r iu-ut.

i_rr
a se petrece la Corint, în faţa locuinţei Medeii. O bă-tt'ină, doica acesteia, iese din casă
DOICA
JO, dacă drumul navei Argo avîntat Lre ţara colhilor n-ar fi trecut nicieî nd hotarul vineţiu al
!"m#legadelor, $le nu cădea #rin văile din %elion
emeţul #in tăiat ca &ă-narme'e-a#oi
cu vî&le mîinile (ăr(aţilor vite)i, (orniţi &ă-i afle lîna de-aur lucitor
ai %elia& 1\ Atunci *edeea, doamna mea,
$*itul te&,ilian al argonauţilor o&ie cuno&cut, mai ale&, m Argonautica lui A#olloniu& din +odo&, autor din e#oca
eandrină, dar el conţine elemente mult mai vecii i, menitele de omer (Odiseea, e&iod (!cogonia, %indar
"tliica a patt# etc. Legenda &#une că %elia&, regele din flco&, &e ridica&,., #rin u'ur#are, #e tronul fratelui &ău &on
ţiului ace&tuia, Ia&on. /n oracol îl #reveni&e #e %elia& 0 ferea&că de omul caro va #ă1i înaintea lui încălţat 2 &ingură
&andală. Dar în&u1i Ia&on, îm#linind virala %3 de ani &-a înfăţi1at regelui 1i 1i-a reclamat dre#tul
!i
ainat
n-ar îi #lutit nici ea &#re metere'ele cetăţii lolco&, mi&tuindu-&e de dor nă#ra&nic #entru Ia&on.
A&tfel nu murea nici %elia&, căci ea nu le-ar mai fi-ndernm #e îele &ă-1i ucidă tatăl 4. 5i a1a nu &-
ar fi &trămutat aicea, Ja Corint, cu &oţul 1i co#iii &ăi. *ereu a vrut &ă #lacă (ă1tina1ilor ace&tei
glii în care-a #o#o&it fugind, 1i căuta &ă fie la un gînd cu Ia&on ori1icînd. Ace&ta-i cel mai mare har
în că&nicii6 &ă nu &e du1mănea&că &oţii. Dar acurn revar&ă numai ură &ufletu-i (olnav, căci Ia&on,
trădător de ca&ă 1i co#ii, #etrece-n #at rege&c de mire,$în&urat
#ărinte&c, #urtînd o &ingură &andală7 #e>-,
t2lii8Ji!ii!3i_98ii-7:)-;:-<i.)=<-f.< cealaltă o în tim#&ace)o(îndea&ca
înde#ărtata trecu&e #rindea#ele
la 1$ unui rîu. Ca&ări 03$
$ <<3 ->3i ţ)gJtn?)
)i elio&.
ear.g,'(urînd #e&te maro, Ji:alv)î&ir#e<?f:: lgi A@rra%îrra&7 tocrna))n_c))#a cînd ace&ta &e #regă?ea &ă-i )ertfea&că
'eilor. 3I:&on &tnnge într-o ceată #e cei mai ve&tiţi eroi helem&!3 îm(arcă #e cora(ia Aigo Bcea ra#idă, înving
îm#reună nea1te#tate #rime)dii in călătoria lor aventuroa&ă 1i a)ung în Colhîda, Aici, *fdeea, fiica regelui ţării, &e
îndrăgo&te1te de că#etenia argonauţilor, îl a)ută #rin farmecele ei &ă cucerea&că lîna de 3 1i fuge cu el #e&te mare,
îna#oi la lo):o&.,-_mide_ la&e
= Ia&on 1i a *edţ)i
Jui %elia&, :eliadele &i-au. tro)&-:#ăritelc, tăindu-t:trECLer(îndu-<nFi$r-un ceaun, îndemnate de &fatul :
a$G*edeii, care le-a făgăduit că regele va întineri în ft ace&ta. Ca &ă &ca#e de ră'(unarea te&alienilor condu1i Aca&to&
Bfiul lui %elia&, la&flJH:*edeea, îm#reună cu
o)o#u:au: _
întîm#lări au fo&t tratate de uri#ide ta %iicei&iui f'alias, tragedie #ierdută, ce a fo&t re#re'entată în anui EE î.e.i2.,
a#roa#e cu un &fert de veac înaintea Medeii B4.
,cu fiica domnului atot#oruncitor al ţării, Creon 4. Co#le1ită de )igniri, *edeea &trigă a#rig,
(iata, #omenind atîtea )urăminte ce le-au întărit #rin &trîngeri tainice de mîini 1i-i ia #e 'ei dre#t
martori, ca &ă vadă cum &e #oartă-n &chim( (ăr(atul ei. Cu tru#ul '(uciumat mereu de chinuri,
'ace fără hrană, la #ămînt, de cînd &e 1tie oro#&ită de (ăr(at. Cu ochii aţintiţi, cu chi#ul a#lecat,
#recum o &tîncă &au #recum un val din mări, e &urdă cind #rietenii o do)ene&c. Dar cîteodată,
întorcîndu-&i gîtul al(, în &ine-1i tînguie #ărintele iu(it 1i ca&a &i #ămîntul ce l-a #ără&it
de dragul unui om, ce-o la&ă cu di&#reţ.
!ărmana, 1tie a'i, lovită de dureri,
ce &cum# e traiul în #ămîntul &trămo1e&c K
De &ilă nici nu mai #rive1te la co#ii.
*ă tem că-n ea mocne1te ceva nou, ciudat,
căci duhul &ău ne&tăvilit nu va-ndura
(at)ocurile. O cuno&c 1i mă-nfior
&ă nu-1i înfigă-o &a(ie tăioa1ă-n #ie#t,
intrînd fără &ă facă 'gomot în iatac,
ori &ă-1i ucidă &oţul &au #e domnitor,
cre&cîndu-1i &uferinţele 1i mai cum#lit.
 cruntă cînd ură1te 1i du1manul ei
va do(îndi cununa (iruinţei greu.
Dar, iată, vin co#iii3de la alergări K
i nici nu (ănuie&c durerea mamei lor, că, tînăr, &ufletul nu 1tie &uferi.
$La Corint, *% ce a trM)ţ) vrem-N în ts\)*. dar&trîm-toraG, cn Fiedeca, Ia&on: încercat &ă-1i refacă &ituaţia com-
#romi&ă de eiî, f)fC?fti-inriu rn :rf!rf!)JflţPţn4 #e care
o)u)ner)C0;rîu&ffQ$fiRa regelui
S8
«3
(+ntră cei doi băieţi ai Medeii, însoţiţi de un bărbat în #irsta, pedagogul lor.
1
PEDAGOGUL

?u, ce-o &lu)e1ti #e doamna mea de-atita tim#, de ce &tai lingă #oartă, &ingură, 1i-ţi #lingi doar ţie toată
)aleaT Cum de &-a-nvoit *edeea &ă li#&e1ti acum din #rea)ma &aT
DOICA
Fătrîne-n&oţitor al fiilor nă&cuţi de Ia&on, ro(ii credincio1i îm#ărtă1e&c tot chinul îm#reună cu &tă#înii
lor &i-l &imt în inimă. Durerea m-a #ătrun& at/ de tare, c-am ţinut &ă vin aici, &ă &#un de&chi&
#ămîntului 1i cerului nă#a&ta ce-a lovit-o #e &tă#îna mea.
%DAUOU/L !ărmana, încă nu &-a #otolit din #lîn&T
DOICA Ce &#uiT Durerea &a de-a(ia e la-nce#ut.
%DAUOU/L
Ve&ă(uita > ierte-mi-&c vor(a greaK8 > ea nu 1tie că &-a ivit un alt neca'.
4
In antichitate, #edagogul era, de o(icei, un &clav careT avea în gri)a &a (ăieţii &lă#înului, du#ă ce ace1tia im#li-6
neau_"îr&ta de l ani.
--i. n 0QJimi. dacă trebuie să #orbesc astfel
• ~»
^••(HPBBBBBPI^**
in g0)2 0== <-. ,-
vîr&IadeW anl$ ,  . buie su .orbesc astfel
în srcinal6 O, net despre stupîni.
84

DOICA Dar c3e-i, (ătrîne, &#une-mi, de ce taci, te rogK

%DAUOU/L )V$imic 1i mă căie&c de tot ce ţi-am grăit.
DOICA
(face gestul suplicantului, atingind bărbia i genuncii pedagogului
O, nu ,te rog, &lu)im aceluia1i &tă#în 4, iiu le feriK De tre(uie, voi 1ti &ă tac.
%DAUOU/L
O vor(ă-am #rin&, fără &ă #ar, #e cînd eram Pa &fîntul 1i#ot al %eirenei, unde:1i trec (ătrînii tim#u-n
)oc de 'aruri 8. 5u1oteau că regele cetăţii, Creon, ar voi &ă-i 'vîrle #e ace1ti co#ii cu mama lor de#a$r)-
e de Corint.  'vonul oare dre#tT u nu 1tiu, dar a1 vrea &ă fie mincino&.
DOICA
5i Ia&on cre'i că-1i va lă&a co#iii-n drum, & ă &ufere din cearta lui eu mama lorT
4
In srcinal6 e bărbia la, nu ascunde ni/ic to#arăei laie de robie.
8
Corintienii aveau faima de a fi mari iu(itori ai )ocurilor de noroc. !e #ove&te1te de&#re Chilon din Lacede-mona B&ec.
al Wl-lea î.e.n. că, fiind trimi& la Corint, #entru a încheia o alianţă, i-a gă&it #e toii maimarii cetăţii )ucînd 'aruri. l &-a întor&
fără a fi înce#ut tratativele, &ocotind că e&te nedemn#entru !#arta &ă ai(ă a&emenea aliaţi.
SE
%DAUOU/L
Iu(irea veche #iere-n faţa celei noi7
de ca&a noa&tră nu-l mai leagă nici un dor.
DOICA
Amarnic e &-adaugi #e&te chinul vechi un altul nou, far$ &ă-l închei #e cel dinţiiK
%DAUOU/L
!ă nu-l afle &tă#îna #rea de tim#uriu. Alină-te &i-nchide-n tine tot ce 1tii.
DOICA
Aţi au'it,
#oartă cu aico#ii,
&ăi ce tată rău aveţiK !ă nu-l (le&tem de moarte, că-i &tă#îm dar, iată, ce hain &e
%DAUOU/L
Dar cine nu-i ca elT Doar a&tă'i ai aflat că drago&tea de &ine #orunce1te-n omT /n tată-n&urăţel î1i
uită de feciori.
DOICA
Intraţi în ca&ă. ?oate &e vor îndre#ta, co#iiK ?u-ncearcă &ă-i fere1ti de mama lorK Vu-i duce-n
#rea)ma celeia far$ de năde)di. A 1i-nce#ut &ă fulgere a&u#ra lor #riviri &ăl(atice 4, mocnind
nenorociri.
4
în tet6 să-i pri#ească B#e co#ii eX ocîi B&ăl(atici ii taur.
SY
5tiu (ine că mînia &a va clocoti mereu, #înă va do(orî #e cineva. Lovea&că-i #e du1mani, dar nu
#e dragii &ăiK
*FDA
(dinăuntrul palatului
O, vai mie, vai, ce greu #ătime&cK Amare dureri, vai, moartea mi-o chem.
DOICA
!e-aude venind, co#iilor dragi.  mama, &tîrnită-n inima &a, gtîrnită de furie. Guga, co#ii, gră(iţi-
vă-n ca&ă cît mai curîndK Vu mergeţi &#re ea, nu-i &taţi în #riviri. De #atima ei &ă v-adă#o&tiţi, că-i
fire gro'avă 1i &uflet &emeţ. ai, mergeţi mai iute, intraţi în #alat, căci norul ace&ta de #lîn&ete
mari aduce furtună. 5i ce va ţinti nă#ra&nicul duh mu1cat de dureri, ne&#u& de măreaţa inima &aT
(în ti/p ce doica #orbete, copiii i pedagogul intră +n casă.
*DA (dinăuntru
Wai mie, cît &ufăr, &ufăr dureri ce merită #lîn&e cu vaiete mariK Co#ii (le&temaţi, din mamă
cum#lită, de-ar fi &ă muriţi cu Ia&on 1i voi, Inca1ul ace&ta de &-ar năruiK
c
$ Z > uri#ide > ?eatru
DOICA
!ărmana de tine,
1i vaiK Co#ii, vai mie, mă
mă frămînt, vai,tem
cu ce-au
#entrufo&t
voi,co#iii
&ă nu#ărta1i gre1elii
vă i'(ea&că #ărintelui
vreun lorT%uternicii
nenoroc. De ce &ă-ilumii
ură1tiT&înt
O, )ale
nendu#lecaţi, a&cultă #uţin 1i, tot #oruncind, &e &chim(ă cu greu în #ornirile lor. *ai multe foloa&e tragi
vieţuind =cu cei deo#otrivă cu tine. A1 vrea (ătrîneţea &ă mi-o #etrec în loc a#ărat 1i fără mărimi. De
drea#ta mă&ură doar &ă vor(e1ti că meriţi cununi. De-o 1i-nde#line1ti, nimic nu-ţi aduce cî1tig mai
curat. Dar li#&a mă&urii nu e nicicînd #rielnică vrunuia din muritori, căci &oarta )ignită revar&ă de &u&
nă#a&tă 1i chin #e ca&ele lor K
(+ntră corul, alcătuit din fe/ei corintiene, care păesc lent i cadenţat, in ti/pul ulti/elor cu#inte ale doicii.
CO+/L
f

0n glas auit-a/,
un ţipăt înalt auit-a/,
al nefericitei colidiene.
încă ea nu-i potolită. 2orbete, bătrîno3
1
în ace&te ver&uri &înt d e#lîn&e urmările ciocnirilor dintre cei #uternici, ale căror &uflete orgolioa&e clocote&c de
#atimi ne&tă#înite.
#ăca)) ("bris, care%oetul #ro#une
de1tea#tă un#ede#&itoare
mîaiia ideal de cum#ătare,
a 'eilor.deoarece de#ă1irea mă&urii 1i dre#tăţii con&tituie un
4oote /ari auit-a/ trecînd
prin porţile-acestui palat.
 linge/, fe/eie, i noi durerile casei
pe care-o-ndrăgi/.
DOICA
[dro(ită e ca&a7 totu-i #ierdut, #e Ia&on îl farmecă #atul rege&c, ftiedeea tîn)e1te-n iatacul a&cun& gi nimenea
nu-i încăl'e1te cu-o vor(ă de #rieten inima &a.
*DFA (dinăuntru
!trăfulgere, vai, #rin cre1tetul meu cere1tile flăcăriK Ce folo&e&c din traiul ace&ta, vai mie, vaiK Cu#rindă-
mă lini1tea morţii, &ă &ca# de-o viaţă cum#lită.
CO+/L !trofă
Ascultă > 5eus, pă/int si lu/ină >
ce alnic bocete săr/ana
soţie3 Ce dor te as/ute
spre groanicul pat,
o, biată nebună* 2ine curînd
grabnica /oarte. 6u-i face astfel de rugi3
7acă bărbatul îţi cade-n
/reaa culcuului nou,
nu-l potopi cu /înia3
5eus #a fi 0ngă tine
să-ţi facă dreptate.
6u te topi pentru soţ l8cri/înd a/arnic f
Z=
88
*/;;A (dinăuntru
%riviţi cîte-ndur, #uternice [eu&
1i ?hemi&,
de1i m-am mărită &tă#înă,
unit #rin &fînt )urămînt
cu &oţul ace&ta nelegiuitK
îi (le&tem, #e el 1i &oţie, &ă-i văd
&farmaţi cu întregul #alat, c-au avut
cura), cei dinţii, &ă mă vatăme greuK
O, tată, o #atrie, v-am #ără&it,
#e fratele meu l-am uci& mi1ele1teK... 4
DOICA
Acum au'iţi cum o cheamă &trigînd #e ?hemi&, ce leagă-nvoielile &finte, 1i-l cheamă #e [eu&, înaltul
che'a1, la tot ce )urăm #e #ămînt. Wai, nu va fi le&ne &ă &e aline mînia &tîrnită-a *edeiil
CO+/L
Anti&trofă
9ă #ină la, noi s-o pri#i/, s-o-/bun8/
cu sunetul #orbelor noastre,
să uite greutatea /înîei
din ini/a sa
i toată-ndirirea duului său.
4arul dragostei noastre ţie-i prielnic3

