Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
03 - Reflectarea Sigurantei Constructiilor in Coduri de Practica Si Normative1
03 - Reflectarea Sigurantei Constructiilor in Coduri de Practica Si Normative1
Dobrovolschi
Capitolul III
1. Bazele proiectării structurilor de construcţii
Aprecierea construcţiilor civile din punctul de vedere al siguranţei şi
problemele legate de principiile generale de verificare a siguranţei construcţiilor
sunt prezentate în euronormativele SR EN 1990 şi SR EN 1991. Standardele
conţin prevederi generale pe care se bazează calculul elementelor de construcţii şi al
structurilor în vederea obţinerii unei asigurări raţionale a construcţiilor în raport
cu stările limită. În cadrul acestor normative sunt prezentate date cu privire la
proiectarea structurilor de construcţii, metode de calcul recomandate, principalele
reguli de bază pentru asigurarea siguranţei construcţiilor, caracteristicile şi
gruparea acţiunilor ce intervin în calculul structurilor, combinarea efectelor
diferitelor acţiuni asupra construcţiilor, clasificarea construcţiilor din punct de
vedere al importanţei, caracteristici ale materialelor elementelor de constructive
etc.
Norma românească ce reglementează domeniul este codul
CR 0 2012 [1]
77
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
grad de siguranţă prestabilit, în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare,
astfel încât pe toată durata lor de viaţă proiectată să preia toate acţiunile din
timpul execuţiei şi exploatării construcţiei şi să rămână funcţionale pentru scopul
pentru care au fost proiectate. Structurile de construcţii vor fi proiectate şi
executate pentru a rezista şi la acţiunile produse de eventuale incendii, explozii şi
diferite consecinţe ale erorilor umane, fără a fi degradate întro măsură excesivă pe
durata exploatării acestora. Avarierea şi degradarea unei construcţii trebuie evitate
sau limitate prin:
eliminarea sau reducerea efectelor hazardurilor la care poate fi expusă;
alegerea unui tip de structură care este puţin vulnerabilă la hazardurile
considerate;
evitarea unor sisteme structurale care pot ceda fără avertisment;
utilizarea unor sisteme structurale la care elementele structurale
conlucrează în preluarea acţiunilor.
În funcţie de consecinţele anticipate din punct de vedere al comportării
construcţiilor la diferite acţiuni se pot adopta diferite niveluri de siguranţă pentru
rezistenţa structurală. Nivelul de siguranţă cerut pentru structurile de construcţii
proiectate se poate realiza respectând următoarele cerinţe:
a) proiectarea structurilor să respecte reglementările tehnice din construcţii în
vigoare,
b) execuţia construcţiei să fie corespunzătoare şi să se respecte măsurile de
management al calităţii lucrărilor impuse de norme.
78
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Nivelul de asigurare al unei construcţii este în strânsă legătură cu:
durata de viaţă proiectată (normativele de specialitate recomandă următoarea
clasificare ):
Categoria 1 cuprinde structurile temporare având o durată de viaţă de 10ani;
Categoria 4 cuprinde structuri pentru clădiri şi alte construcţii curente având
o durată de viaţă de 50100 ani;
Clasa I cuprinde construcţii având funcţiuni esenţiale, pentru care păstrarea
Exemplu: spitale şi alte clădiri din sistemul de sănătate, staţii de pompieri, staţii
de producere şi distribuţie a energiei, sdăposturi pentru situaţii de urgenţă, centre
79
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
de comunicaţii, clădiri care adăpostesc rezervoare de apă şi/sau staţii de pompare
esenţiale pentru situaţii de urgenţă, clădiri având înălţimea totală supraterană mai
mare de 45 m;
Clasa II cuprinde construcţii care prezintă un pericol major pentru siguranţa
Exemplu: spitale şi alte clădiri din sistemul de sănătate, altele decât cele din clasa
I, cu o capacitate de peste 100 persoane în aria totală, şcoli, licee, universităţi sau
alte clădiri din sistemul de educaţie, cu o capacitate de peste 250 persoane în aria
totală expusă , aziluri de bătrâni, creşe, grădiniţe sau alte spaţii, similare de
îngrijire a persoanelor, clădiri multietajate de locuit, de birouri şi/sau cu funcţiuni
comerciale, capacitate de peste 300 de persoane în aria totală expusă, săli de
conferinţe, spectacolesau expoziţii, cu o capacitate de peste 200 de persoane;
Clasa III cuprinde construcţii de tip curent, care nu aparţin celorlalte clase;
Exemplu: clădiri de locuit, magazine, construcţii obişnuite;
Clasa IV cuprinde construcţii de mică importanţă pentru siguranţa publică,
80
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
1.1. Metoda de calcul
Metoda stărilor limită admite conceptul de siguranţa probabilist şi pleacă de
la constatarea că modelul de calcul probabilist se apropie cel mai mult de
comportarea reală a structurii. Ideea folosirii probabilisticii şi a metodei statisticii
matematice în studiul siguranţei construcţiilor a fost dezvoltată începând cu 1950.
