Tehnologia scrierii unui

articol științific
Cei care scriu articole
Nu oricine scrie articole stiintifice. Carti stiintifice
scriu savantii, profesorii universitari si puscariasii,
dintre ei unii care habar nu au sa se iscaleasca dar
doresc sa li se reduca pedeapsa de coruptie si au bani
multi. Nu despre acestia ma voi ocupa acum, ca stiu ei
cum sa scrie cartile. Despre tinerii doctoranzi, despre
tinerii masteranzi, despre tinerii cercetatori vreau sa
scriu, caci ei sunt cei care trebuie sa scrie articole
valoroase pentru a deveni cu truda autentica:
- specialisti de inalta clasa
- mari cercetatori stiintifici
- academicieni
- profesori universitari competenti.
Pe cei care ocupa functii in stat, vedete din media,
politicieni toti care vor sa dobandeasca titluri
stiintifice nu-i iau in considerare caci ei tot n-au
inteles niciodata nimic si nu cred ca ar intelege acum
ceva.
Tinerii carora adresez acest material sunt:
- pasionati pentru ceea ce fac
- doresc sincer sa invete ceva care sa le foloseasca in
viata
- onesti si cred in munca lor
- au obiective care sunt realizabile prin munca asidua
- sunt increzatori in fortele lor
- cei care au obtinut totul prin munca cinstita.
Ei lucreaza intr-un domeniu bine delimitat.
Ei au termene stabilite pentru a atinge obiective clar
definite.
Ei isi cunosc abilitatile dar si limitele.
Ei sunt dispusi sa cheltuiasca timp pentru a cerceta,
pentru a se documenta.
Ei fac tot ceea ce fac pentru ca doresc sa evolueze in
directia activitatii intelectuale de top.
Lor ma adresez.

Subiectul care va fi tratat

Nu are o reteta standard, in ideia ca exista
nenumarate subiecte, nenumarate abordari ale unui
subiect. Asa cum cu opt note muzicale lumea scrie
muzica de cateva mii de ani si nimeni nu are a se
plange ca au fost epuizate combinatiile, tot asa si cu
subiectele articolelor. Degetul aratator al mainii
drepre are cel putin cinci pozitii diferite, deci
inconfundabile de a fi privit. Asa si daca se doreste sa
se vada totalitatea modalitatilor de a prezenta pozitiile
celor 10 degete in combinatii seriale, deja numarul
combinatiilor este foarte mare.
Se apreciaza ca un articol are ca subiect, fie ceva
care se refera la un element, fie ceva care se refera la
o multime de elemente omogene, fie la o multime de
elemente ndiferite. Prin element inteleg: obiect, fiinta,
activitate, proces, fenomen, concepte, constructii
abstracte, adica orice este distinct, unic ce se
diferentiaza precis de ceea ce este in jurul sau.
Autorul articolului stie exact ce are de facut pentru ca
el s-a documentat, are o experienta proprie si o serie
de rezultate care il calauzesc sa faca:
- o descriere
- o analiza
- o precentare
- o comparare
- o ierarhizare
- o masurare.
In cazul celor care lucreaza in domeniul informaticii
economice, un element este:
- un produs software
- un sistem informatic
- o baza de date
- o interfata
- o retea de aclculatoare
- o componenta hardware
- un algoritm
- o metrica
- o caracteristica
- un model
- o arhitectura
- o personalitate
- o solutie implementata
- un proiect
- un proces
- o multime de elemente
- o clasa
- o procedura
- rezultate finale
- masuratori
- mijloace de reducere
- o optimizare
- mijloace de crestere
- evolutii in timp.
Subiectul este mai simplu sau mai amplu, ncesita
resurse mai putine, respectiv, resurse foarte
importante. Abordarea este fie de catre un cercetator
solitar, fie in echipa, pe o durata mai scurta la nivel de
cateva luni sau pe o perioada mai lunga, la nivel de
cativa ani. Oricum este subiectul, acesta trebuie
definit foarte clar, neambiguu, pentru a nu fi necesare
reveniri in timp sau corectii severe care au ca efect
amanarea termenelor si costuri suplimentare.
daca subiectul este subdefinit, apar nenumarate
presupuneri si de fiecare data se iau decizii riscante
sau se revine la a intreba pe specialisti tot felul de
chestiuni pana se lamuresc toate aspectele. Daca
subiectul este supradefinit, cercetatorul este asaltat
de tot felul de date si-i va fi extrem de dificil sa
extraga din noianul de informatii pe acelea care sa-i
fie de folos. Numai cu trecerea timpului si capatand
experienta tanarul cercetator va sti sa defineasca
acel subiect care sa-i permita sa obtina un articol bun
care sa fie o constructie:
- coerenta
- originala
- concisa
- apreciata
- accesibila
- integrabila
- interesanta
- perena.