4
In tim# ce argonauţii &e întorceau din Colhida, îm= #reună cu *edeea, acea&ta l-a cio#îrţit #e fratele &ău A(&"r-
to& 1i l-a a'vîrlit din cora(ie în mare (ucată cu (ucată) #entru a întîr'ia va&ele tatălui &ău care gră(eau &ă-i
a)ungă.
ZN
leacă, rugă/u-te-n casă,
călăuete-o la noi,
spune că-i stnte/ aproape.
Mergi, nu cu/#a să-i lo#ească
pe cei 'dinăuntru.
!ot /ai năprasnic ţlnesc durerile sale.
DOICA
A1 vrea &ă v-a&cult 1i, totu1i, mă tem că n-am &ă-mi îndu#lec &tă#înăK Dar mă voi &ili &ă fac #recum
vreţi. a, ca o leoaică lău'ă, &#re &clavi aruncă #riviri fioroa&e, cînd vin la dîn&a cu vor(a #e (u'e.
Vumindu-i 1i or(i 1i nătîngi #e cei din vechime, nimic n-am gre1iK !cornit-au doar imnuri de #ra'nice
mari, de-o&#eţe 1i #rîn'uri, &ă facă voioa&ă viaţa, &ă #lacă urechilor noa&tre. Dar negrele chinuri ce
(întuie-n om, ei n-au i'(utit &ă le &tingă nicicînd #rin voci întrunite cu lirele-n cînt, &i tocmai de-aceea
cad morţii 1i ca&ele-a)ung în ruină &u( grele re&tri1ti. Am fi cî1tigaţi ace&te nevoi &ă le vindece cîntul.
[adarnic ră&ună gla&ul umflat în toi de o&#eţe. !înt ve&eli de&tul la #rîn' muritorii, #lini 1i &ătui.
(7oica intră în palat.
CO+/L  # o d ă
6oi ţipete alnic ge/înd auit-a/, si oote lungi i #aiere delănţuite,
#îrlite sp'e soţu-i, necredinciosul3 O strigă > /iselnic ibită > pe !e/is, soţia lui 5eiis, doa/na celor
ce ură, s-o duca spre ţăr/ul din faţa 4eladei, trecînd peste unda-nnoptată, la locul prin care se scurge
spre larguri1 întinderea /ării sărate. (Medeea iese din casă palidă, înlăcri/ată. O ur/eaă doica.
*DA
&(inaintind, se adreseaă corului ternei corintiene, iată-mă la voi, căci n-a1 dori &ă #onegriţi #urtarea
mea. !e &#une că-& trufa1i cei care &e fere&c de &emeni > 1i la fel cei care &tau mereu în vă'ul tuturor7
iar alţii do(înde&c din mer&ul lor domol renumele urît c-ar fi ne#ă&ători. Dre#tatea n-o gă&e1ti în ochii
muritorilor, #entru că ei chiar înainte &ă-ţi cunoa&că &ufletul de#lin, dintr-o #rivire te &ocot vră)ma1,
de1i nu le-ai gre1it. !trăinul e dator &-a&culte legile cetăţii unde-a tra&. Dar nu #ot &ă-l îndre#tăţe&c #e
(ă1tina1 cînd e &emeţ 1i-i vătăma #e cetăţeni, &i nu co(oară &ă le fie-a#ro#iat. Vă#a&ta negîndită care
m-a lovit, m-a frînt în &uflet, m-am &fîr1it, n-am dor de trai. Vu caut, dragi #rietene, decît &ă morK
Aeela ce mi-a fo&t odată totul > 1tiu #rea (ine > &oţul meu, acum &-a #re&chim(at în omul cel mai
rău. Din tot ce-i în'e&trat
4
 vor(a de &trîmtoarea Fo&forului, calea &#re *ăreai Veagră, #rin care *edeea dorea &ă &e întoarcă în #atrie.
92

cu duh 1i cu gîndire #e ace&t #ămînt, femeile &înt neamul cel mai oro#&it 4. Cu 'e&tre (ună doar ne
cum#ărăm un &oţ &i #e&te tru#ul no&tru-l înălţăm &tă#în6 \ adao& ne&fîr1it de chinuri 1i dureriK
]^
Dar iată ce nu 1timK Wa fi mi1el &au (unT Căci legea nu ne-ngăduie &ă-I alungăm B 1i-i ru1ino& ca noi
&ă-l #ără&im #e el. \Jntrmd în a1e'ări 1i-n o(iceiuri noi, doar din ghicit #rice#em cum &ă ne #urtăm cu
&oţul, căci de-aca&ă nu ne-au învăţat. Dar cînd ne-nvrednicim &ă-i #lăcem 1i cînd vrea &a #oarte )ugul
că&niciei ne&ilit, viaţa noa&tră e&te dulce. Dacă nu, mai (ine moarteaK Căci (ăr(atul cînd a &tat #rea
muît în #rea)ma vetrei 1i &-a &ăturat, #u&tiul inimii 1i-l vindecă mergînd afară Ia #rieteni 1i la
cuno&cuţi. în &chim(, noi nu avem în faţa ochilor decît un &i ngur &uflet. /nii &#un că noi, trăindu-ne
viaţa-n ca&ă, nu-nfruntăm #rime)dii, #e eînd ei cu lăncile &e (at.
4
Inver&ările ce urmea'ă, uri#ide, in atîtea #rivi de&chi'ător de drumuri ,<o fc)_)i+*_g)98_f9_:$:9)î)
a&#ectelaie ..#roP:emi33$
inţe
________ -$$4:n;< ..J...*.O / f-, ...;l l ,

``.`u:vanvu f$33K3.4 F:cninl al W-J#a, i.e.n. 1i nu #entru mileniul ui- II-leă3^?i? care &e #re&u#une că arJI trăit
eroina. *edeea #rote&tea'ă îm#otriva in&titntîeL)&e&trei, ca)a..nu
re#fe'intM)"<g2anţie:eaî&t$tei85a<"iitaarei:9ă&n-iYii - i îm#otrivă<Y#reli13tilor #e _care legile din-Atica-le-
#uiieau divorţului, inul alea c?na<ace&ta era cerut de femeie. De altfel, într-o anumită #erioadă a antichităţii,
că&ătoria fiind o in&tituţie &acră, divorţul era a#roa#e$im#o&i(il7 &ingur , &oţul avea dre#tul &ă-1i #ără&ea&că &oţia
în ca'ul că acea&ta , era &terilă. roina &e ridică, de a&emenea, îm#otriva auto-K rităţii maritale 1i a li(ertăţilor de
care &e (ucura &oţul, în , tim# ce &oţia era o(ligată &ă-&i #etreacă viaţa de-a #ururi 4 în ca&ă.
93

Ce gîud ne(uni Decît &ă na&c o dată doar, m-a1 duce de trei ori &ă lu#t cu &cutu-n mîini. Dar toate-
ace&te vor(e nu &înt #entru voi, căci voi aveţi aicea #atrie, cămin, foloa&ele vieţii 1i #rieteni mulţi.
în &chim( eu, &ingură, &trăină, nencetat )ignită de (ăr(atul meu, care m-a &muî& din ţara-mi
de#ărtată4, mamă n-am, nici fr nici rude &ă m-adă#o&te&c la vreme grea. 5i-acuma, de la voi atît
a1 vreaGemeia
tăceţiK &ă cer6 de aflu #rivind
1ovăie calea &au
în mi)locul &ă #lăte&c
lu#tă fierul tot răul
1i-i fricoa&ă ce mi l-adar
de-o(icei, făcut
cînd(ăr(atul
î1i vedemeu, vă rog,
#îngărit
culcu1ul, nu-i fiinţă mai &etoa&ă de omor ca ea. &
CO+IG/L T
Am &ă te-a&cult, e dre#t &ă te ră'(uni #e &et, *edeea. Vu mă mir că-ţi #lîngi de&tinul crunt. Dar
iată, Creon, regele ace&tei ţări, &o&e1te &ă ne-aducă hotărîrea &a.
(+ntră regele Creon însoţit de o gardă înar/ată,.
C+OV
O(ra' #o&omorit, fă#tură clocotind de ură #entru &oţ, *edeea, #orunce&c
4
în tet6 din ţara /ea barbară. Urecii numeau `(ar(ari3 #e toţi aceia ce vor(eau altă lim(ă decît cea elină=
8
?radiţia teatrului grec cerea ca toate rolurile, inclu2 &iv cele feminine, &ă fie )ucate de (ăr(aţi7 deci conducă-
torul corului &e numea corifeu, chiar în ca'ul corurilor alcătuite din femei, cum e&te corul corintienelor din A
&a #leci de #e #ămîntul no&tru 1 1i &ă-ţi iei cu tine #e cei doi co#ii. Vu 'ă(oviK / în&umi voi
veghea &ă-nde#line1ti #e Ioc #orunca mea 1i-am &a mă-ntorc numai atunci aca&ă, cînd vei fi
trecută de hotar.
*DA
Wai mie, &înt #ierdutăK ?otul &-a &fir1ifc.
Cu #în'ele umflate vin du1manii mei
1i nicăieri nu văd un ţărm ocrotitor.
în ciuda chinurilor mele &ă te-ntre(6
O, Creon, ce te-ndeamnă &ă mă &urghiune1tiT
U+OV
*ă tem de tine. Vu e tim# &ă-m(rofoodiin 6 cuvinteleK *-i-e frică nu, cumva, &ă-i faci
co#ilei mele vro nă#a&tă fără leae >
1i am temeiuri multe &ă mă-ngri)ore'.
?u e1ti i&teaţă, #rice#ută-n uneltiri,
1i de&trămarea căniciei te-a )ignit.
*imire,
#e &-a ve&tit e:ameninţi
#e mirea&ă 1i #e&ă-i
tatălnenoroce1ti
ei.
*ă voi #ă'i mai î-nainte &ă love1ti.
*ai (ine-nfrunt acum., femeie, ura ta,
decît &ă mă căie&c a#oi c-am fo&t #rea &la(.
4
ilul: era cea mai grea #edea#&ă. la greci, deoarece &urghiunitul, li#&it de #ămîntul 1i de cultul #atriei, era
&co& în afara legilor #olitice 1i religioa&e. Vici un concetăţean nu avea voie `...&ă-l #rimea&că #e ace&t om B#e
eilat, oricine ar fi el, &ă-i grăia&că, &ă-l facă #ărta1 rugăciunilor, &acrificiilor adu&e 'eilor, văr&ării de a#ă
lu&trală7 dim#otrivă Btre(uia &ă-l alunge din ca&ă...3$.. (O.edip rege, ver&urile 8E 1i următoarele.
Z
ZE
*DA
.Wai, vaiK
Vu-i a'i întîia dată, ci de multe ori am &uferit,.o, Creon, #entru faima meaK Vicicînd #ărinţii cum#ăniţi
&ă nu le dea co#iilor #rea multe-nvăţături, căci ei, #e lîngă numele de lene1i, do(înde&c invidia 1i ura
de la cetăţeni. Cînd celor fără-nvăţătură le arăţi 1tiinţe noi, nu te &ocot un înţele#t, ci doar un #ierde-
vară 1i dacă-i întreci #e cei ce #ar atoate1tiutori, te cred un om dăunător #entru cetatea lor. Din &oarta-
acea&ta m-am îm#ărtă1it mereu. We'i, unii mă ură&c #entru 1tiinţa mea, iar alţii &#un că n-a1 fi (ună de
nimic, darnu-i de&tul de mult ceea ce 1tiu 4. Oricum,, te-ngri)orea'ă teama că ţi-a1 #regăti vrun chin
necruţător. Vu tremura, nu #ot &ă-ntind #uterea mea #înă la ni1te regi. 5i-a#oi, ca tată, Ureon, nu m-ai
vătămat. ?i-ai dat co#ila du#ă cine ţi-a #lăcut. %e Ia&on îl ură&c7 #urtarea ta eu cred că-i (ine chi('uită.
A'i nu )induie&c nici ro&tul tău frumo&. Vuntiţi 1i #ro#ă1iţi mereu, numai lă&aţi-.mă &ă locuie&c în
glia-acea&ta. Chiar de m-aţi nă#ă&tuit, voi 1ti &ă tac. Am fo&t învin&ă de cei tari.
C+OV
 gla&u-ţi molcom &ă-l au'i, dar mă-nfior că-n fundul inimii ameninţi &ă ne #ier'i
4
*edeea meditea'ă, în continuare, cu amărăciune a&u#ra de&tinului femeii Bve'i 1i #. Z, n. 4, care 1i atunci cînd era
in&truită 1i egală (ăr(atului ca forţă intelectuală, #rimea dre#t ră&#lată numai invidia 1i du1mănia &emenilor.
ZY
1i-ncrederea în tine-ml &cade nencetatK
îe omul mînio& > femeie &au (ăr(at >
u1or te #oţi #ă'i, dar nu de un viclean
tăcut. Acum &ă #leciK Vici un cuvînt mai mult f
Vimic nu #oţi &chim(aK %rin nici un me1te1ug
fl-o &ă rămîi ia noi, căci tu ne du1măne1ti.
*DA (eăzlnd la pă/int, cuprinde genuncii regelui
%e #roa&#ăta mirea&ă, #e genunchii tăiK
C+OV Wor(e1ti 'adarnicK Vu mă vei îndu#leca.
*DA De ce m-alungi, ne#ă&ător la ruga meaT
C+OV Decît #e tine, ca&a mi-o-ndrăge&c mai mult.
*DA O, ţara mea, la tine-mi '(oară gîndul a'iK
C+OV
Da, ţara-i lucrul cel mai &cum#, du#ă co#ii. ]
*DA Wai, vai, ce chin e drago&tea #e-ace&t#ămîntK
Z^
|
C+OV u cred că 1i norocul hotără1te mult2
*DA O, [eu&, nu-l uita #e cel ce m-a loviţi
C+OV Ve(uno, #leacă, de nelini1te &ă &ca#K
*DA Velini1tea-i a mea, nelini1tea mereu.,,
C+OV (făctnd un se/n otenilor .
Cu (raţul găr'ii mele te voi alunga.
*DA O, Creon, a&ta nuK ?e rog, fii milo&tivK
C+V Gemeie, văd că mă-ntărîţi necontenit.
*DA u voi #leca, dar alta e&te ruga mea.
C+OV Atunci, de ce te-m#otrive1ti, în loc &ă #leciT
ZS