Sau luat în considerare caracteristicile aleatorii ale materialelor de construcţii și
variabilitatea statistică a acţiunilor, acestea din urmă fiind caracterizate atât prin
deformaţiile şi solicitările ce rezultă în urma lor, dar şi alţi factori cum ar fi
variabilitatea lor.
O analiză probabilistică completă a unei structuri a necesitat cunoaşterea
legilor statistice de distribuţie a încărcărilor permanente şi temporare, dar şi a
deformaţiilor impuse.
1.2. Principiile proiectării la stări limită[1]
Prin stare limită înţelegem o stare a cărei atingere implică:
81
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Stările limite se împart în două categorii:
I. Stări limite ultime (SLU), sunt acelea care implică:
II. Stări limită de serviciu (SLS), sunt acelea care iau în considerare
82
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
1.3. Reguli de bază pentru asigurarea construcţiilor
Proiectarea construcţiilor constituie un proces complex în cadrul căruia se
îmbină numeroase probleme tehnice şi economice. O construcţie trebuie să fie cât
mai bine adaptată destinaţiei sale şi modului cum va fi folosită în timp, să prezinte
rezistenţa şi stabilitate în exploatare, să poată fi realizată în condiţii economice şi la
termenele prevăzute şi să prezinte o calitate corespunzătoare conform cerinţelor
date prin tema de proiectare. Astfel, pentru ca toate aceste reguli să fie îndeplinite
cu succes, normele care se referă la verificarea siguranţei construcţiilor recomandă
cateva reguli de bază pentru asigurarea construcţiilor[25], între care:
toţi parametrii ce intervin în calcule sunt reprezentaţi prin valorile lor normate
şi de calcul;
83
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
verificarea siguranţei se realizează prin compararea grupărilor de acţiuni date
cu sisteme omoloage de valori care corespund diferitelor stări limită;
valorile de calcul se vor determina conform prevederilor normativelor în vigoare;
pentru verificarea siguranţei unei construcţii existente se vor obţine prin
determinări directe, informaţii referitoare la caracteristicile structurii verificate;
în verificarea siguranţei construcţiilor se consideră de regulă doar acţiuni ce
intervin în mod normal în cursul exploatării;
nivelul de asigurare diferă în funcţie de importanţa construcţiei.