Documentarea
Documentarea reprezinta o etapa de importanta
capitala in realizarea unui articol. Calitatea
bibliografiei spune totul despre articol dar si despre
autorul acesteia. Obibliografie trebuie sa fie:
- echilibrata adica sa aiba articole 40%
- comunicari la conferinte 40%
- carti 15%
- webgrafie 5%.
Trebuie stiut ca prima data cititorul se uita la titlul
articolului, la bibliografie si la prezentarea autorului.
Numai daca se convinge ca nu-si pierde timpul
cititorul adevarat continua si incepe sa citeasca cu
mare grija articolul, cautand sa vada daca nu-si pierde
timpul si convingandu-se ca face un lucru bun. Un
articol nu este scris pentru a se face copy-paste din
el, ci pentru a fi utilizat in cercetare sau in practica
pentru a rezolva ceva anume de catre cel care il
citeste.
Exista mai multe moduri de a scrie bibliografia si de a
cita cele scrise in bibliografie. Autorul articolului
trebuie sa cam stie la ce revista trimite articolul
pentru a construi bibliografia exact cu se cere in
ghidul propus autorilor de fiecare revista in parte.
La elaborarea bibliografiei trebuie trecute suficiente
elemente in notitele pe care le face autorul referitor la
paginile care sunt interesante, la biblioteca unde se
afla cartea, la cota cartii, la elementele care i se par
interesante si multe altele, pentru a nu fi pus in
situatia de a-si reaminti ceva sau de a reconstitui
trasee parcurse, deci de a pierde timpul inutil.
Exista riscul ca atunci cand bibliografia este
construita din bibliografia existenta in ale carti sa fie
preluate greseli de nume de autori, greseli de
paginatie, greseli de an al aparitiei si tot asa. De
aceea se impune ca tot ce este scris in bibliografie sa
fie facut cu cartea sau cu revista in mana.Numarul de
titluri incluse in bibliografie sa nu depaseasca in
opinia mea 3 la o pagina de articol. Adica la un articol
de 10 pagini sa fie maximum 30 de titluri dar in niciun
caz sa nu fie 100 de titluri pentru ca articolul devine
jenant din start. Intr-o bibliografie numai un 10% sa fie
articole sau comunicari la conferinte ale autorului si
numai daca acestea au legatura cu continutul
articolului dat spre publicare. Daca se porcedeaza
altfel, cine face o analiza atenta va rade cu gura pana
la urechi daca bibliografia contine peste 70% articole
ale autorului, dintre care unele nu au nicio legatura cu
subiectul tratat. In bibliografie nu se pun tritluri de
umplutura pentru a vedea cineva cat de erudit este
autorul, ci numai acele articole care sunt utilizate si
care sunt citate. Se face ana;liza automata a
bibliografiei si rezulta:
- ce procent dintre titluri nu au nicio legatura cu
continutul articolului trimis spre publicare
- ce procent dintre titluri nu au niciodata citate in
interiorul articolului trimis spre publicare
- ce procent dintre titluri reprezinta lucrari ale
autorului
- ponderea autocitarilor in citarile din articol
- ponderea articolelor mai vechi de 5 ani.
Sa nu uitam ca exista instrumente de analiza
automata a calitatii articolelor si ele vor da sentinta
finala daca articolul merge sau nu la evaluare. Un
articol care are carente in construirea bibliografiei va
fi refuzat, adca daca:
- parti identice cu articole ale altora necitate insa,
adica exista plagiat identificat
- sunr excese de lucrari vechi, autocitari, lucrari prea
generale.
Intr-un cuvant, mare atentie cu bibliografia, adica in
patru cuvinte...
Experienta proprie
Indiferent ce problema este abordata nimeni nu va
trece sa scrie un articol fara o experienta personala in
zona abordatra. Daca cineva vrea sa scrie un articol
depre proceduri FORTRAN sau C++ este obligatoriu sa
fi scris niste programe in aceste limbaje si sa le fi
verificat in practica. Adica sa fi fost programe bune la
ceva, sa fi foilosit cuiva din industrie, adica sa nu fie
niste exercitii in joaca.