*DA
=i numai, doar a'i, ingăduie-mi &ă &tau, ga cuget încotro &ă fug 1i &ă-mi adun ,) e toate #entru fiii mei,
că tatăl lor #ici gînd nu are &ă trudea&că #entru ei, ţndură-te, tu e1ti #ărinte &i-i fire&c
b ga nu te #orţi neiertător cu-ace1ti co#ii. )v)u mă-ngri)e&e de mine, de &urghiunul meu,
b >i doar #e ei 1i nenorocul lor îl #lîng.
C+OV
b gu n-am o inimă-ndîr)ită de tiran K 1i-ade&ea mila nu mi-a fo&t de vrun folo&, 5i-acum gre1e&c,
femeie. Gie voia taK
(Medeea se ridică.
Ia &eamaK Daca mîine-n 'ori te va-ntîlni #rea&fîntul foc al &oarelui tot în Corint, cu fiii tăi, tu vei muri,
ti-o &#un de&chi&K Acea&ta-i vor(a mea 1i nu &înt mincino&. De-ţi e&te dat &ă &tai, rămîi numai o 'i, că-
ntr-una &ingură n-ai tim# &ă te ră'(uni. (Creon pleacă î/preună cu garda sa.
CO+IG/L
!ărmană femeie far$ de noroc, vai, vai, ce dureri te mi&tuie-acumK %e unde-o &ă mergi, la care #o#a&T
Uă&i-vei lăca1 #rimitor de fugari $1i ţară &ă &ca#i de-atîtea nevoiT *edeea, te #oartă vrun 'eu #rin
acea&tă viitoare de chinuri, fără ie1ireK
*FDFA
 lim#ede că #aco&tea m-a-m#re&urat. =(ar altfel vor fi fa#tele, nu vă-n1elaţiK Weni-vor cea&uri negre
#entru-n&urăţei 1i #entru tatăl-&ocru grele încercări. Cre'i tu că l-a1 fi lingu1it #e-ace&t (ăr(at de nu
ţinteam cî1tigul unui gînd a&cun&T u nu i-a1 fi vor(it 1i nu l-a1 fi atin&. Dar el, nei&tovit în nero'ia lui,
de1i #utea &ă &farme tot ce-am chi('uit, 'vîrlindu-mă-n &urghiun, mi-a dat &ă &tau o 'i, &i-n 'iua-
acea&ta voi ucide trei du1mani6 #e tată, #e co#ilă 1i #e &oţul meu4. *ai multe căi mi &e de&chid &ă-i
nimice&c, dar nu 1tiu, dragelor, #e care &-o aleg. !ă le #refac în &crum- odaia nunţii lor ori &ă le-nfig o
&a(ie tăioa&ă-n #ie#t, intrînd fără de 'gomot în iatacT /n gînd mă ţine-n loc. De mă vor di(ui cumva
ţrecînd de #rag 1i gata-gata &ă-i love&c, eu voi muri &#re rî&ul du1manilor mei K !-aleg mai (ine drumul
dre#t, în care &înt mai mare me1teră6 &ă #iară otrăviţiK 8
Deci iată-i morţi. > Dar care din cetăţi
 mă va #rimi, 1i cine, dîndu-mi un &ăla1
4
In ace&t moment al tragediei, *edeea î1i făure1te în-tîiul #lan de ră'(unare 6 acela de a-l ucide #e &oţul trădător
BIa&on, îm#reună cu &oţia lui de-a doua 1i cu tatăl ei BCreon.
8
*edeea era ve&tită #entru măie&tria ei în arta vră)itoriei. Fa cuno1tea acţiunea magică, răufăcătoare &au (inefăcătoare,
a feluritelor (ăuturi, unguente ctc. în legătură cu acea&ta, într-unul din argumentele tragediei &e citea'ă un fragment
din #oemul întoarcerile (6ostoi< `îndată ea B*edeea făcu din &on un tînăr #lăcut, în floarea anilor, 1tergîndu-i în
chi# i&cu&it (ătrîneţea, cu a)utorul anumit3$ leacuri, #e care le-a fiert în căldări de aur.3
4NN
# ţara lui, un co#eri1 ocrotitor,
va &ta de #a'ă #entru mineT Vici un omK
#ar &ă mai 'ă(ove&c un dram de tim# 1i-a#oi,
de mi &e va i&ca un trainic adă#o&t, $ ara &ă le fac viclean omorul 1i tăcut, ftar dacă nenorocul mă- va
#rigoni, lcu &#aă-n mîinî)#hlar de-a1 #)er)::am: &ă-i ucid,
că 1i .eu ăn??ura)ul<&amă lu#):)ăţi1.
)ur #e ecate, #rea&lăvita doamna mea, l cu care mînă-n mînă-am uneltit mereu,
)ocuitoarea vetrei mele din adînc 4,
nici unul n-o &ă-mi frîngă inima, rî'îndK 2
Amară le voi face nunta 1i de #lîn&,
amare 1i-nrudirea, 1i &urghiunul meu.
înce#e, nu cruţa de fel 1tiinţa ta,
în tot ce unelte1ti, *edeea, 1i ur'e1tiK
%urcede către fa#ta de temut. Acum
e cea&ul îndră'nelii. We'i cît rău înduri
din #artea lor. !ă nu le dai #rile) de rî&
cînd Ia&on e-n o&#ăţ cu neamul lui !i&if 8,
o, tu, vlă&tar din fiul !oarelui &lăvitK 
1ti învăţată 1i de nu &-a hără'it
&ă facem (inele,\caci ne-am nă&cut femei,
în rele nime nu e mai di(aci ca noi: $$
4
ecaţe. 'eiţa Montană B&u(#ămînteană a fantomelor, a &#aimelor nocturne 1i a magiei, era #rotectoarea *edeii. în
+dila a doua de ?eocrit, ver&urile 4>4Y, ele &înt invocate îm#reună.
8
în cuvintele &ale di&#reţuitoare, *edeea &e referă Ia a#tul că !i&if, întemeietorul legendar al ora1ului Corint, Xa
&trămo1ul lui Creon 1i al fiicei &ale. We'i ar(orele genealogic legendar al lui Aiolo& de la #. 4Z.

Cu #rivire la &#iţa *edeii gă&im în !eogonia ver&urile ZEY 1i următoarele6 `Din neo&tenitul elio& B!oarele, &lăvită
oReanidă %er&ei& i-a 'ămi&lit #e Circe 1i #e regele Aete&. 5i:Aete&, fiul lui elio&, care îm#arte lumina oamenilor, lua
de &oţie, urmînd &fatul 'eilor, #e fiica fluviului ne&f îr1it,
4N4
CO+/L !trofa I
9fintele riuri se-ntorc spre i#oarele lor 4, dreptatea si toate sînt răsturnate, bărbaţii uresc
#iclenii, credinţa urată eilor se năruiete. 9e /ută spre sla#ă fai/a fe/eii. Ceasul /ăririi
fe/eilor, iată-l1 7e-acu/a renu/ele lor nu #a /ai fi ponegrit.
An l i & t r o f a î
Muele #ecilor cîntece #or înceta
8
să laude firea noastră aină .
Maitnarele i/nului, %oibos, nu ne-a-nestrat ctt
arul cîntării din liră,
c-a/ fi scornit /elodii să lo#ească
nea/ul bărbaţilor. 2re/ea e lungă
i are atttea de spus
despre bărbaţi i fe3/ei.
!trofa a Il-a
?ara părinţilor tăi ţi-ai lăsat-o departe, ini/ă nesăbuită, i-ai străbătut
OReano&, #e ve&tita Id"ia, cea cu chi#ul #lăcut, care, unin-du-&e cu Aete& &u( îndemnul Afroditei de aur, a
nM&cut-o #e $*edeea, cu gle'nele frumoa&e.3
4
#re&ie #rover(ială .#entru a caracteri'a &chim(area ordinei naturale a lucrurilor.
8
Alu'ia corului e&te o(&cură. -!colia&ţul Medsii citea'ă unele ver&uri cele(re #rivitoare la `#erfidia3 femeii6 `Vu
mai e&te cu #utinţă &ă te încre'i în femei3 (Odiseea, HlQ EY 1i `Cine &e încrede în femei, &e încrede în hoţi3
Be&iod, Munci i ile, v. ^E.
/area cu stînci du/ănoase l si stai în pă/întul străin, lăsată de soţ, din iatac a#îrlită, biata de
tine, c8ută-n ruinea surgiunului aspru 3
Anti&trofa a II-a
6u. se /ai ţin ură/intele. 6-are sfiala
patrie-n /area 4eladă, căci a burat
iarăi în ceruri înalte @.
!u n-ai un că/in părintesc
s8-ţi fie li/an pentru cinuri, săr/ana3
Altă regină, /ai tare, do/nete
din casele tale.
(%ine fason si se adreseaă Medeii.
IA!OV

5i a&tă'i1i-n
acea&ta ea 1i-n alte
#alat, dedaţi am înţele&
te #lecai domolcevoinţei
#aco&tecelor
gro'avă-i omul arţăgo&K
tari. ?e-alungă Ai fi răma&
vor(ele-ţi. ne(uneîndin
ţara-
Corint. Dar mie, nici că-mi #a&ăK !trigă nencetaţ că Ja&on e (ăr(atul cel mai ticălo&. Cuvintele
cu care i-ai rănit #e regi, ţi-aduc do(îndă grea6 #edea#&ă 1i eil. *înia regelui &tîrnit am
încercat
4
 vor(a de cele două &tînci !"m#legade.
8
uri#ide a avut #ro(a(il în minte ver&urile 4Z^ > 8NN din Munci i ile, în care, de&criind vîr&ta de fier,
e&iod &#une6 „'Atunci, '(urînd de #e largul #ămînt &#re Olim# 1i #ără&indu-i #e oameni, Aido& B!fiala 1i
Veme&i& BCon1tiinţa, îm(răcate în &traie al(e, vor &ălă1lui cu neamul nemuritorilor3.
4N8
4N
mereu &-o #otole&c. u nu doream &ă #leci,
dar tu, &mintită, nu-ncetai &ă-i co#le1e1ti
cu hule #e &tă#îni7 de-aceea te-au gonit
din ţară. Dar #e voi, cei dragi, nu v-am uitat.
Gemeie, vin aici din gri)ă #entru voi,
&ă nu #lecaţi, tu 1i co#iii, &trîmtoraţi,
li#&iţi de (unuri, că-n &urghiun &e-ngrămăde&o
#u'derii de nevoi. Da, #oţi &ă mă ură1ti,
eu nenorocul n-am &ă ţi-l dore&c nicicîndK
*DA (/ăsurîndu-l cu dispreţ
0*i1el între mi1eiK O, care-i cel mai greu $cuvînt &ă-ţi (iciuia&că necredinţa taK )Deci, iată-te la
mine, iată-te vră)ma1 al meu, al 'eilor 1i-al omenirii-ntregi. Vu-i vite)ie, nici cura) &ă mai #rive1ti
în ochi #rietenii #e care i-ai lovit. Dintre #ăcatele-omene1ti cel mai &fruntat e li#&a de ru1ine.
BFine c-ai venitK Jignindu-te, vreau &ufletul &ă mi-l de&carc, &i tu &ă &uferi au'ind ro&tirea mea. !ă-
nce#em 1irul fa#telor de la-nce#ut. Cum 1tiu helenii toţi, care te-au în&oţit #e Argo, eu te-am
mîntuit cînd ţi &-a dat &ă mîni la )ug (uhaii cu &uflări de foc 1i &ă re&firi &ămînţa morţii #e ogor 4.
4
In Coihida, Ia&on a fo&t &u#u& de Aete&, tatăl *edeii, la o &eamă de încercări înainte &ă do(îndea&că lîna de aur. în
toate a fo&t a)utat de farmecele *edeii. A&tfel, a tre(uit &ă lucre'e un ogor al lui Are&, folo&ind un #lug de (ron', tra&
de tauri cu ră&uflări de foc. A &că#at de vă#aia animalelor #rin #uterea unui unguent dat de *edeea6 `a-ame&tecă ulei
cu (uruieni în &tare &ă ocrotea&că îm#otriva durerilor &tra1nice, îi dădu acea&tă un&oare 1i î1i făgăduiră.
4N
Falaurul încolăcit 1i ve1nic trea', ce lîna de-aur o #ă'ea, l-am omorît 1i ţi-am i&cat lumina
i'(ăvirii euK 1 %e urmă mi=ana trădat 1i ca&ă 1i #ărinţi, urmîndu-te la lolco& lîngă %elion, cu
&ufletul înflăcărat 1i nenţele#t. Lui %elia& i-am nă&cocit o moarte grea, #rin mîna fiicelor 8, 1i a&tfel
te-am &că#at de frică. Du#ă-ace&tea toate m-ai lă&at, nemernicule, 1i te-ai în&urat din nou, de1i
aveai co#ii. De nu aveai urma1i, te-a1 fi iertat c-ai )induit ace&t culcu1. *i &-a &ur#at credinţa-n
)urămîntul tău. u nu-nţeleg6 &ocoti cumva că &-a curmat #uterea 'eilor de-atunci 1i că &-a dat
acum o altă rînduială #e #ămînt, căci recuno1ti #rea (ine că m-ai în1elatTK Wai, mîna mea ce mi-o
&trîngeai ade&eori -1i, vai, genunchiiK In 'adar m-a-m(răţi1at, mi1elulK Cum mi-a &#ul(erat
năde)dileK
(Cîteca clipe de tăcere. Dar, hai, #rietene1te &ă ne &fătuim, de1i n-a1te#t nimica (un din #artea taK
?e-ntre( &ă văd mai lim#ede #ăcatul tău6 A'i încotro &ă mergT Aca&ă, la #ărinţi, în ţara ce-am
trădat-o ca &ă te-n&oţe&c, ori la &ărmane fiicele lui %elia&T Ce (ine m-ar #rimi la vatra lor, cînd eu
unul altuia &ă încheie o dulce că&ătorie3. B%indar, "tica a patra, ver&urile 884 1i următoarele. %e ogorul arat, Ia&on a
fo&t &ilit &ă &emene colţii (alaurului uci& de Cadmo&, din care ră&ăreau #e loc uria1i. BWe'i #. 4^, n. ..
4
Lîna de aur &e afla atîrnată #e un &te)ar în crîngul lui Are&, #ă'ită de un (alaur ve1nic trea'. Cu a)utorul unei (ăuturi
#regătite de *edeea, Ia&on îl adormi 1i îl uci&e.
8
We'i #. S8, n. 4.
4N=
4NE
le-am omorît #ărinteleK !-a hără'it &ă fie-a1a6 mă du1măne&c toţi dragii mei de-aca&ă 1i, )ind: &
ă.-ţi #lac , m-am ră'(oit $3 $= :reFmGida$ur3
_)$3 DMî> tu.) ,tu în-$aî f acut invidiată-n &chim(
de vro (^elena_9entru $fericirea rne)uL.  minunat ?)ăr(atu? meu 1i 3credincio&, vai mie, dacă
tre(uie
Grumo&&ă rătăce&c
îi &ade celuidin ţară-ndin
în&urat ţară,
nou#rigonită,
&ă-1i la&efără ro&t, 1i#efără
cer1etori fiii de
&ăi#rieteni, cu co#iii
1i #e neva&ta mei l-a
lui care &tingheri.
mîntuitK
t@e ce ne-ai dat, o, [eu&, mi)loc fără gre1 &ă recunoa1tem aurul ame&tecat, dar n-ai în&cri& #e tru#
din na1tere un &emn B#rin care &ă-l deo&e(im #e omul răuT
CO+IG/L
Cum#lită-i furia 1i greu de lecuit, cind &e ciocne&c #rietenii necruţător î
IA!OV
Cum văd, &e cade &ă-ţi ră&#und cu me1te1ug. A&emenea cîrmaciului #revă'ător, îmi &trîng, femeie,
#in'ele &ă mă fere&c de 1fichiul lim(ii tale > rău 1i guraliv. ?e &umeţe1ti mereu că m-ai a)utorat.
u cred că numai Afrodita m-a vegheat în drumul #e&te mări, ea &ingura din 'ei 1i dintre muritori
4
, ?u, multe le #ătrun'i,
4
`a adu&e oamenilor, #entru întîia dată, #a&ărea deli-'ţ rului 1i îl învăţă #e i&cu&itul fiu al lui &on vor(e 1i 7u#-mece
#entru ca *edeea &ă-1i uite de cin&tea= ce o datora
106