2. Acţiuni din construcţii[17]
Standardul în vigoare care conţine prevederi generale cu privire la acţiunile
din construcţii este EN 1991 (EC1) – acţiuni în construcţii, fiind structurat astfel:
1. Acţiuni generale
1.1. Densităţi, greutatea proprie a materialelor;
1.2. Acţiunea asupra structurilor expuse la foc;
1.3. Acţiuni din zăpadă;
84
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
1.4. Acţiuni din vânt;
1.5. Acţiuni termice;
1.6. Acţiuni în timpul execuţiei;
1.7. Acţiuni adiţionale (explozii, etc);
2. Acţiuni din circulaţia pe poduri;
3. Acţiuni pentru poduri rulante şi instalaţii de construcţii;
4. Acţiuni asupra silozurilor şi rezervoarelor;
2.1. Clasificarea şi gruparea acţiunilor [17]
2.1.1. Clasificarea acţiunilor
după variaţia spaţială, ca fixe sau libere;
după natura şi/sau după răspunsul structurii, ca statice sau dinamice.
după criteriul frecvenţei în care sunt întâlnite pe anumite perioade de timp şi la
Acţiuni permanente (G)
Se aplică în mod continuu cu o intensitate constantă în raport cu timpul.
85
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Acţiunile permanente pot fi:
acţiuni directe precum greutatea proprie a construcţiei, a echipamentelor
fixate pe construcţii;
acţiuni indirecte, de exemplu datorate contracţiei betonului şi tasărilor
diferenţiate;
Există şi cazuri în care această intensitate a unei acţiuni permanente se
reduce sau chiar se anulează. De exemplu lipsa pe o perioadă scurtă de timp a unui
element structural al construcţiei.
Fig. III.1. Acțiuni asupra construcțiilor
Acţiuni variabile (Q)
Variază sensibil în raport cu timpul sau pot să lipsească pe parcursul duratei
de viaţă a unui construcţii.
Exemple: acţiuni pe planşeele şi acoperişurile clădirilor, acţiunea zăpezii, acţiunea
vântului, împingerea pământului, a fluidelor şi a materialelor
pulverulente;
86
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Coeficienţii încărcărilor pentru acţiunile temporare se stabilesc astfel încât
pentru valorile de calcul utilizate să se obţină o asigurare corespunzătoare pe
anumite intervale de timp, dar corespunzătoare stării limită pentru care facem
verificarea.
Acţiuni accidentale (A)
Apar foarte rar, eventual niciodată pe durata de serviciu a unei construcţii şi
au intensitate semnificativă. Exemple: Încărcarea datorată defectării utilajelor
construcţiilor în timpul funcţionării acestora (ex.: poduri rulante); încărcări cu
caracter de şoc; încărcările datorate schimbării structurii terenului; încărcări
datorate evenimentelor climatice catastrofale.
În cazul acţiunilor excepţionale se va detalia pentru fiecare caz, prin cercetări
de specialitate, acţiunile excepţionale ce trebuie luate în calcul (uneori acţiunile
temporare trebuie tratate ca acţiuni excepţionale – zone cu furtuni deosebite, zone
unde cade zăpadă masivă etc). Valorile caracteristice (normate) ale acţiunilor
temporare se vor determina de regulă pe baza valorilor medii statistice.
Acţiunea seismică [A(E)]
Acţiunea seismică apare rar, cu intensitate semnificativă şi este de scurtă
durată. Prevederile P1001 (2013) conţin două cerinţe fundamentale (nivele de
performanţă) pe care trebuie să le îndeplinească structurile amplasate în zone
seismice:
de siguranţă a vieţii: construcţiile trebuie să fie proiectate astfel
încât, sub efectul acţiunii seismice de proiectare, să prezinte o marjă suficientă de
siguranţă faţă de prăbuşirea locală sau globală a structurii, astfel încât vieţile
oamenilor să fie protejate. Nivelul acţiunii seismice asociat acestui nivel de
performanţă corespunde unui cutremur cu intervalul mediu de recurenţă (IMR) de
225 ani.
87
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Notă: în prezent majoritatea normelor de proiectare seismică folosesc un cutremur
cu IMR=475 ani pentru nivelul de performanţă de siguranţă a vieţii.
de limitare a degradărilor: construcţiile trebuie să fie proiectate
limită: Stări limită ultime (SLU), asociate colapsului structural şi altor forme de
degradare structurală care pot punea viaţa oamenilor în pericol. Verificarea la SLU
implică asigurarea de către proiectant a unui echilibru între rezistenţa şi
ductilitatea structurii.
