul cuvântului său clar şi răsunător, însufleţirea sa pentru
p r o b l e m e l e de f i l o l o g i e c l a s i c ă şi s t ă p â n i r e a d e p l i n ă a m i j l o a c e l o r s a l e de
e x p r i m a r e c a l d ă şi c o n c i s ă , v o r r ă m â n e a l u n g ă v r e m e î n t i p ă r i t e în i n i m i l e
studenţilor, c o l e g i l o r şi p r i e t e n i l o r săi.
Soarta nemiloasă a smuls din rândurile noastre pe unul dintre
cei m ai b u n i şi d e v o t a ţ i ^ii a i n e a m u l u i n o s t r u r o m â n e s c . P r o f e s o r u l R a d u
S b i e r a s'a s t i n s l a C a r a c a l , d e p a r t e de m e l e a g u r i l e c o p i l ă r i e i şi a l e acti­
v i t ă ţ i i s a l e m a t u r e , d e p a r t e de c ă m i n u l şi g r ă d i n i ţ a s a b i n e î n g r i j i t e , s'a
s t i n s cu nostalgia peisagiului a d m i r a b i l î n s p r e v a l e a P r u t u l u i , din casa
sa părintească din s t r a d a S b i e r a n r . 4 şi din căsuţa sa de vilegiatură
predilectă de pe Ţeţina.
Universitatea din Bucureşti cu Facultatea de f i l o s o f i e şi l i t e r e a
avut ocazia să aprecieze activitatea ştiinţifica, didactică şi pedagogică
r o d n i c ă a l u i R a d u S b i e r a , î n a n i i i 1940 şi 1941, î n c a r e R a d u S b i e r a s'a
impus, printre colegii săi din Bucureşti, printr'o atitudine de mult bun
simţ, p r i n t r ' o g â n d i r e de l o g i c ă s t r i n g e n t ă , prin cuvântul său ponderat
şi r ă s p i c a t , p r i n s p i r i t u l s ă u şi d r a g o s t e a s a d e a d e v ă r şi d r e p t a t e . Uni­
versitatea d i n B u c u r e ş t i şi Facultatea de f i l o s o f i e şi l i t e r e deplâng dis­
p a r i ţ i a p r o f e s o r u l u i l o r o n o r a t R a d u S b i e r a şi r e g r e t ă p i e r d e r e a p e care-
o încearcă ştiinţa noastră românească, iar colegii şl prietenii, mult
a t i n ş i în c o a r d e l e s u f l e t u l u i lor, a d u c m e m o r i e i lui R a d u S b i e r a u n oma­
giu de d r a g o s t e sinceră, de a d â n c ă şi p i o a s ă recunoştinţă.

Aprilie 1946. Profesor T. Sauciuc-Săveanu

 R E V I S T A I S T O R I C Ă
— D Ă R I DE S E A M Ă , D O C U M E N T E Ş I N O T I Ţ E —
F O N D A T O R : N. IORGA D I R E C T O R : N. B Ă N E S C U

Voi. XXXII, n-le 1—13 Ianuar—Decemvrie 1946

Redacţia: M a n u s c r i p t e l e , c ă r ţ i l e d e r e c e n s a t şi o r i c e p r i v e ş t e r e d a c ­
ţia se t r i m e t i n Ş o s e a u a B o n a p a r t e 6, B u c u r e ş t i , I I I .

Administraţia: A b o n a m e n t e l e şi o r i c e c o m a n d ă , se t r i m e t la „ I n s t i ­
tutul de studii S u d - E s t E u r o p e a n " , Ş o s . B o n a p a r t e , 6, B u c u r e ş t i .
A b o n a m e n t u l a n u a l : 10.000 lei. P e n t r u i n s t i t u ţ i i şi a u t o r i t ă ţ i : abo­
namentul 20.000 lei.

C U P R I N S U L
Pag'.

Articole:
v /
iV. Bănescu: P o m e n i r e a lui M i r c e a cel B ă t r â n 1— 7
M. Berza: Nicolae Iorga, m o r a l i s t 8- - 36
V. Laurent: A r g e ş u l d i n V a l a h i a şi A r g e ş u l d i n A r m e n i a . . . 3 7 — 54
V . Papahagi: Catalani şi Vlahi î n E u r o p a S u d - O r i e n t a l ă a v e a ­
XVI-lea
cului al 5 5 - - 91
E. Vîrtosu: despre Riga V e l e ş t i n u l
Nou 92—114
E. Lăzărescu: In legătură cu relaţiile Iui N i c o l a e A l e x a n d r u - V o e -
vod cu Ungurii „ 115—139

Documente:

E. E. Săvoiu: C â t e v a documente din G o r j 140—144

Dări de seamă:

V . L a u r e n t : Contributions à l'histoire des relations de l'Église

byzantire avec l'Eglise roumaine, au début du XV-e
siècle ( N . Bănescu) 145—146
G . V e r n a d s k y : Sur l'origine des Alains ( N . Bănescu) . . . 146—147
P r c t o s i n g h e l u l V . V a s i l a c h e : Mitropolitul Veniamin Costachi (N.
Bănescu) 147—148
V. Laurent: Le titre d'empereur orthodoxe et le sens de son
emploi en numismatique byzantine ( N . Bănescu) . . . 148—149
Biserica ortodoxă română, L X I V , 1—3 ( 1 9 4 6 ) ( N . Bănescu) . . 149—153
L a d i s l a s M a k k a i : L'historiographie roumaine dans les dernières
dizaines d'années (M. B e r z a ) 153—160 v.
FI. D. Stănculescu: A fost un spătar Comanf (M. Berza) . . 161—164
Iaroslav Stránsky: Hovory k domovu (Cuvinte către cei din Pa­
trie) (Tr. Ionescu-Nişcov) . 164—165
Dr. Vavro Srobar: Z mojho sivota (Din viaţa mea) (Tr. Ionescu-
Nişcov) 165
Otokar Odlozilik: Năstin ceskoslovenskych dejin (Schiţă de isto­
rie cehoslovacă) (Tr. Ionescu-Nişcov) . . . . . 168
Albert Prâzak: Staroceská basen o Alexandru Velikém (O veche
poemă cehă despre Alexandru-cel-Mare) (Tr. Ionescu-
Nişcov) 166—Î69
Ladislas Makkai: Histoire de Tmnsylvamie (A. Cazacu) . . . 169—172
N. Grigoraş: Logofătul Mihul (M. Berza) . 172—179

Cronică de N. Banescu, G. Jiga, Tr. Ionescu-Nişcov şi I. E.

Naghiu . 180—187

Notiţe de N. Bânescu, M. Berza şi C. Jiga 188—192

Necrolog: f Profesor Radu Sbiera (T. Sauciuc-Săveanu) . . 193—195