dar nu vrei &ă-ntelegî că ro& le-a &ilit

4
cu arcul &ău ce nu gre1e1te &ă mă &ca#i .
#t)u ţin &ă mai vor(im de-ace&tea-n amănunt.
Oricum, tu m-ai &lu)it, a1a că nu mă #lîng.
]n &chim(ul mîntuirii mele-ai că#ătat
mai mult decît ai dăruit. !ă-ţi lămure&c6
întîi că 3nu mai locuie1ti într-un tărîm
&ăl(atic, ci-n elada7 tu te-ai învăţat
cu legea, cu dre#tatea 1i le-ai folo&it
în locul &ilei 1i al (unului tău #lac 8.
elenii ţi-au cin&tit înţele#ciunea ta
1i-ai eî1tigart:renume. De-ai fi locuit
în fundul
O ca&a lumii,de
doldora nime
aur nu te-ar
1i un fi 1tiut.
gla&
mai (un decît al lui Orfeu nu mi-ar &lu)i,
de-ar tre(ui &ă vieţuie&c necuno&cut.
A)ungă ce $ţi-am &#u& de muncile de-atunci.
+ă'(oiul vor(elor chiar tu l-ai aţîţat.
Iar nunta mea regală care-o #îngăre1ti
cu-nvinuiri, am &ă-ţi arăt că, vrînd &-o-nch.ei,
m-am dovedit intîi 1i-ntîi un înţele#t
&i-a#oi un virtuo&, #rieten foarte (un
cu tine 1i co#iii.
(Medeea #rea su-.l întte/p8.
Vu te tur(uraK Cind am venit aici din loleo&, ţara mea,
#ărinţilor &ăi, #entru ca dorul, de a vedea e$lada.&ă chinuia&că &ufletul ei înflăcărat de drago&te3 B%indar,"tica a
patra, ver&urile 84Y 1i următoarele,
4
Du#ă cum &e 1tie, în #lă&muirile artei antice 'eul amorului era figurat ca u: co#ilandru #urtind un arc 1i o tol(ă, cu
&ăgeţi.
8
Atît în #oe'ia cît 1i în #ro'a greacă e&te e#rimată ade&eori ideea că elada e&te tărîmul în care 1i-au tăiat cale
ordinea, dre#tatea, legea, &#re deo&e(ire de ţinuturile `(ar(are3 în care &tă#îneau violenţa 1i ar(itrarul.
107

trăgînd atît amar de chinuri încîlcit,

ce de'legare mai frumoa&ă-a1 fi gă&it
eu, cel fugar, decît &ă mă &tatornice&c,
unindu-mă cu fata regeluiT îţi &#un
că #atul nu ţi l-am urît #recum te #lîngi,
că n-am #oftit numai &oţia &ă mi-o &chim(,
1i n-am tîn)it &ă mi &e na&că mulţi co#ii.
*o1tenitorii-mi &înt de&tui 1i nu cîrte&cK
Dar nă'uiam ne&#u& de mult &ă #ro#ă1e&c,
adă#o&tit de gri)i 1i de nevoi, 1tiind
că #e &ărac îl ocole&c #rietenii.
Woiam &ă-mi crea&că fiii demni de ca&a mea
1i, dîndu-le nă&cuţilor de tine fraţi
de-o &eamă-n dre#turi &i-nălţînd un &ingur neam,7
&-a)ung la fericire. ?u de ce mai vrei
co#iiT u ţin &ă-mi întăre&c feciorii vii
#rin cei ce vor veniK Vu-i (ine cum gînde&cT
?e-ai învoi, dar te mîhne1te #atul gol.
A1a &înteţî, femeile6 voi &ocotiţi
că totul e &-aveţi (ăr(atul credincio&,
dar dacăcel
#rile)ul 1ovăie cumva
mai (un iu(irea
1i cel lui,
mai &trălucit
îl du1măniţi de moarte. O, de-ar dohîndi
co#iii-ntr-alt fel oamenii, fără femei,
neca'urile nu i-ar mai îm#re&uraK l
CO+IG/L
O, Ia&on, ai vor(it cu mare me1te1ug, dar, chiar dacă te-atinge )udecata mea, rămîne nedre#tate
ceea ce-ai făcut.
4
în lungul &ău ră&#un&, îa&on re&#inge cu o cru'ime ) calmă, metodică 1i rece toate urvinuirile ce i le adu&e&e )
*edeea. !u(tilitatea logicii &ale nu e&te &trăină, du#ă cum remarcă Decharme, artei &ofi1tilor, cu care > du#ă
afirmaţiile re#etate 1i ironice ale lui Ari&tofan > uri#ide ar fi avut unele legături.
108
*DA
în multe lucruri eu gînde&c deo&e(it de ceilalţi oameni7 cu a&#rime-l o&înde&c #e ticălo&ul ce
vor(e1te i&cu&it. Infă1urînd
nu-i înţele#ciune. Vu-mi veni de&toinic fa#tul necuratde
cu vor(e-m#odo(ite în cuvîntătorK
&traiul vor(elor, cutea'ă
?e &farm ori1ice.
dinţr-un l #ar a&ta
ră&#un&K De n-
ai fi fo&t mi1el, ai fi cerut 1i &fatul meu ca &ă te-n&ori, 1i nunta n-ai fi tăinuit-o celor dragi.
IA!OV
Grumo& m-ai fi #rimit dacă-ţi ro&team numai o vor(ă de&#re nunta mea, cînd nici acum nu vrei &-
alini tur(area &ufletului tău.
*DA
Vu a&ta te-a o#rit. !oţia ta de neam &trăin te-ngreuna #e drumul către &lăvi.
IA!OV
%rice#e-mă, n-am cucerit un #at rege&c ademenit de drago&tea unei femei. i-am &#u& o dată6
nă'uiam &ă te a)ut 1i fiii mei &ă ai(ă fraţi de neam domne&c, temei 1i-ntăritură #entru ca&a mea.
*DA
Vu-mi tre(uie noroc &ă-mi facă traiul tri&t, nici (ogăţii &ă-mi &fîrţec inima de tot.
_ — . — -.
4NZ
IA!OV
Alungă-ţi #a&aiK  cu mult mai înţele#tK Vicicînd &ă nu &ocoti norocul mohorît7 &ă nu te cre'i
nă#ă&tuită-n cea&ul (un.
*DFA
ule1te-măK ?u ai acum un adă#o&t, iar en &tingheră #lec în lume, fără ţel.
GA!OV Ai do(îndit ce-ai vrut.  numai vina taK
*DA Cum, eu m-am în&urat 1i eu te-am în1elatT
lA!O$V %e regi i-ai (le&temat 1i i-ai ameninţat.
*DA Woi revăr&a (le&teme 1i- #e ca&a taK
IA!OV
$De&tulK *ai mult cu tine nu ţin &ă mă, cert. De vrei #entru co#ii, #entru &urghiunul tău, :Hiin &#ri)in
din averea mea-,, te rog &ă-mi &#,ulX Wă dau de toate (ucuro&7 am &ă trimit chiar &emne 1
&ă vă recunoa&că ga'dele
4
In srcinal e&te folo&it cuvîntul s"/bola, &emne de) recunoa1tere. &te vor(a, #ro(a(il, de o&cioarele #e
caf0 #rietenii le divi'au în &emn -de &ta(ilire a unei alianţe. Giecare #ă&tra cîte o )umătate., iar recon&tituirea
întreguluiK era o modalitate de recunoa1tere #entru ru.de 1-i #rieleni)
1i a&tfel &a-nca#eţi &u( ocrotirea lor ?e dovede1ti ne(ună dacă nu #rime1ti femeii. La&ă ciuda, &#re
folo&ul tăuK $
*DA
K u n-am &ă fac #(#a& la cuno&cuţii tăi
1i nu vreau &ă #rime&c nimic, nimic nu-mi da, căci darul ticălo&ului e fără &#or.
IA!OV
!ă-mi fie 'eii martori că din &uflet eu a1 face totul #entru tine 1i co#ii Dar (inefacerile nu-& #e #lacul
tău-tu cu-ndîr)ire #e #rieteni ţi-i alungi.$ De-aceea chinul tău va fi$1i mai amar.
*DA
= (alungîndu-l
?e du, căci dorul de mirea&ă te-a cu#rin&K Ai 'ă(ovit #rea mult. Ură(e1te-te-n #alat Gu mire-ntr-una 1.
5eii mă vor a&culta 1i tu te vei căi de nunta ce-ai nuntit.
(+ason pleacă.
&' CO+/L
!trofa I
7ragostea ce copleete \

nestă#ilită bărbaţii,' '
_ nu le adllce #irtute, nici fai/ă curata.
ă &#ună6 `/rmea'ă-ţi viaţa de tînăr că-
no
lll
7ar cînd s-apropie "pris de o/ cu /ăsură,
nici o eiţă nu tie să-/partă
un far/ec /ai dulce.
6u năpusti către noi niciodată, stăpîno,
din arcul de aur al tău
săgeata de nenl8turat,
/uiat8-n licoarea dorinţei3'1
Anti&trofa I
2enic să fi/ cu/pătate,
cea /ai fru/oasă podoabă
dată de Bei3 îlpîind de /înie, o, "pris,
nu ne stlrni spre iatacul străin niciodată,
iart8-ne de nesătula gîlcea#ă
si ceartă cu soţul,
pacea că/inelor noastre sa nu se clintească,
i-nte/eiaă #iaţa
fe/eii pe datini si legi,
cu /intea-ţi atotiscusită3 &
!trofa a Il-a
O, ţară, o, casă, de nu ne-ar fi dat să trăi/ departe de #oi, prileuri /înite i grii dureroase3
Moartea, /oartea /ai line să ne astî/pere i să ne pună un capăt neţii& 6ici o durere din toate nu e
/ai /are ca lipsa p8/întului ţ8rii.
Anti&trofa a Il-a
2ăut-a/ cu ocii si nu cu#întă/ din po#esti, tu patrie n-ai i n-ai un prieten
4
Arcul 1i &ăgeţile, în&emnele lui ro&, &înt atri(uita, aci Afroditei.
448
/ilos pentru tine-n cea /ai cu/plit8-ncercare. 9ă piară /ielul, necinstitorul iubiţilor săi, ce nu le
descide o ini/ă nepriănită. e-acesta noi nu-l #re/ prieten.
(rin stingă scenei intră geu, regele Atenei, +n straie de călător.
U/
*edeea, (un gă&itK Vu 1tiu cum a& #utea &ă le grăie&c #rietenilor mai frumo&K
*DA
5i ţie (un &o&it, geu, feciorul lui %andion cel i&teţ. De unde vii aiciT
Win de la tem#lul li)i A#olo cel &trăvechi 1
.
*DA La Delfi, la mi)locul lumii8, ce-ai făcutT
U/ Am căutat un leac &ă 'ămi&le&c 1i eu.
4
Gaimo&ul tem#lu oracular de la Delfi.
8
în tetul grece&c o/p$alos ges, adică buricul pă/tn-tului. în tem#lul lui A#Y4o de la Delfi &e gă&ea o #iatră
al(ă de formă conică, #e care cei vechi o con&iderau mi)locul #ămîntului. !e #ove&tea că [eu& ar fi &lo(o'it doi
vulturi, unul de la ră&ărit 1i altul de la a#u&, care &-ar fi în-tîlnit in locul acela.
113
*DA
CumT %în-acuma n-ai avut nici un co#ilT
U/ Vici un co#il4. Wrun 'eu a hotărît a1a.
*DA ?e-ai în&urat ori că&nicia n-o cuno1tiT
U/ Orînduirii că&niciei m-am &u#u& 8.
*DA Dar Goi(o& ce ţi-a &#u& de&#re mo1tenitoriT
U/ Cuvinte #rea-nţele#te #entru mintea mea.
*DA -ngăduit &ă 1tiu oracolul divinT
U/ Da, tre(uie &ă fii-nţele#t ca &ă-l #ătrun'i.

*DA Ce-a #rorocitT Wor(e1te, dacă #ot &-a&cult.

U/ !ă nu de'leg cumva #iciorul din (urdufK 4
*DA Dar #înă cînd 1i unde &ă te-ndre#ţi întîiT
U/ întîi &ă #o#o&e&c din nou la vatra mea.
*DA Ce gri)ă ţi-a mînat cora(ia-n CorintT
U/ ] *ă duc la regele ?re'enei, la %iteu.
*DA Co(orîtor din %elo#&, om evlavio&.
U/ Chiar
*DA lui vreau &ă-i
&te-nţele#t ve&te&c în
1i #rice#ut oracolul divin.
tălmăciri,
U/
erou
4
Du#ă tradiţie, geu avu&e&e un fecior, #e renumitul , # , ...
mai
u atenian, ?e&eu, de&#re ei&tenţa căruia riu 1tia, deoa- drag tovară1 de ră'(oi al meu
#re&ie confu'ă, caracteri&tică oracolelor.
rece o #ără&i&e #e tra, mama #runcului, înainte de n ţerea ace&tuia.
8
Du#ă &colia&t, geu fu&e&e că&ătorit de două ori.
4
+-,
44
115
*DA Drum (unK !ă-ţi meargă toate du#ă voia taK
(geu se pregătete să plece. Medeea cade pe gtnduri, intris: tată, iar geu, obser#înd-o, se oprete.
U/ De ce ţi-e ochiul tri&t 1i chi#ul răvă1itT
*DA geu, (ăr(atul meu e cel mai rău din toţi.
U/ Ce &#uiT !ă-mi #ove&te1ti neca'u-n amănunt.
*DA Vimic nu i-am gre1it, dar Ia&on m-a )ignit.
U/ Ce fa#tă-a &ăvîr1itT Wor(e1te-mi #e-nţele&K
*DA Vu eu, ci alta-i doamnă #e&te ca&a lui.
U/ A. cute'at &ă f-ie-atîta de mi1elT
*DA !ă 1tii că mă ură1te cel ce mă iu(ea.
44Y

U/ g-ndrăgo&tit ori &-a-nvră)(it cu #atul tăuT

*DA Jfe&#u& de-ndrăgo&tit, necredincio& cu-ai &ăiK
U/ Ci ducă-&e, dacă-i nelegiuit cum &#uiK
*DA !-a vrut că&ătorit cu fata unor regi.
U/ ) 5i cine i-o dăduT încheie &#u&a taK
*DA I-a dat-o Creon, regele Corintului,.
U/ *îhnirea ta, *edeea, o-nţeleg acum.
*DA %ierdută &întK *ai mult, m-alungă 1i de-aici.