Stări limită de serviciu (SLS), asociate apariţiei unor degradări, dincolo de
care nu mai sunt îndeplinite cerinţe specifice de exploatare. Poate fi necesară
limitarea atât a degradărilor structurale, cât şi a celor nestructurale. În general
verificarea la SLS implică limitarea deplasărilor relative de nivel, pentru
asigurarea protecţiei elementelor nestructurale, echipamentelor, etc
2.1.2. Proiectarea prin metoda coeficienţilor parţiali de siguranţă[17]
88
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
a) Valoarea de proiectare Fd a unei acţiuni F
- se exprimă, astfel:
Fd = γf Frep şi Frep = ψ Fk
Unde:
Fk este valoarea caracteristică a acţiunii;
Frep este o valoare reprezentativă a acţiunii;
γf este coeficientul parţial de siguranţă pentru acţiune care ţine seama de
posibilitatea unor abateri nefavorabile şi aleatorie ale valorii acţiunii de la
valoarea sa caracteristică;
ψ este factorul de grupare a unei acţiuni variabile;
89
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
b) Valoarea de proiectare a efectului pe structură al unei acţiuni, Ed
se calculează ca fiind efectul pe structură al acţiunii E(Fd) înmulţit cu coeficientul
parţial de siguranţă γSd:
Ed = γSd E(Fd)
Coeficientul parţial de siguranţă γSd evaluează incertitudinile din modelele
de calcul ale acţiunii şi ale efectului pe structură al acţiunii Fd.
c) Valori de proiectare ale proprietăţilor/rezistenţelor materialelor, Xd
Xk
se exprimă astfel: Xd
m
Unde:
Xk este valoarea caracteristică a rezistenţei materialului;
γm este coeficientul parţial de siguranţă pentru rezistenţa materialului, care ţine
seama de posibilitatea unor abateri nefavorabile ale rezistenţei materialului
de la valoarea sa caracteristică;
η este valoarea medie a factorului de conversie a rezultatelor încercărilor
experimentale în rezultate pentru proiectare, care ţine seama de efectele de
volum, scară, umiditate,temperatură, timp şi de alţi parametri asupra
rezistenţei materialului testat.
d) Valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă a elementelor structurale, Rd
poate fi exprimată fie în termeni de eforturi secţionale, fie în termeni de eforturi
unitare (sau tensiuni).
se exprimă sub forma:
1
Rd R( X d )
Rd
Unde :
1
este coeficientul parţial de siguranţă care evaluează incertitudinile privind
Rd
modelul de calcul al rezistenţei, inclusiv abaterile geometrice;
90
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
R(Xd ) este valoarea de proiectare a proprietăţilor/rezistenţelor materialelor;
2.1.3. Gruparea acţiunilor în cazul verificării la stările limită ultime[17]
Unde:
Qk,1 este valoarea de proiectare a acţiunii variabile predominante;
γG,j coeficient parţial de siguranţă pentru acţiuni permanente;
Gk,j - valoarea caracteristică a acţiunii permanente j;
Qk,i, ψ0,i valoarea caracteristică a unei acţiunii variabile asociate, i;
ψ0,i este factorul valorii de grupare;
Unde:
Qk,1 este valoarea de proiectare a acţiunii variabile predominante;
Gk,j este valoarea caracteristică a acţiunii permanente j;
Qk,i este valoarea caracteristică a unei acţiunii variabile asociate, i (alta decât cea
principală);
91
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
ψ0,i este factorul valorii de grupare a acţiunii variabile;
Ad este valoarea de proiectare a acţiunii accidentale;
P este valoarea reprezentativă a acţiunii precomprimării;
n m
Ed Gk , j P AEd 2,i Qk ,i
j 1 i 1
Unde:
Gk,j este valoarea caracteristică a acţiunii permanente j;
Qk,i este valoarea caracteristică a unei acţiunii variabile asociate, i (alta decât cea
principală);
AEd este valoarea de proiectare a acţiunii seismice;
ψ0,i este factorul valorii de grupare a acţiunii variabile;
2.1.4. Gruparea acţiunilor în cazul verificării la stările limită de
serviciu[17]
Verificarea la stări limită de serviciu a structurii şi elementelor sale
componente se face cu relaţia generală:
Ed ≤ Cd
Unde:
Cd este valoarea limită a unui criteriu de serviciu specificat ( săgeți, rotiri,
desprinderi) ;
Ed este valoarea de proiectare a efectului combinat al acţiunilor.