Alegerea titlului
Titlul articolului trebuie sa fie sugestiv si scurt. Orice
titlul prea lung devine obositor, enervant si face ca
articolul sa fie neatractiv. Cu cat titlul este mai bine
ales, cu atat articolul se va elabora mai concis si va fi
de substanta. Un titlu dezlanat face ca articolul sa fie
ca o patura mancata de molii, avand foarte multe
lacume. Articolul trebuie sa arate clar daca este vorba
despre:
- un model
- un algoritm
- un sistem informatic
- un produs software
- un studiu comparativ al elementelor unei clase
- prezentarea unei noi tehnologii
- definirea unei noi tehnologii
- o metoda de evaluare
- o arhitectura
sau orice altceva.
Despre productivitatea programatorilor, de exemplu se
scriu articole cu titlul:
Cai de crestere a productivitatii programatorilor
Masurarea productivitatii programatorilor
Analiza indicatorilor de masurare a productivitatii
programatorilor
Indice agregat pentru masurarea productivitatii
programatorilor din echipe neomogene
Analiza corelatiei productivitate- calitate in activitatea
de programare
Rolul instrumentelor in cresterea productivitatii
programatorilor
Corelatia dintre complexitatea programelor si
productivitatea programatorilor.
In mod normal un titlu nu trebuie sa depaseasca 8-14
cuvinte pentru a nu fi nici ermetic dar nici plictisitor. U
n titlu prea scurt este caracteristic cartilor sau
tratatelor pentru ca numarul mic de cuvinte ofera o
deschidere mare domeniului ce este abordat.
Stabilirea cuvintelor cheie
Cuvintele cheie trebuie sa fie rezonabile ca numar,
adica sa nu depaseasca niciodata 10. Daca sunt 5
cuvinte cheie sunt arhisuficiente. Este oblidatoriu ca
2-3 cuvinte cheie sa se regaseasca in titlu. Daca
articolul are itlul Baze de date orientate obiect
implementate in constructii cuvintele cheie trebuie sa
fie obligatoriu legate de:
- baze de date
- avordarea obiectuala
- domeniul constructiilor.
Daca autorul construieste un model, daca el va da si
un algoritm, va adauga si cuvintele care arata ca a pus
in articol model si algoritm. Intre continutul articolului
si cuvintele cheie trebuie sa existe o legatura stransa.
Daca un autor a construit o solutie folosind algoritmi
genetici si in titlu dar si in lista de cuvinte cheie nu
apare sintagma algoritm genetic cititorul care este
interesat de aplicatii privind algoritmii genetici va
trece peste articol fluierand, desi articolul i-ar fi folosit
cumva. Mai rau este in situatia in care autorul are in
titlu ceva despre modele, in lista de cuvinte cheie el
pune modele neliniare, iar articolul trateaza numai
modele liniare.. Este ca in tabloide cand se anunta
ceva socant in titlu, iar in interiorul dezvoltarii aflam
ca o baba a trecut strada pe la semafor cand era
verde, adica asa cum trebuie. Cuvintele chei trebuie
sa arate ce contine articolul, sa fie sugestive dar sa
nu induca in eroare pe cititor. Ele se scriu de la
inceput pentru ca autorul trebuie sa aiba in minte tot
ce va face in articol, fara a lasa la voia intamplarii
scrierea lui ca prin aplicarea proverbului ca pofta vine
mancand.
Scrierea rezumatului
Multi autori de articole pleaca de la ideia ca rezumatul
se scrie ultimul. Eu cred invers. Experienta
gospodinelor care trebuie sa ppregateasca un pranz
pentru musafiri arata ca:
- gospodina stabileste felurile de mancare
- face un inventar la ceea ce trebuie sa cumpere
- face un graf GANTT cu activitatile
- se apuca de treaba.
Este clar ca gospodinele, chiar fara a avea studii
academice inalte, incep activitatea de pregatire a unui
pranz cu un rezumat. Mi se pare normal ca si autorul
unui articol sa faca rezumatul de la inceput pentru a
sti pe ce drum merge. Este adevarat ca dupa ce a
scris articolul el face unele cizelari ale textului, mai
adauga o propozitie, mai elimina un cuvat, dar in mare
ceea ce a scris initial ramane valabil.
Eu am stabilit o structura standard a unui rezumat
pentru ca si articolele pe care le-am scris au ceva
comun ca structura. La mine un rezumat contine
urmatorul text:
Se analizeaza probelmatica modelarii/dezvoltarii de
software/ construirii de algoritni/analizei
fiabilitatii...adica raspund la intrebarea CE OBIECTIV?
Motivez demersul... raspund la intrebarea DE CE FAC?