U/ Dar cineT ?u-mi îm#ărtă1e1ti un alt

neca'.
*DA Din ţară mă gone1te Creon, din Corint.
U/ 5i Ia&on cum de-ngăduieT +u1ine luiK
*DFA Din vor(e n-ar voi, din &uflet, în&ă, da.
(Medeea se aruncă la picioarele lui geu, cuprinsîndu-î genuncii.
geu, ating (ăr(ia 1i genunchii tăi, #rive1te cum cer1e&c, fii, rogu-te, milo&, ai milă de durerea
meaK Vu mă lă&a gonită la-ntîm#lareK la-mă-n ţara ta, la vatra ca&ei tale. A&tfel îţi vor da 1i 'eii

#runcii multWoidoriţi
venind aci. #une1ica#ăt
vei muri
li#&eicutale
inima-m#ăcată.
de co#ii, am &ăVici nu&ă(ănuie1ti
te fac cu mo1tenitori,
'ămi&le1ti ce noroc te-aicăci
întilnit
1iiu &ă
#regăte&c licori 1i farmece.
U/ (ridicînd-o
u am temeiuri multe &ă te-a)utore', femeieK *ai dintîi credinţa-n cei-de-&u&, #e urmă #rorocirea
na1terii de #runci, &#re care nă'uie&c din toată inima. Am hotărît6 de vei a)unge-n ţara mea, voi
căuta, cum e 1i dre#t, &ă-ţi dau &ăla1.  tot ce #ot, femeie, &ă-ţi făgăduie&c. Vu eu am &ă te &cot
afară din Corint. ?u vino &ingură-n #alatul meu 1i-atunci vei &ta #ă'ităK Vimănui nu te voi da.
!trămută-ţi #a1ii din ace&t #ămînt, căci eu cu ga'dele vreau &ă mă #ort far$ de cu&ur.
44S

*DA
A1a va fiK Dar de-a1 #rimi, #e&te ce-ai &#u&, e che'ă1ie, m-a1 făli că te cuno&c.
U/ ?u nu te-ncre'i, ori te-a nelini1tit cevaT
*DA
*ă-ncredK în&ă, cu vetrele lui %elia& 1i Creon m-am certat, Dar dacă te-ai lega #rin )urămînt, nu
m-$ai lă&a #e mîna lor, cînd ar veni &ă mă ră#ea&că de la voi. inut numai de vor(e, ne)urînd #e
'ei, ai trece-n #artea lor 1i #oate că m-ai da la gla&ul &olului. %e lume &#ri)in n-am, #e cînd ei au
(el1ug în ca&ele rege1ti.
U/
*edeea, gîndul ţi-e atot#revă'ător. De cre'i că-i (ine-a1a, n-am &ă mă-m#otrive&c. într-adevăr, în
faţa du1manilor tăi cî1tig temeiul &igur de-a te ocroti iar tu e1ti întărită. !#une, cum &ă )urT
*DA
%e Ulie 1i #e !oarele, &tră(unul meu 4, &ă )uri > 1i #e &o(orul 'eilor întregK
U/
!ă-mi &#ui ce tre(uie &ă fac 1i ce &ă nuK 4 We'i #. 4N4, n. .
/ > uri#ide > ?eatru
44Z

*DA &ă nu m-alungi de #e #ămîntul tău 1i de-ar voi du1manii &ă mă &mulgă, tu &ă nu mă la1i,
Vicicînd
de (unăvoie, cit e1ti viu.
U/
%e Ulie )ur, #e !oarele &trălucitor,
)ur #e toţi 'eii &ă-m#line&c dorinţa taK
*DA De&tulK 5i ce &ă-nduri de mă vei în1elaT
U/ %edea#&a dată celora ce )ură &trîm(.
*DA
Drum (un cu (ucurieK ?otu-i rînduit. Weni-voi în cetatea ta cît mai curînd, dar mai întîi &ă-
nde#line&c aici un gînd al meu 1i &ă cî1tig ceea ce nă'uie&c.
CO+IG/L (lui geu, tn ti/p ce pleacă
%orne1te #e calea &#re ca&ă, #urtat de erme& al *aiei, 'eul drumeţ, iar dorul, ce-ţi face mer&ul
gră(it, &ă ţi &e-m#linea&că, geu, că ne #ari a fi un (ăr(at de năde)de l
120
*DA
O, [eu&, o, Dre#tate4, !oare lucitorK Acuma, dragi femei, am &ă-mi înving frumo& du1manii. !înt
#e drumul (un 1i am năde)di că-mi vor #lăti vră)ma1ii mei cum e&te dre#t, în locul unde nava
mea trudea mai greu, ace&t (ăr(at mi &-a ivit ca un liman al uneltirii mele 1i-am &ă leg de el
odgoanele, mergînd în falnicul ora1 înfiinţat de %alla& 8. Am &ă vă vor(e&c de tot ce-am #u& la
cale. A&cultaţi-mă, căci nu-i &#re (ucurie cuvîntarea mea K ffca Ia&on voi trimite unul dintre &clavi
cu rugămintea &ă #oftea&că-n faţa mea. Cînd el va fi aici, am &ă-i grăie&c duio&, că &întem la un
gînd, că #entru nunta lui cu fata regelui > #rin care . m-a-n1elat > &înt ve&elă, 1i că ace&tea-&
hotărîri frumoa&e 1i aducătoare de foloaA
4
în tet6 O, 5eus, o, 7iDe a lui 5eus... DiRe, #er&onificarea Dre#tăţii, era du#ă unii fiica, du#ă alţii &oţia lui [eu&.
8
A#ariţia lui geu tocmai la momentul o#ortun 1i întreaga &cenă rece a `tratativelor3 dintre el 1i *edeea a fo&t
în general criticată, înce#înd cu Ari&toteJ, care &e #are că face alu'ie la ea într-un #a&a) o(&cur din oetica
BHHW, 4Z. Introducerea ace&tui element ne#revă'ut #entru a da un nou im#ul& acţiunii, a fo&t de fa#t o conce&ie
făcută de uri#ide tradiţiei atice 1i &entimentului #atriotic. Intr-a-devăr, la Atena erau familiare relatările mitice
#rivitoare la relaţiile ulterioare dintre geu 1i *edeea7 totodată #oetul avea #rile)ul &ă ealte o&#italitatea
ateniană 1i &ă înalţe a#oi, #rin gla&ul corului, un imn de &lavă cetăţii. We'i #. 8, notele J:1i 8.$

Ca urmare a conîruntării cu Ia&on 1i a făgăduinţei lui geu, *edeea î1i remania'ă intenţiile, făurind un #roiect
com#licat de ră'(unare, 1i mai crud decîl cel dintîi. BWe'i . #. 4NN, n. 4.
121

Dar am &ă-l rog &ă nu mai #lece fiii mei7

nu ca &ă-i #ără&e&c într-un tărîm du1man >
&ă-1i (ată )oc vră)ma1ii de co#iii mei >
ci ca &-o #ierd #e fata regelui #rin ei.
Cu daruri &cum#e-n mîini am &ă-i trimit, c-un văl
&u(ţire 1i-o cunună de-aur ci'elat,
&ă-i mîntuie mirea&a de &urghiun. Dar cînd,
#rimind gătelile, ea &e va=m#odo(i,
nă#ra&nic va muri 1i-oricine &-ar li#i
de tru#ul &ău cel tînăr, va #ieri cu ea,
căci darurile le voi unge cu otrăvi
#uternice. !i-acuma-mi &chim( ro&tirea mea
1i #lîng la gîndul celor ce va tre(ui
&ă le-m#line&c. fffm &ă-i ucid #e fiii mei
1i nime nu-i în &tare a mă-m#iedica7
1i du#ă ce-am &ă-i #ră#ăde&c întregul neam
lui Ia&on, eu voi #ără&i ace&t #ămînt.
Omorul &cum#ilor co#ii mă va goni,
c-am îndră'nit cel mai nelegiuit #ăcat 4.
Vu #ot &-a)ung (at)ocura du1manilor,
nu, dragi
viaţa, cîndfemeiK La cenici
eu n-am le-arţară,
folo&i
nici &ăla1,
nici unde &ă m-adă#o&te&c de-atîta rău.
Cît am gre1it în 'iua cînd mi-am #ără&it
lăca1ul #ărinte&c, momită de-un helenK
Dar dacă 'eii mă vor a)uta, voi 1ti
&ă-i dau ră&#lată drea#tă. Giii 'ămi&liţi
de mine n-o &ă-i mai #rivea&că vii nicicînd
1i n-o &ă-i na&că tînăra &oţie #runci,
că tre(uie &ă #iară de o moarte grea.
Otrava mea nu iartăK Vu mă &ocotiţi
#lă#îndă, &la(ă &au cu &ufletul domol,
4
Omorul rudelor de &înge era con&iderat una dintre cf mai grave crime la greci. +eferitor Ja acea&ta ve.i u/e-
nidcle de &chil.
488
ci dim#otrivă6 groa'nică #entru du1mani 1i (ună cu cei dragi. Doar inimile tari au #arte de un trai
cu-adevărat măreţ.
CO+IG/L
Cum ne-ai îm#ărtă1it acuma gîndul tău noi vrem &ă te-a)utăm, dar în acela1i tim# &ă &tăm de
&tra)ă dre#turilor omene1ti6 ace&te hotărîri &ă nu le-nde#line&tiK
*D
Vu-i altă cale7 &fatul vo&tru-l înţeleg, voi n-aţi avut atîtea chinuri de-ridurat.
CO+IG/L Cute'i, femeie, &ă-i uci'i #e #runcii tăiT
*D Vimic nu l-ar mu1ca mai crunt #e &oţul meu...
CO+IG/L ...1i nu te-ar cufunda mai mult în nenorocK
*D Acum, Ia fa#teK Orice vor(ă-i de #ri&o&K
(Medeea îi poruncete doicii\
ai, du-te 1i #e Ia&on adă-mi-I, că tu la toate tre(ile de taină mă &lu)e1ti. Din,cele ce-am ur'it nu
ră'leţi nimic, de e1ti femeie &i de ţii la doamna ta.
?-\

(7oica pleacă.
48
CO+/L !trofa I
/Din #re/i de de/ult retiii1 /ereu prop8sirăE fii de ei fericiţi, în sfinte t8ri/uri necotropite
#reodată, răniţi cu tiinţa cea /ai înaltă, petrec pururi cu far/ec în aerul li/pede, acolo unde se
ice c-a ă/islit 4ar/onia bălaie slă#itele /ue ieride.
Anti&trofa I
7in undele clarului efisos "pris ridică
gingaele-adieri cu blinda suflare
si le resfiră prin ţară.
urtînd o cunună de trandafiri cu dulce
/ireas/ă pe pletele sale, tri/ite
în urul înţelepciunii
a#întul iubirii, prin care sporesc
atîtea #irtuţi pentru oa/eni@.
\
4
Atenienii &înt numiţi în cîntul ace&ta rehti'i, co(o-rîtori din #rimul rege legendar al cetăţii, rehteu. Ace&ta, &ocotit
feciorul #ămîntului, ar fi fo&t hrănit 1i cre&cut de 'eiţa Atena 1i era a&ociat cultului ace&teia în tem#lul rehteion.
A1a &e )u&tifică e#re&ia fii de ei fericiţi cu care corul &e adre&ea'ă atenienilor. uri#ide, în ace&le ver&uri, face
elogiul Atenei. Gigurile mitologice do(înde&c o valoare &im(olică #entru a caracteri'a &trălucirea &a culturală 1i
arti&tică. *u'ele, care du#ă tradiţie erau fiicele lui [eu& 1i ale *nemo&"nei, avînd #atrie %ieria, Olim#ul &au
eliconul &înt &trămutate de fante'ia #oetului în Atica, unde le dă dre#t mamă #e armonia.
8
în srcinal6 îi tri/ite să stea în prea/a 9ofiei pe rosil) prielnici tuturor #irtuţilor. Divinităţile drago&tei (rotes
!trofa a Il-a
Cetatea cu sfintele rîuri1
i
te ţara la oaspeţi
#a pri/i printredescisă
ceilalţi,
pe tine, pruncncigasa,
pe tine nelegiuita*
Fîndeste-te, cu/ să ibeti în copii*
Fîndete la cri/a cu care te-ncarci3
O, nu, pe genuncii tăi,
rug8/u-ne ţie din toată puterea,
#lăstarele nu ţi le frînge.
Anti&trofa a Il-a
Afla-#ei atîta-ndr8neală
i-n /îinile tale, si-n suflet,
s8-nfigi lo#itura cu/plită
in pieptul copiilor tăi*
Gi cu/ să-ţi a#îrli peste fii
pri#irea si să-i ucii fără lacri/i*
2ăînd cu/ te roagă săr/anii-n genunci,
tu nu #ei putea s8-nduri,
cu ini/a nenduplecată, să-ţi curgă
pe /înă u#oiul de sînge.
(2ine +ason, ur/at de doică.
IA!OV
Wenit-am la chemarea ta 1i vreau &ă-mi #lec urechea &ă te-a&cult, de1i mă du1măne1ti. Gemeie,
oare ce mai ţii &ă-mi ceri din nouT
&im(oli'ea'ă aici dorinţele de #rogre& 1i de luminare ale &ufletului omene&c, care în cola(orare cu9ofia Bînţele#ciunea
guvernea'ă virtuţile.
4
;efi&o& 1i Ili&o&, rîurile Aticei.