I. Gruparea caracteristică;
n m
Ed Gk , j P Qk ,1 0,i Qk ,i
j 1 i 2
92
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
II. Gruparea frecventă;
n m
Ed Gk , j P 1,1 Qk ,1 2,i Qk ,i
j 1 i2
III. Gruparea cvasipermanentă;
n m
Ed Gk , j P 2,i Qk ,i
j 1 i2
2.2. Încărcări date de vânt.
Cod de proiectare şi evaluare a acţiunii vântului asupra construcţiilor Indicativ
CR 114/2012, [2].
Codul actual de priectare prezintă o abordare destul de complexă asupra acestui
fenomen. Viteza vântului, forma clădirii, expunerea clădirii (o clădire la malul mării
este mai expusă decât una situată întro pădure) sunt doar câţiva dintre factorii
care determină încărcarea cu vânt pe pereţii sau pe acoperişul construcţiei.
Codul prezintă metode şi proceduri practice de evaluare a
presiunilor/sucţiunilor şi/sau a forţelor din vânt pe clădiri şi structuri uzuale, care
au la bază reprezentări ale acţiunii vântului conform SR EN 199114.
Codul se aplică la proiectarea şi verificarea:
clădirilor şi structurilor cu înălţimi de cel mult 200 m;
podurilor cu deschiderea mai mică de 200 m;
93
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
În cadrul acestuia sunt detaliaţi factorii de rugozitate, rafală, de expunere, de
răspuns dinamic la acţiunea vântului dar şi diferiţi coeficienţi aerodinamici pentru
construcţii cu forme uzuale, toate datele fiind în conformitate cu Eurocodul 1.
Definitii conform CR 114/2012 [2]:
valoarea medie a vitezei vântului = viteza vântului mediată pe o durată de 10
minute, având 2% probabilitate de depăşire întrun an, independent de direcţia
vântului, determinată la o înălţime z deasupra terenului, cu considerarea efectelor
rugozităţii terenului şi a topografiei amplasamentului;
valoarea de vârf a vitezei vântului = viteza maximă aşteptată a vântului pe o
durată de 10 minute, independent de direcţia vântului, determinată la o înălţime z
deasupra terenului, cu considerarea efectelor rugozităţii terenului, a
orografiei amplasamentului şi a turbulenţei vântului;
94
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
coeficienţii globali sunt coeficienţi aerodinamici de presiune / sucţiune pentru
suprafeţe expuse.
factorul de rafală pentru viteza medie a vântului, cpv(z) la o înălţime z deasupra
terenului se definește ca raportul dintre valoarea de vârf a vitezei vântului (produsă
de rafalele vântului turbulent) şi valoarea medie (mediata pe 10 minute) la
înălţimea z a vitezei vântului.
NOTA: Acţiunea vântului este considerată orizontală şi direcţională. În cazul
Valorile de referinţă ale presiunii dinamice a vântului în România sunt indicate
în harta de zonare (figura III.2.). Valoarea de referinţă a vitezei vântului pentru un
amplasament se obţine din valoarea de referinţă a presiunii dinamice a vântului
corespunzătoare amplasamentului (luată din harta de zonare sau direct din
tabelul prezent în Anexa 1 a normativului CR 114/2012).
95
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Fig.III.2. Presiunea caracteristică (kN/mp) a vântului pe zone din România[2].
caracteristice pe metru pătrat de suprafaţă expusă este 0,5 kN/mp.