Este construit modelul/ produsul
software/algoritmul/etape de analiza...adica raspund la
intrebarea CE FAC?
Se foloseste metoda X pentru a realiza
modelul/algoritmul/analiza...adica raspund la
intrebarea CUM FAC?
Se prezinta avantajele constructiei anuntate...adica
raspund la intrebarea ESTE BINE CE FAC?
Rezumatul trebuie sa nu contina cuvinte de umplutura.
Ceea ce este scris sa se regaseasca in capitolele
articolului. daca pentru fiecare capitol exista o fraza
scurta in rezumat este excelent. Rezumatul trebuie sa
contina propozitii ce au in ele cuvinte din titlu dar si
din lista de cuvinte cheie. Nu trebuie sa apara in
rezumat ceea ce nu se trataeaza in articol. daca in
articol sunt tratate chestiuni importante neincluse in
rezumat, articolul va trece neobservat pentru ca se
citeste titlul, apoi rezumatul, apoi lista de cuvinte
cheie, apoi bibliografia si in ultima instanta se citeste
articolul. Eu nu voi citi niciodata un articol cu un
rezumat stufos.
Stabilirea capitolelor
In mod obligatoriu, un articol, oricare ar fi el trebuie sa
aiba:
- o introducere in care este expus stadiul in care se
afla cercetarea stiintifica dar si zona de aplicatii ale
problematicii abordata in articol si sa defineasca
obiectivul pe care urmareste sa-l indeplineasca in
articol
- concluzii in care se face o recapitulare a ceea ce s-a
prezentat in articol ca fiind foarte important si dupa
aceea se expun cateva directii de cercetare pe care
autorul isi propune sa le urmeze.
O regula de baza in elaborarea oricarei lucrari
stiintifice, deci si a unui articole consta in
obligativitatea definirii clare si concise a tuturor
conceptelor inainte de a fi folosite:
- ceea ce a realizat el in plan teoretic, cu formule,
scheme, arhitecturi, algoritmi
Dupa ce a scris introducerea, autorul trebuie sa
prezinte elementul anuntat in titlul articolului.
Prezentarea trebuie sa fie:
- completa
- clara
- detaliata
- in succesiune logica
- pe zone grupate, fara reveniri
- folosind notatii consacrate
- cu evidentierea a ceea ce este original
- bazata pe desene, grafice, scheme de flux
- consistenta
- structurata
- usor de urmarit si inteles.
Urmatorul capitol trebuie sa dezvolte o latura
experimentala care sa evidentieze avantajele
elementului tratat si care sa-l convinga pe cititor ca
are in fata un rezultat interesant, util si mai ales ca
dorinta de a se face inteles a autorului a fost realizata.
Un alt capitol, desigur va face o paralela cu ceea ce
exista si trebuie sa se arate ca ceea ce este prezentat
in articol este element de noutate si mai ales aduce
avantaje in zona costurilor, a randamentelor si a
utilitatii.

Elaborarea textului
Consider ca este necesar sa se faca o arborescenta
pe ... niveluri.
Pe primul nivel se afla titlul articolului.
Pe al doilea nivel se afla atatea descendenti cate
capitole are articolul.
Pe al treilea nivel se vor scrie cinci propozitii simple si
logice ca succesiune din care sa rezulte ce se scrie in
capitol.
La elaborarea textului se va urmari:
- construirea de fraze scurte
- utilizarea de concepte dupa ce au fost definite
- pasii de descriere a algoritmilor, a proceselor sa
urmareasca firul logic
- formulele sa fie explicitate corect si complet
- sa se obtina liniaritate fara trimiteri inainte sau in
urma pentru a lamuri
- asigurarea concordantei intre text, formule si figuri
- evitarea preluarilor fara citari
- introducerea citarilor echilibrate
- evitarea disproportiilor
- utilizarea de cuvinte cheie anuntate
- concordanta cu ceea ce este scris in rezumat
- minimizarea repetarilor legate de explicatii in ideia
de a accentua
- eliminarea banalitatilor.