48
48E
*DA
?e rog, mă iartă, Ia&on, #entru graiul meu
de #în-acuma7 faţă cu #ornirea mea
tu tre(uie &ă fii mai ră(dător, căci noi
de-atîtea ori ne-am dovedit că ne iu(imK
In mine-am chi('uit 1i m-am certat 'icînd7
`!ărmano, mi &e #are c-ai înne(unit,
&ă te-nvră)(e1ti cu hotărîri a1a cuminţi.
De ce-i &ocoti du1mani #e regii-ace&tei ţări
1i #e (ăr(atul care &#re folo&ul tău
luă domniţa de neva&tă, nă'uind
&ă odră&lea&că fraţi #entru co#iii tăiT
De ce &ă nu mă-ntorc din ră'vrătirea meaT
De ce &ă mă frămînt mereu, cînd cei de &u&
îmi &înt acum #rielniciT Oare n-am co#ii,
ori uit că &înt gonită &ingură-n eilT3
Uîndind, m-am luminat6 #rea mult am cute'at
1i-n inimă 'adarnic mi-am &tîrnit furtuniK
?e laud 1i te &ocote&c un înţele#t
c-ai vrut de dragul no&tru legămîntul nou.
Iar eu am fo&t ne(ună6 &-ar fi cuvenit
în gînd 1i-n îm#liniri cu tine &ă mă-m(in,
&ă-ţi #regăte&c odaia nunţii, &-o alint
cu inimă voioa&ă #e mirea&a ta.
Dar noi, femeile > &ă nu 'ic vor(ă rea >
noi &întem doar ce &întem7 deci nu tre(uia
&ă fii la fel de &la( ca mine, ră&#un'înd
co#ilăre1te la #ro&tii co#ilăre1ti.
Dar, iată, că mă-ndu#lec. Ce &mintită-am fo&t
atunciK Acuma cugetul mi &-a-m(unat.
(întorcindii-se către casă.
Co#ii, co#ii, veniţi afară din #alatK Ie1iţi &ă-i daţi (ineţe tatii, &ă-i vor(iţi cu mine, laolaltă7 hai, 1i
le#ădaţi, cu mama voa&tră, toată ura din trecut.
(Apar copiii Medcii, condui de pedagog.
Ve-am îm#ăcat7 mînia noa&tră ne-a că'ut. 9,uaţi-i drea#taK
(Aparte, cu glas scăut
Wai, mi &e ive1te-n gînd nă#a&ta care încă 'ace într-a&cun&. . Cit tim# veţi mai trăi, co#ii, &ă mai
#uteţi întinde-ace&te &cum#e mîiniT Wai mie, vai, mă um#le teama 1i &înt gata &ă )ele&c. u
vra)(a mea cu tatăl vo&tru o-ncete', dar #lîng din ochii-mi #odidiţi 1i-nduio1aţi.
CORIFEUL
î1nit-au 1i din ochii-mi lacrimile val. Ace&t amar de nu &-ar mai de&fă1uraK
IA!OV
Ce-aud mă (ucură, *edeea, 1i te iert #entru trecut. -n firea voa&tră &ă-l urîţi #e &oţul care &-a
că&ătorit din nou. Dar duhul tău 1i-a făurit un cuget (un. Ai înţele&, cu vremea, cine-a (iruit.
Gemeie, #a&ul tău ace&ta-i înţele#t. Co#iii mei, nu v-am uitatK Am i'(utit,
cu voia 'eilor, &ă vă &cute&c de gri)i.
Weni-va tim#ul cînd veţi &trăluci 1i voi
cu fraţii Wo1tri, &tă#înind #e&te Corint.
!ă cre1teţi doar, de celelalte &e-ngri)e&c
#ărintele 1i 'eii (inevoitori.
In floarea tinereţii fie &ă vă văd
învingători a&u#ra du1manilor meiK
(lntorcindu-se către Medeea

48Y
@8^
De ce &e &caldă-n val de lacrimi ochii tăiT De ce-ţi fere1ti de mine dal(ul tău o(ra' 1i nu a&culţi &enină
cuvîntarea meaT
*DA VimicK u 'ă(oveam cu gîndul Ia co#ii.
IA!OV Alină-te, căci ei vor &ta în #a'a meaK
*DA
Am &ă te-a&cult 1i nu mai vreau &ă mă-ndoie&c. Gemeia-i, în&ă, &la(ă, gata de &u&#in.
IA!OV De ce &ă ţi-i )ele1ti atîta #e co#iiT
*DA
i &înt nă&cuţii mei. Cînd le-ai menit trai lung,
m-am între(at cu milă6 &e va-nde#liniT
Dar &ă ne-ntoarcem iar la cele ce vor(eam.
O #arte &-a ro&tit, cealalt-am &ă ţi-o &#un.
Woinţa regelui a hotărît &ă #lec.
%rea lim#ede-nţeleg, că-i cel mai nimerit
&ă nu te-ncurc #e tine 1i #e domnitori,
de vreme ce mă cred vră)ma1ă ca&ei lorK
Ace&t #ămînt eu îl voi #ără&i. Dar ei,
co#iiiT +oagă-te de Ureon #entru ei,
&ă nu #lece-n eil, &ă-i crea&că (raţul tău.
48S

IA!OV Vu 1tiu de-am &ă-l îndu#lec7 &înt dator &ă-

*DA

?u cel #uţin îndeamn-o #e &oţia ta, &ă ceară de la regele 1i tatăl ei ă nu mai fie &urghiuniţi ace1ti
co#ii.
ncerc.
& &ă
IA!OV De&igur, 1i mă laud că voi i'(uti K
*DA
O, da, de are &uflet de femeie-n ea 4.
La fa#ta-acea&ta-ţi vin 1i eu c-un a)utor.
îi voi trimite daruri care &înt cu mult
mai mîndre decît cele #ămînte&ti6 un văl
&u(ţire 1i-o cunună de-aur ci'elat.
Co#iii le vor duce. Ura(nic cineva
din &clavi &ă vină cu #odoa(ele aciK
Vemărginită fi-va (ucuria &a
căc-a
1i te-a#rimit
luatun>dar
&oţlă&at
falnic > în iatacul
urma1ilor
de tatăl tatii, elio&, cîndva, demult.
(O slunică aduce un #ăl subţire i o coroană de aur. Medeea le lu/ineaă copiilor.
Luaţi odoarele de nuntă-n mîini, co#ii, 1i daţi-le mire&ei, doamnei cu noroc. Le va #rimi, nu-i un
#rino& de le#ădat.
4
/nii autori BilamoXit' atri(uie ace&t ver& lui Ia&on.
48Z
ei,
IA!OV
De ce-ţi gole1ti, ne&ocotite, mina taT Li#&e1te giulgiul, cre'i, în ca&ele rege1ti, &au cre'i că n-
avem aurT la-ţi-le-na#oiK !oţia mea, dacă i-& drag, am &-o cî1tig mai le&ne #rin cuvinte decît #rin
comori.
*DA
!a nu-mi &#ui a&ta. [ice-&e chiar de&#re 'ei
că darurile-i cucere&c, iar #e #ămînt
mai tare-i aurul ca mii de cuvîntări.
Domniţa cu noroc, în #a'a unui 'eu,
&e (ucură de tinereţe 1i i-a1 da
nu numai aurul, ci 1i viaţa mea,
&ă-mi &ca# co#iii de &urghiun. Co#ii, 'oriţi,
intraţi în ca&a cea (ogată, &-o rugaţi
#e-a tatălui &oţie, #e &tă#îna mea.
+ugaţi-o din adînc &ă nu fiţi alungaţi
1i închinaţi-i darurile. ?re(uie
&ă i le #uneţi chiar în mîna &aK 5i-acum,
#lecaţi de &îrg. Aduceţi mamei &emnul &cum#
1i mult dorit, că totul &-a-ncheiat frumo&.
(Copiii cu darurile în /îini pleacă însoţiţi de +ason i de pedagog.
CO+/L !trofa I
6u /ai a#e/ acu/a nici o nădede. !raiul pruncilor, iată, cît de curtnd se sflrete. lat8-i pe dru/ul
pieirii. 9ăr/ana do/niţă pri/ete,
pri/ete năprasna cununiH odoaba lui 4ades i-o pune pe blondele plete cu /linile -sale.
Anti&trofa I
%ar/ecul si di#ina
lor strălucire
#or /o/i-o să-/brace
#ăl si cunună de aur.
a printre /orţi se #a duce
gătită cu straie de nuntă.
Aceasta-i capcana săr/anei,
/enirea spre care se-aruncă,
i n-are scăpare
'de pra#ila /orţii.
!trofa a Il-a
O, săr/ane, soţ păcătos, înrudit cu /ai/arii,
fără să tii, tu le rupi #lăstarelor tale
firul #ieţii.
Ialnică /oarte-i prileuiesti /iresei.
Ce rătăcire cu/plită, nefericite3
Anti&trofa a Il-a
ling durerile tale, Medeea, /a/ă-ncercată,
tu, care-ţi #ei ungia copiii de dorul
patului nunţii
nesocotit de +ason, nelegiuitul,
cel stră/utat +n iatacul altei ne#este.
(edagogul i copiii se întorc
4S
44
%DAUOU/L
!tă#înă, fiii tăi &că#at-au de &urghiunK Domniţa tînără #rino&ul l-a #rimit voioa&ă-n mîini. Co#iii tăi au
fo&t iertaţi. De ce te-ntuneci iarT Vorocul ţi &-a-ntor&. De ce-ţi a#leci o(ra'ul tău 1i nu #rime1ti cu toată
(ucuria ve&tea ce ţi-o dauT
*DA
Wai, vaiK
%DAUOU/L Acea&ta nu &e-m(ină cu &olia mea.
*DA
Wai, vai 1i vaiK...
%DAUOU/L
Oare-am ve&tit cumva de răuT Cre'ut-am, din gre1eală, ve&tea cu norocT
*DA Ai &#u& ce tre(uia &ă-mi &#ui. V-am &ă te cert.
%DAUOU/L De ce ţii ochii-n )o& 1i lacrimile-ţi curgT
*DA
Atîtea mă &ile&c, (ătrîne. Cei-de-&u& o vor, 1i eu, &tîrnită-n negre hotărîri.
48
%DAUOU/L Cura)K ?e vor aduce fiii din &urghiun.
*DA (aparte
Woi &urghiuni #e alţii-n glie #în-atunci 4.
%DAUOU/L
Vu numai tu te-ai de&#ărţit de fiii tăi. îndură-ţi &oarta grea, ca orice muritorK
*DA
A1a mă voi #urta. %urcede-n ca&ă 1i ai gri)ă de co#ii, ca-n fiecare 'i.
(edagogul pleacă. Medeea îi reţine copiii.
Co#ii, co#iii mei, cetate-aveţi acum, \ 1i ca&e-n care o &ă locuiţi #e veci8, li#&iţi de mama voa&tră,

&ingură-n
aleg nevoi.
mire&e, n-amWoi rătăci gonită,odaia
&ă-m#odo(e&c în #ămînt
nunţii&trăin, 1i n-am
voa&tre, nici nu&ăvoi
vă #rimi
cuno&c,
cuvoioa&ă, fericiţi,
facle-n mîini n-o cel
alaiul &ă v-
&ăr(ătore&c.
4
Joc &um(ru de cuvinte. *edeea &e referă la cei doi (ăieţi #e care a hotărît &ă-i ucidă.
8
Wor(e cu două înţele&uri. *edeea are în minte casele lui 4ades BInfernul unde vor co(orî co#iii &ăi.

ra o(iceiul la greci ca mama ce î1i mărita fiica &ă meargă, #urtînd torţe, în cortegiul de nuntă, care o întovă-
ră1ea #e mirea&ă la ca&a &oţului. *ama mirelui a1te#ta aca&ă, tot cu facle a#rin&e, #entru a #rimi alaiul.
*edeea, mamă a doi feciori, &e referă la acea&tă #arte a ceremoniei nu#ţiale. Cu #rivire la nunta la greci ve'i 1i
#. Y8, n. 4.
4
Vă#ă&tuita, vai, ce mult m-am &umeţitK [adarnic v-am cre&cut #e voi, co#iii mei, 'adarnic m-am
trudit, ru#îndu-mă-n dureri, la cea&ul na1terii necruţătorK Wă &#un, nefericita, că-mi întemeiam #e voi
&#eranţe multe ieri6 &ă-m(ătrîne&c la voi 1i-n cea&ul morţii &ă mă îngro#aţi cu mîini evlavioa&e >
un de&tin ce 1i-l dore&c atîţia muritori. Dar mi)&-a ri&i#it #readulcele meu gînd. îmi va fi vai 1i-amar
&ă-mi duc viaţa #u&tiită, fără voi. Cu dragii ochi ai vo1tri n-o &-o mai vedeţi nicicînd #e mama7 veţi
fi #rin1i în ro&turi noi. 33ai mie, nu mă tot #riviţi, co#iii meiK De ce mă-nvăluiţi cu ultimul &urî&T Wai,
ce &ă fac, femeilor, că eu mă #ierd, cînd văd lucirea lim#ede din ochii lor. Vu, n-a1 #utea. Gugiţi, voi,
hotărîri dintîiK Am &ă-i călău'e&c din ţară #e co#ii. r La ce (un &ă-mi &#ore&c nenorocirea mea, lovind
în tată cu nă#a&ta fiilorT %)u: nu voi fă#tui. Gugit): voi, hotărîriK Dar CJ &imţiri mă-nceărcăT Wreau &-
M)ung de m, lă&îndu-i #e du1manii mei ne#ede#&iţiT  tim#ul &ă-ndră'ne&c. O, ce fricoa&ă &înt7 îmi
ra(d în inimă ace&te gînduri moiK Intraţi, co#ii, în ca&ă. Ce:care) )v#riţi d)1 cer:ă nu )tea_)îngă
)ertfa_)C)e):m#line&c, &)?)1:?er:: K
(Copiii se îndepărteaă.
Vu, &uflete al meu, nu, n-ai &ă-nde#line&ti
4
*edeea &e adre&ea'ă corului care nu tre(uie &ă &e. #Mngărea&că a&i&tînd la uciderea co#iilor 1i #are &ă-l aver-
ti'e'e că-1i va înfă#tui hotărîrile, în #ofida îm#otrivirilor &ale.
134