2.3. Încărcări date de zăpadă.
96
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Cod de proiectare. Evaluare a acţiunii zăpezii asupra construcţiilor Indicativ
CR 113/2012, [3]
Codul stabileşte situaţiile de proiectare şi distribuţiile de încărcare de zăpadă
pentru proiectarea şi verificarea clădirilor.
Definiţii conform CR 113/2012[3]:
Coeficientul de expunere al construcţiei în amplasament, stabileşte creşterea sau
scăderea valorii caracteristice a încărcării din zăpadă pe acoperiş ţinând cont de
topografia locală a amplasamentului;
97
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
sunt prezentate în CR 113/2012 atât sub formă tabelară (Anexa A Zonarea
încărcării din zăpadă pe sol) cât şi sub forma unei harţii. Vezi figura III.3.
Fig.III.3. Greutatea caracteristica a zăpezii (kN/mp) pe zone din România[3]
Valoarea greutăţii care se ia efectiv în considerare pe acoperiş depinde de o serie
de factori, printre care:
zona unde se află construcţia. În România, la altitudini mici, sunt definite 3
zone, cu 1,5, 2,0 sau 2,5 kN/mp;
cât de expus la vânt este acoperişul. Un acoperiş expus la vânt, va acumula
mai puţină zăpadă din cauza spulberării;
panta acoperişului. De la o panta de 30 grade, încărcarea se reduce, iar la
mai mult de 60 grade se poate considera că zăpada nu se mai depune pe
acoperiş;
98
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
2.4. Acţiuni în construcţii. Încărcări datorate acţiunii seismice.
Dintre toate acţiunile posibile ce pot afecta o structură, acţiunea cutremurului
are cel mai mare impact asupra structurilor şi a oamenilor, din cauza potenţialului
distructiv şi a impredictibilităţii. Cutremurele de pământ sunt fenomene geologice
naturale cu caracter distructiv de natură aleatoare atât prin cauzele care le produc,
cât şi al modului de manifestare. Pot fi de natură şi origine variată : tectonice,
vulcanice, produse de explozii, etc.
Asupra construcţiilor, dar şi din punct de vedere seismologic, prezintă
importanţă cutremurele de origine tectonică. În cadrul unor teorii moderne, aceste
cutremure se consideră că se produc astfel: scoarţa terestra este formată din
plăci şi subplăci rigide care reazemă pe mantaua joasa în stare de fuziune şi care
se află în continuă mişcare; deplasarea relativa a plăcilor separate prin falii, este
frânată de forţele de frecare ce apar pe suprafeţele de contact dintre plăci
acumulânduse energie de deformare în zonele de margine ale acestora. Când
situaţia de echilibru dispare se produce alunecarea bruscă a plăcilor în lungul
faliilor uneori cu tendinţe de suprapunere sau rupere în interiorul scoarţei terestre
99
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Fig.III.4.Zonarea României în funcţie de acceleraţia ag la IMR 225ani[4]
100
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
înălţimea şi flexibilitatea structurii
O clădire mai înaltă este în mod evident mai vulnerabilă. În funcţie de zona
în care se află (de stratificaţia în adâncime de zecisute de metrii a solului) clădirile
mai flexibile sau cele mai rigide pot fi defavorizate. Mai tehnic exprimat: apare o
situaţie defavorabilă atunci când perioada proprie de vibraţie a structurii este
asemănătoare cu perioada mişcării seismice.
greutatea totală a clădirii
Cu cât clădirea este mai grea cu atât forţele seismice sunt mai puternice,
acestea fiind o fracţiune din greutatea clădirii.
capacitatea clădirii de a se deforma fără să se rupă
Este vorba despre ductilitatea structurii, iar principiul ductilităţii clădirilor
este o componentă esenţială a proiectării structurilor rezistente la cutremur.
Notă:
Ductilitatea reprezintă capacitatea unui material de a se deforma în
domeniul postelastic, fără pierderi semnificative ale capacităţii portante.