Daca in capitol titlul contine pluralul unui substantiv,
evident structura capitolului va urmari o enumerare
pentru a exprima concordanta intre continut si titlul
capitolului. Daca in capitol se va afla cuvantul ETAPE,
in continutul capitolului vor fi descrise etapa-1, etapa-
1, etapa-3, ... etapa-kalocand pentru fiecare etapa cam
acelasi numar de randuri. Daca in titlul capitolului
apare cuvintul CRITERII in text se vor descrie cel
putin doua criterii a;locand fiecaruia cam acelasi
numar de randuri. Crearea de disproportii alocand unui
element din enumerare foarte multe randuri si dand
detalii nesemnificative in detrimentul celorlalte, va
face ca articolul sa para ca o fiinta diforma.Eu am
preferat sa am scheme fixate pentru anumite
elemente ce se introduc in articol. Pentru formule
consider util sa se procedeze astfel:
- pun denumirea indicatorului si acronimul asociat
- pun formula
- explicitez variabilele din partea dreapta a expresiei
analitice.
Productivitatea muncii, W este data de relatia:
W=V/N
unde:
V - valoarea procuctiei
N - numarul de muncitori
In acest fel nu se pierd elementele pentru descrierea
completa a formulei.
Se va asigura ca formulele sa fie corecte matematic,
adica sumele vor avea informatii care delimiteaza
variabila, valoarea de start si valoarea finala.
Gestiunea bibliografiei
Mai intai trebuie spus ca bibliografia nu este folosita
pentru a prelua neautorizat parti scrise de altii pentru
a fi considerate de cititor ca sunt ale celui care a scris
articolul sau pentru a fi descoperite de avizati ca furt
intelectual. Daca este necesar sa se faca referire la
anumite concepte, la unele formule, la unele tabele,
fara a fi incluse in articol se vor face precizarile de
rigoare punand intr-o fraza ceea ce trebuie si indicand
intre paranteze drepte lucrarea despre care este
vorba. daca este preluata o formula, o definitie sau un
tabel, este obligatoriu sa se arate sursa. Nu trebuie
abuzat de astfel de preluari caci nici sintezele
bibliografice nu fac preluari de dragul de a avea un
text amplu.
In introducere dautorul are dreptul de a scrie In [3],
[6], [20] si [23] este abordata problematica ... in
contextul .... ceea ce determina trecerea la abordarea
anuntata in titlul articolului...
Fata de figura data in [15], procesul propus
introduce.... si se vor pune elementele care fac
diferentierea. Datele din tabelul dat in [21] au menirea
de a arata avantajele utilizarii algoritmului descris in
articol, fara de articolul descris la paginile 345-386 din
lucrarea mentionata. Trebuie sa rezulte cu claritate ca
preluarile vin sa sublinieze avantajele aduse de solutia
descrisa in articol si nu sa faca din articol o lucrare
prin compilare, caci de fapt se obtine efectul invers.
Asigurarea originalitatii
Unii autori se cred deasupra muritorilor si cred ca ei
sunt atat de destepti incat fura fara a fi prinsi. Asta
inseamna ca in articolele lor inclufd prin furt calificat
ceea ce nu au facut ei, pretinzand ca este al lor. Viata
este foarte comlexa si exista proverbul:munte cu
munte se intalneste darmite om cu om ceea ce
inseamna ca orice furt intelectual are sanse 100% de
a fi descoperit si nu neaparat accidental. Acum ca
exista Internetul plagiatul se descopera cat ai clipi.
Unii autori cred ca daca fura si daca:
- nu indica de unde au furat
- schimba denumiri de variabile
- fac figura cu susul in jos
- interschimba coloane in tabele
- folosesc alte cuvinte dar cu acelasi sens
- construiesc fraze echivalente
- citeaza de ochii lumii
nu vor fi dovediti. Fals, in lumea stiintifica exista
foarte multe curiozitati si nu ramane niciun hot
neprins pentru ca:
- un autor autentic vrea sa vada ce s-a mai scris in
domeniul sau si-si gaseste articolul furat de altul care
se lauda cu el cand vrea sa devina ministru al
educatiei
- un tanar isi face lucrarea de licenta si cand se apuca
sa citeasca bilbiografia are surpriza ca profesorul lui
are o carte in franceza exact cu continutul altei carti
tot in franceza publicata cu 10 ani mai inainte.
- din intamplare, un pasionat de detalii este pozitionat
pe domeniul de unde s-a furat si desi nu scrie articole,
numai pentru ca este informat, descopera furtul.
Exista modalitati clare de a asigura originalitatea si
anume:
- o solida cunoastere a domeniului
- un nivel de moralitate foarte ridicat
- un autocontrol desavarsit
- constiinta lucrului facut de fiecare
- delimitatea ce este al autorului de ce este al altuia
- desfasurarea unei cercetari stiintifice autentice nu
mimarea acesteia
- existenta unui act de creatie.