ace&t omorK O, iartă-i, cruţă-i #e co#ii,

gărmanoK Chiar din de#ărtare, de le la1i
viaţa,
#e te vor (ucura.
duhurile Fa nu,
ră'(unării caremă'ac
)ur
în ade&, niciodată nu-mi voi #ără&i
co#iii-ntre du1mani, &ă-1i (ată )oc de ei.
Oricum, tot vor muri 1i dacă le e &cri&,
chiar eu am &ă-i ucid, eu, care i-am nă&cut.
 totul rînduit7 &că#are nu mai auK
Cu ca#u-ncoronat, cu#rin&ă-n văl, acum
&e &tinge tînăra domniţă, negre1itK
Iar dacă tre(uie &ă #lec &#re nenoroc,
1i lor le hără'e&c un drum 1i mai cum#lit,
vreau (un răma& &ă-mi iau de la co#ii. Weniţi,
co#ii, 1i daţi-mi mîinile &ă le &ărutK
(Copiii #in alergînd. Medeea 0 î/brăţieaă. Iu(ite mîini 1i (u'e dragi, icoane vii cu chi# ale&,
fiţi fericiţi, co#iii mei, dar dincoloK Căci tatăl vo&tru v-a ră#it norocul de aici. O, dulci îm(răţi1ări,
o(ra'e moi, &uflări &uave de co#iiK %lecaţi, #lecaţiK u nu mai am cura) &ă-ntorc #rivirea către voiK
Vă#ra&na m-a 'dro(it. %re&imt ce mîr1ăvie-& gata &ă cute', dar gîndul meu e covîr1it de #atima ce
i&că-n lume relele cele mai mari 4. &
(Copiiipleacă, înspăi/întaţi de alea /a/ei lor. &
4
în acea&tă &cenă, în &ufletul *edeei &e înfruntă &enti-, mentul violent al gelo'iei B#entru care eroina colhidiană a
fo&t ade&eori a#ro#iată de maurul Othello cu drago&tea faţă de co#ii. voluţia #endulară a &entimentelor &ale,
de#arte de a fi un cu&ur Ba1a cum au afirmat unii critici încă din antichitate, o face mai #atetică, mai umană, mai
`modernă3. De altfel, momentul e'itării 1i de&#ărţirea &ade co#ii a mi1cat imaginaţia arti1tilor, care le-au înti#ărit
de multe ori #e #în'ă &au în marmură. Ovidiu, făcînd #ro(a(il alu'ie la ta(lourile lui ?imomah, #omene1te6
`Alătu-
48
4E
CO+IG/L
Ade& căutat-am cu gînduri &u(ţiri
&ă dăm un ră&#un& la-ntre(ările-adînci,
cum nu &e cădea, căci &întem femei.
Dar 1i noi avem o mu'ă, ce-n &fat
de vor(e-nţele#te #etrece cu noi,
de1i nu cu toate, că rar &e-ntîlne&c
femei &tă#înite de mu'e,
a(ia #oate una-ntr-o mie 4.
Voi credem că oamenii fără co#ii
mai le&ne-1i ating fericirea
decît nă&cătorii de #runci.
In li#&a co#iilor n-ai cum &ă 1tii
de &înt un i'vor de #lăceri &au mîhniri,
1i a&tfel te mîntui de-atîtea dureri.
%e cei care cre&cde
o dulce-nflorire la fii,
vetrele lor
mereu îi vedem frămîntaţi de neWoi.
i vor mai întîi &ă le dea-nvăţături
frumoa&e 1i-a#oi &ă le &trîngă averi.
Dar n-au cum &ă 1tie6 munce&c #entru răi
&au #entru fiinţe de &oiT
rea de-un Aia cu ochi #lini de mînie!au de-o *e_dee gata de #lanul ei cel crudO Wenere ie1ită din valurile mării
etc...3 (!ristele, II, v. E8E, 1i urm., în romMne1te de ?eodor Vaum. Du#ă cum &e 1tie, în&u1i Ovidiu a fo&t autorul unei
Medeea Bimitată mai a#oi de !eneca, tragedie ce &e re#re'enta cu &ucce& la +oma, în tim# ce #oetul î1i #etrecea
durero&ul eil la ?omi&, #e malul %ontului uin.
4
%rimele ver&uri ale conducătoarei corului, în care acea&ta î1i cere iertare că #ătrunde în domeniul &#eculaţiilor
filo&ofice, &înt &ocotite de unii B*eridier un atac al lui uri#ide > re#utat ca mi&ogin > contra femeilor7 într-ade-văr
ră&#un&urile la `între(ările adînci3 ale corului &înt ni1te con&ideraţii (anale i'vorîte din învăţămintele vieţii.
4Y
Acea&ta
!i-acum evoi
greu de 1ighicitK
ro&ti ultimul chin
al omului, cel mai nă#ra&nic de greuK
!ă 'icem că 'e&trea li &-a-ntregit,
că #runcii-au a)un& tinerei îm#liniţi
cu &uflet ale&7 dar &oarta, cînd vrea,
îl cheamă #e ?hanato&, care le &tinge-n
adîncul lui ade& vieţile lor.
5i ce folo&e1te omul de are
co#ii, cînd 'eii la ca'nele lui
adaugă răul ace&ta,
mai necruţător între toateT
*DA ('adresîndu-se corului
De mult a1te#t neră(dătoare, dragi femei, #îndind &ă aflu ce &e-ntîm#lă în #alat. Dar iată-o &lugă de-a
Iui Ia&on alergînd cu ră&uflare grea > 1i-acea&ta-i &emn că el e &olul unui nenoroc nemaivă'ut.
(0n sluitor intră alergînd, C+AIVIC/L
O, fugi, *edeea, fugi, cu (arcă #e&te mări, cu car #e&te #ămînt, tu care-ai &ăvîr1it un fa#t a1a de
groa'nic 1i nelegiuit.
*DA 5i ce-ntîm#lare mă &ile1te &ă m-a&cundT
C+AIVIC/L
Domniţa tînără #e dată a murit
1i Creon, tatăl &ău, #ătrun1i de-otrava ta.
48=
4^
*DA
Ce minunate AX(e $ ?e voi &ocoti de-acum #rieten drag 1i (inefăcător.
C+AIVIC/L
Ce 'iciT Ori minte n-aiTK Gemeie, te:ai &mintitT ?u, care-ai #u&tiit ace&t lăca1 rege&c, nu tremuri, ci te
(ucuri de &olia meaT
La-ntîm#inarea ta eu am ce &ă-ţi ră&#und. Dar, &cum#e, nu te ră&coliK Cum au #ieritT !ă-mi &#ui, că-mi
va #rii de două ori mai multa de &-au &fîr1it că'nindu-&e-nfrico1ător.
C+AIVIC/L
Cînd amtndoi co#iii, du1i de tatăl lor, intrară-n ca&a nunţii, ne-am înve&elit, noi, &clavii ce trăi&em
&uferinţa ta, 1i din ureche în ureche ne-am 1o#tit că &oţul tău cu tine aţi #ecetluit &fîr1itul vra)(ei vechi
1i toţi i-am &ărutat #e fiii tăi, #e mînă &au #e #ărul lor (ălai, iar eu cu voio1ie am #ătrun&
în încă#erile femeilor cu ei.
!tă#îna nouă, ce-o &lăveam în locul tău,
î1i aţinti &#re Ia&on ochii ar'ători,
căci nu-i 'ări&e îneă #e co#iii tăi.
Dar î1i aco#eri lumina ochilor
1i &ilnică-1i întoar&e chi#ul &ău cel al(,
cînd au #ătrun& odra&lele. Făr(atul tău
cercă &ă &tingă
1i glă&ui6 ura tinerei
`Gii (linda femei
cu #rietenii,
r te rog, alină-te 1i caută &#re noiK !ă nu-i ură1ti #e cei iu(iţi de &oţul tăuK %rime1te-ace&te daruri.
+oagă-l, de ţi-& drag,
#e tatăl tău, &ă-mi ierte fiii de &urghiun3.
Wă'înd #odoa(a, nu &e mai îm#otrivi
1i-n toate &e-nvoi cu &oţul &ău. A(ia
trecură #ragul fiii tăi 1i tatăl lor,
că ea &e-nve1mîntă cu vălul învrî&tat,
î1i #u&e aurul cununei #e&te #ăr,
1i-1i îndre#tă 'ulufii-n a#e de oglin'i, #rivind &urî'ătoare la năluca ei. !culîndu-&e din )eţ, #e urmă &-a
#lim(at #rin ca&ă 1i mergînd u1or îi &trăluceau #icioarele ca neaua, căci o de&fătau acele daruri &cum#e
1i, ade&eori &ăltînd, î1i arunca #rivirea &#re călcîi. Dar, iată, că atuncea &-a i&cat ceva cum#lit #entru
vedere6 i &-a #re&chim(at culoarea #ielii, &-a-nclinat, &-a clătinat, cu tru#ul (întuit de-un tremur 1i de-
a(ia
&tîrnitlă&îndu-&e în )eţul
în ea mîniile &ău 4de-a
lui %an i'(utit
&au ale altui&ă'eu,
nu &e &ur#e
#orni &ă la #ămînt.
&trige3 O &lu)nică
rugăciuni 8 (ătrînă,
. Dar a vă'ut&ocotind
cum &e că &-au
um#lu
de-o &#umă al(ă gura ei, cum ochii i &e ră&uceau în ca# 1i cum #ieri deodată &îngele din tru#ul &ău.
4
!e &#unea de&#re %an, 'eul #ădurilor, #ă1unilor 1i #ă&torilor, că declan1a uneori nelămurite &#aime contagioa&e
1i acce&e de ne(unie #rintre oameni 1i animale B#anica.
8
Olol"ge, #lîngere rituală, rugăciune ro&tită cu gia& ţi#ător mai cu &eamă de femei.

In #ove&tirea crainicului, uri#ide de&crie cu o etraordinară forţă reali&tă &uferinţele tinerei femei, întrunind a#roa#e
toate &im#tomele marelui atac convul&iv6 mi1cări involuntare Bcontracturi, revul&ia glo(ilor oculari, #aloa-
4S
4Z
5i roa(a, du#ă rugăciune, &e #orni
&ă #lîngă )alnic. Iute, cineva fugi
&#re ca&a tatălui 1i cineva la &oţ,
&ă le ve&tea&că răul tinerei femei.
%alatul ră&una de #a1i învălmă1iţi.
Lungindu-1i
ar fi a)un& la #a&ul &#rinten, un
ţintă, &tră(ătînd unalergător
drum
de 1a&e #lethre4, cînd &ărmana &e tre'i
cu ochii mari 1i dete gla&, ţi#înd cum#lit.
/n chin de două ori mai mare o că'nea6
cununa cea de aur de #e ca# 'vîrlea
un uimitor 1uvoi de foc nimicitor
1i vălul cel u1or adu& de fiii tăi,
li mi&tuia nefericitei al(ul tru#.
!e ridică din )eţ, fugind în vîlvătăi,
1i &cutura &ăl(atic #letele, voind
&ă-1i le#ede coroana, în&ă aurul
&tătea de nede&#rin&7 cu cît î1i &cutura
mai tare #ărul, focul &trălucea mai viu.
A#oi &-a #ră(u1it, învin&ă de dureri,
a(ia &-o #oată recunoa1te tatăl ei.
Vimic nu de&lu1eai, nici felul ochilor,
nici chi#ul ei frumo&, doar &îngele #ica
din vîrful ca#ului #rin valul de vă#ăi.
Ua lacrimile #inului &e de&#rindeau8
de oa&e cărnurile ei, căci o mu1ca
otrava nevă'ută, o #riveli1te
gro'avăK Vimenea, de teamă, nu-ndră'nea
&-atingă le1ul, căci ne-a fo&t învăţător
rea feţei, a#ariţia de &#ume la gură, #ierderea cuno1tinţei > urmată du#ă un ră&tim# de revenirea ei.
4
Lungimea de Y #lethre, adică YNN #icioare Ba#roimativ 4SE m e&te egală cu aceea a unui &tadion, di&tanţă #e care
aveau loc alergările. We'rmai &u& #. ^, n. 8.
8
A&emenea ră1inii care &e de&#rinde de #e trunchiul coniferului.
de&tinul ei. Dar, (ietul tata, ne1tiind nimic de #aco&te, dă (u'na în iatac, &e-aruncă #e&te moartă, o a#ucă

&trîn& în (raţe, i'(ucne1te

ă&ta (le&tematT 5i cine te-aîntr-un #lîn& amar mo1neag,
ră#it, lă&îndu-mă 1i 'ice, &ărutînd-o6
= a#roa#e`Wai, co#il &ărman,
de mormîntT ce 'eu
Wai mie, ţi-a#ieri
de-a1 dat cu
&fîr1itul
tine,
fata meaK3 Cînd încetă din #lîn& 1i din &u&#in, voi &ă-nalţe tru#ul &ău (ătrîn, dar el răma&e ali#it de văl, i ca
iedera #e dafinul înrămurit. Ce groa'nică-a fo&t lu#ta6 el &e chinuia &ă &alte în genunchi, dar ea-l trăgea
na#oi  1i cînd &e 'vîrcolea &ă &ca#e, carnea lui K: ' (ătrînă &e ru#ea de oa&e în fî1ii, A#oi &e domoli,
&ărmanul, ne#utînd &ă-nvingă răul &i î1i dete &ufletul4. [ăceau 1i fata, 1i (ătrînul tată morţi alăturea >
nă#a&tă vrednică de #lîn&K  (Medeii
De &oarta ce te-a1tea#tă nu vreau &ă vor(e&c. Din #lin o &ă #rime1ti ră&#lata du#ă fa#t. Wiaţa omului e
urn(ră, 1tiu de mult,  1i nu mă tem &ă &#un că in1ii &ocotiţi $ di(aci 1i (ine chi('uiţi în gîndul lor, aceia
&înt i'(iţi cu #aco&te mai grea. Vici unul dintre muritori nu-i fericitK Fel1ugul înmulţit &corne1te ici-colo
i mărunte mulţumiri, dar fericire, nuK
(Crainicul se retrage. '
1
Chinurile UlauRei 1i ale lui Creon &înţ a&emănătoare cu cele #rile)uite lui eracle de faimoa&a tunică a lui Ve&&o& 1i
au fo&t de&cri&e în !rainienele de !ofocle, tragedie #o&-terioară Medeii.
1 «l «MB
4N
141
CO+IG/L
!e #are că dumne'eirea l-a um#lut
de chinuri a'i #e Ia&on, cum era 1i dre#t.
!ărmano, cît îţi #lîngem nenorocul tău,
co#ilă a lui Creon, tu care-ai #lecat
&#re #orţile lui ade& > )ertfa unei nunţi.
*

*DA
%rietene, &înt hotărîtăK !ă-rni ucid
co#iii cît mai gra(nic 1i &ă fug a#oi
din tară. Vu am tim# de 'ă(ovit aci,
ca nu cumva &ă #iară fiii mei, loviţi
de alte (raţe 1i mai crude la măcel.
Oricum, ei vor
am &ă-i ucid eu muri,
în&ămi,1i dacă le e mama
căci &înt &cri&, lorK
ai, te-narmea'ă inimă, nu #regeta,
nevoia te &ile1te &ă #ăcătuie1tiK
A#ucă &#ada, ţine-o, (iata mînă-a mea.
)%urcede &#re genunea ve1nicei dureri.
!ă nu te-nmoiK Vu-ţi aminti că &înt ai tăi
ace1ti co#ii iu(iţi, #e care i-ai nă&cut. ] !ă-i uiţi măcar o cli#ă 1i a#oi &ă #lîngi, l că tu-i omori cu
toate că-ţi erau atît
de dragi. Wai, &înt o mamă fără de norocK
(Medeea intră în casă. Ha un se/n al ei o scla#ă ă#orăte porţile.
& CO+/L !trofă
O, Flie, si rae aprinse de 9oare, pridţi-o, pri#iţi-o pe crunta fe/eie nainte
să cadă cu rntini ucigae peste copii3 4elios, pruncii sînt ra/uri de aur din tine11 Ce groanică e
re#ărsarea de sîngc di#in, iscată de oa/eni3
7u-te, o, strălucire născută de 5eus, tine-o si-/piedic-o si fugăreste-o din casă pe crîncena si
sîngcroasa rîn"s@, pătrunsă de duul pedepsei3
Anti&trofă
5adarnice-au fost încercările tale
de /a/ă3 5adarnic născut-ai o spiţă iubită,
o, tu, ce-ai trecut de nepri/itorul otar
al 9"/pegadelor, stîncile /ării, albastre3
7e $ceLc!oco!ete suţletu-n line, săr/ana,
pornii să ucidă*
Freu e păcatul o/ului care deartă
sîngele nea/ului său, căci o/orul de rude
pr8#ale pe casele sale răsplata
durerii, ce/ată din ceruri.
(7in casă răbat ţipetele inspăi/intate ale copiilor.
CO+IG/L
!trofa
9trigă copiii, #oi auiţi, auiţi* 2ai ţie, biată fe/eie3
4
Co#iii co(orau, #rin *edeea din Ilelio&, fiind &trăne#oţii ace&tuia. We'i 1i #. 4N4, n. .
8
%e *edeea, #ornită &ă înfă#tuia&că omorul, corul o com#ară cu o rinie ră'(unătoare.
48
143
/V/L DIV?+ CO%II(dinăuntru
Wai, ce &ă facT Din mîna mamei cum &ă &ca#T
CLLAL? CO%IL
(dinăuntru u nu 1tiu, dragă frate &cum#6 noi vom #ieri.
CO+IG/L
!rebuie3 4aide/ în casă, copiii să-i s/ulge/ din pacostea /orţii3
(întregul cor se agită neputincios in faţa porţilor ă#orite.