Materialele ductile sunt cele care sunt capabile să se deformeze semnificativ în
domeniul inelastic. În construcţii: oţelul, aluminiul.
Materialele casante (neductile) sunt cele care au deformaţii mici în domeniul
inelastic, caracterizate în general de:
cedări bruşte prin fisurare sau aşchiere;
sunt mult mai slabe la întindere decât la compresiune;
În construcţii: cărămida, materialele plastice.
Cele mai multe structuri sunt proiectate să răspundă încărcărilor de serviciu
accidentale, o structură poate fi supusă la deformaţii inelastice.
101
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
un material ductil poate prelua deformaţii mari înainte de cedare, “alertând”
în acest fel oamenii din interiorul clădirii.
static nedeterminate, care vor fi capabile să preia încărcări mai mari decât în
cazul structurilor din materiale casante.
Proiectarea va urmări realizarea unei conformări generale favorabile pentru
comportarea seismică a construcţiei. Aceasta implică[4]:
alegerea unor forme favorabile în plan şi pe verticală pentru construcţie şi
pentru structura ei de rezistenţă
dispunerea şi conformarea corectă a elementelor structurale şi a structurii în
ansamblul ei, a elementelor de construcţie nestructurale, precum şi a
echipamentelor şi instalaţiilor adăpostite de construcţie
evitarea interacţiunilor necontrolate, cu eventuale efecte defavorabile, între
clădirile alăturate, între elementele structurale şi nestructurale (de exemplu,
102
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
Clasa de importanţă II γI = 1,2
Clădiri care prezintă un hazard important pentru siguranţa publică în cazul
prăbuşirii sau avarierii grave.
Tipuri de clădiri:
103
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
(a) Clădiri de locuit, clădiri de birouri sau clădiri comerciale care pot adăposti mai
mult de 400 de persoane;
(b) Spitale, altele decât cele din clasa VI, şi instituţii medicale cu o capacitate de
peste 100 persoane ;
(c) Auditorii, săli de conferinţe şi de spectacole cu capacitatea de peste 200 de
persoane;
(d) şcoli sau spaţii destinate învățământului de diferite grade, cu o capacitate de
peste 250 de persoane;
(e) Aziluri de bătrâni, creşe, grădiniţe şi alte spaţii de îngrijire a persoanelor cu
capacitate mai mare de 150 de persoane;
(f) Hale comerciale cu mai mult de 3000 de persoane;
(g) Clădiri din patrimoniul naţional, muzee;
Clasa de importanţă III γI = 1
Tipuri de clădiri: clădiri de tip curent, care nu aparţin celorlalte categorii.
Clasa de importanţă VI γI = 0,8
104
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
destinaţia construcţiei;
calitatea execuţiei etc.
Deteriorările sau distrugerile unei construcţii pot fi diferite de oarece pe
lângă factorii prezentaţi mai sus în comportarea unei construcţii la acţiunea
seismică mai intervin și geologia terenului prin care se transmit undele seismice
de la focar până la suprafaţă, natura straturilor superficiale, existenţa apelor
subterane şi poziţia pînzei freatice etc. Astfel rezultă că efectul cutremurelor
asupra construcţiilor este complicat şi nu poate fi definit exclusiv de gradul
acestuia, fără a ţine seama de toţi factorii menţionaţi mai sus.
În general, distrugerea unei construcţii în urma unui cutremur se poate
atribui următoarelor erori[24]:
2. erori de proiectare: Astfel, pot fi greşit concepute structura de rezistenţă,
distribuţia rigidităţilor, dimensiunile şi forma unor elemente de rezistenţă,
calitatea materialelor folosite, conformarea spaţială a structurii etc.
3. erori de calcul: Care se pot datora unei false schematizări a structurii de
rezistenţă, utilizării unor metode greşite de analiză, aprecierii eronate a
datelor de intrare, subdimensionării unor piese puternic solicitate etc.