Trebuie spus ca in stiinta o data manjit cu noroi pentru
plagiat nici o mie de apa nu-l mai spala pe autor. El va
purta vesnic stigmatul hotului dovedit si ispasirea
oricarei pedepse este considerata insuficienta. Caion
a ramas ca personaj negativ in literatura caci individul
l-a acuzat pe nedrept pe Caragiale legat de
originalitatea dramei Napasta. Probabil asta si-a dorit.
Nu cred ca un autor tanar mai ales isi doreste sa iasa
din activitatea publicistica inainte de a intra, ca fiind
acuzat de furt intelectual din prima. Exista modalitati
de a se inspira ale autorilor din alte lucrari. Astfel:
- daca a gasit un articol cu 20 titluri bibliografice la 15
pagini scrise, autorul isi va propune si el tot asa ceva
- daca un articol trateaza analiza comparata a
algoritmilor dse sortare, autorul are toata deschiderea
sa analizeze algoritmii de inversare a matricelor sau
algoritmii de rezolvare a sistemelor liniare sau
structurile ciclurilor de dezvoltare software pentru
diferite tehnologii
- daca un autor vede ca sunt articole ce folosesc baze
de date deschise, adica la libera utilizare cu
obligativitatea indicarii acestora, bineinteles ca va
folosi si el aceleasi baze de date indicandu-le ca sursa
a datelor de intrare pentru implementarea de algoritmi
proprii
- daca fraza cu adresarea de multumiri are o anumita
structura si autorul in articolul sau va construi o fraza
cu aceleasi elemente si o va pune asa cum se pune in
toate articolele mai la sfarsitul textului de incheiere.
Deci exista milioane de modalitati prin care un autor
isi dovedeste originalitatea fara a fi banal.

Construirea figurilor
Figurile si tabelele sun necesare pentru a da culoare
unui articol si pentru a clarifica structuri de linii de
productie, evolutii ale factorilor, legaturi dintre
componentele unui sistem. Figurile nu trebuie sa fie
incarcate. Trebuie sa fie sugestive si daca sunt
preluate elemente din alte scheme devenite clasice,
componentele adaugate care aduc ceva noiu vor di
marcate cumva pentru a nu se poierde in multimea
lucrurilor deja cunoscute. este bine ca schemele,
gaficele sa nu fie adaptari pornind de la lucruri deja
banale, ci sa fie constructii proprii catre inclut fluxuri
noi, componente cu nume noi si cu functionalitati
despre acre in articol se vorbeste pentru prima data.
Nici prea multe figuri sau prea multe tabele sau prea
multe grafice nu trebuie incluse intrun articol. Asa
cum omul are doi ochi, zece degete la maini si nu 30,
un nas si nu 5, tot asa trebuie un echilibru la
construirea unui articol. Ceea ce este important este
legat de faptul ca o figura inclusa trebuie numerotata
si referita. este nerealista discutarea unei figuri
inexistente, cum tot bizar este sa fie inclusa o figura
lasata in aer fara a fi analizata. Figurile trebuie sa
ajute textul, nu sa-l incurce.
Realizarea citarilor
Este rezonabil sa se faca un T si in dreapta sa se puna
1,2,3,... adica lucrarile asa cum sunt numerotate in
bliblografie. In stanga, pe masura ce se fac citari se va
trage o bara, asa cum fac puscariasii cand isi numara
zilele de parnaie pe perete. Se va vedea cand o lucrare
este citata prea des dar si cand o lucrare nu este
citata deloc. Autocitarile seamana cu zicerea:lauda-te
gura ca-ti dau prajitura.
Greseli frecvente
- cuvintele din titlu nu apar in lista de cuvinte cheie
- sunt anuntate figuri care nu exista
- lipsesc explicatii la semnificatia variabilelor din
expresiile analitice
- lipsesc citarile
- bibliografia nu are legatura cu continutul
- elementele din bibliografie sunt incorect transcrise
- limba folosita este primitiva
- sunt similitudini obraznice cu lucrari neincluse in
bibliografie
- sunt prezentate lucruri neintelese de autor
- apar repetari suparatoare de la un capitol la altul
- autorul scrie despre lucruri pe care nu le cunoaste
decat din auzite
- se vede ca autorul nu are practica in domeniu.

Dimensiunea articolului
Mai toti autorii cred ca sunt atat de interesanti incat
simt nevoia sa se exprime in articole de zeci de pagini,
adica un fel de SURVEY ON ..., ceea ce devine absolut
neplacut cand revista sau conferinta impun un numar
limita de pagini, sa zicem 5 pagini. Trebuie spus ca
daca este impusa o limita si articolelul are mai multe
pagini acesta SE RESPINGE caci regula este regula,
mai ales in tarile civilizate.