/V/L DIV?+
(dinăuntru CO%II
O, da, &că#aţi-ne, #e 'ei, cît mai e tim#K
CLLAL? CO%IL
(dinăuntru 4 ?ăi1ul &ă(iei co(oară #e&te noiK
CO+IG/L
+ni/a ta e de fier
sau poate de piatră. =3
4
în teatrul grec, ca 1i în #oe'ie &au în #ictură, era tradiţia &ă nu &e re#re'inte de&chi& &cenele de omor. oraţiu. a"înd în minte
#ie&a lui uri#ide, recomandă în Arta poetică, v. 4SE 6 6epueros cora/populo Medea trucidet) B`*edeea &ă nu-1i ucidă
co#iii înaintea #u(licului3.
2lăstarele trupului ţi le o/ori cu /îinile tale, săr/ana*
Anti&trofă
7oar o fe/eie, singura-n #re/i de de/ult, scu/pii copii i-i ucise3
O G*I DIV CO+ N Doar Ino, cînd 'eiţa era o goni
din ca&a
a, dupăei ce-i
&ă rătăcea&că
o/orî, sefără minţi.
#irli, CO+IG/L
copleită, în apele-a/are1.
AL? G*I DIV CO+
?recînd de ţărmul mării nalt &e #ră(u1i cu amîndoi co#iii-n moartea fără fund.
CO+IG/L
Ce s-ar putea să#îrsi /ai groanic de-acu/a*
144
4
Ino, fiica lui Cadmo&, ocrotind co#ilăria lui Dioni&o&, 1i-a atra& mînia erei, care, dre#t ră'(unare, i-a luat minţile 1i a &ilit-
o, în cele din urmă, &ă &e arunce în mare îm#reună cu cei doi co#ii ai &ăi Bfiii iui Athama&. Du#ă o ver&iune în legătură cu
e#ediţia argonauţilor, Ino, geloa&ă #e %hrio& 1i elle, co#iii lui Athama& din #rima că&ătorie, a îndemnat femeile din
Orhomeno& &ă #ră)ea&că grăunţele de&tinate &emănăturilor. Veră&ărind nici un &#ic, a mituit trimi1ii ce tre(uiau &ă aducă
ră&#un&ul oracolului de la Delfi, făcî$n-du-i &ă afirme că nu &-ar #utea #une ca#ăt &terilităţii #ămîn-tului decît )ertfindu-i 'eilor
#e %hrio& 1i elle.$Athama& acce#tă, dar co#iii &înt ră#iţi în chi# miraculo& de (er(ecul cu lînă de aur 1i du1i în Colhida.
BWe'i #. S4,_n.,l.
4E
<, cin al fe/eilor, nuntă, tu eti i#or de necauri +n lu/e3
(+ntră
IA!OV+ason nelinitit.
Gemeilor, ce &taţi în #rea)ma-ace&tor #orţi,
*edeea, ur'itoarea negrului omor,
e-n ca&ă, ori fugind &-a du& în de#ărtăriT
A&cundă-&e-n #ămînt, cu ari#i '(oare &u&
în adîncimile vă'duhului, de vrea
&ă &ca#e de #edea#&a ca&elor domne1tiK
!ocoate, du#ă ce i-a nimicit #e regi,
&ă #ără&ea&că ne#lătind ace&t meleagT
Vu #entru ea mi-e gri)ă, ci #entru co#ii.
Cu-acela1i chin o vor lovi cei vătămaţi6
venit-am &ă mi-i a#ăr #e feciorii mei.
*ă tem că neamul regelui va căuta
&ă-1i ver&e nelegiuirii
din #ricina focul ră'(unării
mamei#e
lor.ai mei,
CO+IG/L
Vefericite Ia&on, n-ai vor(i a1a
de-ai 1ti ce greu te-ai cufundat în nenoroc.
IA!OV Dar ce-iT Wrea &ă-mi ridice 1i viaţa meaT
CO+IG/L Co#iii tăi &înt morţi de mîna mamei lorK 4
4
Du#ă # tradiţie anterioară lui uri#ide, menţionată în #oemul ciclic Huarea Oicaliei, atri(uit lui Creofil, co#iii lui
Ia&on ar fi fo&t uci1i de corintieni, care au #ede#&it a&tfel moartea lui Creon.
IA!OV Wai mieK Ce grăie1tiT Gemeie, m-ai uci&K
CO+IG/L Incredinţea'ă-teK !-au &tin& feciorii tăiK
IA!OV Dar unde i-a &fîr1itT Afar$ &au în #alatT
CO+IG/L De&chide #orţile, &ă-i ve'i în)unghiaţi.
IA!OV

Luaţi 'ăvoarele degra(ă, &lu)itori, )o& ivărul, &ă-mi văd amarul îndoit6 ei morţi 1i ea, #e care mă voi
ră'(una.
(+ason se aruncă asupra porţilor. Medeea apare plutind deasupra casei, cu leurile copiilor, intr-un car tras de doi erpi
înaripaţi.
*DA
De ce mai 'gudui #orţile ca &ă le &farmiT Wrei le1urile lor, îl cauţi #e fă#ta1T Vu te trudi-n 'adarK De ţii
&ă-mi$&#ui ceva, #oţi &ă mă-ntre(iK Dar n-am &ă-ţi cad nicicînd
în mîini,
căci elio& mi-a dat un car înari#at, 'ăga' de #reţ în calea (raţului du1man.
146
147
IA!OV
O, ia'măK [eii, neamul omene&c &i eu
#e tine te urîm mai mult dintre femeiK
Ai îndră'nit &ă-m#ungi cu &#ada #runcii tăi
nă&cuţi
de moarte,de tine, iar #e mine
nimicindu-i #e m-ai lovit
feciorii mei.
5i-acuma, du#-ace&t #ăcat ne&#u& de greu,
tu mai #rive1ti la &oare 1i #ămîntT !ă #ieriK
A'i mintea mea e-ntreagă7 n-o aveam atunci,
cînd te-aduceam din ca&a 1i tărîmul tău
(ar(ar într-un &ăla1 helen, urgie rea,
ce ţi-ai trădat #ămîntul care te-a hrănit
1i tatăl. [eii te-au 'vîrlit a&u#ra mea
#e tine, duh al ră'(unăriiK i-ai uci&
în vatra #ărintea&că fratele 4 1i-a#oi
#e #rora mîndră-a navei Argo te-ai &uit.
Ace&ta ţi-a fo&t înce#utul. ?e-am luat
#e urmă
1i i-ai de &oţie,
)ertfit, &ă te mi-ai nă&cut
ră'(uni co#iimeaK
#e nunta
Vici una din helene n-ar fi îndră'nit
ace&t omor 1i dintre ele n-am ale&
neva&tă, ci m-am în&urat ca &ă mă #ierd
nu c-o femeie, ci c-un nem#ăcat du1man,
leoaică, fire mai nă#ra&nică decît
a !cilei, a tirenienei 8. De-a1 ro&ti
o mie de (le&teme, tot nu te-ar mu1ca,
atîta de &fruntată e1ti de felul tău.
!ă #ieri, neru1inate, &uflet întinat
cu &îngele co#iilorK u #ot &ă #lîng
4
uri#ide urmea'ă aici o ver&iune du#ă care *edeea 1i-a omorît fratele lîngă altarul #ărinte&c, înainte de a &e
îm(arca #e nava Argo. BWe'i #. ZN, n. 4.
8
!cila, mon&trul a#elor, cuno&cut din Cîntul HII !l Odiseii, e&te denumită aci tireniană, deoarece &trîmtoarea
!iciliei, în care î1i avea &ediul legendar, &e de&cinde în *area ?ireniană.
4S
acuma #entru &oarta mea, căci nu-mi va fi #rile) de (ucurie #atul nunţii noi, iar fiii ce i-am
'ămi&lit 1i i-am cre&cut gînt morţi 1i nu mă mai a&cultă6 i-am #ierdutK
*DA
i-a1 da ră&#un& (ogat ace&tor cuvîntări, de n-ar 1ti [eu&, tatăl, cum te-am dăruit, 1i-n &chim( ce
mi-ai făcut. De ce te-a1 fi lă&at #e tine, ce mi-ai #rihănit al nunţii #at, &ă duci viaţă lină cu domniţa
ta, rî'îndu-vă de mine > 1i #e &ocrul tău, #e Ureon, cum era &ă-l la& ne#ede#&it, cînd el mă
hăituia din ţarăT %oţi &ă-mi &trigi leoaică, dacă vrei, 1i !cila locuind &u( ţărmurea tireniană. i-am
&ă#at în inimă tot răni adinei, &ă mă ră'(un.
IA!OV Dar 1i tu &uferi din nenorocirea mea.
*DA *ai (ine chinul decît &ă te 1tiu rî'îndK

IA!OV Vevrednică-a
*DA Co#ii, cum fo&t mamaun
v-a ră#u& voa&tră,
tată fărăfiiiminţiK
meiK A f
IA!OV Dar mîna mea n-a fo&t ucigătoarea lorK
4Z
*DA Vu, ci )ignirile 1i noul legămînt.
IA!OV Ai chi('uit &ă-i #ier'i #entru culcu1ul tăuK
*DA Gemeia cre'i că-ndură le&ne-ace&t amarT
IA!OV De e curată, daK Ci tu e1ti doar #ăcatK
*DA
(arătîndu-i cada#rele copiilor !îrit morţi acum. Acea&ta va fi ca'na ţaK
IA!OV !înt vii6 &trigoi cum#liţi, legaţi de ca#ul tău.
*DA %e cel care-a-nce#ut urgia 'eii-l 1tiu.
IA!OV Deci inima nelegiuită ţi-o cuno&c.
*DA Vemernice, mi-e &ilă &ă te-aud vor(ind.
•150
IA!OV !i mie tot a1a. Vu-i greu &ă contenim.
*DA Dore&c din &ufletK !#une, ce mai vrei &ă facT
IA!OV ?u la&ă-mi morţii &ă-i îngro# 1i &ă mi-i #lîng.
*DA
O, nu, cu mîna mea ţin &ă-i înmorminte' în crîngul  ere i &fînt, 'eiţa de #e culmi 4,
l ca nu cumva &ă-i #îngărea&că vrun du1man, $iîndu-le mormîntulK Woi întemeia
I &er(ări 1i &finte )ertfe-n ţara lui !i&if,
v &ă &#ele-n viitor omorul necurat 8.
l 5i eu voi merge-n #atria lui rehteu,
l &ă &tau cu fiul lui %andion, cu geu.
t Iar tu, cum meriţi, vei #ieri de moarte rea,
l lovit în ca# dc-o (îrnă care-ţi va cădea
4
în srcinal6 4ern. ADraia, adică cea care î1i are re1edinţa #e culmi, #rotectoarea înălţimilor, venerată într un tem#lu
cele(ru
8 din &-au
La Corint Corint.
cele(rat tim# de multe &ecole &acrificii l anuale în amintirea fiilor uci1i ai *edeii. Cu ace&t #rile),
6 66&te1te %au&ania& (7escrierea Freciei, II, , co#iii ora1u-I lui î1i tăiau #ărul 1i #urtau haine de doliu, încă în &ecolul l
Ii e.n. acela1i autor relatea'ă că ei&ta la Corint o fîntînă auRei, în care &-ar fi aruncat chinuită de otrăvuri mirea&a l lui
fa&on, #recum 1i un mormînt al lui *ermero& 1i %here&, l feciorii *edeii.

Cu #rivire la aventurile *edeii la Atena, legate do l că&nicia &a cu geu, uri#ide a #lă&muit o tragedie, a&tă'i l
#ierdută, geu.
4 > uri#ide > ?eatr
4E4
din nava Argo 4, du#ă ce-ai vă'ut ace&l amar &fîr1it al nunţii tale celei noi.
IA!OV
?e #iardă rin"& a #runcilor tăi 1i #latnica fărădelegii, Dre#tatea.
*DA
Ce 'eu 1i ce duh îl a&cultă #e cel ce-i vinde #e oa&#eţi 1i )ură-n de1ertT
IA!OV Wai, #runcuciga1ă, vai &uflet min)itK
*DA ai, du-te 1i-ngroa#ă-ţi neva&taK
IA!OV *ă duc 1i-& li#&it de co#iii cei doi.
*DA A1tea#tă &ă #lîngi cînd vei fi mai (ătrîn.
IA!OV Co#ii, dragi co#iiK
4
De&#re &fîr1itul lui Ia&on au circulat felurite #ove&tiri. Du#ă moarte a fo&t &ocotit un erou 1i avea &anctuare în
mai multe locuri din Urecia.
*DA *amei lor, ţie nuK
IA!OV 1i totu1i, i-ai &tin&...
*DA !ă te '(uciumi 1i tu.
IA!OV
l Wai, (u'e iu(ite-ale fiilor mei, l cu )ale tîn)e&c un &ărut &ă vă dau.
*DA
Acum le vor(e1ti, acuma-i de'mier'i, t atunci de la tine-i. înde#ărtai.
IA!OV
în numele 'eilor, la&ă-mă doar
o*DA
dată &ă-i mîngîi #e-o(ra)ii #lă#în'iK
[adarnicK îţi '(oară cuvintele-n vîntK l (lledeea se înalţă i dispare, purtată de carul înaripat ţ
4
Ari&totel în oetica critică &fîr1itul Medeii deoarece  l`... de'nodămîntul intrigii tre(uie &ă &e datore'e caracte- P&
retor eroilor 1i nu unei intervenţii divine ca în *edeea 3 GI?rad. D.*. %i##idi, 4ZN, #. YN. &te adevărat, în&ă,3că
atreaga #ie&ă e #lină de întîm#lări ciudate, a&tfel că #le-Xa &a miraculoa&ă decurge oarecum din firea lucrurilor
13*
4E8
15"
IA!OV
Wai, [eu&, au'i cum m-alungă 1i cum
&e #oartă de crunt uciga1a de #runci,
leoaica mîn)ită de &îngeK
Din toate #uterile ce mi-au răma&,
co#iii mi-i #lîng 1i mă vaier Ia 'ei
chemîndu-i dre#t martori că nu m-ai lă&at
măcar &ă-i ating #e cei )unghiaţi
de tine 1i nici &ă-i a1e' în mormînt.
De ce i-am adu& #e lume &ă-i văd
daţi morţii de mîinile taleT
(+ason pleacă abătut.
CO+IG/L (+n #re/e ce corul se îndepărteaă i iese
r !tă#în e&te [eu& #e &orţi, din Olim#. $ Ce multe-ntîm#lări ne&#erate
de'lănţuie 'eiiK
Atîtea năde)di &e de&tramă 1i #ier)
iar ne(ănuitul î1i taie făga1. \ La fel &-a-ncheiat 1i acea&ta 4.

FAUAV?L
NY
4
î.e.n.
Ace&te cuvinte ale corului &e întîlne&c a#roa#e identice în finalul mai multor #ie&e de uri#ide6
Alcesta, Medcea,ţ
Jacantele, Andro/aca, 4elena. le au mai degra(ă rolul unei formule tradiţionale, într-adevăr., Medr.ea e&tn. una din
tragediile din, ca)e_uri#idWa eliminat. .J$at.îi?itaie:))i t i că a de&tinului3 îrţlo5u?nd- cu :?faialitătfia nouă a #.ih i
4E