5. erori în normele de proiectare: Un proiect, chiar dacă este riguros întocmit
în baza normelor de calcul oficiale (excluzând erorile posibile enumerate mai
sus), poate fi compromis dacă prevederile regulamentului nu concordă cu
forţele efective ce se manifestă în timpul unui cutremur.
Construcţiile din beton armat, monolit au în general o comportare
satisfăcătoare la solicitările produse de cutremure atunci când sunt bine proiectate
105
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
106
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
dizlocarea centurilor din pereţi;
deplasarea planşeelor;
prăbuşirea acoperişurilor grele;
dizlocări ale fundaţiilor.
3. Încercarea „in situ” a construcţiilor
Încercarea „in situ” constă în aplicarea în regim de solicitare statică a unei
încărcări numită încărcare de probă şi în urmărirea comportării construcţiei sub şi
în urma acţiunii acestei acţiuni.
107
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
construcţii ce suportă sau adăpostesc aglomerări mari de oameni (tribune, săli
de spectacole, expoziţii);
construcţii a căror avarie ar avea consecinţe deosebit de importante (poduri,
baraje, centrale electrice) sau dacă se consideră necesară verificare ipotezelor sau
metodelor de calcul folosite la proiectare;
construcţii la care se consideră necesară verificarea calităţii execuţiei datorită
lipsei de date concludente;
construcţii la care se doreşte schimbarea destinaţiei sau sporirea încărcărilor
prevăzute iniţial şi nu se dispune de proiect de execuţie;
construcţii care au suferit solicitări excepţionale provocate de cutremure,
incendii, explozii etc;
încercarea „in situ” se mai efectuează şi dacă alte încercări nedistructive sau
dinamice sau de model nu au dus la rezultate concludente.
Obiectivele importante ale unei încercări sunt:
verificarea rezistenţei, a comportării elastice de ansamblu şi a stabilităţii;
verificarea modului în care construcţia încercată se comportă în raport cu
prevederile prevăzute prin proiect, sub aspectul realizării valorilor de control
calculate;
verificarea modului în care sub acţiunea încărcării de probă construcţia
satisface condiţiile specifice impuse de exploatare, prevăzute în tema de încercare.
Aceste încercări trebuie realizate folosind condiţii cât mai apropiate de
condiţiile prevăzute în proiect sau dacă nu există un proiect, cât mai apropiate de
condiţiile reale de exploatare ale construcţiei. Prin încercarea „in situ” trebuie să se
evite deteriorările grave ale structurilor pe timpul încercărilor şi este obligatorie
menţinerea aptitudinii ei pentru exploatare după terminarea încercării.
Alegerea schemelor de încărcare reală, pe care urmează să le modeleze
încărcarea de probă, se face folosind datele cuprinse în proiectul construcţiei, iar în
lipsa acestuia, se aleg scheme de încărcare pornind de la principiile generale de
108
Elemente de curs şi seminar - Siguranţa construcţiilor, C.Cazacu, M.Dobrovolschi
dacă încărcarea uniform distribuită pe o grindă simplu rezemată se modelează
printro încărcare concentrată la mijlocul deschiderii ei, urmărinduse obţinerea
momentului maxim în secţiunea de la mijlocul deschiderii, nivelul de referinţă al
încărcării de probă se va exprima în unităţi de forţă concentrată, având altă valoare
decât nivelul de referinţă al încărcării reale distribuite pe grindă. Astfel, dacă
grinda are 4,0 m lungime şi nivelul de referinţă al încărcării reale este de 1000
daN/m, nivelul de referinţă al încărcării de probă este de 2000 daN.
Nivelul maxim predeterminat al încărcării de probă nu trebuie să depăşească
valorile corespunzătoare valorilor limită ale intensităţilor încărcărilor reale pe care
le modelează. Aceste valori limită se extrag din notele de calcul ale proiectului sau
în absenţa acestuia, se stabilesc folosind coeficienţii încărcărilor din prescripţiile
tehnice de proiectare în vigoare.
109