Lucru in echipa
Este cel mai bine ca un articol sa fie scris in echipa.
Poetul zicea:
Unde-i unul nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste
Si dusmanul nu sporeste.
Cand cercetarea se desfasoara in echipa, este normal
si natural ca tot in echipa sa fie scris articolul. Pe
dambovita sau mai concret in spatiul nostru cel
mioritic, scrierea de articole in echipa revine uneori la
un autor care face totul iar ceilalti care apar coautori
sunt:
- sefii pentru ca autorul este subaltern
- persoane indicate de sefi ca trebuie sa aiba si ei
publicatii
- neveste ale sefilor caci si ele trebuie sa manace o
paine
- colegi care fac si ei acelasi lucru prin reciprocitate
pentru a avea cat mai multe articole
- sponsori care contribuie la plata taxelor si a
cheltuililor de deplasare la conferinte
- insi neintrebati dar care dau bine la imaginea
autorului
- personalitati care accepta incurajarea tinerilor.
Circula si un banc pe vremea odiosului: un asistent
merge la profesor si-i zice ca a scris si el un articol si
il intreaba daca vrea sa participe la publicare.
Profesorul accepta.. Profesorul merge la decan si
spune ca el si asistentul lui au scris un articol si il
intreaba daca vrea sa participe la publicare. Decanu
accepta. Decanul merge la recor si-i zice ca el, cu
profesorul si cu asistentul acestuia au scris un articol
si si il intreaba daca vrea sa participe la publicare.
DRectorul accepta, dar uoitandu-se mai atent zice ca
sunt prea multi autori si propune sa-l scoata din lista
pe asistent. Acum dupa 1989 niciodata nu s-a mai
intamplat o astfel de grozavie. Totul curge ca la carte,
principial si logic ca in Alice in tara minunilor.

Alegerea revistei
Un articol nu se publica oriunde.
Exista reviste cu continut ce rezulta din titlu. revista
IEEE software va publica articole despre software si in
niciun caz despre cum se face mierea sau despre
modelele de prognoza ale colectarii taxelor de la
bordeluri daca legea prostitutiei va fi adoptata de
forurile legiuitoare. Alegerea revistei se face
consultand numere ale unor reviste si analizand
anunturile privind orientarile pentru subiectele
asociate numerelor ce vor apare. Sunt reviste care
anunta cu 6-12 luni inainte tematica si autorii au timp
suficient sa scrie articole care sa se incadreze in
contextul impus. Cu cat revista este mai pretentioasa,
cu atat este mai important sa existe concordanta intre
continutul articolului si topicul revistei.

Construirea unui sablon

Cand articolul trateaza mai multe modele, mai multe
produse, mai multe tehnologii, este rezonabil ca
autorul sa construiasca un sablon.
Pe coloane va pune modelele sau tehnologiile sau
produsele.
Pe linii va pune caracteristicile cu care realizeaza
descrierea.
Este vorba de a face un tabel asa cum au producatorii
de telefoane mobile sau cei de la STABACS cand isi
prezinta produsele. Este o forma sintetica prin care
cumparatorul are toate elementele de a compara si de
a fi in cunostinta de cauza cand alege. Dupa ce are
tabelul construit cu toate casutele completate, autorul
trece la scrierea capitolelor. El va parcurge tabelul pe
coloane si in acest fel asigura o tratare omogena
tuturor modelelor, produselor sau tehnologiilor.
Nefacand asa, autorul va trata haotic acele
componente si va obtine in final un articol incomplet
aprofundat si neomogen. Nu este deloc usor sa fie
construit un astfel de tablou dar odata construit el va
fi dezvoltat prin bordare, asa cum se face la algebra
cu determinantii, adaugand linii sau coloane. Se
adauga linii cand sunt identificate noi caracteristici de
dezvoltare a prezentarii cu noi detalii. Se adauga
coloane daca sunt identificate noi modele sau noi
produse sau noi tehnologii.
Reviziuirile cerute
revistele care se respecta trimit articolul in orb la
evaluare. Evaluatorii au observatii si comentarii. daca
articolul este OK se recomanda publicarea lui asa cum
este. daca articolul are o serie de chestii minore, sunt
semnalate si se cere autorului sa le solutioneze. Daca
minusurile articolului sunt majore fie se propune ca
articolul sa fie respins, fie se solicita efectuarea de
modificari importante. La revistele mari durata de
asteptare pana sa se publice un articol este 1,5 la 2,5
ani.
Cand se merge la o casa mare se joaca dupa regulile
acsei, asa ca autorul joaca cum i se canta. Adica
trebuie sa primeasca observatiile si sa treaca la
efectuarea corectiilor. Punct. Ordinul se executa, nu
se discuta.
Bucuria publicarii
Cu cat revista este mai importanta, cu atat bucuria
aparitiei unui articol in paginile sale este mai mare.
Exista si tristetea respingerii unui articol. ca la
olimpiada ai castigat, mergi inainte. Ai pierdut, mergi
inainte. Viata nu este facuta dintr-un articol. Intr-o
cariera, un om scrie zeci de articole. Sute sunt cam
multe, mii de articole, suna cam indecent.
Autoevaluarea articolului
Capacitatea de autoevaluare se cultiva din copilarie.
Multi elevi si studenti vorbesc de faptul ca au facut
bine la examene si la afisarea rezultatelor in loc de
8,50 sau 9,20 apare nota 3. Inseamna ca elevul sau
studentul nu au capacitatea de autoevaluare bine
pusa la punct. Stiu situatii in care un candidat avea la
examene erori de + sau- 10 sutimi sau altcineva avea
eroare de + sau minus 5 sutimi, ceea ce zic eu sunt
cazuri foarte fericite.
Autocitarea
Este unul dintre cele mai rele lucruri care se intampla
la scrierea unui articol, dand senzatia ca autorul:
- nu a citi si altceva
- a cazut in extaz din cauza admirarii propriilor
productii
- nu stie sa se opreasca din a selecta cateva articole
scrise de el
- urmareste sa fie apreciat de altii cum ca este citat
dar de fapt isi fura caciula
- crede in ignoranta lui ca numai el a abordat subiectul
din articol
- da dovada de lipsa de respect fata de citiroii sai
- considera pe toata lumea ca fiind ignoranta si el este
deasupra tuturor.
Acum exista instrumente care scot la iveala aceasta
smecherie ieftina si mai mult, il fac de cacao pe autor,
aruncandu-i in fata adjectivele care evidentiaza cu
claritate cat de mic este. daca se ofera un sfat, acesta
este sa se evite autocitarile caci o data manjit cu
noroi, un autor nu va fi spalat nici de o mie de ape,
chiar daca Dunarea vine cu valuri mari si este la cote
de inundatie.
Si citarile prin reciprocitate sunt periculoase, caci se
face o balanta si in calcule intra numai soldul ramas.
Ideia ca eu te citez pe tine, tu citeaza-ma pe mine este
de-a dreptul vulgara, mai ales cand cei doi partener de
bisiness spurcat nu au nicio tangenta. Adica unul scrie
despre cosmetizarea de cadavre, iar celalalt scrie
despre bomboane de eucalipt contra tusei. In lumea
stiintifica totul se masoara riguros, totul se
ierarhizeaza si pagubele se sparg in capul celui care le
produce.

Analiza cantitativa
La un articol trebuie facuta o analiza cantitativa asa
cum se fac masuratorile la om stiind ca exista unele
proportii. Mainile omului nu au 6 metri, capul omului
este cam 1/8 din inaltimea omului, laba piciorului si ea
are dimensiuni cat de cat rezonabile, fara a fi luate in
calcul exceptiile. De aceea si articolul trebuie sa
pastreze niste limite. Daca revistele fixeaza
dimensiunea maxima a articolului la K pagini se fac
calculele in felul urmator: - titlul, rezumatul, cuvintele
cheie, concluziile, prezentarea autorului si bibliografia
formata din S titluri nu depasesc 2 pagini
- introducerea are si ea cel mult 1,5 pagini
- articolul nu trebuie sa fie faramitat in prea multe
capitole, deci numarul de capitole este H
- lungimea unui capitol data in pagini este LH = (K -
3,5)/H se ia prin rotunjire in minus dupa care se fac
ajustari decente
- numarul de citari din articol nu depaseste 2*S
- trebuie evitate disproportiile dintre capitole si mai
ales aparitia de sub-sub-subcapitole cu cate 3-4
randuri care nu spun nimic
- trebuie evitate formulari precum asa cum s-a spus la
capitolul.. sau asa cum se va demonstra in capitolul...
Analizele cantitative se fac mereu si la inceputul
scrierii articoluluoi dar mai ales, dupa. Se va evita
incalcarea cerintelor impuse in ghidul de elaborare al
revistei unde articolul va fi trimis, pentru a evita
respingerea sa pe viciu de forma.
******************************